U.S.AM.

V – BUCURESTI
FACULTATEA DE MANAGEMENT
INGINERIE ECONOMICA
DISCIPLINA: DIDACTICA SPECIALITATII

CURRICULUMUL SCOLAR SI
CONTINUTURILE INVATAMANTULUI
 - CUPRINS -
1. ETIMOLOGIE SI SCURT ISTORIC AL
CONCEPTULUI DE CURRICULUM
2. DEFINITII ALE CONCEPTULUI DE
CURRICULUM
3. CONCEPTII DESPRE CURRICULUM
4. PERSPECTIVA SISTEMICO – HOLISTICA
ASUPRA CURRICULUMULUI
5. TIPURI DE CURRICULUM
6. DISCIPLINELE OPTIONALE
7. CURRICULUMUL NATIONAL
8. CONTINUTURILE INVATAMANTULUI
9. SCENARII ALE SCOLII DE MAINE
10. CONCLUZII
11. BIBLIOGRAFIE
ETIMOLOGIE SI SCURT ISTORIC AL
CONCEPTULUI DE CURRICULUM

Notiunea de ,,curriculum” provine din

latinescul ,,curriculum-a”, care inseamna cursa, alergare.
Termenul apare pentru prima data in secolul al
XVI-lea, in documentele Universitatii din Leiden (1582).
Pedagogul si filozoful americam J. Dewey publica in
1902 studiul ,, Copilul si curriculumul” in care sublinia
ideea curriculumului centrat pe elev.
 In anul 1918, F. Bobbitt a propus o metoda
formalizata pentru elaborarea obiectelor.
R.W. Tyler a formulat teoria moderna a
curriculumului, plecand de la patru probleme fundamentale:
 ce obiective educationale urmarim?
 prin ce experiente educative pot fi atinse
obiectivele?
 cum pot fi aceste experiente suscitate?
 cum masuram atingerea obiectivelor?
DEFINITII ALE CONCEPTULUI
DE CURRICULUM
In sens larg, curriculumul se defineste ca fiind un
ansamblu de procese decizionale, manageriale sau de
monitorizare, care preced, insotesc si urmeaza proiectarea,
elaborarea, implementarea, evaluarea si revizuirea
permanenta si dinamica a setului de experiente de invatare
oferite in scoala.
In sens restrans, curriculumul reprezinta sistemul
documentelor de tip reglator sau de alta natura, in cadrul
carora se consemneaza experientele de invatare
recomandate, prin scoala, elevilor.
CONCEPTII DESPRE CURRICULUM
 Invatarea sistematica a disciplinelor scolare este conceptia cel
mai des intalnita, avand avantajul claritatii si preciziei
continuturilor. Exista si dezavantaje legate de atentia redusa
acordata elevului si de insusirea cunostintelor,care devine un scop
in sine.
 Curriculum centrat pe elev este generator sau facilitator de
experienta de viata.
 Curriculum focalizat asupra comprehensiunii si ameliorarii
societatii ofera tanarului posibilitatea formarii unor
structuri,functii si capacitati necesare adaptarii la cerintele vietii.
 Curriculum centrat pe procesul de elaborare are drept scop
adaptarea institutiilor, programelor si practicilor invatamantului
la cerintele unei societati dinamice.
PERSPECTIVA SISTEMICO – HOLISTICA
ASUPRA CURRICULUMULUI
Componentele procesului de invatamant sunt
relationate intr-un sistem complex, urmarindu-se
realizarea finalitatilor educationale.
In cadrul curriculumului, in functie de obiective se
organizeaza continuturile,se aleg strategiile
didactice,se proiecteaza forme de organizare,
metode si tehnici de evaluare.
In perspectiva curriculara, procesul de invatamant
isi evidentiaza clar caracterul dinamic. Fiecare
componenta a sistemului se afla in interactiune cu
celelalte.
Conexiunea inversa (feed-back-ul) constituie
Mecanismul de reactie, in vederea reglarii si
autoreglarii procesului.
 TIPURI DE CURRICULUM
 Trunchiul comun (T.C) cuprinde partea
obligatorie a planului de invatamant si a programelor
scolare, asigurand sanse egale de reusita tuturor
elevilor de aceeasi varsta.
 Curriculum la decizia scolii (C.D.S.) circumscrie o
zona de flexibilitate curriculara, de libertate
educationala, avand urmatoarea structura:
- curriculum nucleu aprofundat, care
presupune parcurgerea segmentului obligatoriu din
programa;
- curriculum extins, care presupune si
parcurgerea elementelor neobligatorii din programa;
- curriculum elaborat in scoala, care implica
disciplinele optionale alese din oferta scolii.
 DISCIPLINELE OPTIONALE
 Se pot proiecta in cadru monodisciplinar, la
nivelul ariei curriculare sau la nivelul mai multor arii
curriculare.
 Orele de optional se pot realiza pe clase sau pe
grupe de 10-15 elevi;
 La nivelul ciclului primar se studiaza cel putin un
optional, la gimnaziu cel putin doua, iar la liceu
ponderea creste, C.D.S.-ul fiind diferentiat pe
profiluri si specialitati.
 STRUCTURA PROGRAMEI
 Denumirea optionalului;
 Tipul de optional;
 Clasa;
 Durata (cel putin un semestru);
 Numar ore pe saptamana;
 Cadrul didactic (sau echipa);
 Argumentul (motivarea alegerii);
 Obiective cadru (doar la durata de cel putin 2
ani);
 Continuturi (capitole, teme, subteme);
 Modalitati de evaluare;
 Bibliografie.
CURRICULUMUL NATIONAL

In tara noastra, curriculumul national

cuprinde:
 Cadrul curricular (planurile de invatamant pe
clase);
 Programele scolare (elaborate in viziunea
curriculara);
 Diverse tipuri de reglementari si ghiduri de
aplicare (pentru scoli si profesori);
 Manuale alternative (conforme planurilor scolare);
 Materiale-suport folosite la clasa(avizate de
M.E.C.);
 Ghiduri pentru invatatori si profesori.
 CONTINUTURILE
INVATAMANTULUI
- Precizari terminologice -
Reforma curriculara are ca punct nodal reforma
continuturilor invatamantului.
Conform studiului UNESCO (1987), continuturile
invatamantului reprezinta ,, un ansamblu de cunostinte,
priceperi, deprinderi si comportamente concretizate sub
forma planului de invatamant (orare si programe
scolare)”. Acestea sunt concepute in functie de
finalitatile educationale.
C. Cucos defineste continuturile invatamantului ca
,,ansamblu structurat de valori din toate domeniile
stiintei, culturii si practicii, sedimentate in societate la un
moment dat si devenite puncte de reper in proiectarea si
realizarea instruirii’’.
 - Trasaturi caracteristice -
 Cuprind elementele variate (cunostinte, priceperi,
deprinderi etc.);
 Au un caracter global (unitar), pe de o parte, fiind
totusi diversificate in functie de disciplina, tipul
invatarii etc.
 Depind de obiectivele educationale;
 Au caracter dinamic;
 Asigura continuitatea valorica a traditiilor
societatii, dar si procesul cunoasterii;
 Parcurg un proces de amplificare, pe masura
trecerii de la o treapta la alta.
 - Multiplicarea surselor continuturilor
invatamantului -
In prezent ,asistam la o multiplicare si
intrepatrundere a surselor continuturilor
invatamantului generate de:
- evolutia stiintelor exacte;
- evolutia tehnologiei;
- evolutia muncii;
- cercetarile stiintelor socio-umane;
- evolutia culturii si artei;
- dezvoltarea sportului si turismului;
- impactul sporit al viitorului.
 SCENARII ALE SCOLII DE
MAINE
Traim o intelegere din ce in ce mai profunda a
faptului ca viitorul este ratiunea de a fi a prezentului.
Bertrand de Jouvenel remarca faptul
ca ,,viitorul este, pentru om, in calitatea sa de
subiect cunoscator, un domeniu de incertitudine”.
Studiile de prospectiva educationala ar trebui
sa ofere scenarii ale scolii de maine.
Francine Vaniscotte a sugerat coordonatele
esentiale ale acestor scenarii:
 Scoala de laborator va avea ca finalitate
prelucrarea si transmiterea experientei culturale a
umanitatii.
 Scoala intregrata intr-un ecosistem socio-
cultural va presupune crearea si mentinerea
permanenta a unor retele de parteneriat cu factori
exogeni.

 Scoala indreptata catre tehnologii ar conduce

la multiplicarea locurilor invatarii si la invatarea
descentralizata (la domiciliu, la scoala, in centre
tehnologice). Un astfel de proiect implica costuri
ridicate.

 Scoala bazata pe pedagogiile diferentiale, in

care se va urmari individualizarea ritmului, duratei
si ,,itinerariului” de invatare.
  Cunoasterea aspiratiilor tineretului va avea o
importanta majora in selectionarea si organizarea
continuturilor invatarii. Aceste aspiratii pot constitui o
proiectie anticipativa a modului in care ar dori sa fie
educati copiii si tinerii secolului XXI.
 Importanta crescanda a mass-media va
conduce la acumularea unei mari cantitati de informatii
in afara procesului instructiv –educativ.
 Problematica lumii contemporane constituie o
sursa importanta de meditatie pentru cei care concep
planurile si manualele scolare. Astfel, scoala va
raspunde necesitatii rezolvarii problemelor socetatii si,
totodata, va avea in vedere faptele purtatoare de viitor.
 CONCLUZII

Teoria curriculumului scolar ia in considerare

procesul educativ, evenimentele ce se petrec in
clasa. Ea acorda o atentie particulara invatarii si
punerii in valoare a interactiunii componentelor
acestui proces: obiective, continuturi, metode de
invatare, metode si tehnici de evaluare. Datorita
acestor interactiuni, orice modificare intr-o
componenta va avea efecte si in celelalte.
Cunoasterea acestor relatii este importanta,
permitand un control al desfasurarii procesului de
invatamant si o ameliorare a calitatii acestuia.
 Se recomanda cadrelor didactice o preocupare
continua pentru cunoasterea aprofundata a
elementelor structurale ce alcatuiesc ,,arhitectura”
procesului educational, pe de o parte, precum si
descoperirea aspiratiilor, nazuintelor, idealurilor ce-i
anima pe copii si tineri, la nivel de individ si la nivel de
generatie.
Astfel, putem fi increzatori in aflarea solutiilor
pertinente ale impactului educatiei asupra modelarii
viitorului.
 BIBLIOGRAFIE
COMENIUS,JAN AMOS – Didactica magna,Ed.
Meridiane,Bucuresti,2002
DIMA,GHEORGHE –Pedagogie
generala,Ed.Did.si Ped.,Bucuresti,1996
MAUROIS, ANDRE - Istoria si dialectica
invatamantului,Ed.Humanitas,Bucuresti, 2001
PIAGET,RAYMOND – Filozofia
educatiei,Ed.Humanitas,Bucuresti,1998
*** CURRICULUM NATIONAL