Evaluarea ciclului de viață al

cafelei

Îndrumător: Masteranzi
Sef lucrari dr.ing. George Bârjoveanu Butunoi Andreea Elena

Oancia Adelina

Grupa 2505
 1.1. Informatii generale privind produsul

Originea cafelei s-ar afla într-o regiune a Etiopiei numită Koffe și apoi introdusă în
lumea arabă prin Egipt și Yemen, unde începe să se cultive în scopuri comerciale.

În trecut cafeaua era considerată aliment și nu băutură. Triburile est-africane măcinau

boabele crude de cafea și prin amestecarea cu grăsime animală obțineau o pastă pe care
războinicii o consumau pentru a avea mai multă energie în timpul luptelor.

Începând cu anul 1000, renumitul tămăduitor Avicenna, administra cafea în chip de

medicament. Boabele de cafea erau fierte și transformate într-o băutură numită qahwa.
Etiopienii obțineau un fel de vin din fructele de cafea, prin fermentarea în apă a boabelor
uscate.

În secolul al XVI-lea, cafeaua se răspândește în Orientul Mijlociu (Persia și Turcia).

Primul magazin de cafea s-a deschis la Constantinopol în 1475, fiind numit Kiva Han.
Începând cu 1512, efectele stimulatoare ale cafelei au determinat imamii conservatori din
lumea arabă să interzică consumul acesteia pentru musulmani. Cu toate acestea,
prima cafenea a fost deschisă la Damasc în 1530.

Din Orientul Mijlociu cafeaua s-a răspândit în India, Indonezia și America, dar și în
Italia, prin schimburile comerciale dintre negustorii venețieni și cei din Africa de Nord și
Egipt. Din Italia a fost introdusă în restul Europei și acceptată pe scară largă după 1600
când Papa Clement al VIII-lea a numit-o „băutură creștină”, în ciuda provenienței sale. Prima
cafenea din Europa a fost deschisă la Veneția în 1645.

În Marea Britanie cafeaua a fost adusă de către comercianții care aduceau mărfuri din
Turcia. Prima cafenea a fost deschisă la Londra în 1652 sub numele de Grand Cafe, iar
cafeneaua Queens’s Lane deschisă în Oxford în 1654, este în funcțiune și astăzi. Până în 1675
existau 3000 de cafenele în întreaga Anglie.

Prima cafenea (”cahvenea”) se deschide în București, la 1667, proprietatea unui

fost ienicer, Kara Hamie.[4]

În 1672 se deschide prima cafenea la Paris, iar în Viena în 1683, după Al doilea
Asediu al Vienei purtat împotriva otomanilor.
 Olandezii au fost primii care au importat cafeaua la nivel industrial și au cultivat-o în
coloniile lor din Java și Ceylon la sfârșitul secolului al XVII-lea și sunt cei care au introdus-o
în Japonia. Francezii încep cultivarea cafelei în Martinica și Antile, englezii, spaniolii și
portughezii în Asia și America.

În anul 1727 cafeaua ajunge în Brazilia unde începe să fie cultivată pe suprafețe din ce
în ce mai mari, devenind în scurt timp una din principalele resurse economice ale țării.

După anii 1700, cafeaua ajunge până în cele două Americi datorită unui căpitan
francez de infanterie care a adus cu el o mică plantă în lunga sa călătorie peste Atlantic. La
1773 cafeaua este proclamată băutură națională în Statele Unite ale Americii, devenind
băutura preferată la micul dejun.

În 1822, în Franța, este construit primul aparat pentru cafea espresso.

Este înființată de Grigore Capșa în 1891, celebra cafenea Capșa, care devine spațiul
cultural și politic al societății bucureștene.

Hills Bros., o companie americană cu sediul în San Francisco, începe în anul 1900
ambalarea în pungi vacuum a cafelei prăjite și râșnite, în detrimentul magazinelor de prăjire și
râșnire a cafelei.

Prima cafea solubilă este obținută de David Strang în Noua Zeelandă în anul 1890 și
doi ani mai târziu de chimistul japonez Satori Kato.

În Italia Luigi Bezzera inventează aparatul de espresso în 1901, care este perfecționat
de Achilles Gaggia în 1946, obținând astfel primul Cappuccino, denumit după asemănarea
culorilor alb-negru cu robele călugărilor din ordinul Capucini.

Maşina Bezzera s-a remarcat prin distribuţia cafelei proaspăt preparate prin unul sau
mai multe 'grupuri de apă şi abur' direct în ceaşcă, stabilind configuraţia de bază păstrată de
maşinile espresso de-a lungul secolului al XX-lea. Aceste maşini aveau micşorată
dimensiunea filtrului care conţinea cafeaua, dar era mărit numărul de valve, permiţând astfel
producerea mai multor ceşti de cafea odată, spre deosebire de maşinile de până atunci care
colectau cafeaua într-un singur bol mare. Noile maşini erau prevăzute cu un filtru mic de
metal, unde se punea cafeaua, măcinată în prealabil. Filtrul era fixat într-un receptacul numit
'grup', care era ieşit în afară printr-o parte a maşinii. Când se deschidea valva, apa fiebinte era
forţată prin cafea direct în ceaşcă.
 În 1948, Achille Gaggia a introdus prima maşină modernă de espresso. Rezervorul de
apă este acum situat şi ascuns în interiorul unui container metalic al circuitului apei. Valva a
fost înlocuită cu un piston ce activa un resort care împingea apa prin cafea mai tare şi mai
repede. Aparatul are un mâner lung, de metal, care, prin rotire, comprimă un piston armat cu
un resort ce forţează o doză de apă fierbinte încet prin cafea. Maşinile împingeau apa prin
cafea la o presiune considerată acum ca ideală pentru prepararea espresso-ului, cu un minim
de nouă atmosfere, faţă de maşinile de dinainte de Război, care exercitau o presiune de doar o
atmosferă şi jumătate.

Fig. 1: Aparatul de espresso inventat de Luigi Bezzara

 1.2. Definitie, clasificare

Boabele de cafea sunt culese din arborii de cafea, care cresc în regiunile tropicale şi
subtropicale, unde plouă abundent, zona principală de cultură fiind situată de o parte şi de alta
a ecuatorului, la altitudini între 200 şi 1200 de metri, rareori la 2000 de metri. Cafeaua
recoltată la o astfel de altitudine este, în mod simbolic, denumită 'High Grown' (cafea de
altitudine) şi este de foarte bună calitate.

Arborele de cafea se seamănă în pepiniere, apoi se răsădeşte la distanţe mai mari,

pentru a asigura plantelor tinere condiţii favorabile de nutriţie, şi abia când ating înălţimea
minimă de 30-50 cm, sunt sădite în plantaţii. În zonele tropicale, se aplică culturi intercalate
cu banani, porumb şi ricin, care, pe de o parte protejează plantele tinere de vânturi şi ploi, iar
pe de altă parte le oferă şi umbra de care au nevoie în zilele când soarele este prea torid. În
regiunile subtropicale, unde condiţiile climaterice sunt mai blânde, plantaţiile de cafea se fac
sub cerul liber. De cele mai multe ori, primele recolte se obţin începând cu anul al patrulea
sau chiar cu al cincilea.

Arborele de cafea este tot timpul verde şi are forma unui con, cu ramuri flexibile şi
rădăcini superficiale. Frunzele sunt verzi, lucioase şi ating o lungime de maximum 20 cm, iar
florile sunt albe, cresc sub formă de ciorchine şi emană un miros puternic, asemănător celui de
iasomie sau de portocal. Arborele de cafea poate înflori, la fel ca şi portocalul, tot timpul
anului, dar înfloritul principal se desfăşoară pe o perioadă de câteva luni. Florile se ofilesc în
doar câteva ore. Ceea ce este caracteristic la arborele de cafea este faptul că, în toate
sezoanele, este plin cu flori şi cu fructe verzi, crude sau coapte, culoarea acestora trecând de la
verde la galben, apoi la roşu deschis şi la roşu-purpuriu, când ajung la maturitate.

Compozitie

Cafea verde Cafea prăjită

Componente
% %

Apă 11,3 2,7

Substanțe azotoase 12,6 13,9

Cofeină 1,9 1,3

 Grăsimi 11,7 14,4

Zahăr 6,3 2,8

Dextrină 0,4 1,3

Acid cafetanic 8,4 4,7

Celuloză 23,9 23,9

Substanțe minerale 3,8 3,9

Substanțe solubile 29,3 28,8

Boabele de cafea prăjite înregistrează pierderi în greutate până la 16-18 % datorită

evaporării apei și descompunerii unor substanțe pe care le conțin, componentele sunt
modificate, precum și o creștere în volum a boabelor de cafea, până la 25%.

Soiuri de cafea

Se cunosc aproape 80 de soiuri de cafea, din care se cultivă în scopuri industriale

soiurile Arabica, Robusta, Liberica și Maragogype.

Arabica este cea mai apreciată și cultivată cafea. Se obține din arborele coffea
arabica originar din Etiopia și numără aproape 200 de specii. Multe varietăți au luat naștere
fie prin adaptarea la soluri diferite, fie prin hibridare cum ar fi : Blue mountain în Jamaica,
Moka cu gust fructuos, Bourbon apărut în Insulele Mauritius, Java etc. Arabica este o cafea cu
mai puțină cofeină (0.8 și 1.4) %, apreciată datorită calităților sale aromatice și fineții
gustului.

Robusta (Coffea canephora sau Coffea robusta) are un conținut ridicat de cafeină (1,7
– 4%), un gust puternic și mai puțin aromatizat. Robusta se evidențiază prin gustul tare, mai
amar, mult mai pregnant ca la cafeaua Arabica. Robusta este utilizată foarte mult în producția
de cafea solubilă (instant) și în gama de cafea espresso, precum și în amestec cu Arabica
pentru a sublinia aroma cafelei.

Liberica, originară din regiunea Monrovia, Liberia, este asemănătoare cu Robusta, are
de asemenea o creștere rapidă și poate rezista la condiții climaterice nefavorabile. Se cultivă
exclusiv în câmpiile subtropicale ale Africii de Vest și Americii de Sud, unde umiditatea este
foarte mare și temperatura cuprinsă între 20 și 25 °C. Boabele sunt adesea deformate, de
dimensiune medie și culoare de la brună la galbenă. Calitatea acestei specii de cafea este
mediocră.

Maragogype. Acest arbore de cafea a fost descoperit în vecinătatea

orașului Maragogype, statul Bahia din Brazilia. Este un hibrid rezultat prin încrucișarea dintre
arabica și liberica. Este cafeaua cu cele mai mari boabe din lume, dimensiunile boabelor sunt
de 2-3 ori mai mari. Cultura sa este extrem de împrăștiată (Guatemala, Brazilia, Nicaragua,
Mexic, Columbia și Java), la o altitudine variind între 600 și 1000m. Boabele de cafea ale
acestui arbust sunt de culoare verzuie, de calitate superioară și medie, iar cafeaua are un gust
fin și parfumat.

Sfânta Elena numită și cafeaua lui Napoleon, deoarece a fost cafeaua preferată a
acestuia în perioada exilulul din această insulă. Această cafea crește într-un sol vulcanic, cu
utilizarea exclusivă a îngrășămintelor naturale cum ar fi guano (excrementul de liliac).
Cafeaua are un gust deosebit, consistent și plăcut, cu tente florale de citrice și caramel.
 Panama Boquete Geisha este un soi care crește la altitudinea de 1.700 de metri, în
apropierea vulcanului Baru din Panama. Datorită altitudinii, această cafea are o savoare
specială, o aromă ultrafină și aciditate moderată.

Kopi Luwak sau „cafeaua milionarilor“ este o cafea recoltată din insulele
Java, Sumatra, Bali, Sulawesi, Filipine, Timorul de Est și din unele zone din India. Boabele
acestei cafele nu sunt culese direct de pe plantă, ci numai după ce au fost ingerate și apoi
eliminate parțial digerate de un animal numit civetă de palmier (Paradoxurus
hermaphrodites). Acest animal are în tubul digestiv o enzimă cu proprietatea de a reduce
gustul amărui al cafelei.

Black Ivory este obținută din boabele de cafea înghițite, digerate și eliminate pe cale
naturală de către elefanți. Procedura de obținere a cafelei este asemănătoare cu cea pentru
fabricarea cafelei Kopi Luwak. Prin acest proces cafeaua capătă un gust special, devine mai
rafinată, puțin mai amară, cu ușoară aromă de ciocolată, fructe, nuci, măceșe. Această aromă
se datorează faptului că boabele de cafea sunt digerate odată cu banane, trestie de zahăr și alte
elemente din hrana elefanților. Black Ivory este considerată cea mai bună cafea, dar este
foarte rară și greu de găsit, prețul fiind chiar mai ridicat decât al cafelei Kopi Luwak. Această
cafea poate fi gustată doar în câteva hoteluri de 5 stele din Tailanda, Maldive, Abu Dhabi și
într-un singur local din S.U.A., „The Elephant Story”.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Cafea
 1.3. Definirea scopului şi obiectivelor studiului ECV

Evaluarea ciclului de viaţă al produsului este o tehnică de management de mediu care

identifică fluxurile de material, energie şi deşeuri ale unui produs pe durata ciclului de viaţă
al acestuia şi impactul acestora asupra mediului. Standardul ISO 14040 prezintă cadrul
general, principiile şi cerinţele pentru conducerea şi raportarea studiilor de evaluare a ciclului
de viaţă. Creşterea conştientizării asupra importanţei protecţiei mediului şi a impacturilor
posibile asociate produselor fabricate şi consumate a mărit interesul pentru dezvoltarea
metodelor, pentru o mai bună înţelegere şi reducere a acestor impacturi. Una dintre tehnicile
dezvoltate în acest scop este evaluarea ciclului de viaţă (ECV). ECV studiază aspectele de
mediu şi impacturile potenţiale pe durata ciclului de viaţă al produsului, de la achiziţia
materiilor prime, continuând cu producţia, utilizarea şi postutilizarea.

ECV poate ajuta la:

- identificarea oportunităţilor de îmbunătăţire a aspectelor de mediu generate de produse în

diferite puncte din ciclul lor de viaţă;

- luarea deciziilor în industrie, organizaţii guvernamentale şi neguvernamentale (de exemplu,

planificarea strategică, stabilirea priorităţilor, proiectarea sau reproiectarea produselor sau a
proceselor);

- selectarea indicatorilor relevanţi ai performanţei de mediu, inclusiv a tehnicilor de măsurare;

- marketing.

În general, informaţiile dezvoltate în studiul ECV ar trebui utilizate ca parte a unui

proces de decizie mai cuprinzător sau pentru a înţelege tendinţele generale în cadrul
activităţilor comerciale. Compararea rezultatelor diferitelor studii ECV este posibilă numai
dacă ipotezele şi contextul fiecărui studiu sunt aceleaşi. De asemenea, aceste ipoteze ar trebui
declarate explicit din motive de transparenţă.
 2.1 Etapele ciclului de viata

Cultivarea arborelui de cafea

Recoltarea cafelei

Sortare Prelucrarea boabelor de cafea Deseuri cafea

Ambalaje
Ambalare

Depozitare

Transport Exportul cafelei

Depozitare

Transport Distributie

Cafea, apa Zat, cesti, ambalaje

Macinarea si prepararea
cafelei
energie electrica

Consum
 2.2 Descrierea succinta a etapelor ciclului de viata

Cultivarea arborelui de cafea

Cele mai favorabile condiţii pentru cultivarea cafelei există în solurile de origine
vulcanică şi bogate în azot. Condiţiile optime de climat sunt cele care există la tropice, unde
temperatura rămâne între 15-25°C. Seminţele se pun să germineze în răsadniţe
corespu1nzătoare, după 6-8 săptămâni încep să răsară din pământ tulpini, care curând încep să
producă frunze. După un an, atunci când plantele au înălţimea de 30-50 centimetri, ele se
transplantează pe plantaţii permanente. După ce înfloresc prima dată (al doilea an pentru
specia Robusta şi al treilea an pentru specia Arabica), plantele încep să dea roade, primele
recolte obţinându-se după al patrulea sau chiar al cincilea an de la plantare. Anual se obţine o
producţie de aproximativ 700-800 g de cafea pentru fiecare arbore, timp de 15 până la 20 de
ani.
Recoltarea cafelei

Momentul recoltării depinde de poziţionarea geografică, însă de obicei există o

singură recoltă pe an. La nord de Ecuator, recoltarea are loc între lunile septembrie şi martie.
La sud de Ecuator, recoltarea se face între aprilie şi mai. Totuşi, uneori, aceasta durează până
în august. În unele ţări, în care împărţirea între anotimpurile uscate şi cele umede nu este
foarte clară (cum ar fi Kenya şi Columbia), arborii de cafea pot înflori de două ori pe an, caz
în care sunt două recolte, una primară şi una secundară. Ţările de la Ecuator pot să culeagă
fructele pe toată durata anului. În general se folosesc două sisteme de recoltare: culesul
manual şi culesul mecanic.
 Prelucrarea boabelor de cafea
Prelucrarea industrială a cafelei trebuie să înceapă imediat după recoltarea fructelor
pentru a împiedica fermentarea şi deteriorarea pulpei. Boabele de cafea pot fi pregătite pentru
prăjire în două moduri.

Metoda cea mai veche, simplă şi ieftină este metoda uscată. Prin această metodă se
obţin cafelele aşa numite „naturale”. Metoda este utilizată cel mai frecvent în Brazilia şi
partea de vest a Africii. Boabele culese sunt împrăştiate la soare, pe platforme mari de beton
sau cărămidă sau pe plase ridicate pe eşafoade din lemn unde sunt lăsate timp de două sau trei
săptămâni şi mişcate în mod constant, cu ajutorul unei greble speciale pentru a se evita
fermentarea şi pentru a le expune la razele soarelui în mod uniform.

Cealaltă metodă de pregătire este metoda umedă. Prin metoda umedă se produce
cafeaua „spălată”. Principala diferenţă dintre metoda uscată şi cea umedă este că prin metoda
umedă se înlătură pulpa din bob în termen de 12-24 ore de la recoltare, în loc să se permită
uscarea boabelor în aer liber.

Amestecarea si prajirea

Pentru a obține o băutură cu aromă și gust bun, este necesara amestecarea mai multor
tipuri de cafea, de diferite calități și origini. Amestecarea permite furnizarea unui produs care,
în timp, are aceleași caracteristici.

Cafeaua poate fi amestecată înainte sau după prajire; dacă amestecați mai întâi veți
obține un produs mai omogen pentru gust și aromă, amestecând mai târziu puteți ajusta mai
bine prăjirea diferitelor sortimente în funcție de mărimea și tipul diferitelor tipuri de cafea.
 Poate fi amestecat inainte numai dacă utilizați un singur tip de cafea (arabica) și
boabele au o dimensiune uniformă; în caz contrar, după prăjire, boabele vor fi arse sau brute.

Prajirea denumită și torefiere (franceză: torrefaction) este un proces termic ce

transformă boabele de cafea verde în boabe de culoare maro închis, aromate. Prăjirea
determină modificări fizice ale boabelor de cafea: greutatea este redusă cu 16%, se dublează
în volum, sunt eliberate uleiurile eterice din boabele de cafea, substanțe care atribuie în final
cafelei culoarea, aroma, parfumul, gustul și savoarea specifice. Procesul de prăjire este
supravegheat de degustători.

Prăjirea boabelor de cafea pe cale industrială se realizează în instalații speciale de

prăjit boabele, unde durata și gradul de prăjire sunt reglate automat. Temperatura optimă de
prăjire este atinsă la 200-250 °C, când boabele prezintă culoarea de brun închis, asemănătoare
lemnului de mahon. Când se atinge punctul de prăjire dorit, boabele de cafea sunt trecute pe
site speciale, unde sunt rapid răcite până la o temperatură de 40-60 °C.

Răcirea se realizează cu aer circulant sau cu apă. Răcirea cu aer durează mai mult și
este mai costisitoare, dar prezintă avantajul că boabele de cafea nu absorb apa. De asemenea,
boabele sunt în continuă mișcare și pot elibera temperatura încet, păstrîndu-și majoritatea
substanțelor aromatice.

Cafeaua prăjită nu poate fi stocată timp îndelungat, de aceea este ambalată imediat în
pachete sigilate, care previn pierderea aromei.

Se disting 4 metode de prăjire:

 ușoară: culoarea boabelor este maro deschis; nu sunt uleioase la suprafață pentru că
procesul de prăjire nu este destul de lung pentru ca uleiurile să rămână pe suprafața boabei
de cafea; prăjirea ușoară conferă boabelor o aromă mai blândă
 medie: culoarea boabelor este maro, puternic aromate și suprafața este fără pete de ulei;
acest gen de prăjire este cel mai preferat în America de Nord, de unde și denumirea
„prăjire americană”; prăjirea medie produce o aromă bine definită și bogată
 medie-intensă: boabe de culoare închisă, cu o suprafață ușor uleioasă, gust ușor amărui și
aromă tare și distinctă
 intensă: boabele sunt lucioase de culoare închisă și un gust puternic amărui; cu cât este
mai intensă prăjirea, cu atât cafeaua e mai puțin acidă și un conținut de cofeină mai
scăzut; marea majoritate a boabelor de cafea prăjită o formează, în prezent, cele închise la
culoare.

Măcinarea

Gradul de măcinare ( fin - mediu - mare) alterează rezistența cafelei la fluxul de apă
influențând viteza de extracţie și, prin urmare, caracteristicile finale senzoriale ale băuturii din
ceașcă.

 Amestecurile de cafea sunt măcinate foarte fin astfel încât să accelereze procesul de
extracţie tipic sistemului de preparare și să permită apei să capteze aroma maximă în
doar câteva secunde
 Cafeaua americană, preparată la cafetierele cu filtru, necesită o măcinare mai brută.
Aceasta ține apa necesară timpului de infuzare și transfer a aromei
 Recipientele de cafea mocha dau cele mai bune rezultate cu amestecurile măcinate
mediu.

Ambalarea

Cafeaua verde poate fi păstrată pentru o perioadă lungă de timp fără probleme, dar
după ce a fost prăjită gustul și caracteristicile sale de aromă durează câteva luni. Odată prăjită,
cafeaua - încă fierbinte - este ambalată imediat, pentru a-și păstra calitatea mai mult timp.
Boabele de cafea prăjite, totuși, emit gaz derivat din combustie, tehnică de ambalare trebuie să
ia în considerare pentru a preveni spargerea recipientelor.
 Transportul

O mare parte a costurilor de producție a cafelei și a emisiilor provin din transportul

acesteia. La fabrica, cafeaua este transportată de pe câmp și între procese. Lăsând planta,
cafeaua este transportată în cea mai mare parte cu bărci și camioane.

2.3 Evidentierea principalelor impacturi asupra mediului

Aer

Punct emisie Poluant Valori limita de emisie

(mg/Nmc)
Cos de evacuare (la Pulberi 5
masina de prajit – arzator Oxid de carbon (CO) 100
pe gaz) Oxizi de sulf (SO2) 35
Oxizi de azot (NO2) 350
Punct imisie Pulberi in suspensie 0.5

Deseuri produse, colectate, stocate temporar

Instalatie /sectie Denumire deseu

Activitate Deseuri menajere
Masina de prajit Deseu – pleava de cafea
Activitate Ambalaje hartie - carton
Activitate Ambalaje textile (saci canepa)
Activitate Ambalaje material plastic
 Calitatea apei. Contaminarea apei reprezintă, de asemenea, amenințări grave la adresa
mediului în urma procesării boabelor de cafea. În mare măsură, indiferent de modul în care se
cultivă cafeaua, deversările de la fabricile de procesare a cafelei reprezintă o sursă majoră de
poluare a râurilor. Impacturile ecologice rezultă din evacuarea poluanților organici de la
stațiile de procesare până la râuri și căi navigabile, declanșând eutrofizarea sistemelor de apă.

Calitatea solului este, de asemenea, văzută a fi afectată atunci când practicile

cultivate de soare sunt favorizate față de mijloacele tradiționale de creștere. Eliminarea
acoperirii nuanțelor poate avea efecte semnificative asupra diferiților parametri ai calității
solului, cu rate de eroziune mai mari la plantațiile de cafea renovate, unde vegetația a fost
redusă.

Utilizarea agrochimică

Cafeaua tradițională este deseori integrată în sistemele agro-forestiere în care speciile

de copaci sunt cultivate împreună cu cafeaua și alte produse agricole. Această cultivare a
cafelei se bazează pe intrări chimice mult mai mici decât plantațiile industriale, datorită altor
plante, care reduc susceptibilitatea la dăunători.

2.4. Delimitarea limitelor sistemuluisi a unitatii functionalea studiului

ECV

Unitatea funcțională aleasă pentru evaluarea ciclului de viaţă este 100 ml de cafea (o
ceasca de cafea).
 3.2 Realizarea inventarului ciclului de viata

Energia

Utilizarea energiei pentru fiecare proces este prezentată în Tabelul 1. Energia totală
folosită pentru o ceașcă de cafea produsă este de 1,94 Mega Jouli (aproximativ energia
cinetică a două autobuze școlare care călătoresc la 50 km / h). Aproximativ 60% din această
energie este folosită aproape de sfârșitul vieții cafelei, în care este preparată, iar ceașca este
spălată. Această pierdere a eficienței se datorează scării mici la care se prepară cafeaua, dar și
eficiența relativă a fabricilor de cafea (instalațiile mari au modalități de recuperare a energiei,
în timp ce produsele de consum nu fac acest lucru).

Tabelul 1: Sumarul consumului de energie pentru o ceasca (100 ml) de cafea

Proces MJ per 100mL

Irigatii 0.24
Preparare cafea 0.86
Spalare 0.39
Echipament prepareare cafea 0.05
Distributie 0.03
Prelucrare 0.05
Ambalare 0.04
Livrare 0.04
Tratament 0.11
Cultivare 0.02
Sfarsitul vietii -0.07
Total 1.94

Apa

Apa este utilizată extensiv în creșterea, prelucrarea și prepararea cafelei. Tabelul 2

raportează litrii de apă folosiți pentru o ceașcă de cafea produsă. Procesarea și livrarea se
presupune că nu utilizează apă atunci când se prepară cafea cu filtru de picurare. Irigarea a
fost de departe cel mai mare utilizator de apă în ciclul de cafea, folosind 28 de litri de apă pe o
cană (100 ml) de cafea. Aceasta este de 280 de ori mai multă apă decât 100 ml în ceașca de
cafea.

Tabelul 2: Rezumatul utilizării apei pentru o ceasca (100 ml) de cafea

Proces (literi/100mL)

Irigatii 25
Preparare cafea 1.96
Spalare 1.22
Echipament prepareare cafea 0.07
Distributie 0.05
Prelucrare -
Ambalare 0.01
Livrare
Tratament 0.13
Cultivare 0.37
Sfarsitul vietii -0.07
Total 28.83

Emisii de carbon

Emisiile de carbon s-au bazat pe un amestec european de energie pentru consumul de

energie electrică, combustibil pentru vehicule, proceduri de prelucrare etc. Tabelul 3 prezintă
emisia fiecărei părți a procesului cu o emisie totală de carbon de 114 grame echivalent de
dioxid de carbon per cană de cafea produsă. Cele mai notabile numere sunt prepararea,
spălarea și cultivarea; 44,03, 20,87 și 24,37 g echivalent de dioxid de carbon per 100 ml.
Emisiile de carbon pentru prepararea cafelei și spălării provin din centralele electrice care
furnizează energia pentru încălzirea apei. Emisiile pentru cultivare provin în mare parte din
echipamente agricole, cum ar fi tractoarele diesel.
 Tabelul 3: Sumarul emisiilor de carbon pentru o cană (100 ml) de cafea

Proces g de dioxid de carbon echivalent per 100 ml

Irigatii 6.08
Preparare cafea 44.03
Spalare 20.87
Echipament prepareare cafea 3.29
Distributie 2.79
Prelucrare 2.63
Ambalare 2.79
Livrare 2.63
Tratament 8.38
Cultivare 24.32
Sfarsitul vietii -3.78
Total 114.03
http://www.appropedia.org/LCA_of_coffee

3.3 Analiza datelor de inventar

Analiza ciclului de viață poate fi utilizată pentru măsurarea deșeurilor și a energiei

necesare în timpul duratei de viață a produsului sau a serviciului. Această evaluare poate fi
utilizată pentru a îmbunătăți amprenta de carbon. Pentru a realiza o evaluare a ciclului de
viață, este imperativ să se stabilească limitele și scopul evaluării, să se adune inventarul
tuturor intrărilor si iesirilor produsului evaluat, să se determine impactul asupra mediului în
funcție de inventarul colectat și să se interpreteze rezultatele și să ofere sugestii pentru a
atenua impactul negativ. Din studiu, este evident că ciclul de cafea implică cultivarea și
tratarea, prăjirea, transportul, prepararea și gestionarea deșeurilor.

Studiul a constatat că, pentru a procesa și produce o singură cană de cafea, sunt
necesare aproximativ 1,94 mega jouli de energie. Cea mai mare parte a energiei este necesară
spre sfârșitul ciclului de cafea în timpul fabricării cantității de emisii de carbon necesare
pentru fiecare dintre procesele din ciclul de cafea, ceea ce dă un total de 114 kilograme de
dioxid de carbon pentru o ceașcă de cafea.

Spălarea, fabricarea și cultivarea produc cele mai multe emisii de carbon. Emisiile de
carbon ca urmare a cultivării sunt relativ mari din cauza echipamentelor agricole diesel. În
mod similar, emisiile de carbon provenite din spălare și preparare sunt relativ mari datorită
energiei utilizate de centralele electrice pentru încălzirea apei.

http://www.idealessaywriters.com/life-cycle-assessment-of-a-cup-of-coffee/

4.1 Evaluarea impactului ciclului de viata

Fig. 1 Categoriile de impact

 Fig. 2 Acidifierea aerului (g eq. H+) – principalii poluanti

Fig.3 Ecotoxicitatea acvatica (1e3m3) – principalii poluanti

 3-
Fig.4 Eutrofizarea apei (g eq. PO4 ) - principalii poluanti

Fig.5 Toxicitatea la om (g) – principalii poluanti

 Fig. 6 Ecotoxicitatea terestra (t) – principalii poluanti

Fig. 7 Efect de sera (g eq. CO2 ) – principalii poluanti

 Fig.8 Degradarea stratului de ozon (g eq. CFC-11) – principalii poluanti

Fig. 9 Formarea oxidantului fotochimic (g eq. ethylene) – principalii poluanti

 Fig. 10 Ecopoints

5.1 Interpretarea rezultatelor

Din figura 1 se poate observa că etapele de cultivare și de consum fac cel mai mare
impact. Stadiul de cultivare contribuie cel mai mult la ecotoxicitatea și eutrofizarea terestră
(contribuții mai mari de 97%); stadiul de consum contribuie cel mai mult la acidifierea
aerului, ecotoxicitatea acvatică, toxicitatea la om, efectul de seră, epuizarea stratului de ozon
și formarea oxidantului fotochimic (contribuția depășește 68% pentru toate categoriile citate).

Etapa de eliminare contribuie la ecotoxicitatea acvatică (după consum) și la eutrofizare

(după cultivare). Contribuțiile făcute de transporturi sunt foarte limitate, însă influențează
formarea fotochimică a oxidantului, efectul de seră, toxicitatea omului și acidificarea aerului
(după consum și cultivare) precum și epuizarea stratului de ozon și a ecotoxicității acvatice
(după consum, dar înainte de cultivare).

Contribuțiile etapelor de procesare și ambalare sunt aproape neglijabile (mai puțin de

1,7% pentru toate categoriile).
 Categoriile de impact investigate sunt prezentate în Figurile 2-9 pentru a arăta
contribuțiile relative ale poluanților majori la problemele de mediu examinate împărțite în
funcție de etapele din ciclul de viață în care acestea apar. Figura 10 prezintă un factor general
de ponderare bazat pe ecopuncte privind energia și deșeurile, emisiile atmosferice și emisiile
de apă pentru fiecare etapă a ciclului de viață luată în considerare.

5.2 Concluzii

După efectuarea unei evaluari a ciclului de viata al cafelei, a devenit evident că în

creșterea, prelucrarea și fazele de transport ale cafelei până la momentul în care intră în
mâinile de prăjitor, impactul general se datorează în mare măsură transportului.

Sa recomandat ca fermierii să caute pentru a reduce impactul lor global ar trebui să ia

în considerare achiziționarea unor vehicule mai eficiente din punct de vedere al consumului
de combustibil, precum și de a fi conștienți de alte potențiale efecte asupra mediului, cum ar fi
produsele chimice în apele uzate de cafea.

Emisiile în aer - în principal din cauza consumului de combustibil al vehiculelor

pentru livrări. Îmbunătățirile consumului de combustibil ar permite reducerea emisiilor în aer.

Consumul de energie - consumul de energie electrică se referă la singura etapa de

procesare și la stivuitoarele care sunt alimentate cu baterii electrice. Îmbunătățirea eficienței
energetice ar permite, de asemenea, reducerea emisiilor in aer.

Managementul deșeurilor este legat în special de pleava de cafea. În prezent, aceste

deșeuri solide sunt eliminate împreună cu alte deșeuri urbane.

Deșeuri solide - principalele deșeuri solide se refera la pleava de cafea, dar atunci
când este luată în considerare și etapa de consum, atunci cantitatea de zat de cafea reprezintă
cea mai mare proporție de deșeuri solide (cu excepția materialelor de ambalare). În loc să fie
aruncat, zatul de cafea ar putea fi folosit ca hrană pentru viermi, precum și pentru compost.
 Bibliografie

1. Roberta Salomone - „Life cycle assessment applied to coffee production: investigating

environmental impacts to aid decision making for improvements at company level”
2. *** https://ro.wikipedia.org/wiki/Cafea
3. *** http://www.appropedia.org/LCA_of_coffee
4. *** http://www.idealessaywriters.com/life-cycle-assessment-of-a-cup-of-coffee/
5. *** https://luminairecoffee.com/img/lca_paper.pdf
6. *** https://onlinelibrary.wiley.com/doi/pdf/10.1111/jiec.12487
7. *** https://stem4innovation.tamu.edu/wp-content/uploads/sites/3/2014/11/think-like-an-
engineer-strobel.pdf
8. *** https://bdigital.zamorano.edu/bitstream/11036/1778/1/IAD-2013-T009.pdf