Definiția

A defini înseamnă a specifica accepția dată unui termen, unui concept, a circumscrie
obiectul. Definiția reprezintă caracterizarea succintă a unui obiect. Definițiile pot fi formulate
în diverse feluri:
a. enumerând trăsăturile distinctive, rezultate în urma unor opoziții cu alte elemente
din sistem;
b. prezentând sinonime, adică termeni pe care cititorii îi pot înțelege mai ușor;
c. dând etimologia cuvântului, adică explicând originea lui;
d. dând exemple la care se aplică definiția respectivă.
Forma definiției este impusă din interior de particularitățile obiectului definit, dar, în
anumite limite, poate face și obiectul alegerii autorului, în funcție de scopul textului și de
publicul căruia i se adresează.

Dicționar morbid
[...] Cocaina – este unul din alcaloizii extrași din frunzele de coca, arbust ce crește pe
versantul estic al Anzilor, în special în Peru și Bolivia. Este un anestezic local și stimulent.
Cocaina se prezintă sub forma unei pudre cristaline, pufoase, de culoare albă. Se inhalează
nazal, se prizează și se injectează intravenos. Ca efecte principale ale consumului: inhibare
emoțională, stări de nervozitate, mucoasă nazală sângerândă (cu diverse leziuni), secreții
nazale permanente, pierderea apetitului și a greutății.
Cannabisul – expresia „plantă de cannabis” caracterizează toate plantele gen cânepă.
Se fumează în țigări sau pipă, uneori amestecată cu tutun. Are miros caracteristic de iarbă.
Utilizatorii devin vorbăreți. Cannabisul se prezintă sub formă de marijuana, hașiș și ulei de
hașiș.
Crak-ul – se obține prin încălzirea cocainei pulbere, la care se adaugă amoniac sau
bicarbonat de sodiu. Se prezintă sub forma unor pietricele de culoare alb-gălbuie, bej sau
brună. Este un produs care se fumează respirându-se fumul de combustie.
Dependența fizică – stare adaptivă caracterizată prin apariția tulburărilor fizice intense
atunci când administrarea drogului este suspendată sau acțiunea sa este contracarată de un
antidot specific.
(Unica, 1999)

IDIOM, idiomuri, s.n. Termen general care denumește o unitate lingvistică (limbă,
dialect sau grai). Din fr. idiome. (Dicționarul explicativ al limbii române)
IDIOM Termen generic folosit pentru a desemna orice tip de varietate lingvistică, fără
a preciza dacă aceasta reprezintă o limbă, un dialect, subdialect, grai etc. Se poate vorbi astfel
despre idiomurile folosite de indienii din America, despre idiomurile românești sud-dunărene,
despre idiomurile din Peninsula Iberică etc. (Angela Bidu-Vrânceanu, Cristina Călărașu,
Liliana Ionescu-Ruxăndoiu, Mihaela Mancaș, Gabriela Pană Dindelegan, Dicționar de științe
ale limbii)