discriminării și egalitate. Pe lângă faptul că ține de educația și empatia pe care o are fiecare în parte, ne vizează nemijlocit, fiindcă ține de societatea în care trăim, cea în care ne trăiesc părinții și în care ne vor trăi copiii. De exemplu, conform unei cercetări din 2014, două treimi din moldoveni consideră că în Republica Moldova cel mai frecvent sunt discriminate persoanele cu dizabilități mintale (75 %), persoanele cu dizabilități fizice (76 %), persoanele sărace (63 %), persoanele HIV pozitive (54 %), LGBT (52 %), romii (48 %), persoanele în etate (47 %) și femeile (28 %). Un procent covârșitor din populația Republicii Moldova (82,5 %) consideră că în societatea moldovenească există discriminare, în timp ce aproape jumătate dintre moldoveni (45,3 %) consideră că incidența discriminării a sporit în ultimii cinci ani. Unul din trei moldoveni a menționat că s-a confruntat cu o situație de discriminare în ultimii trei ani, unul din cinci moldoveni s-a simțit discriminat în ultimul an, iar unul din trei moldoveni a menționat că a fost martor la un caz de discriminare. Dacă aparținem anumitor grupuri sociale sau dacă în mod greșit se crede despre noi acest lucru, suntem expuși unui risc și mai mare de a fi discriminați. Astfel, diferențele, care ne caracterizează, ne pot face vulnerabili în fața discriminării. Trebuie să discutăm despre eliminarea discriminării și egalitate. Pe lângă faptul că ține de educația și empatia pe care o are fiecare în parte, ne vizează nemijlocit, fiindcă ține de societatea în care trăim, cea în care ne trăiesc părinții și în care ne vor trăi copiii. De exemplu, conform unei cercetări din 2014, două treimi din moldoveni consideră că în Republica Moldova cel mai frecvent sunt discriminate persoanele cu dizabilități mintale (75 %), persoanele cu dizabilități fizice (76 %), persoanele sărace (63 %), persoanele HIV pozitive (54 %), LGBT (52 %), romii (48 %), persoanele în etate (47 %) și femeile (28 %). Un procent covârșitor din populația Republicii Moldova (82,5 %) consideră că în societatea moldovenească există discriminare, în timp ce aproape jumătate dintre moldoveni (45,3 %) consideră că incidența discriminării a sporit în ultimii cinci ani. Unul din trei moldoveni a menționat că s-a confruntat cu o situație de discriminare în ultimii trei ani, unul din cinci moldoveni s-a simțit discriminat în ultimul an, iar unul din trei moldoveni a menționat că a fost martor la un caz de discriminare. Dacă aparținem anumitor grupuri sociale sau dacă în mod greșit se crede despre noi acest lucru, suntem expuși unui risc și mai mare de a fi discriminați. Astfel, diferențele, care ne caracterizează, ne pot face vulnerabili în fața discriminării. Criteriile cele mai des întâlnite în cazurile de discriminare sunt: etnia, naționalitatea, orientarea sexuală, culoarea, situația financiară ori socială, dizabilități, limba vorbită etc. Conform legislației naționale, o persoană poate fi discriminată prin mai multe forme, și anume. # Discriminarea directă – concedierea cuiva din cauza unei criteriu protejat, decizia de a nu angaja o persoană din cauza apartenenței sale la un grup social, refuzul de instruire sau de promovare a unei persoane pe baza unui criteriu precum etnie, sex, orientare sexuală etc. # Discriminarea indirectă – este o formă de discriminare care nu este evidentă la prima vedere. Deși anumite practici, reguli sau politici sunt aparent corecte și neutre, ele pot ascunde tratamente diferite și nedrepte pentru persoane aparținând diferitelor categorii sociale și pot leza drepturile acestora. # Discriminare prin asociere – orice restricție sau diferență de tratament trebuie să fie justificată printr-un scop obiectiv, prin demonstrarea necesității respectivei restricții și prin lipsa unei alternative nediscriminatorii. # Hărțuire, victimizare. # Instigare la discriminare – incitarea și încurajarea urii, a discriminării sau a ostilității față de o persoană pe baza unor prejudecăți sau a unor caracteristici precum orientarea sexuală, etnie etc.
# Bullying-ul reprezintă o formă de abuz emoțional și fizic, având trei
caracteristici esențiale: — intenționat – agresorul are intenția să rănească pe cineva; — repetat – aceeași persoană este rănită în continuu; — dezechilibru de forțe – agresorul își alege victima care este percepută ca fiind vulnerabilă, slabă și incapabilă de a se apăra singură.