O secvență reprezntativa ar fi

cea din ultimul capitol în care

personajul este surprins
bolnav, pe patul de moarte.
Delirand, cere
iertare de la Dumnezeu și
dorește să fie călugărit. Un
personaj
obsedat în așa măsură de
puterea temporală, de aici și
acum, e
limpede că nu poate fi prea
preocupat de viață de apoi.
Doar în
pragul morțîi sale hotărăște, că
un fel de troc, că în cazul că va
scapă, să abdice și să se
călugărească, pentru că, de
îndată ce
această amenințare ași
pierde caracterul iminent,
să dispară și
căînță și să își retracteze
promisiunea, redevenind,
potențial,
violent. Într-un moment de
luciditate este prins de o furie
nebună și
amenință cu moartea fiului
sau. Degradarea psihologică
a
personajului atinge un punct
maxim în acest moment,
personajul
este de-a dreptul
dezumanizat.a
O altă secvență
reprezentativă este scenă
ospățului, în care toți
cei 47 de boieri sunt masacraţi
de Lăpușneanu în sala
ospăţului,
scenă pe care domnitorul o
priveşte râzând în timp ce
Moțoc este
îngrozit de spaimă. Mulţimea
de la poartă palatului cere
capul lui
Moțoc, crezându-l vinovat de
suferinţa poporului. Moțoc este
dat pe
mâna mulţimii şi sfâşiat, dar
cruzimea domnitorului reiese
din scenă
formării unei piramide din
capetele boierilor uciși
(leacul pentru
doamna Ruxanda)