În domeniul picturii, Apcar Baltazar a ezitat să-și aleagă din curentele

existente în epocă un curent anume. El a șovăit între mai multe direcții,

lăsându-se dirijat în cadrul acestora pentru scurte momente de timp și de
aceea el a lăsat în urmă o operă care oferă un spectacol din cele mai
eclectice din pictura românească. Întreaga creație poate catalogată pe trei
mari direcții: realismul secolului al XIX-lea, impresionism și postimpresionism.
Adept al impresionismului în unele lucrări de gen sau în peisajele pe care le-a
realizat, Apcar Baltazar s-a înscris de fapt pe o linie de ripostă contra
acestuia. Procedeul pe care l-a urmat pentru depășirea esteticii speci ce
impresionismului nu a fost unul prea uzitat în epocă. Se poate spune că
decorativismul, cloazonismul și sintetismul sunt caracteristicile capitale ale
operelor pe care le-a realizat. Se poate vorbi și de un freschism dacă se ține
seama și de analiza cromaticii cu tonuri palide, delicate, pastelate, clorotice
de o intensitate de citară. Pictura lui Apcar Baltazar este caracterizată de o
desconsiderare a preciziei, de o nerespectare a realității obiectelor, de o mai
puțină nisare a detaliului și în general de o neglijare accentuată a formei. El
a împins mult mai departe acreditarea non- nitului decât au făcut-o în operele
lor Nicolae Grigorescu, Ștefan Luchian sau Ion Andreescu. Creațiile sale sunt
îndeobște foarte sumare și aspectul de schiță transpare în mai toate peisajele
pe care le-a realizat. De aceleași elemente de nitorii sunt caracterizate și
picturile de gen, excepție făcând doar proiectele de artă decorativă unde linia
se impune cu o precizie remarcabilă.
fi
fi
fi
fi
fi
fi