1.

Teste si masuratori utilizate in lucrarea de disertatie (enumerare)

- Bilant articular
- Bilant muscular
- Scala analog vizuala a durerii (VAS)
- Testul de aprehensiune (de temere) anterioara
- Testul de aprehensiune (de temere) posterioara
- Testul de aprehensiune inferioara sau semnul santului
2. Teste si masuratori utilizate in lucrarea de disertatie (descriere)

Bilant articular
În sens strict, bilanțul articular reprezintă măsurarea amplitudinilor de mișcare în
articulații, pe toate direcțiile de mișcare. În sens mai larg, odată cu executarea acestor măsurători
se fac și alte aprecieri asupra respectivei articulații (mișcări anormale, temperatură crescută,
creșterea de volum etc.), observații la care se va adăuga examenul radiologic. În acest capitol ne
vom ocupa doar de măsurarea mișcărilor articulare, și nu de examenul articular complet.
Modalitatea de măsurare a amplitudinii de mișcare:
- Prin evaluare directă, subiectivă ”din ochi”;
- Prin măsurarea unghiului de mișcare cu un goniometru;
- Prin măsurarea distanței dintre două puncte notate pe cele două segmente care alcătuiesc
unghiul de mișcare;
- Prin măsurători cu ajutorul pendulului (firului cu plumb).

Bilant muscular
Alături de bilanțul articular, cel muscular face parte din principala ”semiologie”, a
specialității de medicină fizică și recuperare medicală. Bilanțul muscular sau testingul muscular
reprezintă un sistem de tehnici de examen manual pentru evaluarea forței fiecărui mușchi sau a
unor grupuri musculare. De reținut că orice evaluare a stării mușchiului cu ajutorul unor aparate
mecanice, electrice, electronice nu mai intră în cadrul acestui bilanț clinic muscular.
Scopul acestui bilanț:
- Ajută la elaborarea atât a diagnosticului complet funcțional cât și la prezicerea
nivelului lezional (măduvă, plex, trunchi nervos) al bolii neurologice;
 - Stă la baza alcătuirii programului de recuperare și stabilește, secvențial,
rezultatele obținute prin aplicarea acestui program;
- Determină tipul unor intervenții chirurgicale de transpoziții tendomusculare;
- Conturează deseori prognosticul funcțional al pacientului.

Testul de aprehensiune (de temere) anterioara

Pacientul este in decubit dorsal cu bratul in abductie la 90° si cotul flectat la 90°.
Kinetoterapeutul tine o mana sub bratul pacientului in timp ce cu alta tine incheietura pumnului
acestuia. Din aceasta pozitie executa o miscare de rotatie externa a umarului. Testul va fi pozitiv
daca sesizam aparatia unei reactii de teama a pacientului care simte ca umarul se poate luxa
anterior si care se contracta impiedicand derularea in continuare a miscarii.

Testul de aprehensiune (de temere) posterioara

Pacinetul se afla in decubit dorsal, kinetoterapeutul tine cu o mana cotul pacientul in timp ce
cu alta ii stabilizeaza articulatia umarului. Din aceasta pozitie realizeaza o flexie de 90° si o
miscare de rotatie interna a umarului imprimand totodata o o forta posterioara in lungul axului
humerusului. Testul va fi pozitiv daca sesizam aparatia unei reactii de teama a pacientului care
simte ca umarul se poate luxa posterior si care se contracta impiedicand derularea in continuare a
miscarii.

Semnul santului sau testul aprehensiunii inferioare (sulcus sign)

Pacientul sta in sezut cu membrul superior relaxat pe langa corp. Kinetoterapeutul se
pozitioneaza de partea umarului care urmeaza sa fie examinat, cu o mana apuca bratul deasupra
cotului si aplica o forta de tractiune inferioara in timp ce cu alta stabilizeaza umarul pacientului.
Testul este pozitiv atunci cand apare o depresiune sau un sant subacromial datorita deplasarii
inferioare exagerate a capului humeral, sau deplasarii scapulei fata de clavicula.

3. Sursele bibliografice
- Franklin, C. C., & Weiss, J. M. (2019). The Natural History of Pediatric and
Adolescent Shoulder Dislocation. Journal of pediatric orthopedics.
 - Murthi, A. M., & Ramirez, M. A. (2012). Shoulder dislocation in the older patient.
The Journal of the American Academy of Orthopaedic Surgeons.
- Jin, S., Cai, H., & Xu, Y. (2017). Shoulder dislocation combined with proximal
humerus fracture in children: A case report and literature review. Medicine.
- Andron, C., Raveic, G. (2003) Caiet de lucrari practice la anatomie I, Bacau
- Papilian, V. (2003) Anatomia Omului, Volumul I: Aparatul Locomotor, Editura BIC
ALL

4. Interpretarea unui parametru

Scala analog vizuala a durerii (VAS)
Este reprezentarea vizuală a amplitudinii durerii pe care un pacient crede că o resimte.
Această scală poate lua mai multe forme, atât ca o scară a durerii cât şi ca o scară de calmare a
durerii. Amplitudinea este reprezentată printr-o linie, de obicei lungă de 10 cm
Scala analog vizual(VAS) rămâne cel mai frecvent utilizată în practica clinică şi permite
clasificarea durerii în durere uşoară VAS <4, durere moderată VAS 4-6 şi durere severă VAS
mai mare sau egalăcu 7.

In testarea initiala a pacientului cu aceasta scala analog vizuala a durerii, acesta a semnalat o
durere cu valoare ce se incadreaza aproximativ intre 7 si 8. Ca mai apoi in testarea finala a
pacientului dupa efectuarea programului de recuperare pentru luxatia scapulo-humerala,
pacientul a sustinut ca durerea a scazut si valoarea acesteia pe scala durerii ar fi de 2.
 6. Un scurt rezumat al lucrarii de disertatie
In capitolul I al partii teoretice intitulat Elemente de anatomie si biomecanica a articulatiei
scapulo – humerale, am prezentat notiunile care descriu aspectul osos, scheletul articulatiei care
intereseaza pentru acesta lucrare de disertatatie, acesta fiind format din, scapula clavicula si
humers. In acest capitol am prezentat si cateva elemente din articulatia scapulo – humerala, este
o articulatie sferoida, multiaxiala realizata de capul humeral si cavitatea glenoidiana a
omoplatului. Marea articulație a umărului este articulația glenohumerală, la care, în general, se
referă "articulația umărului". În anatomia umană, articulația umărului cuprinde partea corpului
unde se atașează la humerus scapula, capul aflându-se în fosa glenoida. Umărul este un grup de
structuri în regiunea articulației.Umărul trebuie să fie destul de mobil pentru a permite o mare
gamă de acțiuni ale brațelor și ale mâinilor, dar de asemenea destul de stabil pentru a permite
ridicări, împingeri și apăsări.Un al subiect dezbatut in acest capitol este musculatura care intra in
functiunea articulatiei scapulo – humerale, mai exact musculatura umarului, care cuprinde,
muschii, deltoid, supraspions, infraspinos, rotund mic, rotund mare si subscapular.
Un subcapitol al primului capitol din lucrare ar fi Tabloul clinic al luxatiei scapulo –
humerale, in care am descris o definitie a patologiei pe care o voi dezbate in lucrarea de
disertatie, aceasta fiind luxaţia este o afecţiune traumatică, de gravitate mare, care constă în
deplasarea permanentă a extremităţilor articulare (suprafeţele articulare îşi pierd raporturile
dintre ele). În luxaţia scapulo-humerală (LSH), în urma acţiunii unui traumatism direct sau
indirect, capul humeral părăseşte raporturile sale normale cu cavitatea glenoidă a scapulei. Un alt
subiect prezentat in acest capitol ar fi simptomele patologiei, cele mai frecvente fiind durerea,
impotenta functionala, deformarea regiunii, atitudinea vicioasa, echimoza etc. Iar in final am
descris diagonisticul impreuna cu testele folosite in aceasta lucrare de disertatie.
Urmatorul subcapitol, din acelasi prim capitol al lucrarii este intitulat Tratamentul
ortopedic scapulo – humeralam disctutat despre modalitatile de tratare al acesteo patologii, mai
exact cel ortopedic si cel chirgical daca aceste este necesar. Reducerea luxatiei constă în
repunerea corectă, adică readucerea în articulaţie a celor două capete osoase, pe aceeaşi cale pe
care s-a facut luxaţia. Această reducere trebuie făcută cat mai urgent posibil.

In capitolul II vor fi intr-un procentaj mare informatii despre partea practica al acestei
lucrari de disertatie, incepand cu meetodele de cercetare folosite in aceasta lucrare, acestea fiind
metoda observatiei, metoda studiului de caz si metoda anchetei. Mai apoi am discutat despre
teste si masuratori folosite in lucrare, ca teste specifice in lucrare am folosit testele specifice,
adica bilantul articular si cel muscular, iar alte teste folosite pentru determinarea diagonisticului
pacientului in cauza au fost testul de aprehensiune anterioare, testul de aprehensiune posterioara,
acestea doua din urma fiind denumite si deste de temere, iar cel de al treilea test folosit a fost
testul de aprehensiune inferioara sau semnul santului.
In urma exercitiilor de kinetoterapie realizate pentru recuperarea luxatiei scapulo-
humerale, pentru pacientul in cauza, putem constata cu ajutorul celor doua testari, cea initiala si
cea finala pentru bilantul articular si bilantul muscular, faptul ca valorile au crescut mai mult
pentru unele miscari si mai putin pentru alte miscari.