Primul Triumvirat

O alianță dintre Iulius Cezar, Pompei(Pompeius Magnus) și Marcus Licinius

Crassus a condus Roma de la 60 î.H. până la 54 î.H.
Acești trei bărbați au consolidat puterea în zilele de război ale Romei
republicane. Deși Roma se extinsese mult dincolo de centrul Italiei, instituțiile
sale politice - înființate când Roma era doar un alt oraș - oraș printre altele - nu
au reușit să țină pasul. Din punct de vedere tehnic, Roma era încă un oraș pe
râul Tibru, guvernat de un Senat; guvernatorii provinciilor au condus în mare
parte în afara Italiei și, cu câteva excepții, locuitorii provinciilor nu aveau
aceleași demnități și drepturi pe care le bucurau românii (adică oamenii care
trăiau la Roma).

Timp de un secol înainte de Primul Triumvirat, republica a fost stânjenită de

revolte de sclavi, presiuni ale triburilor galice la nord, corupție în provincii și
războaie civile. Oameni puternici - mai puternici decât Senatul, uneori - au
exercitat ocazional autoritate informală cu zidurile Romei.
În acest context, Caesar, Pompei și Crassus s-au aliniat pentru a scoate ordine
din haos, dar ordinul a durat doar șase ani.
Cei trei bărbați au domnit până în anul 54 î.en. În 53, Crassus a fost ucis și la
48 de ani, Caesar la învins pe Pompey la Pharsalus și a condus singur până la
asasinarea sa în Senat în 44 de ani.
Al doilea triumvirat
Al doilea triumvirate a constat din Octavian (Augustus) , Marcus Aemilius
Lepidus și Mark Antony. Al doilea triumvirate a fost un organism oficial creat
în anul 43 î.Hr., cunoscut sub numele de Triumviri Rei Publicae Constituendae
Consulari Potestate .
Puterea consulară a fost atribuită celor trei bărbați. De obicei, au existat doar
doi consulari aleși. Triumviratul, în ciuda unei limite pe termen de cinci ani, a
fost reînnoit pentru un al doilea mandat.
Al Doilea Triumvirat a fost diferit de primul, în măsura în care era o entitate
juridică aprobată în mod explicit de Senat, nu un acord privat între forțele
puternice. Cu toate acestea, cel de-al doilea a suferit aceeași soartă ca și prima:
hărțuirea internă și gelozia au condus la slăbirea și colapsul ei.
Primul care a căzut a fost Lepidus. După o lovitură la putere împotriva lui
Octavian, el a fost dezbrăcat de toate birourile sale, cu excepția lui Pontifex
Maximus, în vârstă de 36 de ani și apoi a fost expulzat pe o insulă îndepărtată.
Antony - care a trăit din 40 de ani cu Cleopatra din Egipt și a crescut din ce în
ce mai izolat de politica de putere a Romei - a fost învins decisiv în 31 la Batalia
de la Actium și apoi sa sinucis cu Cleopatra în 30 de ani.
Până la 27 ani, Octavian sa reînsuflețit pe Augustus , devenind în mod efectiv
primul împărat al Romei. Deși Augustus a acordat o atenție deosebită folosirii
limbii republicii, păstrând astfel o ficțiune a republicanismului în primul și al
doilea secol CE, puterea Senatului și a consulilor săi a fost întreruptă, iar
Imperiul Roman și-a început aproape jumătate de mileniu influență asupra
lumii mediteraneene.