CENTRUL DE EXCELENȚĂ ÎN MEDICINĂ ȘI FARMACIE ,,RAISA PACALO’’

CATEDRA NURSING

Suport teoretic

Injecţia intravenoasă

Chișinău
 Planul lecţiei

1. Scopul,utilajul necesar.

2. Tehnica efectuării.

3. Complicaţiile posibile.

4. Recoltarea sângelui din venă.

1. Scopul,utilajul necesar.

Injecţia intravenoasă -- introducerea medicamentului în circulaţia venoasă, pentru

atingerea mai rapida a efectului dorit.

Scopul injecţiei intravenoase:

- explorator
- terapeutic

Utilajul necesar: ace cu lungimea 4-6cm, seringi cu mărime adecvată cantităţii de

substanţă destinată injectării (10-20 ml.), tampoane de vată sterile muiate în alcool,
garou, pernuţă de muşama, substanţa medicamentoasă.

2. Tehnica efectuării.

Injecţiile intravenoase se compun din două acte:

1) puncţia venoasă

2)injectarea propriu-zisă a medimentului în venă

Puncţia venoasă-pătrunderea cu acul montat la o seringă în lumenul vasului.

Se verifică ambalajul seringii. Asistenta medicală îşi spală mâinile, le

dezinfectează cu un tampon de vată muiat în alcool, pînă la evaporarea lui, apoi
deschide ambalajul seringii şi montează acul la seringă. Se verifică substanţa
medicamentoasă şi se aspiră în seringă.

Locul classic de efectuare a injecţiei intravenoase este la nivelul plicii cotului, unde
venele antebraţului (cefalică şi bazilică) se anastomozează,dând naştere venelor
mediano-cefalice şi mediano-bazilice. Se va stabili braţul la care se va executa
puncţia, examinând calitatea şi starea venelor din ambele părţi.

În caz de necessitate puncţia venoasă poate fi executată şi la venele antebraţului, pe

faţa dorsal a mîinilor, la vena maleolară internă,vena jugulară, vena temporală
superficială şi vena subclaviculară. La sugari şi copiii mici, puncţia venoasă se va
executa la venele epicraniene.

Bolnavul este culcat pe spate cât mai comod sau se aşează pe scaun cu mâna
sprijinită de speteaza scaunului, se descoperă braţul ales şi pe marginea hainei se
aplică garoul, cu 5-6cm. mai sus de locul injecţiei, capetele garoului trebuie să fie
orientate în sus. Sub braţ se aşează pernuţa de muşama, care va ţine braţul în
abducţie şi extenzie maximă. Plica cotului se va degrasa cu primul tampon de vată
muiat în alcool, cu palparea venei, cu al doilea tampon se dezinfectează locul
injecţiei. Cu 4-5 cm. mai jos de locul injecţiei se va fixa vena cu policele mâinii
stângi. Asistenta medicală ţine seringa în mâna dreaptă în aşa fel ca degetul 2 să
fixeze manşonul acului, iar celelalte degete să fixeze cilindrul seringii. Acul se
introduce totdeauna în direcţia curentului sanguin. Perforarea pielii se va face în
direcţie oblică, apoi se va puncta însăşi vena. Perforarea peretelui venos dă
senzaţia învingerii unei rezistenţe elastice şi acul înaintează în gol. Se înaintează
în interiorul venei încă 1-2 cm. Se retrage pistonul, pentru a ne convinge că acul
este în venă. Dacă poziţia acului este bună (apare sânge în seringă la retragerea
pistonului), soluţia medicamentoasă va fi administrată.

2) Injectarea substanţei medicamentoase în lumenul venos trebuie făcută cu foarte

mare precauție. În primul rând se va îndepărta, cu foarte mare grijă garoul, apoi se
rearanjează degetele şi cu policele se apasă asupra pistonului, introcând substanţa
medicamentoasă în venă. Se va avea o deosebită grijă ca bolnavul să nu mişte
braţul în cursul injecţiei pentru a nu se deplasa acul în venă. După administrarea
medicamentului, se va înlătura acul, se face compresiune asupra venei cu cel de-al
treilea tampon timp de 1-3 min., ţinând braţul în poziţie verticală, pentru a scădea
cât mai mult presiunea din vas.În caz de injecţii intravenoase în serie, se va căuta
să nu se repete injecţiile în acelaşi loc la intervale scurte. Vena are nevoie pentru
refacere, de un repaus de cel puţin 24 ore. Abordarea repetată a venelor periferice
poate fi evitată prin utilizarea branulelor care rămân în lumenul venei şi în timpul
dintre injecţii.

3.Complicaţiile posibile ale injecției intravenoase.

1) Revărsarea substanţei injectate în afara venei - tumefierea bruscă a ţesutului

perivenos; se va încerca să se pătrundă în lumenul vasului cu acul, continuând
injecţia sau dacă este vorba de substanţe iritante, se retrage acul.

2) Dureri, provocate de revărsarea soluţiilor iritante în ţesutul perivenos, reacţia

locală poate să ducă până la necroze extinse.

Pentru prevenirea acestora, imediat după accident se raportează cazul medicului,

pregătindu-i concomitent instrumentele şi material necesare pentru infiltrarea
regiunii interesate cu ser fiziologic. Tratamentul se va continua cu comprese
calmante.

3) Perforarea vasului sanguin cu revărsarea lichidului injectat în ţesutul perivenos.

4) Strapungarea venei sau retragerea acului din lumen cu garoul menţinut pe loc,
dă naştere la revărsări de singe, hematom. Locul dat va fi comprimat cu un tampon
steril timp de 2-3 min., pentru a opri revărsarea sângelui din venă.

5) Flebalgia, dureri vii de-a lungul venei, ea este declanşată, fie de viteză mare cu
care se injectează medicamentul, fie de efectul iritativ al unor substanţe injectate.

6) Unele substanţe injectate produc valuri de căldură şi senzaţie de uscăciune în

faringe (calciul, magneziul). Aceste senzaţii pot fi evitate prin injectarea lor foarte
încet.

7) Complicaţii de ordin general: dureri mari pe traiectul venei, slăbiciune, ameţeli,

stare de lipotemie, colaps - se va întrerupe imediat injecţia, retrăgind acul şi luînd
măsurile de prim ajutor în consecinţă, pentru care asistenta trebuie să fie totdeauna
pregătită.

4. Recoltarea sângelui pentru examinările de laborator.

Recoltarea sângelui din venă.
Scopul: Explorator
 Pentru depistarea microflorei patogene.
 Pentru aprecierea indicilor biochimici.
Pregătirea pacientului:
a) Pregatirea psihică:
- Se informează pacientul asupra scopului puncţiei.
b) Pregatirea fizică:
- Se aşează pacientul în poziţie confortabilă, culcat în decubit dorsal sau şezând
cu mâina sprijinită pe speteaza scaunului (poziţia braţului abducţie, extensie
maximă).
- Se eliberează locul puncţei de haină;
- Se va examina suprafaţa pielei pentru a evita apariţia complicaţiilor şi a
determina starea venelor.
Utilajul necesar:
1. Seringă sterilă de 10,0 -20,0 ml. cu amboul situat excentric.
2. Tampoane sterile din vată.
3. Soluţie dezinfectantă (alcool 70C).
4. Suport pentru eprubete.
5. Taviţe sterile şi nesterile, pense.
6. Eprubete sterile şi nesterile.
7. Garou.
8. Muşama.
9. Perniţă elastică pentru braţ.
 10. Aleză.
Tehnica
1. Asistenta medicală spală mâinele cu apă curentă şi săpun, le dezinfectează cu
alcool pâna la evaporarea lui. Îmbracă mănuşele.
2. Montează seringa.
3. Se aplică garoul la o distanţă de 7-8 cm., deasupra locului puncţiei, strângându-l
astfel încât să oprească circulaţia venoasă fară a comprima artera.
4. Se dezinfectează tegumentul ( locul puncţiei ).
5. Fixează vena.
6. Punctează vena.
7. Prin aspiraţie se verifică pătrunderea acului în venă.
8. La apatiţia sângelui în seringă se aspiră 10 ml. sânge, fără înlăturarea garoului.
9. Se dezlegă garoul, se aplică tamponul şi se retrage brusc acul.
10. Sângele recoltat se prelinge pe peretele eprubetei încet pentru a nu distruge
eritrocitele.
11. Eprubetele etichetate se vor transmite la laborator.
12. Se notează în registru pentru recoltarea sângelui.

Bibliografie:
1. POLITICA NAŢIONALĂ DE SĂNĂTATE A REPUBLICII MOLDOVA 2007-2021

2. Manual standarde/protocoale a deprinderilor practice, Chişinău, 2008

3. Carol Mozes,Tehnica îngrijirii bolnavilor, Editura medicală,Bucureşti, 2007
4. Lucreţia Titircă,Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţi medicali,
Editura Viaţa medicală românească, 1997.