UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

SPECIALIZAREA : EDUCATIE FIZICA SI SPORT , SEMESTRUL II
STUDENT : BADESCU ROBERT-CONSTANTIN
CURS : DEPARTAMENTUL PENTRU PREGATIREA PERSONALULUI
DIDACTIC
PROFESOR CORDONATOOR : LECT. UNIV. DR. AUREL PERA

CURRICULUM, CONTINUT AL INVATARII

Curriculum
În literatura pedagogică actuală nu există încã un consens privind
definirea conceptului de curriculum. Totuşi, majoritatea definiţiilor
actuale încorporează câteva elemente definitorii comune:
-curriculum-ul reprezintã ansamblul documentelor şcolare care fac
referire la conţinuturile activităţilor de predare-învăţare
-curriculum-ul integrează totalitatea proceselor educaţionale şi a
experienţelor de învăţare concrete, directe şi indirecte, concepute şi
preconizate de către şcoală şi prin care trece elevul pe durata
parcursului său şcolar
-el reprezintă ansamblul tuturor experienţelor de învăţare directe şi
indirecte ale elevilor implicaţi în situaţii educaţionale implicite şi
explicite.
I. Conceptualizarea conţinuturilor
Conţinuturile procesului instructiv-educativ, componentă a
curriculum-ului :
Conţinuturile învăţământului reprezintă un capitol consacrat al
didacticii. A cerceta conţinuturile învăţământului înseamnă a cerceta
ce anume se propune spre învăţare cursanţilor.Întrebările perene ale
pedagogiei clasice şi moderne, al căror răspuns indică
întotdeaunaconţinuturile învăţării, pot fi astfel formulate:
„Ce este mai valoros pentru a fi însuşit in şcoală?"
„Ce merită mai mult să fie învăţat in şcoală ?".
În didactica tradiţională, conţinuturile procesului de învăţământ se
exprimau în general în cunoştinţe sau, altfel spus, se defineau prin
fondul de valori preponderent informativ-cognitiveale
învăţământului.
În pedagogia contemporană aria semantică a conceptului de
conţinuturi instructiv-educative se reconstituie prin valorificarea
conceptului de curriculum şi prin definirea conţinuturilor ca o
componentă distinctă a curriculum-ului, aflată în relaţii de inter –
determinare cu celelalte componente ale acestuia (obiectivele
educaţionale, principiile predării şi învăţării, metodologice de
predare şi de evaluare, modalităţile de organizate a experienţelor de
învăţare. Se subliniază, astfel, nu numai funcţiile informative, ci şi
cele formative ale conţinuturilor şi se contextualizează conţinuturile
atât în interiorul sistemului de proiectare didactică. In ansamblul
său, cât şi în cadrul larg semnificant al dinamicii societăţii.
Conţinuturile curriculare reprezintă un sistem de valori selectionate
din cunoasterea savanta , din practicile sociale si din cultura scolara
sui generis , acumulate de societate pana la un moment de referinta ,
si care sunt transpuse disdactic in termen de cunostinte.
Elementele componente ale continutului curricular:
a. Cunostintele sunt ordonate in functie de: gradul de concretete (de
la concret la abstract), gradul de complexitate (de la simplu la
complex), gradul de familiarizare (de la cunoscut la necunoscut), de
la exemple la teorie (demersuri inductive) sau de la notiune la
exemple (demersuri deductive);
b. Deprinderile se formeaza prin exercitiu repetat in mai multe
etape:
c. Prezentarea modelului actiunii, insosita de verbalizare si
explicatii;
d. Exersarea actiunii in vederea formarii deprinderilor;
e. Exersarea deprinderii nou formate.
f. Priceperile sunt deprinderi asociate cu cunostinte, aducand calitate
superioara in valorificarea cunostintelor si integrarea deprinderilor.
g. Atitudinile se transmit in mod implicit prin curriculum-ul formal
dar si prin curriculum-ul nonformal.
h. Valorile sunt continuturi strans legate de atitudini si se formeaza
in timp indelungat prin curriculum-ul ascuns, familial sau scolar.
i. Comportamentele sunt cele mai complexe continuturi curriculare,
asimiland in structura lor toate elementele anterioare.
BIBLIOGRAFIE :
https://www.qdidactic.com/didactica-scoala/didactica/continuturile-
curriculare418.php
https://www.academia.edu/35721316/Rela
%C5%A3ia_dintre_curriculum_%C5%9Fi_con%C5%A3inutul_
%C3%AEnv%C4%83%C5%A3%C4%83m%C3%A2ntului