INTERVIU

1. Bună ziua! Vă mulțumesc nespus de mult că ați acceptat să stăm de vorbă.

În urma experienței pe care ați avut-o în școli, inclusiv cu copii
instituționalizați, care este nivelul lor de adaptabilitate în mediul școlar și
social?
Copiii instituționalizați se adapteaza in primul rand la mediul scolar si social
in functie de:
*trauma pe care au experimentat-o,
*reactia lor la trauma respectiva,
*nivelul prelucrarii traumei, daca au beneficiat sau nu de ajutorul unui
specialist (aici ma refer la interventia unui psiholog/psihoterapeut)
In al doilea rand in functie de: *existenta sau lipsa unei relatii de atasament
cu o persoana din institutie
*acceptarea lor in mediul social de catre ceilalti copii ( grupa in gradinita,
clasa in scoala), avand in vedere ca instituționalizarea lor nu are loc
intotdeauna la inceputul anului scolar, ci la nevoie
*relatiile interpersonale cu colegii lor.
Eu nu am observat o regula generala in ceea ce priveşte nivelul de adaptare a
acestor copii, ci mai degraba fiecare copil are traseul lui individual in functie de
factorii enumerati mai sus.
2. Fiind o categorie vulnerabilă, sunt mai predispuși discriminării? Ați întâlnit
cazuri în care un copil instituționalizat să fie hărțuit din acest motiv?
Fiecare copil este vulnerabil in felul lui, fiecare copil poate fi etichetat, fiecare
copil poate fi discriminat, depinde de reactia lui la etichetare si discriminare.
Copiii instituționalizați sunt mai sensibili la etichetare, la discriminare din mai
multe cauze. Cele mai importante cauze ar fi:
*nesiguranta ca cineva (persoana de atasament, cadrul didactic sau un coleg) ii va
lua apararea sau nu
*datorita traumei prin care au trecut pot deveni:
> timizi si retrasi in astfel de situaţii si vor suferi singuri, in tacere, fara sa ceara
ajutorul adultilor
> violenti verbal si/sau fizic pentru a se apara personal
Da. Am consiliat multi copii care s-au confruntat cu aceasta problema, apoi am
implementat un proiect de prevenire, care sa ajute acesti copii sa faca fata
eficient hartuirii (bullying) colegilor.
3. Există consecințe emoționale și psihologice ale acestei marginalizări?
Binenteles. Exista urmari negative, dar si pozitive.
4. Majoritate tinerilor instituționalizați părăsesc sistemul la 18 ani. Sunt
pregătiți pentru lucrurile cu care urmează să se întâlnească în societate?
Căutarea unui loc de muncă, găsirea unei locuințe, legarea unor prietenii
sau relații.
Partial, teoretic sunt pregatiti. Practic e mai greu, deoarece odata ce parasesc
sistemul trebuie sa-si caute noi relatii de atasament, trebuie sa - si formeze noi
deprinderi si sa se adapteze situatiei. Cel mai greu aspect din punctul meu de
vedere este ca nu beneficiaza de un capital (suma de bani) din care sa se
economiseasca, iar salariul rareori le ajunge pentru o viata decenta.
5. Există anumite bariere psihologice și emoționale pe care poate involuntar,
tânărul adult să le fi creat între el și societate? Cum ar putea să le
depășească?
Barierele cele mai importante dintre tanarul adult si societate este perceptia
tanarului despre sine, stima lui de sine, eficienta de sine. Toate acestea pot
influenta relatia lui cu societatea in mod pozitiv sau negativ. Tinerii care au
imaginea de sine si stima de sine pozitiva, iar eficienta de sine la un nivel optim,
se vor putea acomoda mai repede si mai eficient la noua situatie. Ceilalti tineri au
nevoie de ajutor specializat (psiholog, psihoterapeut) pentru a se acomoda.
6. Ce măsuri ar putea fi aplicate pentru ca trecerea de la sistem la societate și
probleme ei să fie mai ușoară pentru tinerii instituționalizați?
Ideile mele sunt urmatoarele :
*consiliere psihhologica individuala si de grup inainte si dupa mutarea din
institutie
*dupa mutarea din institutie tanarul sa beneficieze de ghidajul unui mentor
*implementarea unor proiecte sociale cum ar fi oferirea de garsoniere,
apartamente cu chirie redusa, oferirea unor cursuri de specializare, oferirea unor
locuri de munca special pentru acesti tineri.
7. Există o ”anumită zonă” a acestui subiecte pe care nu m-am gândit să o
abordez, dar despre care ați vrea totuși să spuneți câteva cuvinte?
As dori sa - mi exprim recomandarile pentru persoanele care cunosc copii
instituționalizați sau tineri iesiti din sistem, sau pentru persoanele care vor intalni
pe viitor acesti copii sau tineri: oferiti-le sprijin de orice fel (material, financiar,
psihic, informativ), petreceti timp cu ei pentru a se simti acceptati, simpatizati,
importanti, incercati sa deveniti persoana de atasament sau ajutati-i sa-si
gaseasca o asemenea persoana. Ei au nevoie de sprijinul si suportul nostru.
8. Vă mulțumesc din nou pentru interviul și timpul acordat!
Cu mare drag oricand! Eu iti multumesc pentru interesul acordat fata de tema si
fata de experiența mea. 😊