FARINGOLOGIE

Anatomia Faringelui

Faringele este segmentul anatomic situat la răscrucea aerodigestivă şi are forma unui jgheab
musculo-fibros prevertebral, înapoia: foselor nazale, cavitatii bucale şi laringelui. Faringele
se întinde de la baza cranuiului până la nivelul vertebrei C6 de unde se continuă cu esofagul.
Este mai lărgit în partea superioară şi mai îngustat în partea inferioară.
Inserţia superioară a faringelui se face pe baza craniului având forma unui trapez ( baza mare
a trapezului se află între spinele sfenoidele şi baza mică uneşte apofizele pterigoidiene)
Extremitatea inferioară a faringelui este conventionala unui plan care corespunde vertebrei
C6 şi prin gura de esofag se continua cu esofagul.

IMAGINE 1

Configuraţia internă a faringelui

Faringele este împărţit în trei etaje
- etajul superior (nazofaringele, epifaringele, cavum)
- etajul mijlociu (orofaringele, mezofaringele)
- etajul inferior (hipofaringele, laringofaringele)
1. Rinofaringele
- se întinde de la inserţia superioară până la vălul palatin;
- forma lui aproximativă este de cub în care:
 peretele superior
 corespunde apofizei bazilare a occipitalului
 are formă de boltă variabilă ca formă, determinându-se astfel patru tipuri de
nazofaringe;retractat, normal, cu bolta ogivala, cu reces posterior.
 pe acest perete se găseşte amigdala faringiana a lui Luschka cu bursa
Tornwald.
 peretele posterior
 se află în prelungirea peretelui superior până la marginea superioară a
atlasului
 pereţii laterali
  la nivelul şi înapoia cozilor cornetelor nazale.
 pe acest perete se află:
 orificiul faringian al trompei lui Eustache
 fosetele Rosenmuller
 amigdala tubara Gerlach
 peretele anterior
 la nivelul lor se află orificiile coanale
 peretele inferior
 comunică larg cu bucofaringele
 este reprezentat de vălul palatin atunci când acesta se aplică pe peretele
posterior în deglutiţie.
2. Orofaringele (mezofaringele)
- este situat înapoia istmului buco-faringian
- comunică
 anterior cu cavitatea bucală
 superior cu rinofaringele
 inferior cu hipofaringele
- peretele anterior
 este reprezentat de istmul bucofaringian şi vălul palatin
 vălul palatin – formaţiune musculomembranoasă de formă patrulateră fixat
superior de palatul dur, terminîndu-se inferior cu o margine liberă. În mijlocul
marginii libere se află o prelungire numită luetă.
Marginea liberă se continuă cu stîlpii vălului palatin (anterior şi posterior) aşezat
de o parte şi de alta a istmului.
 muşchii vălului palatin sunt:
 muşchiul tensor al vălului palatin;
 muşchiul ridicător al vălului palatin;
 muşchiul palato-glos. (gloso-stafilin)-stalpul anterior;
 muschiul palato-faringian(faringo-stafilin)-stalpul posterior
 muşchiul ridicător al luetei.
 peretele posterior
 se vede cînd pacientul deschide gura (la examenul bucofaringoscopic);
 corespunde axisului.
 Pereţii laterali
  Sunt reprezentaţi de spaţiul dintre stâlpul anterior şi posterior. Acest spaţiu se
numeşte loja amigdaliană care adăposteşte în scobitura ei amigdalele palatine.
 Loja amigdaliană
 Are formă triunghiulară;
 Fundul lojei amigdaliene este reprezentat de aponevroza faringiană care
derivă din fascia cervicală profundă.
 Amigdala palatină
 Are formă ovoidală
 Este ţesut limfatic care face parte din marele cerc limfatic Waldeyer
 Este învelita de o capsulă care este despărţită de loja amigdaliană prin ţesut
lax. (plan de clivaj în amigdalectomie şi locul unor supuraţii amigdaliene).
 Are forma unei migdale
 I se descriu
 2 feţe (internă şi externă);
 2 margini (anterioară şi posterioară);
 2 poli (superior şi inferior).
 Faţa internă
 Acoperită de mucoasa faringiană;
 Are 18-22 orificii = cripte amigdaliene;
 Criptele contin cazeum care rezultă din acumularea de:
particule alimentare, praf de calcar, microbi saprofiti, celule
descuamate, leucocite dezintegrate).
 Faţa externă(laterala)
 Aplicată pe peretele lateral al faringelui
 Acoperit de capsulă
 Capsula trimite în corpul amigdalian prelungiri fibroase
care împart amigdala în lobi limfatici, fiecare lob este
alcătuit dintr-o criptă centrală şi un schelet fibros.
Raporturile vasculare ale amigdalei palatine:
-polul superior in raport cu carotida interna
-polul inferior este in raport cu carotida externa

3. Laringofaringele (hipofaringele)
 - Are patru pereţi: anterior, posterior, 2 pereţi laterali
- Pereţii laterali – corespund sinusurilor piriforme
- Peretele posterior – corespunde vertebrelor C3 – C6
- Peretele anterior – este format din:
 Baza limbii
 Epiglotă
 Orificiu faringian al laringelui
 F. Posterioară a aritenoizilor
- Limba – este formată din două porţiuni: orizontală (mobilă) şi verticală (fixă)
 Porţiunea orizontală
 În cavitatea bucală;
 Este aşezată orizontal;
 Este mobilă.
 Porţiunea verticală
 Este fixă;
 Se mai numeşte şi baza limbii;
 Portiunea faringiană este alcătuită de amigdala linguală formată la
rându-i din doi lobi (drept şi stâng);
 Amigdala linguală are aceeaşi structură ca şi cea palatină dar are şi
canale limfatice aferente, ceea ce-i coferă şi funcţia de filtru ca la
ganglionii limfatici;
 Extremitatea inferioară a bazei limbii se uneşte cu faţa anterioară a
epiglotei prin trei plici, două laterale şi una mediană între care se
găsesc valeculele ( gropiţele gloso-epiglotice).

Structura faringelui
Peretele faringian este alcătuit din patru straturi:
- Mucoasa faringiană;
- Submucoasa;
- Stratul muscular;
- Adventicea.
Mucoasa faringiană:
- În rinofaringe este un epiteliu cilindric ciliat şi în oro şi hipofaringe epiteliul este
pavimentos keratinizat;
 - Sub mucoasă se află corionul.
Submucoasa
- Este aponevroza faringiană şi este o tunică fibroasă
Stratul muscular
- Conţine trei muşchi constrictori (superior, mijlociu şi inferior) şi doi muşchi ridicători
(stilofaringian şi palatofaringian).
- Muşchiul constrictor inferior este divizat într-un fascicul superior tirofaringian şi altul
inferior cricofaringian. Între fibrele musculare superioare oblice şi cele inferioare
orizontale se delimitează triunghiul Laimer. Aceasta este o zonă de dehiscenţă, a
peretelui faringian unde se formează diverticuli de pulsiune (Zenker).
Adventicea – leagă peretele posterior al faringelui de fascia prevertebrală, fiind formată din
ţesut conjunctiv lax

Vascularizaţia faringelui

Arterele provin din artera carotidă externă

- Artera faringiană ascendentă (inferioară);
- Artera faringiană superioară (ramificată din artera maxilară internă);
- Artera palatină ascendentă ( ram din artera facială);
- Artera palatină descendentă (ram din artera maxilară internă);
- Artera dorsală a limbii (ram din artera linguală).
Arterele care irigă amigdala palatină sunt:
- Artera tonsilară principală (din palatina ascendentă);
- Artera tonsilară superioară (din palatina descendentă);
- Artera tonsilară inferioară (din palatina ascendentă);
- Artera tonsilară inferioară ( din dorsala limbii).
Venele – formează 2 plexuri (submucos şi perifaringian)
Limfaticele
- sunt repartizate în 2 reţele: mucoasă şi musculară
- Drenează în ganglionii:
 Retrofaringieni;
 Lanţului jugular intern;
 paratraheali.
Inervaţia
 - Motorie – nervii VII, IX, X, XII;
- Senzitivă – rinofaringe V, orofaringe IX, hipofaringe X;
- Senzorială (pentru gustul amar) – IX.

FIZIOLOGIA FARINGELUI

Funcţiile faringelui sunt: deglutiţia, respiraţie, fonaţie, apărare, filtrare imunologică.

Deglutiţia:
- Este principala funcţie a faringelui;
- Constă în actul prin care bolul alimentar trece din cavitatea bucală în stomac;
- Este alcătuit din:
 Timpul bucal;
 Timpul faringian;
 Timpul esofagian.
- Mecanismul deglutiţiei este voluntar în timpul bucal şi involuntar în timpii faringian
şi esofagian;
- La deglutiţie participă şi glandele salivare care prin secreţia salivei înmoaie bolul
alimentar, îl lubrifiază şi ajută la alunecarea acestuia.
Fonaţia:
- Faringele nu participă în mod direct la fonaţie;
- Este o cavitate de rezonanţă care îşi schimbă dimensiunile prin mişcările de
ascensiune şi coborâre a laringelui determinând modificarea timbrului vocal.
- Foarte important rol fonator are faringele la pacienţii laringectomizaţi (laringectomia
totală) participând la formarea vocii faringoesofagiene unde faringele are rol de
rezervor de aer şi în acelaşi timp de organ vibrator.

Rolul de apărare
- Se exercită prin reflexul de vomă care determina eliminarea substanţelor corozive,
fierbinţi, corpi străini, etc;
- Reflexul de strănut, tuse, apnee, sunt tot reflexe de apărare la care faringele ia parte;
- Căscatul şi sforăitul sunt alte tipuri de mecanisme de apărare cu participarea
faringelui;
- Gustul prin terminaţiile nervoase ale gustului care se află şi la nivelul faringelui şi
baza limbii;
 - Mucusul ce tapetează mucoasa faringiană are rol antiseptic şi neutralizator.
Rolul imunologic
- Se exercită prin intermediul formaţiunilor limfoepiteliale care în ansamblu formează
inelul limfatic Waldeyer alcătuit din:
 Amigdala faringiană Luschka;
 Amigdala tubară Gerlach;
 Amigdala palatină;
 Amigdala linguală;
 Falşii pilieri;
 Inelul limfoepitelial al vestibulului laringian.
- Organele limfoepiteliale
 Creează o zoă de contact dintre organism şi agenţii patogeni (preiau informaţia
imunologică);
 Producerea de limfocite B şi T şi anticorpi specifici;
 Asigură rejet limfocitar în cavitatea bucală,căile digestive şi circulaţia
generală.

EXAMENUL FARINGELUI
- Examenul bucofaringoscopic (vezi caietul de lucrări practice);
- Examene radiologice;
- Gustometrie;
- Metode diagnostice specifice;
- Examenul radioimagistic
- Examene radiologice
 Rinofaringele
 Radiografia craniului profil;
 Radiografia Hirtz (incidenţă axială)
 Angiografia carotidiană (pentru fibromul nazofaringian)
 Hipofaringele
 Radiografia faringiană cu substanţă de contrast
 Radiografia profil a gâtului pentru corpii străini
Glande salivare-sialografia
Mandibula : radiografia articulatiei temporo-mandibulare
Radiografia dentara
 ortopantomografia

Gustometria
- Se realizează aplicând pe limbă diferite substanţe care reprezintă cele 4 senzaţii
gustative;
- Electrogustometria, înregistrarea răspunsurilor prin stimularea electrică a receptorilor
gustativi.
Metode diagnostice specifice
- Culturi bacteriologice;
- Culturi micologice;
- Examenul imunologic al salivei;
- Exudatul faringian;
- Prelevări biopsice (suspiciunea de tumoră).
Examenele radioimagistice
- R.M.N.
- C.T.

Mijloace Terapeutice în Faringologie

Tratamentul general- se referă la antibioterapia generală, tratamentul cu antiinflamatorii

steroide şi nesteroide (AINS) antalgice, antialergice, vasodilatatoare şi trofice
nervoase, .vaccinoterapia, vitaminoterapia, remineralizările.
Tratamentul local-Cel mai important dar nu unicul;
- Reprezintă o multitudine de metode adecvate afecţiunii
 Compresele locale (reci, calde sau fierbinţi, după caz);
 Gargarismele;
 Pulverizările;
 Spălăturile (duşul faringian);
 Instilaţiile;
 Inhalaţiile;
 Aerosolii;
 Pensulaţiile (badijonările);
 Cauterizările (chimice, fizice).
MALFORMAŢIILE FARINGELUI

Rinofaringe
- Atrezia congenitală a cavumului;
- Imperforaţia coanala
Bucofaringe
- Insuficienţă velopalatină
- Absenta stalpilor amigdalieni
- lueta bifidă;
- Veloschizis;
- Palatoschizis;
- Velopalatoschizis;
- Velopalatognatoschizis („buză de iepure”);
Hipofaringe
- Diverticulii sinusurilor piriforme;
- Chisturi juxtalaringiene.

TRAUMATISMELE FARINGELUI
1. Traumatisme termice
- Prin ingestia lichidelor fierbinţi;
- odinofagie, edem şi dispnee;
- Tratamentul – regim alimentar hidrolactozaharat la temperatura camerei, antalgice,
antibiotice, antihistaminice, cortizonice.
2. Traumatisme chimice
- Sunt determinate de ingerarea accidentală a substanţelor corozive (acizi şi baze)
3. Traumatisme mecanice
- Constau în perforaţii de văl palatin sau leziuni ale pereţilor faringieni;
- Sunt mai frecvente la copii;
- Simptome: disfagie şi/sau odinofagie, sialoree sangvinolenta;
- Complicaţii – supuraţii perifaringiene (celuloflegmonoase);
- Tratamentul
 Igiena locală riguroasă;
 Antibioterapie;
 Sutură şi ligaturi vasculare la nevoie.
CORPII STRĂINI FARINGIENI
- Mari rari în cavitatea bucală şi în faringe (frecvenţă mai mare în esofag);
- Natura Corpilor .Straini.
 alimentari – oase de peşte, fire din peria de dinţi, fragmente de oase ascuţite;
 nealimentari – proteze dentare, fragmente de sticlă şi lemn, segmente de
sârmă, graminee, jucării,brose., ace, nasturi, chei, monede, ace de cusut, cuie,
cârlige;
 endogeni – litiaza amigdalelor palatine;
 parazitari - ascarizi, lipitorile,
- Cauzele:
 Lipsa dinţilor;
 Tusea in timpul alimentaţiei sau diverselor activităţi;
 Masa luată pe fugă;
 Masticaţia insuficientă;
 Obiceiul de a tine în gură cuie, ace, cârlige, în timpul lucrului.
- Simptomatologie
 Disfagie antalgică;
 Durere la deglutiţiei;
 Sialoree reflexă.
- Diagnostic – hipofaringoscopia cu identificarea vizuală a corpilor străini
- Tratamentul
 extracţia corpilor străini pe căi naturale sub controlul vederii;
 Litiaza amigdaliană – amigdalectomie.

ANGINELE

Sunt inflamaţii ale faringelui care interesează întreaga structură a faringelui

(epiteliul,corionul., glandele) şi ţesutul folicular limfatic din inelul lui Waldeyer.
Clasificarea anginelor (Portmann 1986)

Angine catarale (virale) : oreion, rujeolă;gripa

Angine foliculare – determinate de streptococul betahemolitic (63%), pneumococ (30%),
stafilococ, Klebsiela,klebsiela pneumonie.
Angine membranoase – angina difterică.
Angine ulceroase
- Angina herpetică;
- Angina aftoasa;
- Angina zosteriană;
- Angina din pemfigus
Angine ulcero-necrotice
- Angina ulceroasă Moure (germeni banali);
- Angina Plaut-Vincent (cu fizospirili);
- Angina gangrenoasă (cu anaerobi);
- Angina scorbutică.
Angine din bolile hematologice
- Angina din mononucleoza infecţioasă;
- Angina granulocitara (Schultze);
- Angina leucemică.
Adenoidita acută – inflamaţia amigdalei Luschka.

Angina catarală (eritematoasă)

- Reprezintă cea mai frecventă formă;
- Este sezonieră (în special în anotimpurile reci);
- Se datorează agenţilor banali faringieni în special virusurilor (angina virotica);
- Sunt foarte contagioase.
- Simptomele – debut brusc (cefalee, frison, febră, jenă la deglutiţie);
- Ex. local – congestia întregii mucoase faringiene şi a amigdalelor palatine în special;
- Evoluţie
 3-4 zile;
 Se poate complica cu angina eritemato pultacee.
- Tratament
 General – repaos la pat, alimentaţie predominant lichidă, antiinflamatorii
nesteroide (AINS), antitermice, antibiotice – pentru a preîntâmpina
suprainfectarea, vaccinoterapia nespecifică.
 Local
  Comprese calde în regiunea cervicală;
 Igienă bucofaringiană (gargarisme, antiseptice).

Angina foliculară (eritemato-pultacee)

- Este o angină bacteriană;
- Majoritatea sunt angine streptococice cu streptococul hemolitic A sau streptococul
patogen. Mai pot fi patogeni streptococul B (angina de origine alimentară) sau
streptococul D(vechiul enterococ)
- Sunt puţin contagioase (cu excepţia celei alimentare care determină epidemii);
- Se poate suprapune pe o angină virotică;
- Streptococul atacă ţesutul limfoid spre deosebire de infecţia virotică care atacă
mucoasa faringiană;
- Simptomatologie
 Odinofagie accentuată;
 Otalgie reflexă;
 Febră 39-40ºC;
 Stare generală alterată;
 Astenie, chiar adinamie.
- Examen local
 Amigdalele hipertrofice, hiperemice, acoperite cu exsudat pultaceu alb-
cremos,iniţial punctiform apoi în placarde.;
 Limbă saburala;
 Halenă fetidă;
 Ganglionii subangulomandibulari hipertrofiaţi.
- Există şi o formă clinică gravă care poate merge până la oligurie prin starea toxico-
septică asociată;
- Complicaţii locale
 Edem laringian;
 Flegmoane periamigdaliene.
- Complicaţii la distanţă
 Articulare în forme grave;
 Renale în forme grave.
- Tratamentul
  Antibioterapie cu spectru larg din clasa macrolidelor şi cefalosporinelor,
uneori asocieri de antibiotice în formele grave;
 Tratamentul antibiotic va fi pentru minim 7 zile;
 Postterapeutic pacientul continuă cu Moldamin încă câteva săptămâni în caz
că titrul. ASLO este crescut.sau dacă anginele sunt recidivante.

COMPLICAŢIILE SUPURATIVE ALE ANGINELOR

Flegmonul periamigdalian
Adenoflegmonul retrofaringian
Flegmonul laterofaringian

Flegmonul periamigdalian

- Este supuraţia localizată în spaţiul dintre capsula amigdaliană şi peretele lateral al

faringelui cuprinzând ţesutul celular lax .situat aici;
- Cauza o reprezintă amigdalita cronică când procesele inflamatoare din cripte migrează
spre spaţiul periamigdalian la nivelul capsulei. O altă cauză o reprezintă evoluţia spre
agravare a unei angine acute netratată;
- Localizarea este:
- Anterosuperior, cel mai frecvent
 Posterosuperior;
 Inferior;
 Intraamigdalian.
- Simptomatologie
 Febră 39ºC;
 Odinofagie unilaterală;
 Disfagie antalgică progresivă;
 Sialoree;
 Trismus (spasmul muşchilor masticatori);
 Vocea nazonată (prin scăderea mobilităţii vălului palatin).
- Semne clinice:
 Adenopatie subangulomandibulară şi latero-cervicala;
 Asimetria orofaringelui;
  Edem velar cu bombarea regiunii periamigdaliene.
- Tratament
 Puncţia colectiei;
 Deschiderea colectiei prin incizie;
 Antibioterapie;
 Antiinflatorii
 Antalgice;
 Regim dietetic;
 Amigdalectomie la 30 de zile după procesul supurativ
Flegmonul laterofaringian
- Are două forme clinice
 Adenoflegmonul laterofaringian
 Este determinat de supuraţia ganglionilor jugulo-carotidieni
 Semne clinice:
 Torticolis;
 Bombare a regiunii laterocervicale superficiale;
 Febra;
 Complicaţii:
 Septicemie;
 Neurologice(pareze de IX,X,XI,XII)
 Hemoragie (prin erodare vasculara).
 Tratament:
 Antibioterapie;
 Puncţie;
 Incizie si drenaj;
 Celuloflegmonul laterocervical - Colecţie purulentă localizată între pachetul
vasculonervos al gâtului şi peretele faringian;
 Simptomatologia este predominant endofaringiană şi se manifestă prin
disfagie şi odionofagie;
 Semne clinice:
 Iniţial edem al peretelui faringian apoi la 7-8 zile se evidenţiază
şi edem laterocervical.
 Complicaţii:
  Septicemie;
 Hemoragii;
 Inundarea căilor respiratorii când fistualizeaza
 Tratament:
 Antibioterapie cu spectru larg;
 Incizie şi drenaj endobucal.

INFLAMAŢII CRONICE FARINGIENE

Nespecifice
- Amigdalită cronică;
- Adenoidita cronică;
- Faringokeratoză;
- Ozena faringiană;
- Faringită cronică (catarala, hipertrofică, atrofică)
Specifice
- Tbc.faringian., sifilis faringian, scleromul faringelui., lepra, limfogranulomatoza
malignă,boala Hodgkin, limfogranulomatoza beningnă (sarcoidoza ,boala Besnier.-
Boeck-Schaumann), granulomul malign al feţei.

Amigdalita cronică
- Este o infecţie cronică caracterizată prin impregnarea cu germeni patogeni şi/sau
saprofiţi a ţesutului limfatic amigdalian.
- Infecţia este permanentă şi recidivantă şi este determinată de transformarea amigdalei
dintr-un organ imunologic self într-un organ nonself
- Cauze:
 Amigdalitele acute repetate;
 Topografia şi structura anatomică specifică (criptele favorizeaza stagnarea
cazeumului);
 Respiraţie bucală;
 Legăturile limfatice cu fosele nazale (rinite purulente, sinuzite purulente);
 Bolile infecţioase;
 Afecţiuni de vecinătate – afecţiuni nazo-faringiene (vegetatiile adenoide).
 - Simptome:
 Odinofagie difuză cu otalgie reflexa;
 Voce amigdaliană;
 Halena fetida;
 Senzaţie de corp străin faringian;
 Poliantralgii;
 Cefalee;
- Semne clinice:
 Amigdale mici scleroase, aderente la pilier;
 Pilieri amigdalieni anteriori congestivi;
 Dopuri de cazeum;
 Amigdale brăzdate de cicatrici;
 Adenopatie subangulomandibulară.
- Complicaţii:
 Flegmon periamigdalian
 Amigdalite acute repetate;
 Infecţii loco- regional (faringite, laringite, traheita, bronhopneumonii);
 Infecţii de focar (complicaţii la distanţă ale focarului toxiinfecţios).
- Tratamentul:
 Amigdalectomia ( la o lună de la ultima acutizare)
- Indicaţii:
 Acutizari repetate;
 Flegmon periamigdalian;
 Infecţie de focar.

Amigdalita cronică – infecţie de focar

- Transformarea într-o infecţie de focar a unei infecţii banale este determinată de lipsa
drenajului şi închistarea, mecanisme care sunt favorizate de structura anatomică a
amigdalelor.
- Local există şi posiblitatea ca enzimele bacteriene din criptele amigdaliene să
transforme unele structuri locale în autoantigene.
- La distanţă, focarul de infecţie dă reacţii umorale sau tisulare cu caracter patologic
(toxialergie de autoagresiune).
- Modificări imunologice:
  Imunogramă serică;
 CIC(complexe imune circulante)
 Crioproteine;
 ASLO peste 200 U.I;
 Proteină C reactivă;
 Anticorpi antiproteină M;
 C3 scăzut (complement seric)
 Factor de inhibare a migrării macrofagelor;
 Factor reumatoid.
- Modificări ale testelor de laborator:
 VSH crescut;
 Leucocite crescute;
 Fibrogen peste 400 mg;
 Exudat faringian: streptococ betahemolitic.
- Complicaţii la distanţă
 Cardio-vasculare: endocardită septică, pericardită, cardita reumatismala
flebotromboze;
 Renale: glomerulonefrite acute şi cronice, nefrite interstiţiale;
 Digestive: esofagite, sindroame dispeptice;
 Respiratorii: bronşite cronice, traheite;
 Neurologice: tulburări psihice, migrenă oftalmică, sindrom Sluder, nevrite
periferice, come;
 Oculare: iridociclite, ;
 Dermatologice: eczeme cronice, eritem polimorf,purpura reumatoidă;
 Osteoarticulare: reumatisme poststreptococice, artrite postanginoase, artrite
supurate, osteomielite;
 Septicemie cu germeni de focar.
- Tratamentul de infecţie de focar: Moldamin + amigdalectomie.
Indicaţiile şi contraindicaţiile amigdalectomiei:
- Indicaţii
 Amigdelitele acute repetate (mai mult de 3 acutizari anual);
 Faringoamigdalite acute repetate ale copilului (mai mult de 3 episoade pe an 3
ani sau mai mult de 5 episoade anual 2 ani, sau mai mult de 6-7 episoade
anual);
  Hipertrofia amigdaliană bilaterală sau unilaterală (biopsie obligatorie);
 Amigdalita cronică a adultului (unele boli de „focar” îşi pot continua evoluţia
şi după amigdalectomie prin mecanismul autoimun);
 Flegmon periamigdalian sau abces amigdalian în antecedente;
 Suspiciunea de neoplasm amigdalian;
- Contraindicaţii
 Relative
 Amigdalita acută;
 menstră;
 vârsta peste 45 de ani;
 H.T.A.;
 D.Z.;
 T.B.C.;
 Lues;
 Boli infecto-contagioase;
 Sarcina (trimestrele II şi III);
 Faringe larg.
 Absolute
 Hemofilia;
 Coagulopatii;
 Insuficienţa renală decompensată;
 Insuficienţa cardiacă decompensantă;
 Insuficienţa hepatică;
 Neoplasm cu altă localizare.

Elemente de diagnostic în amigdalita cronica

- Puseuri de amigdalită acută pultacee asociate cu agravarea unor afecţiuni
reumatismale, cardiace, renale.
- Teste de provocare
 Masaj amigdalian Vigo-Schmidt (leucocitoză reactivă );
 Test Rumpell-Leede (fragilitate vasculară nespecifică crescută)
 Mielogramă (plasmocite crescute).
- Teste bacteriologice
 Cultura cazeumului – se izolează germenii patogeni.
 - Probe biologice
 Titrul ASLO crescut;
 Proteine de fază acută a inflamaţiei crescute (proteine C şi serum-amiloidul
A);
 Prezenţa crioproteinelor serice;
 Creşterea complexelor imune circulante (CIC);
 Creşterea VSH;
Afecţiuni inflamatorii cronice faringiene specifice
- Tuberculoza;
- Sifilisul faringian.

Tuberculoza faringiană
- Rară;
- Secundară TBC pulmonar;
- Forme clinice – T.B.C. miliară
 În timpul evoluţiei T.B.C. pulmonar cu un organism intens tarat;
 Congestie cu noduli galbui-cenusii;
 Văl palatin palid cu noduli
 simptome: febră,odinofagie, disfagie;
 radiografie pulmonară – aspect miliar
- T.B.C. ulcerocazeoasă
 ulceraţii superficiale având un detritus galben-albicios;
 cea mai frecventa tuberculoza faringiana care apare in timpul tuberculozei
pulmonare avansate(expectoratie bacilifera)
- T.B.C. latentă
 la copii;
 hipertrofie amigdaliana;
 Familie cu T.B.C.;
 Diagnostic precizat şi de I.D.R. la P.P.D.
- Lupusul faringian
 O formă particulară de T.B.C. .
 Semne locale cu leziuni polimorfe (noduli, cicatrice, ulceraţii);
 Evoluţie îndelungată fără dureri care permit interpretarea semnelor clinice;
 Diagnostic precis prin biopsie
 - Sifilisul faringian
 Sifilis primar (sancrul sifilitic);
 Sifilis secundar (la 1-2 luni de la cel primar);
 Sifilis terţiar
 Ulceraţii serpiginoasa, infiltraţii;
 Ulceratia se poate inlocui de goma sifilictica

Vegetaţiile adenoide

- Vegetaţiile adenoide sunt o hipertrofie a amigdalei nazo-faringiene (amigdala

Luschka).
- Suprainfecţia vegetaţiilor adenoide determină adenoidita cronică (sau amigdalita
rinofaringiană cronică hipertrofică).
- Cauzele:
 Limfatismul (o stare constitutionala ce se caracterizează prin hipertrofia
tuturor formaţiunilor limfoide).
 Infecţia;
 Condiţiile climaterice (frigul, umezeală);
 Igiena deficitară;
 Alimentaţia;
 T.B.C.;
 Sifilisul congenital.
- Simptomatologie:
 Obstrucţia nazală;
 Rinolalia închisă (vocea nazală);
 Disfuncţia ototubara (tinitus, hipoacuzie);
 Cefalee;
 Tuse;
 Subfebrilitate vesperală;
 Facies caracteristic (respiraţia orală ,dinti cu insertie vicioasă, tegumente
palide).
- Ex. Obiectiv:
 Poliadenopatie laterocervicală;
 Bolta palatină ogivală;
  Rinoree purulentă anterioară şi posterioară;
 Hipertrofia secundară a amigdalelor linguale şi palatine
 Rinoscopia anterioară
 Cornete nazale inferioare hipertrofiate;
 Secreţii purulente abundente.
 Otoscopia: timpan
 Aspirat;
 Hiperemic;
 Fără „triunghi luminos”.
- Complicaţiile vegetaţiilor adenoide:
 Infecţii ale căilor respiratorii inferioare şi superioare
 Pneumonii;
 Bronşite;
 Laringite;
 Amigdalite.
 Adenopatii cervicale şi submaxilare;
 Auriculare:
 Otite acute congestive;
 Otoreea tubară.
 Oculare: blefarite, conjunctivite;
 Tulburări de dezvoltare:
 Rahitism;
 Torace în carenă;
 Cifoze;
 Scolioze.;
 Tulburări gastro-intestinale: enterocolite, gastrite;
 Tulburări intelectuale:
 Dificultăţi de concentrare;
 Dificultăţi de memorare.
- Tratamentul:
 Chirurgical (adenoidotomia sau adenoidectomia)
 Contraindicaţiile tratamentului chirurgical:
 Temporare: inflamaţii acute, febră, boli infecto-contagioase;
 Definitive: T.B.C., sifilis congenital, cardiace, hemofilia.
  Diagnosticul sifilisului este serologic şi biopsic.
 Penicilina şi intervenţii corectoare pentru sechele.

TUMORILE FARINGELUI

Tumori benigne
Tumori maligne

Tumori benigne
- Rinofaringe
 Fibromul nazofaringian;
 Fibromiomul;
 Polipul sinuso-coanal;
 Chisturile nazofaringelui;
 Meningocelul;
 Plasmocitom benign.
- Bucofaringe şi hipofaringe
 Papiloame;
 Angioame;
 Fibroame;
 Lipoame;
 Adenoame;
 T. tiroidiene.
Tumori maligne
- Rinofaringe
 Cancerul rinofaringelui.
- Bucofaringe
 Cancerul amigdalei palatine;
 Cancerul vălului palatin;
 Epitelioame glandulare (gl. salivare);
 T.M. de perete posterior bucofaringian.
- Hipofaringe
 Cancerul sinusului piriform.
Fibromul nazofaringian
- Este o tumoră fibroasă, foarte sângerândă cu punct de plecare nazofaringian şi
creştere extensivă, numită şi tumora pubertăţii masculine, care pare în legătură cu
dezechilibrul hormonal specific vârstei (scăderea 17-cetosteroizilor);
- Histologic este angiofibrom;
- Baza de implantare: sfenoidul;
- Etiologie:
 Incertă
 Teoria congenitala – neverificată;
 Teoria inflamatorie – neverificată;
 Dezechilibru hormonal (scăderea 17-cetosteroizilor).
- Anatomie patologică
 Macroscopic
 Foarte netedă, mamelonată, albă palidă sau roz de o duritate extremă,
cu creştere extensiv - distructiva
 Clinic are caracterul unei tumori maligne, dar nu dă metastaze, nu
recidivează după extirpare, nu infiltrează ţesuturile vecine, nu se
ulcerează şi nu regresează spontan;
 Microscopic
 Este alcătuita din vase sanguine, foarte numeroase cu mărimi variate,
înglobate într-o stromă conjunctivă formată din fibre colagene şi
fibroblasti.
- Simptome
 Debut insiduos cu obstrucţie nazală progresivă şi epistaxisuri repetate, iniţial
puţin abundente;
 Când tumora creşte şi invadează cavumul – obstrucţia este completă, apar
secretii mucopurulente, rinolalie inchisă, hipoacuzie şi cefaleea severă.
- Semne clinice
 Vizualizare tumorii la rinoscopia superioară cu secreţii purulente. Se
contraindică palparea, riscul hemoragiei fiind foarte mare;
 În faze avansate, invadante, apar: exoftalmia cu invadarea orbitei, epifora prin
suprimarea canalului lacrimo-nazal, deformarea feţei în „faţă de broasca” când
apare o exoftalmia bilaterală.
- Evoluţia
  Este progresivă cu invadarea sinusurilor feţei, orbita, fosele nazale, fosele
pterigomaxilare, fosele zigomatice şi baza craniului.
- Diagnosticul pozitiv
 Rinoendoscopie;
 Radiografii şi tomografii frontale şi sagitale;
 CT şi/sau RMN;
 Arteriografia carotidiană.
- Tratamentul
 Eminamente chirurgical asistat la nevoie (în funcţie de mărimea tumorii) cu
ligatură la ACE şi/sau embolizări de pediculi vasculari.

Neoplasmul rinofaringian
- Punctul de plecare cel mai frecvent implicat este ţesutul limfatic de la nivelul bolţii
cavumului;
- Poate să apară la orice vârstă;
- Histopatologic la vârste mai tinere apar sarcoamele iar la vârste mai înaintate
epitelioamele;
- Frecvenţă mai mare la sexul masculin (80-95%) dar sarcoamele sunt mai frecvente la
femei.
- Etiologie:
 Obscură
 Sunt presupuşi a fi agenţi favorizanţi:
 Virusul Ebstein-Barr;
 Fumatul;
 Noxele industriale şi chimice.
- Anatomia patologică
 Macroscopic
 Se întâlnesc 3 forme
 Formă vegetantă;
 Formă infiltrativă;
 Formă ulcerată.
 Există de cele mai multe ori combinatii ale acestora (infiltro-vegetativ,
vegetativ ulcerate, etc.);
  Microscopic
 Carcinoame epidermoide;
 Carcinoame nediferenţiate;
 Limfoame maligne nehodgkiniene.
- Simptomatologie
 Debutul:
 Ganglionar:
 Cel mai frecvent;
 Caracteristic limfoepiteliomului;
 Auricular:
 Când tumora apare tubar sau peritubar;
 Pacientul are otită seroasă;
 Nazal
 Obstrucţie
 Rinoree
 Epistaxis intermitent
 Neurologic
 Otalgie persistentă fără semne auriculare (cînd tumora este în
bolta faringiană);
 Trigeminală;
 Cefalee cu crize paroxistice.
 Oculară
 Mai rar;
 Paralizie oculară;
 Tumora este profundă în baza craniului.
 Perioada de stare:
 Se accentuează simptomele de debut;
 Examen clinic:
 Rinoscopia anterioară-se observă o formaţiune tumorală
hiperemică sângerândă neregulată acoperită de secreţii muco-
purulente(dacă formaţiunea tumorală se dezvoltă anterior).
faringoscopia – evidenţiază un văl palatin cu tulburări de
motilitate datorită infiltraţiei tumorale.
  Sindromul Trotter
 Scăderea mobilităţii vârfului vălului de partea tumorala;
 Nevralgie trigeminală;
 Hipoacuzie de transmisie de aceeaşi parte;
 Specific pentru tumorile plicii anterioare a orificiului tubar;
 Rinosparia posterioară evidenţiază
 Forma tumorii;
 Culoare tumorii;
 Sediul tumorii.
 Adenopatie laterocervicală
 Precoce în epitelioame;
 Tardivă în sarcoame.
 Afectarea nervilor cranieni – cel mai frecvent sunt prinşi nervii V şi VI
- Diagnosticul pozitiv:
 Examenul cavumului;
 Radiografie de bază de craniu Hirtz;
 CT sau RMN;
 Anticorpi ; antivirus Ebstein – Barr . utili în diagnostic şi pentru monitorizarea
eficienţei terapeutice, recidive şi/sau metastaze.
 Biopsia – cel mai important mijloc de diagnostic;
 PET-CT – CT cu emisie de pozitroni de la nivel celular
- Extensia tumorii
 Sus – în etajul anterior şi mijlociu al craniului;
 Lateral – prin trompe şi gaura ruptă anterioara – etajul mijlociu al bazei
craniului, fosa zigomatică şi temporală;
 Anterior – prinde fosele nazale, sinusurile anterioare şi orbitele;
 În jos – prinde vălul palatin şi pereţii laterali ai faringelui
- Tratamentul
 Radioterapie cu cobalt sau megaelectronvolţi pe tumoră şi pe ariile
ganglionare;
 Extirparea chirurgicală a adenopatiilor
 Chimioterapie
 Imunoterapie nespecifica:Cantastim,B.C.G.
CANCERUL AMIGDALEI PALATINE

- Este cea mai frecventă tumoră malignă a faringelui;

- Este unilaterală (excepţional bilaterală);
- Apare mai frecvent între 40 şi 60 de ani;
- Factori etiologici favorizanţi – alcoolul, tutunul, sifilisul, leziuni precanceroase;
- Histologie
 Epitelioame;
 Limfoepitelioame;
 Sarcoame şi limfosarcoame.
- Simptomatologie
 Debut insidios cu parestezii şi senzaţie de corp străin, uneori chiar
asimtomatic;
 Cand apar simptome f.t. depăşeşte deja limitele capsulei;
 Adenopatie subangulomandibulară de aceeaşi parte;
 Adenopatie laterocervicală;
 Odinofagie;
 Disfagie;
 Otalgie reflexă;
- Examenul clinic faringoscopic:
 Ulceraţie amigdaliană, uneori în spatele pilierului anterior amigdalian;
 Într-unstadiu mai avansat amigdala este mărită în totalitate;
 În stadiul terminal – tumora se extinde la regiunea periamigdaliană şi cervicală
 Apare trismus;
 Apare halena fetida insuportabila;
 Metastaze ganglionare laterocervicale voluminoase care se pot ulcera;
 Paralizii motorii şi senzitive prin compresiuni nervoase.
 - Diagnosticul pozitiv – biopsie
- Tratamentul
 Dacă f.t. este de mici dimensiuni şi nu depăşeşte capsula amigdaliană –
extirparea chirugicală prin amigdalectomie urmată de cobaltoterapie.
 Cele mai multe cazuri cu cancer amigdalian care se prezintă la consultaţii sunt
trecute de stadiul chirurgical – acestea beneficiază de cobaltoterapie şi
chimioterapie;
 Extensia tumorii în şanţul gloso-amigdalian are un prognostic grav;
 Dacă cancerul amigdalian este diagnosticat în stadiul I, şansele de vindecare
sunt foarte mari.

TUMORILE MALIGNE ALE VĂLULUI PALATIN

Varietatea acestor tumori face necesar studiul lor separat.

La nivelul vălului întâlnim
- Epitelioame epidermice;
- Epitelioame glandulare:
 Tumori mixte;
 Cilindromul;
- Sarcoame.

- Epiteliomul epidermic
 Este o neoplazie gravă datorită bogăţiei reţelei limfatice;
 Se caracterizează prin adenopatie precoce şi recidive frecvente;
 Leziunile cele mai frecvente sunt:
 Feta anterioară în vălul palatin;
 Lueta;
 Stâlpii amigdalieni anteriori şi posteriori;
 Faţa posterioară a vălului palatin.
 Anatomo-patologic cea mai frecventă formă este epiteliomul spino-celular;
 Simptome:
 De multe ori primul semn este adenopatia retroangulară mandibulară,
iniţial unilaterală, apoi bilaterală;
 Subiectiv:
  Senzaţie de corp străin;
 Jenă la deglutiţie.
 Obiectiv:
 Secreţii faringiene aderente
 Examen local ORL
 Proliferări sub formă de muguri neoplazici;
 Infiltraţia cu ulceraţii;
 Ulceraţie crateriformă.
 Tratamentul:
 Radioterapie;
 Evidare ganglionară – pentru ganglionii mici sau mijlocii, mobili sau
puţin aderenţi;
 se efectuează când tumora faringiană se reduce;
 chimioterapia.
- Epitelioane glandulare
 Au origine în glandele salivare accesorii;
 Histologic sunt:
 Tumori mixte;
 Cilindroame.
 Tumori mixte:
 Sunt voluminoase;
 Au o dezvoltare lentă;
 Tratamentul este chirurgical şi duce la vindecare.
- Cilindromul
 Aspect de tumoră mixtă dar care are la periferie nodozităţi mamelonate;
 Evoluţie foarte lentă;
 Recidivează după fiecare intervenţie;
 Tratamentul este chirurgical + radioterapie in caz de recidiva.
- Sarcoame
 Sarcomul fibroblastic
 Apare la tineri;
 Evoluţie rapidă;
 Radiorezistent;
  Recidivează după extirpare.
 Melanosarcomul
 Este de obicei o metastază;
 Culoare albăstruie specifică;
 Radiorezistent;
 Tratament chirurgical cu electrocoagulare la distanţă pentru limitare
oncologica

TUMORI ALE HIPOFARINGELUI

Clasificare
- După simptome:
 Forma disfagică;
 Forma dispneica (t.m. faringo-laringe);
 Forma hemoragică;
 Forma latentă.
- După aspectul histologic
 Epiteliomul;
 Sarcomul (rar).
- După localizare
 Tumoare de coroană laringiană;
 Tumoare de sinus piriform;
 Tumoare de epiglotă;
 Tumoare al gurii de esofag.
Vom detalia tumoarea de sinus piriform, celelalte localizări fiind descrise în capitolele de
laringologie şi afecţiuni esofagiene.

TUMORA maligna de sinus piriform

- simptome de debut:
 senzaţie de corp străin la deglutiţie;
 jenă la deglutiţie;
 sialoree;
 otalgie reflexă;
 adenopatie laterocervicală precoce;
 - Simptome în perioada de stare:
 Disfagie severă;
 Halena fetidă;
 Adenopatia este voluminoasă, dură, fixă;
 Apare şi dispneea prin extinderea tumorii spre laringe.
- Hipofaringoscopia:
 Proliferare de muguri canceroşi ce umplu sinusul piriform;
 Edemul repliului ariepiglotic;
 Stază salivară;
 Fixarea hemilaringelui corespunzător.
- Diagnosticul de certitudine – biopsia.
- Tratamentul:
 Chirurgical – lanringectomie totală + faringectomie
 În formele fără indicaţie chirurgicala doar traheotomie;
 Radioterapie.

TUMORI ALE BAZEI LIMBII

- Diagnostic tardiv şi prognostic nefavorabil;

- Mai frecvent la bărbaţi;
- Simtome
 Debut:
 Nesemnificative ceea ce întârzie diagnosticul;
 Stare:
 Jenă la deglutiţie;
 Sialoree;
 Apare adenopatie laterocervicală;
 Otalgie reflexa
 Terminală:
 Tumora se extinde spre regiunile învecinate;
 Otalgia reflexă devine permanentă;
 Durere continuă la deglutiţie şi în repaos;
 Sialoree abundentă;
 Adenopatia devine bilaterală şi apoi se transformă în bloc adenopatic.
 - Tratamentul:
 Radioterapie;
 Chimioterapie;
 Excizie prin electrocoagulare în stadiile incipiente;
 Evidare ganglionară.

LARINGOLOGIE

Embriologie:
- Laringele se dezvoltă din mugurele buco-faringian, din care se dezvoltă etajul
supraglotic şi din mugurele embrionar traheo-bronşic din care se dezvoltă etajul glotic
şi subglotic.
Anatomia laringelui:
- Laringele este organul esenţial al fonaţiei;
- Este situat în regiunea cervicală mijlocie;
- Este asemănător cu un trunchi de con cu baza mare situată superior;
- Topografic poate fi împărţit în trei etaje:
 Supraglotic – deasupra unui plan orizontal ce trece prin corzile vocale;
 Glotic – delimitat superior de un plan orizontal ce trece prin benzile
ventriculare şi inferior de un plan orizontal ce trece prin corzile vocale.
 Subglotic – situat sub planul orizontal ce trece prin corzile vocale.
Structutra laringelui
- Laringele este alcătuit din:
 Schelet cartilaginos;
 Ligamente şi articulaţii;
 Musculatură:
 Extrinsecă;
 Intrinsecă.
- Scheletul cartilaginos este format din 5 cartilaje principale:
 3 cartilaje neperechi
 Cricoidul;
 Tiroidul;
 Epiglota.
  2 cartilaje perechi:
 Aritenoizii.
- Cartilajul cricoid
 Are forma unui inel cu pecete (inelul anterior şi pecetea posterior) şi structură
hialină;
 Pe feţele laterale are două suprafeţe articulare pentru articulaţia cu cartilajul
tiroid, iar pe marginea superioară a pecetei două suprafeţe eliptice pentru
articularea cu cartilaje aritenoide;
 Este un inel traheal modificat.
- Cartilajul tiroid
 Are un aspect de carte deschisă posterior cu structura hialina;
 Este alcătuit din două lame patrulatere unite anterior (marginea anterioară) sub
forma unui unghi diedru deschis posterior;
 La extremitatea superioară şi inferioară a marginii posterioare a cartilajului
tiroid se află coarnele superioare respectiv inferioare;
 Coarnele inferioare au faţete de articulare cu cartilajul cricoid.
- Epiglota
 Este un cartilaj fibros;
 Are formă de frunză rotunjită a cărei „peţiol” se înscrie în unghiul intern al
cartilajului tiroid imediat deasupra corzilor vocale.
- Cartilajele aritenoide
 Sunt în număr de două – structură hialină;
 Au formă de piramidă triunghiulară;
 Alcătuite din:
 O bază care este o faţetă eliptică ce se articulează cu cricoidul;
 Două apofize
 Apofiza vocală sau internă (pe care se prinde coarda vocală);
 Apofiza musculară sau externă (pe care se inseră m. Crico-
aritenoidian posterior şi cricoaritenoidian lateral).
- Cartilajele accesorii
 2 Santorinii (pe vârful aritenoizilor);
 2 Sesamoide – inconstante;
 2 cuneoiforme Morgagni în grosimea repliurilor ari-epiglotice
- Osul hioid – face parte din scheletul laringelui;
 - Este alcătuit din corp şi două perechi de „coarne”: mici şi mari

Ligamentele şi articulaţiile laringelui

- Membrana tiro-hiroidiană
 Între marginea superioară a cartilajului tiroid şi osul hioid;
- Membrana cricotiroidiană
 Între marginea inferioară a cartilajului tiroid şi cartilajul cricoid;
- Membrana cricotraheală
 Între cartilajul cricoid şi primul inel traheal;
- Membrana hioepiglotică
 dispusă de la faţa anterioară a epiglotei la osul hioid;
- pliurile ariepiglotice
 între marginile laterale ale epiglotei şi aritenoizi;
- pliurile faringoepiglotice
 între marginile laterale ale epiglotei şi pereţii laterali ai faringelui.

Ligamentele laringelui:
- L. Tirohioidiene laterale – întăresc lateral membrana tiro-hiroidiană;
- L. Cricotiroidiene mediane şi laterale;
- L. Tiroepiglotic – este ligamentul prin care epiglota este inseră în unghiul tiroidian;
- L. Tiroaritenoidian superior – în grosimea benzilor ventriculare
- L. Tiroaritenoidian inferior – în grosimea corzilor vocale.

Articulaţiile laringelui:
Articulatia tirocricoidiană – între coarnele inferioare ale cartiolajului tiroid. si cricoid
- Este o artrodeză;
- Favorizează mişcările de basculă ale cartilajului tiroid.
Articulatia Crico-aritenoidiană – între baza aritenoizilor şi cartilajul cricoid.
- Este o enartroza;
- Determină mişcările de rotaţie şi alunecare înainte şi înafară.

Musculatura Laringelui
- Anatomic se împarte în două grupe
 Extrinsecă;
  Intrinsecă.
- Musculatura extrinsecă:
 M. sternotiroidian;
 M. tirohioidian;
 M. constrictor inferior al faringelui;
 M. omo-hioidian;
 M. sterno-hioidian;
 M. stilohioidian;
 M. stilofaringian;
 M. digrastric.
- Musculatura intrinsecă:
 M. dilatatori ai glotei
 m. cricoariterioidieni posterior;
 M. constrictori ai glotei
 m. cricoaritenoidian lateral;
 m. interaritinoidian;
 m. tensori ai corzilor vocale
 m. tiroaritenoidian (în grosimea corzii vocale);
 m. cricoaritenoidian.
Mucoasa laringelui
- histologic este un epiteliu cilindric, ciliat şi multistratificat;
- în zonele cu solicitare mare – mucoasa are o structură de tip pavimentos, feţele
epiglotei, pliurile ariepilotice, marginea liberă a corzilor vocale
- sub mucoasă – ţesut submucos lax doar în anumite zone (ventriculii Morgagni,
aritenoizi, repliuri ariepiglotice, faţa posterioară a epiglotei.
Vascularizarea laringelui
- Arterială
 a. laringiană superioară;
 a. laringiană inferioară;
 a. laringiană posterioară.
- Venoasă – traiect invers celui arterial.
- Limfatică
 spaţiul supraglotic – drenează în ganglionii jugulocarotidieni superiori
(ganglionii Kutner).
  Spaţiul glotic – sărac în vase limfatice (aproape absente);
 Spaţiul subglotic – drenează în ganglionii pretraheali, prelaringinei
(ganglionul Poiret) şi recurenţiali.
Inervaţia laringelui
- Este foarte complexă:
 Motorie;
 Senzitivă;
 Senzorială.
- N. laringeu superior
 Este senzitiv şi motor accesor;
 Ia naştere din ganglioinul plexiform;
 În spatele osului hioid se împarte în două ramuri
 Superioa – senzitiv pentru mucosa supraglotică şi glotică;
 Inferior – senzitivă-motorie pentru mucoasa subglostică şi motorii
pentru m. cricotiroid
- N. laringian inferior (sau n. recurent) – este ramură a n. vag şi inervează muşchii
intrinseci.
- N. simpatic cervical – formează plexuri periarteriali.

Fiziologia laringelui

Funcţiile laringelui sunt

- f. respiratorie ;
- f. de tuse şi expectoraţie;
- f. fonatorie;
- f. de apărare a căilor aeriene inferioare;
- f. de fixare toracică a membrelor superioare
- f. de circulaţie saunguină.
Funcţia respiratorie
- este vitală şi se realizează prin abducţia şi adducţia corzilor vocale (între care se
delimitează spatiul glotic);
- debitul de aer este reglat automat pe cale reflexă în funcţie de concentraţia bioxidului
de carbon în sânge, pH şi rezerva alcalină;
- glota se lărgeşte mult în inspiraţie şi se îngustează în expiraţie.
Funcţia de tuse şi expectoraţie
- are ca scop îndepărtarea secreţiilor patologice;
- se realizează printr-o inspiraţie profundă urmată de închiderea glotei, apoi deschiderea
bruscă a glotei şi expulzarea aerului brusc.
Funcţia fonatorie
- ontogenetic a apărut târziu;
- este importantă în relaţiile sociale;
- mecanismele fonaţiei nu sunt cunoscute în totalitate;
- rezumând, mecanismul fonaţiei constă în trei etape:
 creşterea presiunii coloanei de aer în zona subglotică prin contracţia muşchilor
toracici şi abdominali;
 eliminarea aerului prin fragmentare ritmică asociată cu mişcări ale corzilor
vocale sub impulsuri neurologice;
 modificarea timbrului prin participarea cavităţilor de rezonanţă (faringe,
cavitatea bucală; cavitatea toracică).
- Vocea are caracteristicile:
 intensitatea vocii
 se măsoară în decibeli;
 depinde de amplitudinea vibraţiilor corzilor.
 Înălţimea – depinde de frecvenţa vibraţiilor corzilor vocale;
 Timbrul – depinde în special de rezonator dar şi de sex şi vârstă.
Funcţia de apărare a căilor respiratorii inferioare
- Este o funcţie sfincterială;
- Împiedică pătrunderea alimentelor în laringe prin contractia vestibulului laringian sus
şi prin contracţia m. tiroaritenoid şi înteraritenoidieni jos;
- Concomitent contracţia muşchilor faringieni, împinge alimentele spre sinusurile
piriforme şi esofag;
- Când un corp străin pătrunde în laringe, acesta se închide brusc apare reflexul de tuse
şi expulzarea lui.
Funcţia de fixare toracică in efort a membrelor superioare
- Se realizează printr-o inspiraţie profundă şi închiderea totală a glotei;
- În efort tendinţa este spre o expiraţie forţată, dar glota inchisa. determină rigidizarea
cutiei toracice prin acumularea aerului şi deci un punct de sprijin mai bun pentru
membrele superioare.
Funcţia laringelui în circulaţia sângelui
- Presiunea intratoracică a aerului în momentul închiderii glotei determină fenomenul
de pompă aspiratoare – respingătoare care augmentează circulaţia sanguină.

MALFORMAŢIILE CONGENITALE ALE LARINGELUI

Sunt clasificate în malformaţii

- Incompatibile cu viaţa;
- Compatibile cu viaţa.
Malformaţiile incompatibile cu viaţa
- Ageneziile laringiene (sau laringo-traheo-pulmonare);
- Imperforaţiile lumenului laringian;
- Comunicaţiile laringo-traheale sau laringo- esofagiene.
Malformaţiile compatibile cu viaţa
- Ale scheletului laringian;
- Ale lumenului laringian.

Malformaţii ale scheletului laringian

- Laringoptoza
 Poate fi congenitală sau dobândită (retracţii date de tumori de vecinătate);
 Forme
 Marginea inferioară a cricoidului ajunge în dreptul manubriului sternal
– cele mai frecvente;
 Tot laringele este retrosternal.
 Diagnostic
 Prin inspecţia şi palparea regiunii cervicale;
 Laringoscopia – nu decelează modificări ale lumenului.
 Tratament
 nu este necesar;
 daca este dobândita se efectuează traheotomie,
Malformaţii ale cartilajului tiroid
- dedublarea anterioară;
- lipsa coarnelor tiroidiene;
- coarne tiroidiene excesiv de lungi;
 - asimetria aripilor tiroidiene;
Malformaţiile epiglotei
 dedublarea
 modificarea de formă
 de rulou;
 de jgheab;
 in omega.

Malformaţii ale lumenului laringian

- diafragma laringiană
 de cele mai multe ori este în comisura anterioară
 diafragma totală este incompatibilă cu viaţa
 tratamentul este chirurgical pe cale endoscopică şi se efectuează în funcţie de
gradul dispneei.
- chisturile congenitale
 situate în valecule sau la nivelul repliurilor ariepiglotice;
 diagnosticul este prin laringoscopie directă;
 tratamentul chirurgical
 endoscopic
 pe cale externă
Stridorul laringian congenital
- se datorează unui laringe flasc congenital (laringomalacie);
- se datoreată insuficientei scheletizări a laringelui şi se asociază adesea cu rahitismul;
- diagnostic/simptome
 respiraţie zgomotoasă cu voce clară, asociată cu
 dispnee;
 cianoză;
 tiraj suprasternal.
 Tratamentul
 În cazul dispneei accentuate se efectuează traheotomie;
 Administrarea de Calciu şi Vitamina D
Malformaţii dobândite ale laringelui
- Stenozele laringiene;
- Laringocelul
 - Stenozele laringelui
 pot să apară
 Posttraumatic;
 Iatrogenia endoscopiei şi chirurgical;
 După arsuri cu acizi şi baze;
 După expunerea la gaze toxice.
 Clinic – insuficienţă respiratorie progresivă
 Tratamentul
 Chirurgical, dificil datorită tendinţei de restenozare.
- Laringocelul
 Este o tumoră chistică aerică;
 Poate fi:
 Congenitală (hernii congenitale ale ventriculului);
 Dobândită (orificiu de ventil realizat de tumori, cicatrici).
 Se dezvoltă la nivelul ventriculului Morgagni;
 După localizare este:
 Intern;
 Extern;
 Mixt (intern şi extern);
 Conţinutul poate fi hidromucos şi se poate suprainfecta şi fistuliza;
- Tratamentul – în toate cazurile este chirurgical.

TRAUMATISMELE LARINGELUI

Clasificare:
- traumatisme externe – contuzii, fracturi, luxaţii, plăgi (închise, deschise);
- traumatisme interne – prin corpi străini, post intubaţionale;
- traumatisme prin arsuri şi substanţe chimice.
Traumatismele externe
- Cauze:
 Cădere cu regiunea cervicală peste un corp dur;
 Lovituri directe asupra laringelui;
 Proiectarea cervicală peste un cablu întins;
  Tentativa de suicid;
 Accidente de circulaţie;
 Război.
- Simptome
 Stare de şoc;
 Dispnee;
 Asfixie;
 Durere;
 Hemoragie;
 Disfagie.
- Examen obiectiv:
 Inspecţia – echimoze, plăgi, dar uneori nerelevantă;
 Palpare – determină dureri şi crepitatii (semn de contuzie subcutanat);
 Laringoscopie – echimoze, hematoame submucoase, edeme, imobilitatea
corzilor vocale;
 Se pot observa fragmente de cartilaj dislocate prin:
 Radiografii de profil;
 Tomografii laringiene
 CT
 RMN
- Complicaţii:
 Edemul glotic;
 Inflamatorii:
 Flegmonul laringelui
 Pericondrita;
 Condrite necrozante;
 Mediastinite;
 Septicemiile;
 Hemoragiile tardive.
 Pulmonare:
 Atelectazii;
 Supuraţii.
- Tratamentul:
 Combaterea şocului
  Antalgice;
 Tratament perfuzabil;
 Antibiotice.
 Asigurarea respiraţiei – traheotomie;
 Oprirea hemoragiei
 Sutura plăgilor;
 Ligaturi vasculare

Traumatisme interne
Prin corpi străini:
 Mai rari decât cei traheobronhici;
 Cel mai frecvent apare la copii de 6-7 ani prin jucării,boabe;
 La bătrâni datorită
o Protezelor dentare;
o Ace,cuie
o Particule alimentare în vărsături.
 Mecanism de pătrundere
o Aspirare în timpul:
 Râsului;
 Strănutului;
 Sperietura
o În stările de toropeală (somn, ebrietate, narcoză);
 Leziunile produse:
o Congestie şi edem;
o Perforarea mucoasei;
o Infectia mucoasei;
o Pericondrită;
o Condrita;
o Supuraţii perilaringiene.
 Simptome
o C.S. mari – asfixie, şoc, deces
o Tuse;
 o Disfonie;
o Durere la fonatie;
o Expectoraţii purulente.
 Tratament:
o Extracţie prin laringoscopie directă sau suspendată.
 Postiintubaţionale
 După intubaţii repetate şi incorecte
o Relaxare insuficienta.
o Mandren mai mare decât sonda;
o Sondă de calibru mare;
o Hiperextensia prin presiunea sondei.
 Semnele
o După 48 de ore la adult;
o După 3-7 zile la copii
 Simptome
o Disfonie;
o Tuse iritativă;
o Hemoptizie;
o Algii laringiene
 Leziuni
o Hematoame submucoase;
o Edem;
o Ruperea corzilor vocale;
o Subluxatie aritenodiana-granulom
 Tratamentul: medicamentos local şi general asociat cu
tratament chirurgical după caz;
 Leziuni prin arsuri
 Pot fi arsuri:
 fizice – inhalaţii de gaze toxice sau fierbinţi;
 chimice – sodă caustică, acid sulfuric,acid clorhidric,acid azotic
 Simptome
 disfagie;
  dispnee;
 tuse spasmodică;
 disfonie sau afonie
 Sialoree vâscoasă.
 Laringoscopie
 Congestie mucoasă;
 Flictene;
 Ulceraţii difterizate;
 Edem vestibular laringian;
 Pericondrita
 Tratament:
 Antalgice general şi local;
 Aerosoli cu hidrocortizon şi adrenalină;
 Pulverizaţii endolaringiene cu efect neutralizant;
 Antibioterapie;
 Corticoterapie;
 Uneori traheotomie;
 Repaos alimentar faringian;
 Perfuzii.

AFECŢIUNI INFLAMATORII LARINGIENE

Laringite acute nespecifice

- Laringită catarală acută;
- Laringite sufocante ale copilului:
 Laringita subglotică;
 Laringita striduloasă;
 Epiglotita acută a copilului.
- Laringite acute din cursul bolilor infecţioase;
- Laringita edematoasă;
- Flegmonul laringelui;
- Pericondrita şi condrita laringelui;
- Artrita laringelui ( artrita cricoaritenoidiană şi artrita cricotiroidiană);
 Laringite cronice nespecifice
- Laringita cronică banală (catarală);
- Laringita hipertrofică pseudomixomatoasă;
- Laringita hipertrofică roşie;
- Laringita hipertrofică albă;
- Laringita cronică atrofică.
Laringita cronică specifică
- Laringita tuberculoasă;
- Laringita in sifilis;
- Amiloidoza laringiană;
- Laringita difterică

Laringita catarala acuta

Definitie: reprezinta o inflamatie localizata la nivelul mucoasei laringiene, cauzata de germeni banali si
augumentati de macro si microclimat.
Deobicei este secundara unei rinofaringite, fie unei traheo-bronsite.
a. Factorii predispozanti sunt:
 Intemperiile;
 Factori endogeni:
o Imunodepresia;
o Boli cronice;
o Carente alimentare;
o Efort fizic si intelectual;
 Supra-efortul vocal  antecedente de laringite acute
b. Factori microbieni:
o Streptococul hemolitic;
o Streptococul viridans;
o Stafilococul;
o Pneumococul;
o Micrococus cataralis;
c. Simptome:
 Debut insidios cu arsuri, tuse iritativa, vorbire dureroasa si raguseala;
 Secretie laringiana exteriorizata la tuse;
 Dupa 5-6 zile simptomele se atenueaza;
 Vindecare la 15-20 de zile;
d. Laringoscopie:
 Mucoasa laringiana congestionata;
 Corzi vocale congestive cu ectazii vasculare;
 Insuficienta glotica secundara miozitei;
e. Complicatii  Rar-edem, abcese, flegmoane, pericondrita;
f. Diagnostic pozitiv  simptome + laringoscopie;
g. Diagnostic diferential:
 Laringita bolilor infectioase(gripala,rujeolica,difterica);
  Laringita din luesul secundar, tertiar;
 Tuberculoza miliara;
 Laringita alergica
 Laringita cronica;
 Tuberculoza infiltro-ulcerativa;
h. Tratament:
o Repaos vocal;
o Antitusive;
o Antitermice;
o Antibiotice doar in caz de complicatii;
o Vitaminoterapie- in special cu vitamina C;
o Inhalatii;

Laringita subglotica:
Reprezinta localizarea inflamatiei mucoasei laringiene in segmentul subglotic datorita prezentei
tesutului lax submucos la acest nivel.
Afectiunea apare in special la copii in carente alimentare, spasmofilie si diateze exsudative.
Agentii microbieni implicati sunt nespecifici;
Simptomatologie:
 Debut brusc in cursul vietii prin dispnee grava, cornaj si tiraj;
 Agitatie psiho-motorie si cianoza;
 Tuse latratoare;
Laringoscopie:
 Indirecta greu de efectuat- nu se recomanda datorita riscului de decompensare;
 Directa sub corzile vocale doua proeminente de culoare rosie, paralele, care ingusteaza spatiul;
Complicatii:
 Laringo-traheo-bronsita membranoasa;
 Bronhopneumonia;
Diagnosticul:
 Pozitiv- simptome+ laringoscopie directa;
 Diferential:
 Laringospasmul;
 Corpi straini;
 Laringita acuta banala;
 Laringita difterica;
 Stridor congenital;
 Eredoluesul
Tratament:
 Antibioterapie si corticoterapie;
 Oxigenoterapie;
 Calciu i.v (efect antispastic);
 Sedative;
 La nevoie traheotomie;
Laringita edematoasa:
Reprezinta inflamatia determinata de patrunderea agentilor microbieni in tesutul celular lax submucos.
Localizare frecventa:
o Vestibul laringian (mai frecvent la adult);
o Pliurile ariepiglotice
o Aritenoizi;
o Subglotic(la copii);
Agenti patogeni  streptococul (cel mai frecvent);
Simptome:
 Debut brusc sau progresiv;
 Febra+ frisoane;
 Durere la deglutitie sau fonatie;
 Tuse spastica;
 Dispnee de diferite grade pana la asfixie;
 Cornaj si tiraj inspirator suprasternal si supraclavicular;
Laringoscopie:
 Mucoasa laringiana intens hipertrofica (rosie, lucioasa);
 Reperele anatomice ale aritenoizilor si repliurilor nu se mai evidentiaza;
 Endolaringele imposibil de examinat, datorita stenozei inflamatorii;
Diagnostic pozitiv:
 Semne clinice in special dispneea;
 Laringoscopia;
Diagnostic diferential:
o Laringo-traheo-bronsita spastica;
o Corpi straini;
o Laringospasmul;
o Stenoze ;
o Sindrom Gerhardt;
o Astmul bronsic;
o Flegmon laringian;
o Pericondrita laringiana;
Tratament:
 Pacientul se aseaza in semiortostatism;
 Oxigenoterapie;
 Corticoterapie;
 Antibioterapie cu spectru larg;
 Antalgice;
 Antitermice;
 Antitusive;
 Aerosoli cu vasoconstrictoare;

Flegmonul laringian
Definitie: supuratie difuza a tesuturilor celulare endo sau/si perilaringiene care poate fi o faza evolutiva a
unei laringite edematoase.
Agentii patogeni:
o Streptococul;
o Pneumococul;
o Stafilococul;
o Anaerobi (in formele gangrenoase);
Simptomatologie: aceleasi ca in laringita edematioasa doar ca tabloul clinic este mai grav.
Laringoscopia:
 Aspecte similare ca in laringita edematoasa la care se observa in unele zone pete galbene ce
reprezinta supuratia;
 Din loc in loc exista si zone de fistulizare spontana;
Diagnostic:
 Simptome + evolutia spre agravare +laringoscopie care evidentiaza supuratia;
Tratament:
 La fel ca si in cazul laringitei edematoase plus:
 Transfuzii;
  Incizii endo-laringiene la nevoie prin directoscopie;

Pericondrita si condrita laringelui

Definitie: Reprezinta infectia scheletelui laringian urmare a afectiunilor laringiene edematoase si
flegmonoase netratate.
Alte cauze:
 Hematoame infectate secundar;
 Plagile laringiene;
 Fracturile laringiene;
 Ulceratii neoplazice;
 Ulceratii luetice;
 Ulceratii TBC;
 Traumatism chirurgical (iatrogeniile);
 Post RT;
Simptomatologia:
o Asemanatoare cu cea din flegmonul laringian de care se diferentiaza cu dificultate;
o In pericondrita difuza  simptomele imbraca un aspect de gravitate maxima si se
asociaza cu o stare toxica sfarsind deobicei letal;
Laringoscopie:
 Edem in special la nivelul cartilajului afectat;
 Zone de fluctuenta cu fistulizare;
 Vindecare  prabusirea peretilor si cicatrici stenozante;

Diagnostic:
1. Pozitiv: in stadiul incipient, diagnostic greu de precizat;
2. Diferential:
 Laringita edematoasa septica
 Flegmonul laringian  in pericondrita exista edem cervical si zone
cervicale
predispuse la fistulizare
Tratamentul :
 Doze mari de antibiotice ( 2-3 antibiotice);
 Corticoterapie;
 Chirurgical:
o Incizii cu drenaj endolaringian si cervical;
o extractia sechestrelor;
La nevoie traheotomie asociata tratamentului chirurgical.

Artritele laringelui
A. Artrita cricoaritenoidiana
Este inflamatia articulatiei cricoaritenoidiene.
Hematogen  in cadrul evolutiei unei laringite acute septice, abces laringian, flegmon
laringian, pericondrita laringiana (evolutie acuta);
Secundara  reumatismala sau gutoasa (evolutie cronica);
Simptome:
a. Forma acuta:
o asemanatoare cu cele din pericondrita aritenoidiana (dispnee, disfagie, edem);
o c.v. aferenta articulatiei, este putin mobila sau imobila;
o in artrita bilaterala poate sa apara dispneea (c.v imobile);
 b. Forma cronica:
o anchiloza permanenta a articulatiei;
Tratament:
 Artrita prin insamantare hematogena se trateaza identic cu afectiunea cauzala;
 Artrita reumatismala- cortizon, AINS;
 In achiloze permanente unilaterale: tratament ca in paraliziile recurentiale;
 In achiloze permanente bilaterale- traheotomie;

Artrita cricotiroidiana:
Are aceasi etiologie ca artrita cricoaritenoidiana
Diagnosticul uneori este dificil si se efectueaza prin excludere;

Laringite cronce
a. Nepecifice;
b. Specifice

A. Laringite cronce nespecifice

Sunt afectiuni caracterizate prin inflamatia difuza cronica a mucoasei laringiene si se caracterizeaza clinic
prin disfonie intermitenta sau continua;
Etiologie:
 Mai frecvent la barbati;
 Flora microbiana saprofita;
 Inflamatii descendente-rinosinuzite,amigdalite,infectii dentare
 Afectiuni bronho-pulmonare;
 Insufcienta respiratorie nazala cronica;
 Macro-climatul nefavorabil;
 Micro-climatul viciat;
 Factori profesionali;
 Vicii alimentare: fumatul, alcoolul, condimente;
 Surmenaj vocal;
 Factori endogeni (boli cronice esofagiene, hepatice, diabet zaharat, casexie, boli
endocrine);
 Sedentarismul;
 Afectiuni cronice nazale (scleromul, ozena);

Simptome:
 Disfonia de la fonastenie pana la afonie;
 Hiperestezie arsuri, prurit, uscaciune;
 Tuse iritativa cand exista expectoratie exista si traheo-bronsita consecutiva;

Laringita cronica catarala

Inflamatie congestiva predominant pe corzile vocale care sunt ingrosate, cenusii;
Tratament:
 Antiinflamatorii;
 Antalgice;
 Local instilatii si vaporizari;
 Indepartarea factorilor cauzali;
Dupa tratament de regula vindecare;
In cazul in care factorii iritativi persista afectiunea poate recidiva.
Laringita hipertrofica pseudomixomatoasa
Este o inflamatie a mucoasei laringiene intalnita in special la fumatori si profesionisti vocali si se
caracterizeaza printr-un edem in submucoasa, in spatiul Reinke;
Simptome:
Disfonie persistenta;
Tuse iritativa;
Dispnee de efort la inceput apoi pe masura dezvoltarii edemului dispnee de repaus;
Laringoscopie: mase gelatinoase ce acopera corzile vocale;
Tratament: chirurgical ablatia maselor gelatinoase prin laringoscopie suspendata;

Laringita hipertrofica rosie

Este o inflamatie sub forma de ingrosare a mucoasei fara hipercheratinizare.
Exista mai multe forme:
1. Cordita pahidermica simpla difuza (corzi vocale cilindrice);
2. Cordita pahidermica verucoasa (in insule)-corzi vocale cu excrescente ovale
3. Pahidermia interaritenoidiana excrescente intre aritenoizi;
Tratament: chirurgical decorticarea corzilor vocale;
 Excizia leucoplaziei;

Laringita hipertrofica alba

Se caracterizeaza prin cheratinizarea mucoasei laringelui.
Este o stare precanceroasa si se intalneste in 3 forme:
a. Leucoplazie zone albicioase pe corzile vocale;
b. Pahidermia alba masa zimtata cu aspect incretit;
c. Papilom cornos masa dura albicioasa, cornoasa cu spiculi;
Tratament  chirurgical (excizii);
Mai exista 2 forme particulare de laringita hiperplazica:
i. Ulcerul de contact:
 Chevalier Jackson;
 Este o pahidermie limitata la apofizele vocale;
 Apare datorita excesului vocal;
Laringoscopia leziuni localizate intre cele 2 apofize vocale: una este cu
hipertrofie cheratozica si cealalta are un aspect de ulceratie crateriforma;
Tratament: chirurgical- microlaringoscopie directa;
ii. Prolapsul ventriculului Morgagni mucoasa laringiana din ventriculul Morgagni fiind atat
de hipertrofiata se exteriorizeaza la nivelul lumenului laringian;
Tratament: chirurgical excizia prolapsului;
Laringita cronica atrofica
Intalnita rar;
Mucoasa laringelui este atrofica cu aspect lacuit, acoperita de cruste verzi sau galbene;
Tratament:
 Vitaminoterapie;
 Corticoterapie;
 Instilatii laringiene uleioase;
 Aerosoli;
 Tratamentul spinelor iritative (rinita atrofica);

B. Laringite cronice specifice

Laringita tuberculoasa
Este cea mai frecventa localizare a TBC-ului in sfera ORL
Forme clinice:
TBC miliara:
o cea mai grava;
o mucoasa palida cu noduli miliari cenusii;
Monocordita TBC este secundara unui TBC pulmonar;
Lupusul TBC se caracterizeaza prin polimorfism lezional (noduli, ulceratii, cicatrici);
Diagnostic: examen histo-patologic;
Tratament: tuberculo-statice Spital TBC.

Sifilisul laringian
Este mai rar decat cel faringian si cel nazal.
Forme clinice
 Primar sancrul de inoculare pe epiglota;
 Secundar laringita difuza cu placi mucoase;
 Tertiar goma sifilitica;
Diagnostic: histologic si serologic;
Tratamentul: la dermatologie;

Amiloidoza laringiana
Se poate localiza la toate cele 3 etaje laringiene (supraglotic , glotic, subglotic:)
Simptome:
Disfonie;
Jena si senzatie de corp strain laringian;
Tuse iritativa;
Laringoscopie: proeminente galbui ca ceara: nu ulcereaza, nedureroase;
Diagnostic: biopsie, coloratie cu rosu de Congo 1% 10 ml i.v;
Tratament: chirurgical (distructie cu laser C02);

TUMORILE LARINGELUI

Tumorile benigne:
- Nodulii vocali;
- Polipii laringieni;
- Papilomatoza laringiană;
- Lipomul;
- Adenomul;
- Mixomul;
- Fibromiomul;
- Neurofibromul;
- Angiomul;
 - Chisturile laringiene;
- Tumorile tiroidiene;
- Condromul;
- Amiloidoza.
Tumori cu malignitate limitată
- Plasmocitomul;
- Cilindromul;
- Tumorile limfoide.
Tumori maligne
- Epiteliomul;
- Sarcomul.

Tumorile benigne
Definiţie – sunt acele tumori care nu infiltrează ţesuturile, nu produc metastaze şi nu
recidivează după extirparea lor.
Există şi unele tumori laringiene care sunt benigne, dar care recidivează după intervenţii:
- Papilomul;
- Polipii şi nodulii vocali.
Nodulii vocali:
- Mici tumorete, simetrice, pe marginea liberă a corzilor vocale la unirea 1/3 anterioare
cu 1/3 mijlocie;
- Au structură conjuctivă;
- Apar la profesioniştii vocali (cântăreţi, profesori, etc) ca urmare a iritaţiei continue
prin contactul dintre corzile vocale.
- Simptome:
 Fonastenie (la început);
 Disfonie (după apariţia nodulilor);
 Tuse iritativă.
- Diagnostic:
 Laringoscopia indirectă şi directă- proeminenţă circumscrisă albicioasă, la
unirea 1/3 anterioara cu 1/3 medie a corzilor vocale, pe marginea liberă.
 Caracterul disfonic;
 Stroboscopia.
- Tratament
  Unii noduli vocali dispar spontan (copii la pubertate, cântăreţi după repaos
vocal);
 Tratament foniatric;
 Chirurgical;
 Pot totusi recidiva.
Polipii laringieni
- Mai frecvenţi la sexul masculin;
- La profesioniştii vocali, în special la cei care ţipă;
- Sunt formaţiuni rotunde, mamelonate sau alungite în 1/3 anterioară a corzilor vocale;
- Sunt monocordali;
- Au culoare roşiatică sau negricioasă uneori sunt translucizi;
- Sunt fie pediculaţi fie sesili;
- În funcţie de structura ţesutului continut anatomo-patologic pot fi fibroame,
mixofibroame sau angio-fibroame
- Simptome – Disfonie în funcţie de poziţionare formaţiunilor pe coarda vocală:
diplofonie, disfonie, intermitentă, disfonie permanenta;
- Diagnosticul
 după simptome;
 laringoscopie:
 se vizualizează formaţiunea cu caracterele decrise anterior;
 cei mici pot trece neobservaţi mai ales daca sunt situaţi în comisura
anterioară;
 diagnostic diferenţial:
 tumoră malignă;
 tuberculom;
 granulom.
- Tratamentul
 Chirurgical – ablatia tumorii şi examinarea acesteia histo-patologic;
 Uneori apar recidive;
 Unii polipi se pot maligniza.
- Papilomatoza laringiană – se deosebesc două forme:
 Papilomatoza laringiană a copilului;
 Papilomul adultului.
Papilomatoza laringiana

Definitie: papiloamele laringiene sunt proliferari epitelio-conjunctive ale mucoasei laringiene.

Adesea sunt multiple, foarte rar solitare;
Au caracter recidivant ( printr-o predispozitie a stratului papilar);
Etiopatogenie:
 Cauza incerta;
 Ipoteze:
 Infectie virala;
 Predispozitia stratului papilar datorita unor factori iritanti (laringite);
 Actiunea concomitenta a mai multor factori( exogeni si endogeni);
 Tulburari endocrine;
 Factori iritativi;
 Factori toxici la adult;

Forme clinice:
 Papilomatoza laringiana a copilului-:
 Papilomul adultului;
Simptome:
 Disfonie doar la adulti;
 Dispnee;
Laringoscopie:
 Formatiuni mici circumscrise rosietice, muriforme situate pe corzile vocale sau in comisura
anterioara;
 Pot avea si aspect de noduli in grupe alb-rosiatice cu aspect de” creasta de cocos”;
 La copii prezinta aspect conopidiform rosiatic cu baza larga de implantare pe corzile vocale, benzile
ventriculare, epiglota;
Tratament:
Extirparea cu pense laringene prin laringoscopie in suspensie cu respectarea tesutului sanatos;
Traheotomie cand dispneea este severa-se efectueaza subistmic

Tumori maligne laringiene

 Epiteliomul;
 Sarcomu;l
Carcinoamele laringiene sunt 45% din cele ale capului si gatului. Sub denumirea de carcinom laringian se
incadreaza tumorile maligne situate pe:
Fata posterioara a epiglotei;
Benzi ventriculare;
Ventriculul Morgagni;
Corzile vocale;
Comisura anterioara a glotei;
Subglotic;
Tumorile care au depasit aceste regiuni sunt incluse in tumori faringiene.

Clasificare:
 A. Dupa criteriul TNM;
 T0 tumora nediagnosticata;
 Tis neoplasm in situ;
 T1 tumora limitata la un reper anatomic;
 T2 tumora extinsa dincolo de formatiunea anatomica;
 T3 tumora extinsa doar in laringe;
 T4 tumora depaseste laringele;

N1 ganglion unilateral sub 3 cm unic;

N2 ganglioni :
 unici unilaterali intre 3-6 cm;
 ganglioni multipli unilaterali pana la 6 cm;
 ganglioni multipli bilaterali sub 6 cm;
N3 ganglioni peste 6 cm

 M0 fara metastaze la distanta;

M1 cu metastaze la distanta;
Mx fara posibilitate de apreciere a metastazelor la distanta;

B. Dupa criteriul topografic:

Regiunea supraglotica (vestibulara, superioara):
o Fata posterioara a epiglotei;
o Loja pre- epiglotica;
o Benzile ventriculare;
o Ventriculele Morgagni;
Regiunea glotica (mijlocie):
o Corzile vocale;
o Comisura anterioara a corzilor vocale
Regiunea subglotica (inferioara):
o Spatiul subglotic;
Etiologie:
Stari precanceroase:
 Laringite albe 1-8%;
 Laringite rosii 5%;
 Papilomul hipercheratozic al adultului;
 Polipul laringian;
Sexul  cu predominanta la barbati;
Varsta incidenta maxima 50-70 ani,( in medie 60);
Fumatul genereaza si intretine larIngita cronica;
Alcoolismul mai ales in asociere cu fumatul;
Surmenajul vocal;
Noxe profesionale: metale grele (crom, nichel, uraniu);
Luesul;
TBC-ul laringian;
Malignizarea tumorilor benigne (papilomatoza laringiena roentgen tratata);

Anatomie patologica:
Macroscopic- 3 forme:
o Proliferative (exofitice);
o Infiltrative;
o Ulcerative;
 Microscopic:
 Epiteliom:
o Epiteliom spinocelular;
o Epiteliom bazo-celular;
o Epiteliom glandular;
o Epiteliom pavimentos spinocelular 0,5% (in locuri cu epiteliu cilindric ce sufera o
metaplazie pavimentoasa a corzilor vocale);
o Epiteliom intermediar;
 Sarcom (foarte rar 0.5%):
o Fibrosarcoame;
o Angiosarcoame;
o Condrosarcoame;
o Mixosarcoame;
o Limfosarcoame;
o Reticulosarcoame;
o Melanosarcoame;

Drenajul limfatic (vezi anatomia laringelui)

Tumorile maligne supraglotice dau metastaze ganglionare mai timpuriu ca cele subglotice (ganglioni
mai profunzi la acestea din urma);
Tumorile glotice nu dau metastaze ganglionare decat foarte tarziu;
Metastaze la distanta:
 Plamani 4%;
 Esofag;
 Ficat;
 Oase;
 Cerebrale;
Simptomatologie:
Disfonia:
► Continua;
► Progresiva;
► Fara remisiuni;
► Timbru lemnos in fazele avansate;
► Afonie (tumori mari);
► Apare in localizarile glotice de la inceput;
Dispneea:
► In fazele avansate (dispnee de efort  spasm glotic reversibil dispnee continua);
► Pe fondul efortului poate sa apara dispneea acuta;
Cornajul inspirator pentru tumori glotice si subglotice;
Tusea- iritativa cu crize spasmodice;
Durerea:
► Tumorile care ating marginea superioara a laringelui;
► Apare tardiv cand prin ulceratii sunt alterate terminatiile nervoase;
► Da otalgii reflexe;
► Determina odinofagia;
Disfagie;
Refluarea alimentelor in trahee;

Diagnostic pozitiv:
Simptome (disfonia in special);
 Laringoscopie;
Biopsie;
Endoscopie laringiana;
CT, RMN;

Diagnostic diferential:
Laringita cronica hipertrofica;
Pahidermiile circumscrise;
Ulcerul de contact;
Prolaps ventricular;
TBC (monocordita TBC, tuberculomul);
Proliferarile din comisura posterioara;
Lues tertiar;
Paralizia recurentiala;
Artrita crico-aritenoidiana;
Tumorile benigne;

Tratament:
Netratata tumora maligna laringiana provoaca:
► Obstructia lumenului;
► Extensia la ganglioni;
► Metastaze la distanta;
► Casexie;
► Hemoragie;
► Infectii;
► Exitus; chirurgical
Tratamentul este: radioterapic
Chimioterapic (imunoterapic)

A. Chirurgical:
 una din cele mai importante metode terapeutice dupa:
o Localizare; partiale
o Stadiul tumorii;  Laringectomii:
o Prinderea ganglionilor totale

I. Laringectomia partiala
Consta in extirparea tumorii in limite de siguranta oncologica urmata sau nu de reconstructie locala;
Tipuri de laringectomii partiale:
 Verticale-partiale:
 Cordectomia simpla sau largita;
 Laringectomia fronto-laterala;
 Glotectomia posterioara;
 Glotectomia extocartilaginoasa (cordectomie dubla);
 Hemilaringectomia subcondrala;
 Verticala-reconstructiva:
 Hemilaringectomia cu epiglotoplastie Bouche-Freche;
 Hemilaringectomia Hautant;
  Hemilaringectomia Aubry-Rouget;
 Hemilaringectomia cu epiglotoplastie de alunecare Tucker-Peche;
 Laringectomia frontala anterioara cu epiglotoplastie de alunecare
Tucker-Peche
 Orizontala partiala:
 Epiglotectomia Huet;
 Laringectomia orizontala supraglotica Alonso;
 Orizontala reconstructiva:
 Laringectomia supracricoidiana cu crico-ariteno-hioido-glosopexie
Labayle;
 Laringectomia supracricoidiana cu crico-ariteno-hioido-epigloto-
glosopexie Mayer-Piquet;
 Orizonto-verticala partiala:
 Laringectomia orizonto-verticala Ettore-Boca;
 Laringectomia ¾;
 Orizonto-verticala reconstructiva:
 Laringectomia aproximativ totala cu traheo-hioidopexie Arslan-Serafini;
 Glota fonatorie Stafieri;

II. Laringectomia totala

Se indeparteaza laringele in totalitate.
Pacientul ramane cu stroma traheala definitiva.
Concomitent se efectueaza evidare ganglionara minutioasa.
Post-operator, pacientul isi pierde vocea, de aceea se efectueaza reeducare vocala (voce de
erigmofonatie, dispozitive tip laringofon, buton fonator).

B. Radioterapia:
Se foloseste atat cu scop curativ cat si/ sau scop paleativ;
Se asociaza cu tratamentul chirurgical si cu chimioterapia.
Actiunea radioterapiei este loco-regionala si se adreseaza tumorii si ariilor ganglionare. Se utilizeaza
radioterapia:
 Exclusiva cand este contraindicata chirurgia sau pacientul refuza tratamentul chirurgical;
 Post-operatorie;
 Paleativa;

Se utilizeaza
 Telecobaltoterapia;
 Megaelectronvolti;
Doza totala este 50-70 Gy efectuata fractionat;
Efecte secundare:
 Toxicitate acuta:
 Hipertrofia glandelor salivare;
 Radioepitelita si radiomucita;
 Xerostomia;
 Disguezia;
 Toxicitate tardiva:
 Hiposialia;
 Fibroza cervicala;
 Mielita radica;
 C. Chimioterapia:
Se foloseste:
 Asociata cu tratament chirurgical si/sau radioterapie;
 Ca tratament de inductie;
 Ca tratament post-operator;
 In caz de recidiva;
 In tumorile inoperabile;
Cele mai des folosite citostatice:
5 fluorouracil;
Cisplatinul;

D. Imunoterapia:
 BCG;
 Polidin; stimulare imuna globala nespecifica
 Corine bacterium parvum;
In studiu- anticorpi monoclonali cuplati cu toxine antitum