Gazeta Căilor Ferate 

din 16 octombrie 1892 a relatat că fondatorul și reprezentantul

firmei Companhia dos Ascensores Mecânicos de Lisboa, Raoul Mesnier du Ponsard, a înaintat o
cerere către consiliul municipal pentru a i se permite studierea construirii unui ascensor între Rua
Nova do Carmo și Largo do Carmo, în apropierea Muzeului Arheologic do Carmo, ascensor a cărui
deplasare să se facă prin mijloace mecanice.[2][6] Structura ascensorului urma să fie compusă dintr-
un turn metalic, ocupând un spațiu rectangular de 6 m lungime și 3 m lățime, în zona Treptelor
Santa Justa (în portugheză Escadinhas de Santa Justa), și o pasarelă metalică ce ar fi avut capătul
în grădina Largo do Carmo, traversând peste clădirile din strada Rua Nova do Carmo.[6] Așa cum era
solicitată, concesiunea ar fi durat 99 de ani, iar ascensorul urma să fie utilizat pentru transportul de
persoane și mărfuri.[10] Pe 1 iunie 1882, lui Mesnier, originar din Porto și având părinți francezi, i-a
fost acordată autorizația să înceapă studiile.
Raoul Mesnier du Ponsard realizase anterior și alte proiecte similare.[11] El își începuse cariera în
domeniu construind ascensorul Bom Jesus din Braga, inaugurat în 1882, continuând apoi să
participe la realizarea unor astfel de sisteme de transport în diverse locuri din Portugalia, în special
la Lisabona, unde a pus în operă funicularele Bica și Glória sau ascensoarele Chiado și Municipal,
printre altele.[5]
Pe 1 iunie 1896, Gazeta Căilor Ferate informa că arhitectul Henry Lusseau, concesionarul
construcției unui parc în zona străzii Avenida da Liberdade, a contestat la consiliul municipal
concesiunea solicitată Raul Mesnier de Ponsard.[12]