În acea perioadă, Mesnier de Ponsard calcula că toate lucrările de construcție vor fi terminate în

luna noiembrie.[16] Realizarea ascensorului Carmo a fost elogiată la acel moment de majoritatea

presei naționale, cu excepția Gazeta de Obras Públicas (în română Gazeta Lucrărilor Publice), care
se îndoia de utilitatea pentru oraș a acestei investiții. [16]
Proiectul ascensorului a fost descris astfel: «un turn dublu servește drept ghid pentru două cabine
de ascensor, drept suport al axului pe care este montată toba de cablu de care sunt atașate cele
două cabine și drept stâlp de sprijin al unei pasarele metalice până la terasa casei dl. conte de
Thomar. Pasarela se sprijină pe o săgeată verticală, așezată și fixată în partea de sus a treptelor
Santa Justa, și se extinde cu ajutorul unor modilióane până la terasa care trebuie construită la
partea superioară a casei respectivului proprietar. Astfel este realizată comunicarea cu grădina
Carmo, cu care se conectează printr-un pasaj foarte simplu. Terasa va fi construită din beton armat
și va fi înconjurată de o balustradă. Cabinele ascensorului permit accesul simultan a 24 de
persoane. Mecanismul de siguranță este similar celui de la Ascensorul Municipal, la fel și
funcționarea motorului. Cablul are diametrul de 50 mm și este rotit la 180º pe scripetele de
suspensie, care are un diametru de 4 450 mm. Motorul este unul cu abur, vertical, de înaltă
presiune, fără condensare, cu doi cilindri. Dispoziția sa generală este cea de la Ascensorul
Municipal.».[16]
Pe 31 august 1901 a fost lansată pasarela ascensorului Carmo, manevră care a durat între orele
14:00 și 18:00. Lansarea s-a efectuat în prezența Regelui Carlos I,[13] în cadrul unei ceremonii care a
inclus membri ai Casei Regale, ai companiei care construia ascensorul, a lui Raoul Mesnier du
Ponsard, reprezentanți ai nobilimii și jurnaliști, și la care a asistat un public numeros. [2][8] Pasarela, cu
o lungime de 25 m, conecta turnul ascensorului cu o terasă construită special în acest scop pe
acoperișul unei clădiri aparținând Contelui de Tomar. [8] Pentru construcția pasarelei au fost impuse
mai multe condiții, cum ar fi obligația de a nu avea niciun suport pe zidurile clădirii și interzicerea
plasării schelei sau a materialelor pe Rua do Carmo, pentru a nu bloca acea arteră și a reduce
riscurile de securitate.[8] În plus, stâlpul de sprijin trebuia să rămână în interiorul spațiului unde
fuseseră executate lucrările la turnul ascensorului, pentru a ocupa cel mai redus spațiu posibil. [8]