Onaca Teodora

XI-F

Criticismul junimist

Generatia pasoptista a fost prima care si-a propus sa reduca diferenta

enorma care separa, in acel moment, cultura romana de cea
europeana. Enciclopedismul, scria candva Mircea Eliade, a fost
poate, un destin al secolului al XIX-lea romanesc, cand trebuia sa
creeze un stat si sa se adauge o cultura celorlalte culturi “surori” din
Europa. Se poate spune ca anii 1821-1860 au fost singura jumatate
de secol de megalomania romana, cand noi ne credeam in centrul
atentiei universale. Ceea ce caracterizeaza intreaga aceasta
opera este setea de monumental, de grandios, orientarea creatorilor
romani catre cei mai mari maestri( izvorul si modelul erau Biblia,
Homer, Cervantes, Shakespear,Rafael). Apoi, un sincer sentiment de
colaborare; oricine era chemat si toti erau alesi pentru ca intregul
popor roman era un popor ales. Nu ti se cerea decat sa te hotarasti;
geniul si virtutile creatoare erau in tine, intrucat fiecare facea parte
dintr-un popor exceptional. Dar nu se hotarau decat foarte putini' In
acest context, contributia lui Mihail Kogalniceanu si programul sau
cultural, schitat in Introductia la Dacia literara, sunt capitale.
Modernizarea rapida a societatii romanesti s-a facut insa fara
necesarul spirit critic, singurul capabil sa discearna intre ceea ce era
necesar si imitatia superficiala a modelor apusene. Va reveni asadar,
generatiei urmatoare , junimiste , obligatia de a incerca sa corijeze
excesele si sa traseze justa delimitarea intre noutatile cu adevarat
fertile si imitatie. Spiritul lui revolutionar, muntean , afirma E.
Lovinescu, i-a raspuns spiritul reactiv moldovenesc; unul era menit sa
faptuiasca, celalalt, sa se opuna si sa critice, filtrul al influentelor
straine grabite, zagaz ar sistemelor rationaliste in materie de limba.

JUNIMEA

Junimea este o grupare culturala , initiata de tineri intelectuali

entuziasti ca Petre P. Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Iacob
Negruzzi, avand ca mentor pe Titu Maiorescu. Printr-o bizara dar
sugestiva coincidenta, Titu Maiorescu avea, la initierea societatii
„Junimea” (1863) exact varsta lui Mihai Kogalniceanu atunci cand a
creat miscarea culturala Dacia Literara, adica 23 de ani.Societatea
culturala „Junimea” a luat fiinta la Iasi, in 1863 si a avut doua directii
principale , una literara si alta culturala. Pentru a promova ideile
„Junimii” , se infiinteaza, tot la Iasi, la 1 martie 1867, revista
Convorbiri literare in care se vor publica si principalele opere ale
scriitorilor de valoare ai epocii.

In activitatea societatii si a revistei se contureaza distinct trei etape:

I.       Perioada 1863- 1874

Prima etapa, numita si 'etapa ieseana', se intinde de la intemeiere, in
anul 1863, pana in 1874, anul in care Titu Maiorescu, devenit
ministru al Instructiunii publice, se muta la Bucuresti. In aceasta
etapa predomina caracterul polemic. Este epoca in care se
elaboreaza principiile sociale si estetice ale “Junimii”, aceea a luptelor
pentru limba, purtate cu latinistii si ardelenii, apoi a polemicilor cu
barnutistii, cu Bogdan Petriceicu Hasdeu si cu revistele din Bucuresti,
duse nu numai de Maiorescu, dar si in actiuni colaterale de Gheorghe
Panu, Teodor Vargolici, Alexandru Lambrior, Vasile Burla, Alexandru
Cihac. Este vremea in care “Junimea” provoaca cele mai multe
adversitati, dar si aceea in care, prin succesul polemicilor ei, prin
adeziunea lui Vasile Alecsandri, prin descoperirea lui Mihai Eminescu,
aureola prestigiului incepe sa se formeze in jurul ei.

II.     Perioada 1874-1885

Intre anii 1874 si 1885 urmeaza a doua faza a “Junimii”, epoca in care
sedintele din Iasi se dubleaza cu cele din Bucuresti, in diversele
locuinte ale lui Maiorescu si in cele din urma in armonioasa casa din
strada Mercur, unde Vasile Alecsandri a citit
Fantana Blanduziei ,Despot-voda; Caragiale a citit O noapte
furtunoasa, aparute in aceeasi perioada in Convorbiri
literare impreuna cu operele lui Vasile Conta si Ion Creanga. Este
perioada de desavarsire a directiei noi. In paginile revistei apar
operele marilor clasici: Eminescu, Creanga, Caragiale, Slavici, precum
si ale altor personalitati din primul rang in arta, stiinta si cultura. Este
perioada de glorie absoluta a revistei.

III.    Perioada 1885-1944

Perioada 1885-1944 este o perioada mai lunga si lipsita de

omogenitate. Transferata la Bucuresti, revista isi schimba in mare
masura profilul, predominand cercetarile istorice si filozofice.In anul
1885 Iacob Negruzzi se muta la Bucuresti, luand cu sine revista a carei
conducere o pastreza singur pana in 1893, pentru ca in 1895 sa fie
format un comitet care sa isi asume intreaga conducere a revistei.