ALEXANDRU

LĂPUȘNEANUL
DE COSTACHE NEGRUZZI

Nume elev: Podeanu Elena Alexandra

 Profesor coordonator: Iancu Nicoleta

CUPRINS
•PREFAȚĂ (LUCIAN PRICOP)…………………………..7
NEGHINA ȘI PĂLĂMIDĂ

•FIȘĂ BIBLIOGRAFICÂ ……………………………………………… 19

MARȘUL LUI DRAGOȘ (DOINĂ)…………… 152

•REFERINȚE CRITICE ……………………………………………….. 22

DOINĂ NOUĂ……………………………………… 155

•FRAGMENTE ISTORICE

ȘALUL NEGRU……………………………………… 156

•ALEXANDRU LĂPUȘNEANUL………………………………………. 31

•APRODUL PURICE…………………………………………………….. 57

•SOBIESKI ȘI ROMÂNII……………………………………………… 75

•CÂNTEC VECHI…………………………………………………………. 83

•AMINTIRI DIN JUNEȚE

IMAGINEA AUTORULUI
COSTACHE NEGRUZZI
IMAGINEA COPERȚII
NUVELE

MOMENTELE SUBIECTULUI

Expozitiunea: Capitolul I cuprinde expozitiunea -

Intoarcerea lui Alexandru Lăpușneanul la tronul
Moldovei în 1564, în fruntea unei armate turcești
și întâlnirea cu solia format din cei patru boieri
trimisi de Tomșa: Veverita, Motoc, Spancioc,
Stroici.

Intriga: hotărârea domnitorului de a-si relua

tronul si dorinta sa de razbunare față de boierii
tradători.

2
Desfășurarea actiunii: Capitolul al II-lea
corespunde, ca moment al subiectului,
desfășurării actiunii si cuprinde o serie de
evenimente declansate la reluarea tronului de
către Alexandru Lapusneanul: fuga lui Tomsa in
Muntenia, incendierea cetatilor, desfiintarea
armatei pâmântene, confiscarea averilor
boieresti, uciderea unor boieri, interventia
doamnei Ruxanda pe lângă domnitor pentru a
înceta cu omorurile si promisinea pe care acesta
i-o face.

Punctul culminant: Capitolul al III-lea contine

mai multe scene: participarea si discursul
domitorului la slujba duminicală de la mitropolie,
ospățul de la palat si uciderea celor 47 de boieri,
omorârea lui Motoc de multimea revoltatã si
‚,leacul de frică" pentru doamna Ruxanda.
Capitolul cuprinde punctul culminant.

Deznodământ: In capitolul al IV-lea, este înfățișat

deznodământul, moartea tiranului prin otrăvire.
După patru ani de la cumplitele evenimente,
Lapusneanul se retrage in cetatea Hotinului.
Bolnav de friguri, domnitorul este calugarit, după
obiceiul vremii. Deoarece când îsi revine
amenință să-i ucidă pe toti (inclusiv pe propriul
fiu, urmasul la tron).

3
 CARACTERIZAREA
PERSONAJULUI ALEXANDRU
LĂPUȘNEANUL
Caracterizare Alexandru Lăpușneanul – Petru Gabriel
Din punct de vedere al statutului social, Alexandru Lăpușneanul

4
este personajul principal din nuvelă, personaj romantic, excepțional,
care acționează în situațîi excepționale. Acesta se încadrează în tipul
tiranului, Costache Negruzzi utilizâănd următoarele proceedee
romantice de construcție: este un erou de excepție care ia parte la
întâmplări ieșite din comun, are o ascensiune periculoasă și
o
cădere pre masură și este construit pe baza unei antiteze angelico-
demonice (el reprezentând tipul demonului).
Din punct de vedere moral, hotărârea lui Alexandru Lăpușneanul
de a avea puterea domnească este de neclintit și formulată încă de
la începutul nuvelei, în răspunsul dat boierilor: „Dacă voi nu mă
vreți, eu vă vreau”. Hotărârea este pusă în practică prin guvernarea
cu ajutorul terorii, prin omorărea celor 47 de boieri și încheiându-se
prin revenirea asupra hotărârii de a se călugări.
Cruzimea este o trăsătură uzuală în Evul Mediu, în cazul lui
Lăpușneanul având manifestări care aparțîn excepționalului: acesta
asista râzând la măcelul boierilor, amenința să-și ucidă propriul fiu
despre care acesta credea că este un uzurpator de putere.
Din punct de vedere psihologic, Alexandru Lăpușneanul are, de
asemenea, o inteligență ascuțită, reușind să manipuleze astfel
masele sau în cazul acesta, boierii pentru a-și pune în aplicare
planurile. Un exemplu bun ar fi invitația la ospățul de împăcare care
era de fapt o ccursă situată la liturghia de la mitropolie, secvența
încheiându-se cu toți cei 47 de boieri morți.
Cruzimea este trăsătură dominantă a personajului, motivată de
multe fapte cumplite pe care acesta le-a săvârșit
O secvență reprezntativa ar fi cea din ultimul capitol în care
personajul este surprins bolnav, pe patul de moarte. Delirand, cere
iertare de la Dumnezeu și dorește să fie călugărit. Un
personaj
obsedat în așa măsură de puterea temporală, de aici și acum, e
limpede că nu poate fi prea preocupat de viață de apoi. Doar în
pragul morțîi sale hotărăște, că un fel de troc, că în cazul că va
scapă, să abdice și să se călugărească, pentru că, de îndată ce
această amenințare ași pierde caracterul iminent, să dispară și
căînță și să își retracteze promisiunea, redevenind, potențial,
violent. Într-un moment de luciditate este prins de o furie nebună și

5
amenință cu moartea fiului sau. Degradarea psihologică a
personajului atinge un punct maxim în acest moment, personajul
este de-a dreptul dezumanizat.a
O altă secvență reprezentativă este scenă ospățului, în care toți
cei 47 de boieri sunt masacraţi de Lăpușneanu în sala ospăţului,
scenă pe care domnitorul o priveşte râzând în timp ce Moțoc este
îngrozit de spaimă. Mulţimea de la poartă palatului cere capul lui
Moțoc, crezându-l vinovat de suferinţa poporului. Moțoc este dat pe
mâna mulţimii şi sfâşiat, dar cruzimea domnitorului reiese din scenă
formării unei piramide din capetele boierilor uciși .

Doamna Ruxanda, personaj secundar al nuvelei istorice "Alexandru

Lapusneanul" de Costache Negruzzi, este sotia domnitorului si fiica "bunului
Petru Rares", asadar eroina are atestare istorica. Componenta istorica a eroinei,
insusirile exceptionale rezultate din fictiunea naratorului contureaza un
personaj romantic reprezentativ pentru literatura romana. Doamna Ruxanda
este inspaimantata de cruzimile si crimele infaptuite de sotul sau, care ocupase
pentru a doua oara tronul Moldovei (1564-1569) cu scopul de a se razbuna pe
boierii tradatori din prima domnie. In conturarea personajului, naratorul
apeleaza la antiteza dintre blandetea, delicatetea Doamnei Ruxanda si
cruzimea, violenta sotului sau, domnitorul Alexandru Lapusneanul, procedeu
romantic folosit pentru amplificarea emotiei si intensificarea trairilor
naratarului (cititorul caruia i se adreseaza naratorul imaginar pe parcursul
discursului sau narativ - n.n.).
Trasaturile morale reies, in mod indirect, din vorbele si atitudinea eroinei.
Fire sensibila si miloasa, ea il roaga pe domnitor sa nu mai verse sange si sa
inceteze cu omorurile: "- Vreau sa nu mai versi sange, sa incetezi cu omorul, sa
nu mai vad capete taiete, ca sare inima din mine". Ruxanda este puternic
impresionata de cuvintele amenintatoare ale vaduvei unui boier ucis de voda,
care o amenintase, "Ai sa dai sama, doamna!", pentru ca "barbatul tau ne taie
parintii, barbatii si fratii". Cu profunda credinta in Dumnezeu, sotia incearca sa-
l convinga dandu-i argumente religioase si explicandu-i ca in fata divinitatii
sunt importante cinstea si omenia, deoarece "cu manastirile nu se rascumpara

6
sangele, ci mai ales ispitesti si infrunti pre Dumnezeu, socotind ca facand
biserici il poti impaca". Zambind, Alexandru-voda ii promite pentru a doua zi
"un leac de frica", dar cand o cheama sa-i arate piramida construita din cele 47
de capete ale boierilor ucisi, Ruxanda lesina la vederea acestei grozavii, spre
dezamagirea domnitorului: "Femeia tot femeie [...], in loc sa se bucure, ea se
sperie".
Faţa de Doamna Ruxanda, naratorul are o simpatie vadita, intrucat o
caracterizeaza direct printr-un epitet, "gingasa Ruxanda", ce exprima nobletea
si delicatetea ei sufleteasc