BELLUM TROIANUM (II)

1. Graeci novem iam annos Troiam oppugnābant, sed Troiāni

vehementer oppĭdum suum defendēbant.
2. Tum Epeus, perītus faber Graecōrum, equum ligneum mirae
magnitudĭnis fecit et in eo scripsit: „Graeci hunc equum
Minervae donant”.
3. Graecōrum copiae ad proxĭmam insŭlam castra movērunt, sed
clam nonnulli strenui Graeci viri in equi alvum intravērunt.
4. Troiāni, inimicōrum fugae certi, magno gaudio exsultābant et
statim equum ad Minervae templum duxērunt.
5. Frustra Cassandra, Priămi filia, inclamāvit et dolum
Graecōrum denuntiāvit: nullus Troiānus Cassandrae verbis
credĭdit.
6. Noctu, vino atque epŭlis fessi, Troiāni obdormiēbant, sed
Graeci vigilābant et silentio ex equo descendērunt, portārum
custōdes occidērunt et cum sociis qui ex insŭla remeavērunt,
Troiam incendērunt et magnam cladem fecērunt.
7. Graeci non tantum viros, sed etiam muliĕres et senes et
infantes sine misericordia necavērunt.
8. Pyrrhus, Achillis filius, in Priămi domum in primis intrāvit
ibīque senem interfēcit.
9. Tandem milǐtes victōres omnes urbis domos, etiam sacra
templa incendērunt.
10. Ita antīquam urbem, quae diu omnium admiratiōnem
movĕrat, delevērunt.
11. Solus e ducǐbus Troiānis Aeneas cum patre et filio et paucis
comitǐbus saevam mortem effugĕre potuit.
12. Postea ad Italiae litus pervēnit ibīque urbem condǐdit: eius
incǒlae Romanōrum maiōres fuērunt.
Vocabular:
novem – nouă equus,-i m – cal
oppugno,-āre,-āvi,-ātum – a asedia ligneus,-a,-um- de lemn
vehementer adv – cu tărie mirus,-a,-um – uimitor,-oare
tum – atunci magnitūdo,-ĭnis f – mărime
perītus,-a,-um – iscusit,-ă proxĭmus,-a,-um - cel mai aproiat,-ă
faber,-bri m – meşter castra,-ōrum n.,pl – tabără militară
moveo,-ēre, movi, motum – a muta
sed – dar
clam adv – pe furiş, în taină
nonnullus,-a,-um – pl. câţiva
strenuus,-a,-um – de ispravă
alvus,-i f – pântece
intro,-āre,-āvi,-ātum – a intra
inimīcus-i m – duşman
fuga,-ae f – fugă
certus,-a,-um – sigur,-ă
gaudium,-ii n – bucurie
exsulto,-āre,-āvi,-ātum – a sări în sus
frustra adv – în zadar
inclāmo,-āre,-āvi,-ātum – a striga
dolus,-i m – vicleşug
denuntio,-āre,-āvi,-ātum – a prevesti
nullus,-a,-um – nici un, nici o
noctu adv – în timpul nopţii
vinum,-i n – vin
atque - şi
epŭlae,-ārum f.,pl – ospăţ
fessus,-a,-um – obosit,-ă
obdormio,-īre,-īvi,-ītum – a dormi adânc
vigĭlo,-āre,-āvi,-ātum – a veghea
silentium,-ii n – linişte
descendo,-ĕre,-ndi,-nsum – a coborî
occīdo,-ĕre,-cīsi,-cīsum – a ucide
custos,-ōdis m – paznic
socius,-ii m – tovarăş
remeo,-āre,-āvi,-ātum – a reveni
incendo,-ĕre,-ndi,-nsum – a incendia
cladis,-is f – măcel
non tantum...sed etiam... – nu numai...
dar şi
vir, viri m – bărbat
mulier,-ĕris f – femeie
senex, senis m – bătrân
infans,-ntis m – copil mic
sine prep cu abl. – fără
misericordia,-ae f – milă
neco,-āre,-āvi,-ātum – a omorî
in primis adv – mai întâi
ibīque adv – şi acolo
interficio,-ĕre,-fēci,-fectum – a ucide
tandem adv – în cele din urmă
miles,-ǐtis m – soldat
victor,-ōris m – învingător
admiratio,-ōnis f – admiraţie
deleo,-ēre,-ēvi,-ētum – a distruge
solus,-a,-um – singur,-ă
e, ex prep.cu abl – din, dintre
pauci,-ae,-a – puţini,-e; câţiva, câteva
comes,-ǐtis m – însoţitor
saevus,-a,-um – crâncen,-ă
effugio,-ĕre,-fūgi,-fugǐtum – a evita
postea adv – mai târziu, după aceea
pervenio,-īre,-vēni,-ventum – a ajunge
condo,-ĕre,-dǐdi,-dǐtum – a întemeia
maiōres,-um m.,pl - strămoşi
 AENEAS ET DIDO
1. Aeneas in Afrĭcam post longa itinĕra et terribĭle naufragium
cum comitĭbus suis venit; ibi regīnam Didōnem cognōvit et
eam uxōrem duxit.
2. Unā urbem aedificavērunt, sed Iuppĭter nuntium misit et
sevēris verbis Aeneam monuit: „Patria tua non est in Afrĭca;
tui comĭtes in magno dolōre vivunt, patriam appĕtunt et
semper lugent quod tu, ob regīnae amōrem, iter interrupisti et
eos in patriam non ducis.
3. Ideo, si deos times, Afrĭcam relinque et Italiam pete!”
4. Iovis verba Aeneam terruērunt: comĭtes suos in unum locum
coëgit et ita dixit: „Sententiam mutāvi: profectiōnis tempus
venit; Afrĭcam relinquēmus et Italiam petēmus”.
5. Nulla fuit mora: Aeneas cum comitĭbus in navem conscendit
et ancŏram solvit.
6. Aeneae fuga iram Didōnis concitāvit; regīna sorōrem suam
Annam vocāvit et ei dolōrem suum et ultĭmas voluntātes
aperuit, postea se necāvit.
7. Cum Carthaginienses regīnae mortem cognovērunt, ad aras
venērunt et iras deōrum contra Romānos invocavērunt.
Vocabular:
longus,-a,-um – lung,-ă timeo,-ēre,-ui – a se teme
iter, itinĕris n – drum, călătorie relinquo,-ĕre,-līqui,-lictum – a părăsi
terribĭlis,-e – teribil,-ă peto,-ĕre,-īvi,-ītum – a se îndrepta
naufragium-ii n – naufraiu terreo,-ēre,-ui,-ĭtum – a îngrozi
cognosco,-ĕre,-nōvi,-nĭtum – a cunoaşte cogo,-ĕre, coëgi, coactum – a aduna
una adv – împreună sententia,-ae f – părere
aedifĭco,-āre,-āvi,-ātum – a construi muto,-āre,-āvi,-ātum – a schimba
nuntius,-ii m – mesager, vestitor profectio,-ōnis f – plecare
sevērus,-a,-um – sever,-ă; aspru,-ă mora,-ae f – întârziere
verbum,-i n – cuvânt conscendo,-ĕre,-ndi,-nsum – a urca
moneo,-ēre,-ui,-ĭtum – a dojeni ancŏra,-ae f – ancoră
appĕto,-ĕre,-īvi,-ītum – a dori solvo,-ĕre, solvi, solūtum – a dezlega
lugeo,-ēre, luxi, luctum – a plânge ira,-ae f – mânie
quod – fiindcă concĭto,-āre,-āi,-āum – a stârni
ob prep.cu acc. – din cauza voluntas,-ātis f – voinţă
interrumpo,-ĕre,-rūpi,-ruptum – a aperio,-īre,-ui,-rtum – a destăinui
întrerupe neco,-āre,-āvi,-ātum – a ucide
ideo adv – de aceea ara,-ae f – altar
invōco-āre,-āvi,-ātum – a invoca

EXEMPLA DOCENT
1. Quae fuĕrant vitia, mores sunt (Sen.).
2. Nulla placĭda quies est, nisi quam ratio composuit (Sen.). Nu este
nici o odignă liștită, dacă nu este pusă la cale de rațiune.
3. Ex ossĭbus ultor (Verg.).
4. Nec mortem effugĕre quisquam, nec amōrem potest (Syr.).
5. Paupertas omnes artes perdŏcet. Sărăcia învață toate artele.
6. In vino verĭtas, in aqua sanĭtas. În vin adevăr, în apă sănătate.
7. Fortūna fortes metuit, ignāvos premit (Sen.). soarta s-a temut
de viteji, pe fricoși i-a apăsat.
8. Ibi potest valēre popŭlus, ubi leges valent. Acolo poate să
prospere poporul, unde prosperă legile.
9. Cinĕri gloria sera venit. Gloria seara a venit cenușii.
10. Seni desunt vires, iuvĕni – scientia. Bătrânului îi lipsește
bărbăția, tânărului – înțelepciunea.
11. Marte, non arte.
12. Nocentem qui defendit, sibi crimen parit. Răufăcătorul care
apără, sie își provoacă crimă.
13. Invīto beneficium non datur.
14. Ut sementem fecĕris, ita metes. Ce semeni aceea vei și
secera.
15. Mens agĭtat molem. Mintea mișcă greutatea.
16. Agnosco vetĕris vestigia flammae (Verg.) recunosc urma
flăcării vechi.
17. Malum vas non frangĭtur. Vasul rău nu se sparges
18. Munerĭbus etiam dei vincuntur.
19. Amor tussisque non celātur. Dragostea și tusea nu se ascunde.
20. Dux femĭna facti (Verg.). conducătorul ...
Vocabular:
mos, moris m – obicei nisi – dacă nu
placĭdus,-a,-um – liniştit,-ă ratio,-ōnis f – raţiune
quies,-ētis f – odihnă
compōno,-ĕre,-posui,-posĭtum – a pune la
cale
os, ossis n - os
ultor, ōris m - răzbunător
mors, mortis f – moarte
effugio,-ĕre, effūgi – a fugi de
quisquam, quidquam – cineva, ceva
perdoceo,-ēre,-ui,-ctum – a învăţa
verĭtas,-ātis f – adevăr
sanĭtas,-ātis f – sănătate
fortūna,-ae f – soartă, noroc
metuo,-ĕre,-ui – a se teme
fortis,-e – viteaz,-ă
ignāvus,-a,-um – fricos,-oasă
premo,-ĕre, pressi, pressum – a apăsa
valeo,-ēre – a prospera
cinis,-ĕris m – cenuşă
serus,-a,-um – târziu,-ie
senes,-is m – bătrân
iuvĕnis,-is m – tânăr
desum, deesse, defui – a lipsi
nocens,-ntis m – răufăcător
crimen,-ĭnis n – crimă
pario,-ĕre, pepĕri, partum – a provoca
invītus,-a,-um – fără voie
beneficium,-ii n – binefacere
sementis,-is f – semănătură
meto,-ĕre – a secera
agĭto,-āre,-āvi,-ātum – a mişca
moles,-is f – greutate, masă enormă
agnosco,-ĕre,-nōvi,-nĭtum – a recunoaşte
vetus,-ĕris – vechi,-e
vestigium,-ii n – urmă
flamma,-ae f – flacără
malus,-a,-um – rău, rea
vas, vasis n – vas
frango,-ĕre, fregi, fractum – a sparge
munus,-ĕis n - ofrandă, dar
tussis,-is f – tuse
celo,-āre,-āvi,-ātum – a ascunde
dux, ducis m – conducător
factum,-i n – faptă
femǐna,-ae f - femeie

OTIUM POST NEGOTIUM

Iulia, Octaviāni Augusti filia, vēnit ad patrem luxuriōse et licenter
vestīta, quod patri non placuit; sed iram continuit. Postĕro die Iulia
modeste vestīta ad Augustum vēnit, qui gaudium suum continēre non
potuit et: „Quanto aptior, inquit, est Augusti filiae tua hodierna
vestis!” Cui Iulia respondit: „Hodie enim patris ocŭlis me ornāvi, heri
– ocŭlis viri”.

Iulia, fiica lui Octavian August, vine la tatăl luxos și îmbrăcată

prea liber, ceea ce nu i-a plăcut tatălui său; dar reține mânia.
Următoarea zi iulia a venit la August îmbrăcată modest, care nu și-a
putut reține bucuria sa și: cât de mult potrivită, zice, este haina ta...
La care Iulia răspunde: astăzi căci mi-am împodobit ochii, ieri –
ochii bărbaților.
Vocabular:
luxuriōse adv – luxos vestio,-īre,-īvi,-ītum – a îmbrăca
licenter adv – prea liber quod = ceea ce
ira, irae f - mânie
contineo,-ēre,-ui,-tentum – a reţne
postĕrus-a,-um – următor,-oare
dies, diei m – zi
modeste adv – modest
quantus,-a,-um –cât de mult
aptus,-a,-um – potrivit,-ă
hodiernus,-a,-um – de astăzi
vestis,-is f – haină
hodie adv – astăzi
enim – căci
heri adv – ieri
 GRAMATICĂ
Timpurile perfectului activ
De la tema perfectului se mai formează două timpuri ale modului indicativ: mai mult ca perfectul şi
viitorul II – ambele la diateza activă.
Mai mult ca perfectul indicativ activ (Plusquamperfectum indicatīvi actīvi) arată o acţiune
desfăşurată în trecut şi terminată înaintea altei acţiuni trecute. El este alcătuit din tema perfectului, sufixul
-ĕrā- şi desinenţele personale active:
amav-ĕra-m ‘(eu) iubisem’.
Paradigma conjugării verbelor la
Plusquamperfectum indicatīvi actīvi
P Conjugarea I Conjugarea Conjugarea Conjugarea
e a II-a a III-a a IV-a
r laudāre vidēre vincĕre audīre esse
s.
S i n g u l ā r i s
1. laudāv-ĕra-m vid- ĕra-m vic-ĕra-m audiv-ĕra-m fu-ĕra-m
2. laudāv-ĕra-s vid-ĕra-s vic-ĕra-s audiv-ĕra-s fu-ĕra-s
3. laudāv-ĕra-t vid-ĕra-t vic-ĕra-t audiv-ĕra-t fu-ĕra-t
P l u r ā l i s
1. laudav-erā-mus vid-erā-mus vic-erā-mus audiv-erā-mus fu-erā-mus
2. laudav-erā-tis vid-erā-tis vic-erā-tis audiv-erā-tis fu-erā-tis
3. laudav-ĕra-nt vid-ĕra-nt vic-ĕra-nt audiv-ĕra-nt fu-ĕra-nt

Viitorul al II-lea (anterior) indicativ activ (Futūrum II indicatīvi actīvi) indică o acţiune care se va
realiza în viitor şi se va termina înaintea altei acţiuni viitoare. El este format din tema perfectului, sufixul
-ĕrĭ- şi desinenţele personale active; la persoana I singular, vocala finală a sufixului (-ĭ-) este asimilată de
desinenţa -o:
lēg-ĕrĭ-o > lēg-ĕro ‘(după ce) voi citi’;
lēg-ĕrĭ-s > lēg-ĕri-s ‘(după ce) vei citi’.
 Paradigma conjugării verbelor la
Futūrum II indicatīvi actīvi
P Conjugarea I Conjugarea a Conjugarea Conjugarea
e II-a a III-a a IV-a
r laudāre vidēre vincĕre audīre esse
s.
S i n g u l ā r i s
1. laudāv-ĕr-o vid-ĕr-o vic-ĕr-o audiv-ĕr-o fu-ĕr-o
2. laudāv-ĕri-s vid-ĕri-s vic-ĕri-s audiv-ĕri-s fu-ĕri-s
3. laudāv-ĕri-t vid-ĕri-t vic-ĕri-t audiv-ĕri-t fu-ĕri-t
P l u r ā l i s
1. laudav-erĭ-mus vid-erĭ-mus vic-erĭ-mus audiv-erĭ-mus fu-erĭ-mus
2. laudav-erĭ-tis vid-erĭ-tis vic-erĭ-tis audiv-erĭ-tis fu-erĭ-tis
3. laudav-ĕri-nt vid-ĕri-nt vic-ĕri-nt audiv-ĕri-nt fu-ĕri-nt

DE LA ROMA VENIM...

În procesul de evoluţie de la latină la română, vocala e, înaintea unei consoane nazale, s-a închis, trecând în i.
De exemplu:
Lat. venēnum → rom. venin.

 APLICAŢII:
 1. Traduceţi enunţurile de mai jos. Observaţi raportul dintre acţiunea verbului din propoziţia subordonată
şi a celei din regentă.
1. Senātus Cicerōnem patriae patrem vocāvit, quia rem publĭcam servavĕrat.
2. Quamquam Fabius, dictātor Romānus, Poenōrum agmen in angusto saltu clausĕrat , Hannĭbal noctu sine ullo
detrimento milĭtes suos servāvit.
3. Pro magno beneficio Bacchus Midae regi promīsit: „Quidquid tetigĕris, mutabĭtur in aurum”.
4. Postquam Xerxes Graeciam invasĕrat, Athenienses legātos ad oracŭlum Delphĭcum misērunt.
5. Themistŏcles restituit muros, quos Persae delevĕrant.
6. Leonĭdas, rex Lacedaemoniōrum, regi Persārum, qui scripsĕrat: „Mitte arma!”, rescripsit: „Veni et sume!”
 2. Puneţi verbele din paranteze la timpurile potrivite şi traduceţi enunţurile:
1. Puĕri magistro (recitāre) fabŭlas, quas domi (legĕre).
2. Qui bene (audīre), bene (discĕre).
3. Perseus, postquam Gorgōnem (necāre), Andromĕdam (liberāre).
4. Si Perseus non (advolāre), Andromĕda beluae (sacrificāre).
5. Quamquam Troiāni fortĭter (pugnāre), Graeci Troiam (expugnāre) et (delēre).