Eni Andrei, Gr.

2103

TESTARE 1

1.1. Analizați cauzele declinului statului geto-dac.

Burebista este personalitatea istorică care a unificat statul geto-dac. Bineânțeles că moartea
acestuia a avut urmări grave pentru acest stat. O a doua cauză, să zicem externă, a constituito
Imperiul Roman, inamicul statului. Burebista a pierit din pricina unei răscoale, mai înainte ca
romanii să apuce a trimite o armată împotriva lui. Urmaşii acestuia la domnie s-au dezbinat,
fărâmiţând puterea în mai multe părţi. De curând, când împăratul August a trimis o armată
împotriva lor, puterea era împărţită în cinci state. Atunci însă stăpânirea se împărţise în patru.

1.2. Analizați procesul de transformare a statului geto-dac în provincie romană.

Odată cu cucerirea Daciei în 106 începe procesul de transformare a statului în provincie

romană, și anume, colonizarea populației și romanizarea populației locale.

O altă etapă a fost reorganizarea administrativă, Dacia este organizată ca provincie imperială
condusă de un guvernator cu atribuţii militare şi juridice. În continuare provincia a fost divizată
în 2, mia apoi în 3 (Dacia Apulensis, Dacia Malvensis și Dacia Porolisensis)

Limba latină – un factor dominant, folosirea limbii latine va impune o notă radicală procesului
de romanizare. Urbanizarea, oraşele fiind adevărate focare de romanizare, introducerea unor
obiecte de cult şi unelte, superioare celor autohtone. Dezvoltarea unei producţii de mărfuri
locale. Instalarea unei administraţii bine organizate. Pătrunderea elementelor italice
(funcţionari, negustori, patroni, proprietari, militari). Schimburile interculturale, posibile prin
aducerea de colonişti din alte provincii ale imperiului. Dezvoltarea căilor de comunicaţie.
Răspândirea religiei romane şi a cultelor provinciale precum şi a dreptului roman.

1.3. Izvoarele dreptului în Dacia Romană. Dreptul de proprietate. Istituția obligațiilor

(tăblițele cerate).

Odata cu cucerirea Daciei, Imperiul Roman a introdus o administrare publică nouă împreună cu
dreptul roman. Izvoarele dreptului le constituiau edictele guvernatorului provinciei, ius civile,
constituțiile imperiale, ius gentium și desigur dreptul autohton (tăblițele cerate).

Instituția proprietății în Dacia Romană era de 2 tipuri, proprietatea provincială și cea quiritară.
După cucerirea Daciei, întregul pământ se considera a împăratului, însă au existat cel puțin 5
colonii care se bucurau de ins italicum (Dierna, Napoca, Sarmisegetuza, Potaissa și Apulum). Pe
langa proprietatea funciara, locuitorii liberi au exercitat si proprietatea peregrina, acestia
apelau la fictiune pentru a li se acorda drept de proprietate fiind considerați cetățeni romani.
Peregrinilor lea fost recunoscută proprietatea.

Obligația și tăblițele cerate ca izvor de drept. Tăblițele conțineau contracte și înscrieri despre
cum trebuie respectate aceste contracte (vânzare-cumpărare, locațiune, împrumut, contract
de societate, depozit, desființarea unui colegiu, cheltuieli pentru un banchet, platirea unei
datorii). Contractele din acele timpuri erau foarte formale și conțineau multe formuli,
necesitatea de martori, respectiv luau mullt timp. Semnarea unui contract trebuia să fie făcută
de contractanți în prezența martorilor pentru a asigura buna-credinta si efectuarea acestuia.