Subiect II reluat simetric în catrenul următor, constituind un refren cu tonalități patetice datorate repetării

interjecției „Ah!”. O imagine sinestezică sugestivă suprapune auzul, văzul și atingerea: „De pe viori
Orchestrare de Alexandru Macedonski fiori încet/ Prin aer torc mătase fină...”. Respectând principiul baudelairian al corespondențelor
(„Parfum, culoare, sunet se-ngână și-și răspund”), Alexandru Macedonski oferă sunetului concretețe
Superbe note din pian materială. „Fiorii” sonori sunt vizibili și tangibili, configurați metaforic ca „mătase fină”. Mai mult, la
Ca o fanfară se revarsă... nivel fonetic se remarcă asonanța unor vocale deschise în hiat (fiori- viori- aer), care susține imaginea
Ah! arsă, inima mi-e arsă auditivă. Ultimul catren invocă – și prin mijloace retorice – imaginea țiganilor (trubaduri medievali),
De soare etiopian. rugați de poet să cânte pentru a aduce uitarea. Și acest registru muzical, al cobzei, intră în disonanță cu
cele anterioare, cu sunetele pianului, ale fanfarei și ale vioarei. În acest paletar dizarmonic de sunete și
De pe viori fiori încet partituri, titlul se confirmă ca o antifrază ce dezvăluie trăirile divergente ale poetului, condiția lui
Prin aer torc mătase fină... problematică și suferința lui.
Ah! plină, inima mi-e plină
De-o suferinţă de poet.

Dar cobza sună înfocat;

Divini ţigani cu ochii galbeni,
Cântaţi, căci încă mai am galbeni
Să uit ce încă n-am uitat.

- relația dintre idee poetică și mijloace artistice

Opera lirică citată aparține simbolismului și

poartă un titlu sintetic, nominal, semnificativ.
Substantivul derivat „orchestrare” sugerează
compatibilitatea sonoră a mai multor
instrumente perfect armonizate. Sugestia
muzicală a titlului corespunde temei,
Alexandru Macedonski surprinzând, în cele trei
catrene, condiția poetului care
experimentează stări contradictorii. Prima
strofă pune în comparație pianul și fanfara
(muzica „de cameră” și muzica de exterior) într-
o asociere „cacofonică”. Versurile din
deschidere ar putea sugera trăiri augmentate.
Sunetele pianului, perfect articulate, sunt
exagerate acustic și asemănate percuției și
tânguirilor de fanfară. Versul al treilea este