Eseu despre particularitătile de construcţie a personajului principal dintr-o

nuvelă studiată
1. Precizarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales

Alexandru Lăpuşneanul este personajul principal al nuvelei, personaj romantic, excepţional, care
acţionează în situaţii excepţionale (exemple: scena uciderii boierilor, a pedepsirii lui Moţoc, scena
morţii domnitorului otrăvit).

Întruchipează tipul domnitorului medieval, tiran şi crud. Evoluţia perso-najului pe parcursul nuvelei
este indicată în mod direct de naratorul omni-scient, care îi precizează ipostazele în cele patru
capitole: „vodă", „domnul", „tiranul", „bolnavul" şi arată prin aceasta că dorinţa obsesivă de putere
devine o boală.

Personajul romantic este construit din contraste, are calităţi şi defecte puternice. Dacă in timpul
primei domnii, fusese un domnitor blând, în a doua domnie îşi pune în aplicare planul de răzbunare
împotriva boierilor trădători: „Norodul pretutindene îl intămpina cu bucurie şi nădejde, aducându-şi
aminte de întâia lui domnie, în care el nu avusese vreme a-şi dezvălui urâtul caracter. Boierii însă
tremurau ."

De asemenea, în proza romantică conflictele exterioare plasează persona-jele Intr-o relaţie de

antiteză. Acesta este cazul cuplului doamna Ruxanda — Lăpuşneanul, construit pe tiparul romantic
înger — demon, caracter slab — caracter tare, sau opoziţiei cruzime — laşitate, între domnitor şi
boierul Moţoc.

Lăpuşneanul este un caracter tare, decis să elimine puterea boierilor şi capabil să impună
autoritatea domnească, prin cruzime, teroare, manipulare, disimulare, sânge rece.

2. Evidenţierea unei trăsături ale personajului ales, prin două secvenţe comentate

Crud, hotărât, viclean, disimulat, inteligent, bun cunoscător al psiholo-giei umane, abil politic,
personajul romantic este puternic individualizat şi memorabil, prin caracterul excepţional al faptelor
şi al insuşirilor sale, ca de exemplu: hotărârea exprimată în celebra afirmaţie „Dacă voi nu mă vreţi,
eu vă vreu" şi cruzimea extremă, în scena uciderii celor 47 de boieri. Faptele sale sunt motivate
psihologic prin dorinţa de răzbunare pentru trădarea boierilor din prima sa domnie.

2a. prima secventă relevantă Hotărârea de a avea puterea domnească este implacabilă şi
exprimată încă de la inceputul nuvelei, în răspunsul dat soliei boierilor trimişi de domnitorul Tomşa,
care i-a cerut să se întoarcă de unde a venit pentru că „ţara" nu-l vrea şi nu-l iubeşte: „Dacă voi nu
mă vreţi, eu vă vreau, răspunse Lăpuşneanul, a cărui ochi scântieră ca un fulger, şi dacă voi nu mă
iubiţi, eu vă iubesc pre voi şi voi merge ori cu voia, ori fără voia voastră. mă întorc? Mai degrabă-şi va
intoarce Dunărea cursul indărăpt". Hotărârea domnitorului de a-şi relua tronul şi dorinţa sa de
răzbunare faţă de boierii trădători declanşează conflictul nuvelei.

2b. scena uciderii boierilor Cruzimea este o caracteristică a tiranului medieval. Aceasta este
prezentată gradat pe parcursul nuvelei si culminează cu scena sângeroasă a uciderii celor 47 de
boieri, din ale căror capete alcătuieşte el însuşi o piramidă: „După aceea, luând capetele, le aşeză [...]
după neam şi după ranguri...".

2c. episodul otrăvirii tiranului În deznodământ este Infăţişată otrăvirea tiranului. După patru ani de
la uciderea boierilor, Lăpuşneanul se retrage în cetatea Hotinului, unde se îmbolnăveşte de friguri.
Când işi revine, refuză să accepte că a fost călugărit, după obiceiul vremii, pentru că acest lucru ar fi
insemnat pierderea puterii domneşti. Replica sa „De mă voi scula, pre mulţi am să popesc şi eu..."
exprimă dorinţa de răzbunare. Lăpuşneanul amenintă va ucide pe toţi, inclusiv pe propriul fiu,
urmaşul la tron, aşa încât doamna Ruxanda acceptă sfatul boierilor Spancioc şi Stroici de a-l otrăvi.

3. Analiza, la alegere, a două componente de structură şi de limbaj ale nuvelei, semnificative

pentru construcţia personajului ales

3a. Conflictul nuvelei este complex şi pune în lumină personalitatea puternică a protagonistului.
Principalul conflict este de ordin politic şi vizează lupta pentru putere între domnitor şi boieri, în
contextul secolului al XVI-lea. Conflictul secundar, între domnitor şi Moţoc (boierul care îl trădase în
prima domnie), particularizează dorinţa de răzbunare a domnitorului.

3b. instantele comunicării narative modalităţi de caracterizare

Modalităţile de caracterizare prin care se conturează portretul tiranului medieval sângeros sunt
directe (de către narator, de alte personaje, autocaracterizare) şi indirecte (prin fapte, limbaj,
atitudini, comportament, cu alte personaje, gesturi, ţinută, vestimentaţie).

Portretul moral este realizat, în mod direct, prin epitete, de către naratorul omniscient:
„nenorocitul domn", „deşănţată cuvantare", dar şi de personaje: ,,Crud şi cumplit este omul acesta"
(mitropolitul Teofan), şi în autocaracterizare: „n-aş fi un nătărău de frunte, când m-aş încrede în
tine?" (replică adresată vornicului Moţoc).

Caracterizarea indirectă, prin fapte, evidenţiază în manieră romantică cruzimea personajului şi

hotărârea sa, puse în practică prin guvemarea cu ajutorul terorii, prin lichidarea posibilelor opoziţii
(incendierea cetăţilor, desflinţarea armatei pământene, conifiscarea averilor boiereşti, uciderea şi
schingiuirea unor boieri). Acestea cu culminează cu uciderea celor 47 de boieri invitaţi la ospăţ.

Gradarea scenelor din capitolul al treilea dezvăluie magistral portrem moral al tiranului care pune în
aplicare un plan diabolic. Inteligent, ii atrage pe boieri la curte spre a-i ucide. Abil, disimulat, se
foloseşte momentul slujbei religioase, (când poartă vestimentaţia specifică epocii: „ln ziua aceea,
era imbrăcat cu toată pompa domneasca" şi coroana domnească: „Purta coroana Paleologilor, şi
peste dulama poloneză de catifea stacoşie, avea cabaniţa turcească"), de citate biblice presărate
într-un discurs mincinos, dar persuasiv („Bate-voi păstorul, şi se vor împrăştia oile"). Crud, ordonă
soldaţilor uciderea celor 47 de boieri, apoi alcătuieşte el însuşi piramida din capete, pe care o arată
cu satisfacţie doamnei. Râde în timpul masacrului. Pe Moţoc îl dă cu sânge rece multimii revoltate,
spunând că face un act de dreptate. Diplomat, bun cunoscător al psihologiei umane, inteligent,
reuşeşte să manipuleze masele şi boierii ori face promisiuni liniştitoare pentru ceilalţi (Moţoc,
Doamna Ruxanda), o aparenţă sub care se ascunde un plan de răzbunare.

Caracterizarea indirectă prin limbaj se realizează In replici memorabile, două dintre ele figurând ca
motto. Răspunsul dat boierilor, „Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu [...] şi dacă voi nu mă iubiti, eu vă
iubesc pre voi şi voi merge ori cu voia, ori fără voia voastră" a devenit o emblemă a personajului,
care se autodefineşte prin voinţa puternică. Ameninţarea „De mă voi scula, pre multi am să popesc şi
eu..." redă aluziv dorinţa de răzbunare a celui căzut. Orgoliul este exprimat în prima replică rostită:
„Am auzit de bântuirile tării şi am venit s-o mântui". Abilitatea politică a personajului este
concentrată în celebrul răspuns despre mulţimea revoltată: „Proşti, dar mulţi!".

3c. alte aspecte: Acţiunea nuvelei se desfăşoară 1n timp si sP atiu preci-, zate, iar atmosfera epocii
este reconstituită verosimil. Caracterul sangeros al acţiunilor voievodului pentru impunerea
autorităţii domneşti se raportează veridic la realităţile social-politice din Moldova secolului al XVI-
lea. Dorinţa de răzbunare şi cruzimea faţă de boieri este motivată psihologic de trădarea acestora în
prima sa domnie.

Perspectiva narativă este obiectivă, iar naratiunea la persoana a (viziunea „dindărăt") aminteşte,
prin concizie, de relatarea cronicarului Grigore Ureche. Registrul arhaic şi regional conferă culoarea
epocii.

Titlul pune in lumină personalitatea puternică a domnitorului şi interesul scriitorului nuvelă pentru
constructia personajului principal.

Concluzie

Monumentalitatea, forţa de a-şi duce planurile la bun sfârşit, indiferent de mijloace, spectaculosul
acţiunilor, concizia replicilor fac din protagonistul nuvelei căreia îi dă titlul, Alexandru Lăpuşneanul,
un personaj memorabil.