BATAGUI ALIN -I- MACPA

Managementul înființă rii unei

plantații de gutui

Arbore De Gutui - Descriere

Gutuia este un arbust sau copac de foioase de la un an și jumătate până la 5 m
înălțime cu ramuri care se ridică oblic. Coaja de gutui este solzoasă, subțire,
netedă. Ramurile vechi și trunchiul de gutui sunt de culoare gri închis sau maro
roșcat închis, iar pe ramurile tinere coaja este lână, maro-gri. Lăstarii sunt, de
asemenea, tomento-pubescenți, de culoare gri-verde. Frunzele de gutui sunt
alternative, tivite, ovale sau ovoide, de obicei larg eliptice, uneori rotunjite, glabre
pe partea superioară a plăcii, de culoare verde închis, din partea inferioară glaucă
de la pubescența tomentoasă. Lungimea frunzelor este de la 5 la 12 cm, lățimea
ajunge la 7,5 cm, pețiolurile au până la 2 cm lungime. Florile de gutui, mai ales
solitare, obișnuite, pe pedicele pubescente, înfloresc în mai sau iunie.

Inceputul toamnei inseamna si debutul sezonului de infiintare a livezilor.

Datorita adaptabilitatii la conditiile climatice diferite, gutuiul ocupa un loc
important in cultura pomilor fructiferi. Mai mult decat atat, comparativ cu merele
si perele, gutuile au o capacitate buna de pastrare in conditii obisnuite, permitand
prelungirea perioadei de consum si prelucrare industriala.

Gutuile se consuma putin in stare proaspata dar sunt apreciate ca materie prima atat
la nivel familial cat si industrial. Sunt fructe bogate in substante gelificante, ceea ce
le face cautate pentru dulceata si marmelada, pentru a ridica valoarea altor fructe.
Fructele de gutui au urmatoarea compozitie chimica (la 100 g): 5,69-13,34%
zaharuri, 0,56-1,75% acizi organici, 0,4% proteine, 0,55-1,12% substante pectice,
0,3% taninuri, 0,5% lipide, 8,28-34,02 mg% vitamina C, o serie de ioni minerali
(K, Ca, Mg, Fe, etc.).
Importanta gutuiului rezida si din faptul ca este folosit tot mai mult ca portaltoi
pentru gutui, mai ales in plantatiile de densitate mare.

Originea gutuiului nu este certa, dupa unii autori ar fi originar din zona Marii
Caspice, Caucaz, iar dupa altii din Asia Centrala. In prezent se cultiva in Europa,
China, Japonia, Nordul si sudul Africii, America de Nord si Australia. In Europa
cea mai mare producatoare de gutui este Italia, dar interesul pentru aceasta cultura
este tot mai mic.

In tara noastra, gutuiul ocupa o pondere foarte mica in cadrul sorti+-mentului.

Pomii sunt plantati de obicei alaturi de alte specii pentru diversificarea
sortimentului sau pentru a valorifica unele zone depresionare cu risc de baltire a
apei. Sunt cateva zeci de hectare de plantatii comerciale in judetele Ilfov, Olt,
Prahova, Tulcea, Iasi si Gorj, in zona de influenta a Statiunii de cercetari Tg. Jiu,
care se ocupa cu ameliorarea acestei specii etc. Cultura gutuiului este simpla, iar
specia este mai putin pretentioasa la conditiile de mediu decat marul si parul.

 Gutuiul este una dintre speciile cele mai vechi aflate în cultură, fiind semnalat în
documente decirca 4000 ani. Fructele sale erau foarte apreciate la greci, romani şi
alte popoare, atât pentru consumul în stare proaspată cât şi prelucrate. Importanţa
acestei specii a scăzut treptat, pe măsura dezvoltării altor specii pomicole, în
principal mărul şi părul.
Gutuile se consumă atât in stare proaspată cât mai ales prelucrate si industrializate
sub forma de gemuri, compoturi, peltea, marmeladă etc. Fructele au un grad ridicat
de gelificare, işi menţin aroma, aciditatea şi fermitatea şi dupăfierbere.
Compoziţia biochimică a gutuilor este destul de complexă: zaharuri 6,6% - 13,3%,
acizi 0,6-
1,7%, substanţe tanoide 0,19-0,50%, substanţe proteice 0,33 - 0,95%, pectine 0,69
- 1,13%,
lipide 0,50%, săruri de potasiu 20 mg%, calciu 10mg%, magneziu 8 mg%, fier
0,60 mg%,vitamina C 10-40 mg/ 100g (A. Gherghi 1983).
Fructele se pastrează bine o perioadă lungă de timp, permiţând prelungirea
perioadei de prelucrare. În scop terapeutic, de la gutui sefolosesc seminţele,
fructele si florile.
O importanţă deosebită o are gutuiul deoarece valorifică foarte bine terenurile cu
excestemporar de umiditate sau cu apă freatică la suprafaţă chiar sub 1 m.
Gutuiul are cea mai târzie înflorire şi din acest considerent nu este expus
îngheţurilor târziide primăvară.
Pomul este în general rustic, robust, cu plasticitate ecologică bună
În România, gutuiul ocupă circa 2% din totalul suprafeţei pomicole, cultivat în
special ca pom izolat sau în amestec cu alte soiuri în livezile de lângă casă.
Suprafeţele mari de culturi care au existat în fostele C.A.P.-uri şi I.A.S.-uri, au fost
distruse fie cu ştiintă datorită legii fondului
funciar, fie au fost distruse din cauza bolilor şi în special, a focului bacterian al
rozaceeelor 
(Erwinia amylovora) , boala semnalată în România după anul 1991.
După numărul de pomi aflaţi în cultură, pe primele locuri se situează
judetele: Ilfov, Vaslui,Teleorman, Dolj, Olt, Iaşi, urmată de o a doua grupă
reprezentată de Tulcea, Prahova, Constanţa,Vrancea. Datele statistice arată că în
majoritatea judeţelor ţării, gutuiul deţine cel mai mare procent ca pom răzleţ. În
ultimii zece ani gutuiul este căutat şi plantat atât de mici proprietari cat şi de
schituri şi mănăstiri bisericesti.Conform celor 
 prezentate anterior se impune înfiinţarea de plantaţii noi de gutui, mai ales
că judeţul Iaşi se află în zona de maximă favorabilitate.
Situaţia geografică şi administrativă a zonei.Plantaţia este amplasată în partea
de Est a ţării, mai exact în Podişul Central Moldovenesc,zonă recunoscută pentru
tradiţia sa în cultivarea gutuiului, fapt dovedit şi de soiurile formate aiciDe Huşi şi
De Moşna.
Teritoriul comunei Tiomesti este situat la limita de S-E a MunicipiuluiIasi, la 10
km distanta
Prin aşezarea geografică în partea de nord
-est a ţării prezintă un climat temperat
-continental ce rezultă din interacţiunea factorilor climatogeni cu trăsături
specifice pentru aceastăregiune.Principalii factori climatogeni care influenţează
climatul: radiaţia solară globală,dinamica atmosferică şi particularităţile suprafeţei
subiacente active.
 În ceea ce priveşte radiaţia solară globală, s-au înregistrat valori medii anuale de
113Kcal/cm2
, durata anuală de strălucire a soarelui fiind în ultimii ani de aproximativ 2100
h/an.
 O mare importanţă în dezvoltarea proceselor şi a fenomenelor meteorologice din
această regiune
o are dinamica generală a atmosferei influenţată de cei patru centri barici:
anticiclonulAzorelor, anticiclonul siberian, ciclonul dinamic islandez şi ciclonii
termici mediteraneeni, cât şiunele fenomene atmosferice cu manifestare locală.
Studiul factorilor social economici
Încadrarea teritorială a livezii este în judeţul Iaşi,în raza comunei Tomeşti la limita
de S-Ea Municipiului Iași, la 10 km distanță,cea ce oferă un mare avantaj pentru
desfacere producţiei defructe în stare proaspătă dar şi sub aspectul foţei de muncă
care se va găsi cu uşurinţă datoritănumărului mare de şomeri din această zonă.
Comuna Tomesti are o populatie totala de 12.397.Suprafata administrativa a
comunei Tomesti este de 6216 ha, din care: 3711 ha teren agricol (arabil,pajisti,
vii).
Alimentare cu apă: Există o conductă de aducțiune mixtă Timișești
-Prut. Rețeaua dedistribuție de 5860 m deserveș
te un numar de aproximativ 248 de gospodarii (20,5%) dinTomesti ,cca 43 agenti
ec
onomici si 7 instituții publice.
Există rețea de distribuție gaze natural care deservește un nr. de aproximativ 2300
con
sumatori casnici din satul Tomești, existind perspectivă
de extindere in satul Chicerea.
Livada este la o distanţă de 200m de drumul national DN 28 care leagă oraşul Iaşi
de
Vama Albiţa din judeţul Vaslui, deci sub aspectul accesibilităţii nu vor fi
probleme.
 Centrul fermei este conectat la reţeaua de electricitate a comunei Tomeşti şi este
racordat la
reţeaua de apă potabilă şi canalizare, accesul la internet este asigurat de Dial-up 

Cerințele speciei față de factorii climatic

Primul pas pentru înființarea unei livezi de gutui este alegerea terenului în funcție
de cerințele plantei față de climă, lumină și sol. Gutuiul are întotdeauna rezultate
bune pe solurile fertile, cu umiditate crescută și cu un conținut redus de calcar (sub
8%). În ceea ce privește distanța de plantare, se recomandă a se lăsa aproximativ 4
metri între rânduri și 3 metri între pomii plantați pe un rând.

Pentru gutui sistemul de cultură folosit poate fi cel clasic, cu distanțe de plantare de
5x4 metri (cu o densitate de 500 de pomi la hectar), cu pomi dispuși sub formă de
piramidă, sau cel intensiv, cu distanțe de plantare de 4x3 metri (4 metri între
rânduri și 3 metri între pomi), ceea ce s-ar putea traduce printr-o densitate de
aprox. 1200 de pomi la hectar.

Gutuiul este o plantă termofilă, un pom fructifer care se dezvoltă cel mai bine în
zonele calde, cu ierni blânde, și care dă primele roade repede, la aproximativ trei
ani de la plantare. Sistemul său radicular este unul superficial, rădăcinile gutuiului
dezvoltându-se mai mult pe lateral.Trunchiul pomului este ușor răsucit, iar de la
nivelul coletului încep să se dezvolte mai multe tulpini. Gutuiul are o coroană
deasă, cu numeroase ramuri, în vârful cărora apar florile.

Deși are o capacitate foarte bună de adaptare, gutuiul este o specie care iubește
căldura și este destul de sensibilă la ger. Preferă verile însorite și iernile blânde (cu
temperaturi de până la -26 de grade Celsius). De asemenea, terenul ideal pentru
gutui este situat într-o zonă ferită, la adăpost de vântul puternic, dar unde soarele
ajunge ușor pentru că această plantă nu se dezvoltă așa cum ar trebui în condiții de
umbrire.

În plus, după cum este menționat și în volumul „Pomi, arbuști fructiferi, căpșun -
Ghid tehnic și economic“, gutuii preferă solurile fertile (cernoziomurile, în
special), adânci, calde, cu o textură ușor argiloasă. Important de menționat este că
ar trebui evitate solurile calcaroase (cu un conținut de peste 8% calcar) pentru că
sunt foarte uscate și duc lipsă de substanțe nutritive. Nu în ultimul rând, gutuii au
nevoie de multă apă, suportă excesul de apă din sol, însă rezistă bine și în regiunile
secetoase.

Particularitati de crestere si fructificare

Sistemul radicular este superficial si mult ramificat, lateral depasind cu putin
proiectia coroanei. Adancimea la care se situeaza majoritatea radacinilor este de
25-75 cm si acestea cresc aproape continuu daca temperatura solului depaseste
3°C.

Trunchiul gutuiului este in general torsionat, iar daca este lasat sa creasca natural,
formeaza frecvent mai multe tulpini din zona coletului, avand aspect arbustoid.
Coroana este destul de deasa, are ramurile de schelet lungi si flexibile, adesea cu
zone degarnisite la baza. Infloreste tarziu, dupa pornirea in vegetatie, florile
formandu-se in varful lastarilor in crestere, cand acestia au circa 8-12 cm.
Majoritatea soiurilor existente in cultura sunt autofertile, iar polenizarea este
predominant entomofila. Nu se supraincarca cu rod si nu este afectat de alternanta
de fructificare deoarece inflorirea si legarea se fac pe baza substantelor
fotoasimilate de frunzele deja formate si nu pe baza substantelor de rezerva ca la
mar si par. Anii cu productie mica sau uneori fara productie la gutui se datoreaza
avortarii florilor sau mumifierii fructelor in timpul cresterii din lipsa substantelor
hranitoare sau ca urmare a unor boli. Aceasta inanitie nu se datoreaza resurselor
slabe ale pomilor ci ramurii purtatoare de flori sau fructe, care este prea subtire
pentru a permite circulatia unei cantitati suficiente de hrana. Situatia este specifica
pomilor neglijati, netaiati la care semischeletul se amplifica prea mult si ramurile
de rod sunt foarte slabe (sub 4 mm grosime). Fructul este mare, frecvent depaseste
500 g, sesil, prins direct de ramura. Pulpa formeaza sclereide in jurul ovarului, de
marimi diferite in functie de soi.Gutuiul este o specie precoce, intra pe rod din anul
2-3 de la plantare si are o mare capacitate de productie. In functie de varsta
pomilor, se pot obtine pana la 100-170 kg de fructe/pom in anii favorabili.
Longevitatea plantatiilor este de circa 30 de ani.

Înființarea culturii.
Cum se plantează gutuii Sperăm că ai ales puieți de gutui dintr-un magazin de
răsaduri sigur. Astfel, eviți situațiile neplăcute în care butașii tăi sunt uscați sau
bolnavi. Până la etapa plantării propriu-zise, îți sugerăm să te ocupi de procesele de
fasonare și mocirlire. Fasonare = tăierea rădăcinilor cu probleme Mocirlire =
înmuierea rădăcinilor într-un amestec obținut din pământ, gunoi de grajd și apă
Ambele operațiuni au scopul de a întări sistemul radicular al puieților tăi de gutui
și de a stimula dezvoltarea unor rădăcini puternice și sănătoase. După ce ai
terminat fasonarea și mocirlirea, așază ramurile în pământ și udă din abundență.
Îngrijirea culturii de gutui După cum spuneam și în introducere, gutuii sunt niște
pomi fructiferi destul de sensibili. De aceea, este nevoie să le acorzi o atenție
deosebită și să realizezi regulat lucrările de întreținere și activitățile de îngrijire
Experții grădinari a întocmit pentru tine o listă cu principalele etape în îngrijirea
gutuilor. Iată ce ai de făcut: udarea constantă, utilizând cantități reduse de apă –
poți chiar să instalezi un sistem de irigare subteran, prin picurare, care să asigure
un substrat umed până la adâncimea de 50 de centimetri; din când în când, sapă
solul în care sunt plantați gutuii și curăță-l bine de buruienile care își fac apariția;
trece pe listă și lucrările de tăiere – ele presupun scurtarea crengilor mai lungi
pentru stimularea rodirii în anul următor; aplică tratamentele fitosanitare potrivite,
pentru a evita apariția bolilor și dăunătorilor. Uite și principalele boli și dăunători
de care să ferești gutuii tăi: Focul bacterian – cea mai des întâlnită boală; se
manifestă prin ofilirea frunzelor și a florilor; Pătarea brună a frunzelor – frunzele
se pătează și se usucă; Viermele fructelor – intră în pulpa fructelor și afectează
rodul gutuilor. Sursă: https://gradinamax.ro/articles/plantarea-si-cresterea-gutuilor-
informatii-utile-si-sfaturi-practice

Perioada optima de plantare

Cea mai buna perioada de plantare a gutuiului este la sfarsitul lunii octombrie,
moment in care planta iese din vegetatie.

„Eu recomand ca plantarile sa fie facute la sfarsitul lui octombrie, inceptului lui
noiembrie, dupa ce da doua-trei brume, sa cada frunza natural. Multi dau cu solutie
de coacere pentru a elibera pomul de fruze, insa nu e bine pentru ca asa se rupe
mugurul. Depinde insa si de vreme. Dupa 20 octombrie insa e foarte bine sa se
inceapa plantarea, deoarece atunci ei ies din vegetatie. Toamna e cea mai buna
perioada de plantare”, declara, pentru StiriAgricole.ro, Nicolae Becheanu,
administratorul pepinierei Cornesti.

Plantatiile de gutui se pot infiinta atat in sisteme clasice de cultura, cu distante de

plantare de 5 m intre randuri si 4 m intre pomi, cu o densitate de 500 pomi/ha, sau
in sisteme intensive de cultura, distantele recomandate aici fiind de 4 m intre
randuri si 3 m intre pomi (circa 1.200 pomi/ha).

Pregatirea terenului in vederea plantarii

Infiintarea unui plantatii de gutui presupune o pregatire temeinica a terenului.

Astfel, in prima faza solul va fi arat, biscuit, semanat si ierbicidat pentru a-l curata
de alte plante si pentru a preveni cresterea ierbii. Mai mult decat atat, sapatul
gropilor se va realiza cu circa 2 luni inainte de plantarea propriu-zisa, cu scopul de
a crea conditii de aerare a pamantului si de a activa dezvoltarea microflorei din sol.

„Recomandarea mea este ca gropile sa fie facute la 50 cm pe 50, cu o adancime de

60 cm. Stratul de la suprafata se va da in dreapta, iar cel inferior in stanga. Cu circa
2-3 saptamani inainte sa plantam vom umple partial groapa. Din stratul inferior de
pamant vom umple fundul gropii, apoi vom completa pana la jumatate cu pamantul
de la suprafata. Este foarte important ca pamantul cel mai fertil sa fie la radacina
pomului. De asemenea, in pamantul destinat plantarii (stratul provenit de la
suprafata) se amesteca 10-15 kg (1-2 galeti) de gunoi de grajd bine putrezit, plus
50-60 g superfosfat si 50-60 g sare potasica”, explica Nicolae Becheanu.
Plantarea gutuiului

 Plantare: primăvara sau toamna - la sfârșitul sau începutul perioadei latente.

 Înflorire: mai-iunie.
 Iluminare: lumina puternică a soarelui.
 Solul: orice, dar mai bine slăbit și greu.
 Udare: regulată, 4-5 udări pe sezon. Răsadurile tinere necesită udare
frecventă. Prima udare a gutuiului de rod este înainte de înflorire, a doua este
în timpul înfloririi, a treia este după ce excesul de ovare a căzut, al patrulea
este în timpul creșterii lăstarilor, al cincilea este în timpul creșterii fructelor.
Copacii tineri nu mai udă la sfârșitul lunii august, iar copacii maturi la
începutul lunii septembrie. Când udați un copac tânăr, se consumă
aproximativ 400 de litri de apă și până la 800 de litri pentru un adult. Solul
ar trebui să se ude la o adâncime a rădăcinii de 80-100 cm.
 Pansament superior: materia organică se aplică solului aproape de trunchi
o dată la 2 ani, mineral - de trei ori pe an: primăvara, vara și toamna.
 Tunderea: principală - la începutul primăverii, înainte de începerea fluxului
de sevă. Toamna, dacă este necesar, efectuați curățenie sanitară.
 Reproducere: semințe, butași, ventuze pentru rădăcini, stratificare și altoire.
 Dăunători: acarieni de fructe, molii de mere, afide de mere și molii care
domină frunzele.
 Boli: putregaiul fructelor (monilioză), mucegaiul praf, rugina, dezintegrarea
ovarelor, frunzele maronii și putregaiul cenușiu al fructelor.

Fructul unui gutui este un măr fals de culoare lămâie sau galben închis, rotund sau
în formă de pară, în care există cinci cuiburi cu mai multe semințe. Diametrul
fructelor copacilor sălbatici este de la 2,5 la 3,5 cm, în forme cultivate merele pot
atinge 15 cm în diametru. Pulpa de gutui este foarte aromată, dar dură și ușor
suculentă, gustul său este astringent, acru și dulce. Fructele de gutui se coc în
septembrie-octombrie. Gutuia trăiește în medie până la 60 de ani, dă roade în mod
activ timp de 30-50 de ani, începe să dea roade în 3-4 ani de creștere.

Gutuia este o rudă a multor copaci de grădină - măr, pere, prune, prune de cireșe,
nopți, păducel, șolduri, migdale, irgi, frasin de munte, arbuști și alte plante
cunoscute în cultură. Fructele de gutui sunt folosite pentru a face gem, jeleu,
marmeladă, compoturi, băuturi, se mănâncă ca condiment pentru carne. Medicina
tradițională folosește pe scară largă gutui pentru tratamentul constipației, colitei,
flatulenței, sângerărilor uterine, a bolilor respiratorii și a bolilor gastro-intestinale.
Gutuia înflorită este o priveliște uimitoare, prin urmare este adesea folosită de
designerii de peisaje pentru a decora grădini publice, parcuri și piețe. Vă vom
spune despre modul în care se realizează plantarea și îngrijirea gutuiului, cum să
crească gutui pe un teren personal, cum să hrăniți gutui pentru a stimula
fructificarea abundentă, ce boli și dăunători de gutui vă pot provoca probleme, cum
să procesați gutui când se îmbolnăvește, cum să plantați gutui, cum se realizează
formarea gutuiului prin tăiere - veți găsi această și multe alte informații în articolul
nostrum

Inainte de a executa plantarea propriu-zisa mai exista cateva operatiuni pe care

trebuie sa le realizam asupra radacinilor: fasonoarea si mocirlirea acestora. Prima
dintre ele, fasonarea, presupune scurtarea si indepartarea portiunilor in care
radacinile sunt indoite sau ranite. „Prin fasonare indepartam radacinile frante sau
ranite, lasandu-le intregi si lungi pe cele sanatoase. Radacinile subtiri, sub un
milimetru diametru, se scurteaza la 1-2 cm, iar cele uscate se pot suprima de la
baza, pentru a stimula aparitia altora noi”, afirma administratorul pepinierei
Cornesti.In ceea ce priveste mocirlirea radacinilor, aceasta consta in scufundarea
repetata a radacinilor pomilor intr-un amestec alcatuit din parti egale de balega
proaspata de vaca, pamant si apa. Pomii se vor planta imediat dupa aceasta
operatiune pentru ca mocirla sa nu se usuce pe radacini.Dupa aceste operatiuni,
pomii se vor aseza in gropi astfel incat punctul de altoire sa ramana deasupra
nivelului solului.Inainte sa asezam pomul in roapa trebuie sa facem un musuroi din
pamant reavan pe care vom pune radacinile. Se arunca apoi pamant marunt si
reavan, introducandu-se usor cu degetele rasfirate printre radacini. Dupa ce
radacinile au fost acoperite, pomul se va scutura usor, fara sa fie tras afara, doar
pentru ca pamantul sa patrunda bine intre radacini. Dupa nivelarea solului, se
taseaza foarte bine prin calcare insistenta. Se pune apoi tot pamantul pana la
nivelul superior al gropii”, mai explica Nicolae Becheanu.

Irigarea gutuiului

La finalul acestor operatiuni, se va adauga o galeata de apa (10 litri) la radacina

pomului. Apoi, cu restul pamantului ramas se executa apoi o copca (farfurie) in
jurul pomului, in care se toarna si in aceasta 1-2 galeti de apa.

Udarea este absolut necesara la plantare pentru ca apa dreneaza toti graunciorii de
pamant intre radacini, elimina aerul, previne aparitia mucegaiului, iar pomul se
lasa putin in jos, se asaza revenind astfel cu coletul exact la nivelul suprafetei
solului; adica la fel cat a fost in pepiniera. Dupa ce apa a patruns in sol, se strange
tot pamantul din jurul pomului sub forma de musuroi. Acesta are rolul de a proteja
radacinile pomului impotriva inghetului din timpul iernii”, mai precizeaza Nicolae
Becheanu.

Productiile medii inregistrate la gutui sunt cuprinse intre 18.000 kg/ha, la o

densitate de 500 pomi/ha, si 22.000 kg/ha la densitatea de 670 de pomi/ha, potrivit
Institutului National de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie si
Protectia Mediului (ICPA) Bucuresti. Astfel, prin valorificarea productiilor la
preturile din piata interna, estimate intre 1,6 – 1,7 lei/kg, se poate realiza un profit
anual net cuprins intre 7.631 lei/ha, la o densitate de 500 de pomi pe hectar, si
13.000 lei/ha, la o densitate de 670 de pomi pe hectar.

Intretinerea Gutuiului
Îngrijirea Gutui În Primăvară

La începutul primăverii, înainte de începerea curgerii sevei, ei efectuează tăierea

sanitară a gutuiului, îndepărtând ramurile uscate, rupte sub greutatea zăpezii și
ramurile bolnave. După aceea, puteți efectua o tundere formativă a copacilor tineri
sau tăierea întineritoare a celor vechi. La începutul pauzei de muguri, aplicați o
stropire „albastră” de gutui - tratament cu o soluție 3% de lichid Bordeaux. Doar
nu întârziați - dacă rinichii sunt deja deschiși, amestecul de la Bordeaux îi poate
deteriora. Aproximativ în același timp, trunchiurile și baza ramurilor de gutui
scheletice ar trebui să fie văruite cu var și se va aplica îngrășământ mineral
complet pe sol.
Pe un mugur roz, gutuiul este tratat împotriva afidelor, mușchilor, molilor, molilor,
rolelor de frunze, precum și împotriva făinării cu o soluție de 3 ml Fastak sau un
preparat similar în 10 litri de apă.
Înainte de înflorire și imediat după aceasta, este necesar să se efectueze udări
abundente de gutui, adăugând îngrășăminte minerale complexe în apă.

La zece zile de la înflorire, în luna mai, este necesar să se efectueze un tratament

preventiv al gutuiului de la zburători, dăunători care mănâncă frunze, crustă și
putregai de fructe cu Topaz sau analogii săi.

Îngrijire De Gutui De Vară

În iunie, gutuiul este tratat împotriva moliilor, moliilor aurii, afidelor, molilor și
rolelor de frunze cu o soluție de 6-8 ml Sonet în 10 litri de apă. În viitor, întreaga
perioadă de vară, pentru a nu abuza de pesticide, prelucrarea gutuiului se
efectuează selectiv și numai după cum este necesar.

Gutuia vara, la fel ca primăvara, are nevoie de plivire și slăbire a solului în cercul
apropiat al trunchiului și în culoare. Dacă cercul trunchiului este mulcit, atunci veți
avea mai puțină muncă. În iulie, gutuiul este hrănit cu îngrășământ mineral
complet.

Gutuia se coace în august și septembrie , astfel încât tratamentele pentru boli și

dăunători trebuie oprite cu o lună înainte de recoltare.

Îngrijirea Gutuiului Toamna

La sfârșitul lunii septembrie, în octombrie sau noiembrie, fructele sunt scoase din
gutui, iar după recoltare copacii sunt tratați cu o soluție de uree de 5% din scabie.
Toamna gutuiul este irigat cu apă. După căderea frunzelor, când copacii intră într-o
perioadă inactivă, se efectuează subțierea, întinerirea și tăierea sanitară a copacilor.
În noiembrie, gutuiul este pregătit pentru iarnă.

Prelucrarea Gutuiului

Chiar dacă gutuiul din grădină este complet sănătos, tratamentele anuale preventive
împotriva dăunătorilor și bolilor îl vor ajuta să mențină sănătatea și să consolideze
imunitatea. Primul tratament se efectuează pe mugurii încă latenți cu preparatul nr.
30 pentru a distruge insectele care au iernat în scoarță și în pământ. Al doilea și al
treilea tratament preventiv se efectuează înainte și după înflorire: pe un con verde,
gutuiul este pulverizat împotriva ciupercilor cu Abiga-Peak sau lichid Bordeaux la
sută, iar în mai, pe muguri, copacul este tratat cu role de frunze Kemifos, iar Horus
împotriva ciupercilor. După înflorire, gutuiul este tratat împreună împotriva moliei
și ciupercilor cu Strobi și Inta Vir.

În iunie, în timpul creșterii fructelor, copacii sunt pulverizați cu Skor și

Lepidocide, iar în iulie gutuiul este tratat împotriva ciupercilor și a doua generație
a moliei cu Kemifos și Strobi.
Timp de o lună și jumătate înainte de recoltare, este recomandabil să opriți toate
procesările și numai soiurile târzii de gutui sunt pulverizate cu Kemifos, dacă este
necesar.

În lupta împotriva insectelor, droguri precum Karbofos, Metaphos, Actellik,

Aktara, Decis, Zolon, Arrivo, Fufanon, Confidor s-au dovedit bine. Iar fungicidele
precum Bayleton, Quadris, Maxim, Oksikhom, Ridomil, Strobi, Topaz, Tiovit Jet,
Topsin, Falcon, Fundazol, Fitosporin și altele sunt eficiente împotriva bolilor
fungice.

Ulei De Gutui

Gutuia în creștere implică umiditate regulată - 4-5 udări pe sezon. Răsadurile tinere
sunt adesea udate, iar un gutui adult, fructifer, necesită prima udare numai înainte
de înflorire, mai ales dacă primăvara este fără ploaie. A doua udare se efectuează
în timpul înfloririi, a treia - după căderea ovarelor, a patra - când lăstarii cresc, iar a
cincea - când fructele se formează și încep să crească.

Udarea gutuilor tinere este oprită la sfârșitul lunii august, iar copacii maturi la
începutul lunii septembrie. Solul din zona cu gutui este umezit la o adâncime de
rădăcină de 80-100 cm. Consumul de apă pentru copacii tineri este de 400 de litri
pe udare, iar pentru adulți - 800 de litri. Gutuia este capabilă să reziste atât secetei,
cât și inundațiilor, dar ambele au un efect negativ asupra calității fructelor sale,
prin urmare udarea regulată și suficientă a gutuiului este cheia unei recolte reușite.

După udare, este foarte convenabil să eliminați iarba și să slăbiți solul în cercul
trunchiului de copac și în culoare la o adâncime de 8 cm.

Pansament De Gutui

Îngrășămintele așezate în pământ în timpul plantării ar trebui să fie suficiente

pentru răsaduri timp de un an. Dacă ați introdus materie organică în sol sub formă
de humus sau compost, atunci data viitoare va trebui să se aplice îngrășăminte
organice în doi ani, iar îngrășămintele minerale să fie aplicate de trei ori pe an -
primăvara, vara și toamna.

Primăvara, îngrășămintele azotate sunt împrăștiate în jurul copacului, după

înflorire, solul din jurul gutuiului este udat cu o soluție de îngrășăminte potasiu-
fosfor cu o rată de 200-300 g pe 10 litri de apă, iar în august gutuiul este alimentat
cu o rată de 30-40 g îngrășăminte cu potasiu și fosfor pe m². În plus, în fiecare
primăvară și în fiecare toamnă, cercul trunchiului este mulcit cu un strat de turbă
sau compost de cel puțin 5 cm grosime.

Gutuie De Iarnă

Pericolul frigului de iarnă pentru gutui este că sistemul său radicular este situat
orizontal la o adâncime foarte mică și poate fi deteriorat de îngheț. Prin urmare,
este recomandabil să acoperiți terenul din jurul copacului și al părții inferioare a
trunchiului cu humus sau frunze uscate pentru iarnă. Când zăpada cade, încercați
să aruncați o zăpadă sub copac și apoi nu vă puteți îngrijora de gutui până în
primăvară. În zonele cu ierni foarte reci, gutuiul este izolat suplimentar, învelit în
lutrasil sau spunbond și apoi legat cu ramuri de molid.

Tăierea Gutuiului

Când Gutuiul Este Tăiat

Tunderea principală a gutuiului se efectuează la începutul primăverii, înainte de

începerea fluxului de sevă. Ramurile uscate și bolnave sunt tăiate și arse, tăierea
subțire și întinerirea se efectuează pe copacii bătrâni, iar copacii cu vârsta de până
la cinci ani sunt supuși tăierii formative. Vara, în august, se ciupesc capetele
lăstarilor de gutui cu creștere rapidă. Gutuia din toamnă, după căderea frunzelor,
când copacii intră în perioada inactivă, are nevoie doar de tăiere sanitară și subțire.

Cum Să Tăie Gutui

Coroana unui gutui înalt se formează ca un castron cu un centru deschis, de la 4-5

ramuri scheletice situate la o distanță de 15-20 cm unele de altele, iar la soiurile cu
creștere redusă formează o coroană cu niveluri rare de 8-10 ramuri, pe care
ramurile laterale sunt așezate uniform. ... Înălțimea tulpinii unui gutui nu trebuie să
fie mare - doar 40-50 cm, altfel tăierea unui gutui este foarte asemănătoare cu
tăierea unui măr.

Tunderea Gutuiului Primăvara

Prima tăiere a unui răsad de primăvară se efectuează imediat după plantare și, dacă
ați plantat gutui în toamnă, tăiați-o primăvara viitoare la o înălțime de 50-60 cm,
lăsând 7-8 muguri, din care se va forma nivelul inferior - patru sau cinci ramuri
crescând la o distanță de 10- La distanță de 15 cm și următorul, al doilea nivel de
ramuri, situat cu 30-40 cm mai sus.
Un an mai târziu, primăvara viitoare, conductorul (ramura centrală a gutuiului) este
tăiat la o înălțime de 20-30 cm de la nivelul ramurilor scheletice până la mugurul
exterior, iar creșterile anuale pe nivelul inferior sunt scurtate la 50-60 cm, care
formează ramuri de ordinul doi. Nu tăiați ramurile laterale decât dacă acestea
îngroșă centrul coroanei sau nu concurează cu ghidajul. Îndepărtați toate lăstarii
rădăcinii. La începutul fructificării, adică cu 3-4 ani, coroana este de obicei deja
formată.

Tunderea Gutuiului Toamna

Din al cincilea an de creștere, gutui trebuie doar să mențină forma coroanei - este
mai bine să continuați să faceți acest lucru în primăvară. Și toamna, după ce
frunzele au zburat din gutui, este supusă tăierii sanitare - bolile, uscarea și ramurile
rupte în timpul fructificării sau recoltării, precum și cele care îngroșează coroana
sau cresc în direcția greșită, sunt îndepărtate.

Reproducerea Gutuiului

Cum Se Propagă Gutui

Gutuia se înmulțește prin semințe, butași, stratificare, fraieri de rădăcini și altoire.

Mai mult, spre deosebire de alte culturi, cel mai simplu mod de reproducere este
sămânța.

Înmulțirea Semințelor De Gutui

Din fructele de gutui coapte recoltate nu mai mult de o lună în urmă, îndepărtați
semințele maronii, clătiți-le în apă caldă, întindeți-le în interior pe o cârpă sau
hârtie uscată și uscați-le. Aceste semințe sunt potrivite pentru semănat timp de șase
luni. Le puteți semăna înainte de iarnă, sau o puteți face în primăvara viitoare, dar
apoi în perioada de iarnă trebuie să fie supuse stratificării - depozitați-le până la
primăvară, amestecate cu nisip într-un raport de 1: 3, într-un sertar de legume al
frigiderului, după înmuiere timp de 5 6 ore în apă.

Dacă decideți să nu amânați însămânțarea până în primăvară, în octombrie

semănați semințele în teren deschis la o adâncime de 2-3 cm, iar deasupra mulciți
însămânțarea cu turbă sau humus. Distanța dintre rânduri trebuie să fie de 20-25
cm, iar densitatea semințelor de însămânțare pe 1 metru alergător al parcelei nu
trebuie să depășească 100 de semințe. Primăvara, așteptați răsadurile și subțiați-le
de două ori: prima dată, lăsând 10 cm între răsaduri, iar a doua oară - 15-20 cm.
Dacă puneți semințele în frigider în februarie, atunci în aprilie le puteți semăna
direct în teren deschis, așa cum am descris deja. Dar dacă ați așezat semințele
pentru stratificare în decembrie, atunci la sfârșitul lunii februarie sau începutul
lunii martie trebuie să le semănați 2-3 bucăți în ghivece de turbă la o adâncime de
2-4 cm și să le creșteți ca orice răsaduri. Odată cu apariția vremii calde, răsadurile
se întăresc treptat și apoi se plantează împreună cu ghivecele într-o lopată săpată
anterior la adâncimea unei baionete lopată și solul umezit la o distanță de 10-15 cm
una de cealaltă.

După plantare, situl este udat și apoi mulcit. În faza de dezvoltare a două frunze
adevărate, răsadurile sunt subțiate, după trei săptămâni, sunt subțiate din nou.

Toamna, răsadurile care au atins o înălțime de 40 cm sunt transplantate într-un loc

permanent.

Reproducerea Fraierilor De Rădăcină De Gutui

Descendenții rădăcinii sunt creșterea rădăcinii împotriva căreia sunteți încurajat în

mod constant să luptați. Merită să știm că gutuiul cultivat din fraierele de rădăcină
dă de obicei fructe mici și are un sistem rădăcină mai puțin dezvoltat. Pentru a
crește răsaduri bune din descendenți, luați în considerare sfatul nostru: dacă ați
format lăstari bazali cu o grosime de cel puțin 5 mm și o înălțime de 15-20 cm,
aruncați-i mai sus, astfel încât solul să se potrivească perfect împotriva lăstarilor.
Repetați hilling după trei săptămâni. În toamnă, separați procesele de tufa mamă și
plantați-le. Pentru iarnă, mulciți solul din jurul lor cu așchii de lemn sau humus.

Reproducerea Gutuiului Prin Stratificare

Gutuia se propagă și prin stratificare arcuată sau orizontală. Diferența dintre aceste
tipuri de stratificare este că, atunci când se propagă pe orizontală, întregul lăstar, cu
excepția vârfului, este îngropat într-o brazdă de 10 cm adâncime și este fixat în
această poziție în brazdă la fiecare 15 cm, iar straturile arcuite sunt scufundate în
brazdă doar în partea de mijloc.

Puteți crește lăstari verticali din mugurii laterali, iar atunci când ating o înălțime de
15-20 cm, sunt spud până la jumătate din înălțime, udate toată vara, protejate de
buruieni și, după căderea frunzelor, sunt separate de planta mamă și plantate într-
un loc permanent.

Înmulțirea Gutuiului Prin Butași

În iunie, dimineața, înainte de apariția căldurii, butașii verzi sunt tăiați, astfel încât
fiecare să aibă 1-2 internoduri cu un toc de până la 1 cm. Tăierea inferioară a
segmentelor este tratată cu Kornevin, după care butașii sunt plantați la raport 3: 1
la o distanță de 5-7 cm unul de celălalt. Butașii pot dura între 30 și 40 de zile până
la rădăcină la 20-25 ° C. De îndată ce are loc înrădăcinarea, butașii pot fi plantați
într-un loc permanent.

Butași aliniați de 25 cm lungime pot fi folosiți și pentru reproducere, în care

tăietura inferioară trece imediat sub mugur, dar trebuie să fie înrădăcinate în același
amestec de nisip-turbă dintr-o seră.

Reproducerea Gutuiului Prin Altoire

Ca portaltoi pentru altoirea butașilor de gutui cultivat, se folosesc răsaduri sau

portaltoi de păducel crescute din semințe de gutui. Cele mai bune soiuri pentru
creșterea stocului sunt gutui provensal și Angerskaya. Înmugurirea gutuiului se
face pe un stoc anual în primele două săptămâni ale lunii august. Cu toate acestea,
mai des gutuiul este folosit ca stoc pentru alte culturi și nu invers, deci este mai
bine să propagăm gutuiul nu prin altoire, ci prin alte metode descrise de noi. Dacă
decideți să încercați gutui în devenire, găsiți o secțiune pe site-ul web despre
modul în care se efectuează altoirea mărului.

Boala Gutui

Cel mai adesea gutui este afectat de putregaiul fructelor sau de monilioză, făinare,
rugină, degradarea ovarelor, frunze maronii și putregaiul cenușiu al fructelor.
Monilioza este o boală fungică care se răspândește în zonele temperate în izvoarele
umede și umede, precum și în prima jumătate a verii. În primul rând, boala
afectează fructele care prezintă leziuni mecanice: pe ele se formează pete maronii,
care cresc rapid în dimensiune, pulpa lor se slăbește, își pierde gustul, ca urmare,
fructele cad, dar unele dintre ele devin albastre, se întăresc, dar rămân pe ramuri.
Măsuri de control. Împotriva putregaiului fructelor, gutuiul este tratat cu vârful
Abiga, amestecul Bordeaux, sulfatul de cupru, Rovral, Teldor și alte fungicide cu
efect similar.
Maroniul frunzelor se manifestă prin multe pete maronii rotunjite pe frunzele
gutuiului. Odată cu dezvoltarea bolii, frunzele se usucă și cad prematur.

Măsuri de control. După înflorire, tratați gutuiul cu o soluție 1% de lichid

Bordeaux. Adună și arde frunzele căzute.
Făinarea apare la capetele lăstarilor tineri anuali cu o înflorire albicioasă sau
roșiatică, care, odată cu dezvoltarea bolii, se transformă într-un film dens de
culoare maro, cu puncte negre - corpurile de fructe ale ciupercii. Lăstarii nu se mai
dezvoltă, frunzele se deformează, ovarele se sfărâmă și gutuiul se usucă în punctele
de creștere.

Măsuri de control. Imediat după înflorire, gutuiul este tratat cu fungicide, după

două-trei săptămâni se repetă pulverizarea.

Rugină - Simptomele acestei boli fungice apar ca umflături portocalii-maronii pe

partea superioară a frunzelor de gutui, iar pe partea inferioară se formează pustule
ovale sau rotunde. Petele se transformă în dungi în timp, frunzele se îngălbenesc și
cad prematur.

Măsuri de control. Tratamentul gutuiului de rugină include tratamentul de două

ori al copacului cu fungicide după înflorirea frunzelor cu un interval de 2
săptămâni.

Ovarele putrezite - această boală are și o natură fungică: mai întâi, pe frunze apar
pete întunecate, răspândindu-se treptat în toată frunza, iar în timpul înfloririi, sporii
patogeni pătrund în muguri și flori, distrugând ovarele.

Măsuri de control. Tunderea sanitară a ramurilor bolnave și rupte, precum și

distrugerea fructelor uscate sunt considerate ca o măsură preventivă. Rezultate
bune se obțin prin tratarea gutuiului cu soluție de Fundazol în timpul înfloririi și
imediat după aceasta.

Putregaiul cenușiu se manifestă prin necroză - pete maronii în creștere rapidă pe

lăstari și frunze. Într-o perioadă de umiditate ridicată, zonele afectate sunt acoperite
cu o floare pufoasă. Agentul cauzal al bolii este omnivor și se deplasează ușor de la
o plantă la alta.
Măsuri de control. În lupta împotriva bolii, tratamentele cu gutui cu Kuproksat,
Oxyhom, Champion sau Topaz sunt eficiente.
Pentru a preveni boala gutuiului, este suficient doar să urmați tehnicile agricole ale
culturii:

 păstrați solul sub coroană curat;

 după recoltare, efectuați tratamentul preventiv al copacilor cu o soluție de
lichid Bordeaux sau sulfat de cupru;
  la începutul primăverii, prin tratament profilactic cu aceleași preparate care
conțin cupru, pentru a distruge agenții patogeni care au iernat în solul
cercului trunchiului sau în scoarța copacilor.

Dăunători De Gutui

Gutuia este foarte rezistentă la dăunători și, de obicei, nu există probleme cu

insectele într-un copac sănătos. Dar totuși, uneori gutuiul poate fi ocupat de
acarienii fructelor, molii de mere, afide de mere și molii dominate de frunze.
Boli și dăunători ai mărului - control și prevenire
Molia care domină frunzele este un nume generalizat pentru insectele care extrag
frunzele plantelor, din care apoi cad, și acest lucru poate duce la o scădere a
randamentului, precum și la o deteriorare a calității și gustului fructelor. Copacii
slăbesc, nu depun muguri și înghețează mai des în înghețuri. Cel mai adesea,
speciile de molii dominate rotund și în formă de șarpe parazitează pe gutui.
Măsuri de control. După sfârșitul înfloririi, gutuiul este tratat cu o soluție 1%
Fundazol sau o soluție 1,5% Dipterex. Și, desigur, cercul trunchiului de copac
trebuie păstrat curat.

Acarienii fructiferi - maronii și roșii - sunt periculoși pentru aproape toate culturile
fructifere. Larvele lor oprimă lăstarii și mugurii tineri, se hrănesc cu sucurile lor și,
ca urmare, grădina începe să „plângă” - să elibereze suc din răni.

Măsuri de control. Împiedică apariția acarienilor pe gutui prin tratarea copacului

în perioada de cădere a frunzelor cu o soluție de uree de 7%.

Afidele sunt omnivore și dăunătoare oricărei plante. Se hrănește cu seva de frunze

și lăstari tineri, din care se îndoaie și se deformează, creșterea lor se oprește și se
formează o floare neagră a unei ciuperci de funingine. Cel mai rău dintre toate,
afidele sunt purtătoare de boli virale pentru care încă nu există leac.

Măsuri de control. Afidele pot fi tratate de oricare dintre insecticidele enumerate

în articol. Există, de asemenea, metode populare testate în timp pentru a combate
acest dăunător, de exemplu, o soluție a unei bucăți de săpun de rufe ras într-o
găleată cu apă, care trebuie tratată nu numai partea superioară a frunzelor, ci și cea
inferioară. Remediile populare pentru controlul afidelor sunt bune, deoarece pot fi
utilizate adesea fără a dăuna plantei.

Molia mărului poate roade chiar și fructul unei nuci. Fluturii ei zboară din pământ
imediat după dispariția gutuiului. Sunt foarte prolifici și reușesc să reproducă două
sau trei generații într-un singur sezon. Fiecare omidă de molie poate deteriora mai
multe fructe în viața sa.

Măsuri de control. Tratamentul gutuiului cu preparate biologice este eficient

împotriva acestui dăunător, de exemplu, o soluție de 40-80 g Bitoxibacilină sau 20-
30 g de Lepidocid sau 30-50 g de Dendrobacilină în 10 litri de apă.

Pentru a nu trebui să recurgeți la tratamentul gutuiului cu pesticide în perioada de

creștere activă, pentru a proteja planta de invazia insectelor dăunătoare, este
suficient să respectați practicile agricole - de exemplu, înlăturați în mod regulat și
scoateți voluntarii de pe site, mulciți cercul trunchiului cu turbă sau humus, folosiți
centuri de captare care nu permit insecte târâtoare la coroana unui copac și, de
asemenea, pentru a efectua tăierea sanitară a ramurilor și a lăstarilor afectați de
boală la începutul primăverii, urmată de arderea lor.

Și, desigur, la începutul primăverii și la sfârșitul toamnei, trebuie efectuate

tratamente preventive ale gutuiului cu o soluție de uree de 7%.

Soiuri De Gutui

Printre soiurile de gutui cultivate în cultură, există gutui alungit sau gutui obișnuit
și japonez. Ambele plante aparțin familiei Pink, cu toate acestea, nu sunt specii din
același gen, deoarece gutui japonez aparține genomului Chénomeles și, prin
urmare, nu vom vorbi despre asta astăzi. Gutuia alungită, sau obișnuită, fiind un
gen monotipic, este reprezentată de un număr mare de soiuri, care pot fi împărțite
în timpuriu, mijlocul sezonului și târziu în ceea ce privește maturarea.

Soiuri Timpurii De Gutui

Cele mai renumite soiuri de gutui cu maturare timpurie includ:

 Vas de unt timpuriu - acest soi se coace la sfârșitul lunii septembrie.

Fructele ungerii timpurii sunt mari, galben-lămâie, cântărind de la 190 la 350
g, rotunde conice, nervurate, netede. Pulpa cu aromă puternică, densitate
medie, cu granulație fină și suculentă, gust dulce și acru, albă, cu o nuanță
gălbuie. În timpul depozitării, fructele devin dulci, proprietățile astringente
dispar;
 Aromatic din Crimeea - un soi fructuos, rezistent la îngheț, rezistent la
depistarea și maturarea subcutanată în a treia decadă a lunii septembrie, cu
 fructe netede în formă de măr galben lămâie, de dimensiuni medii. Carnea
este de culoare gălbuie, suculentă, gust acrișor;
 Juicy - varietate fructuoasă rezistentă la iarnă și rezistentă la secetă, cu
fructe de dimensiuni medii și cântărind până la 250 g cu pulpă galbenă
suculentă cu un gust acru-dulce;
 Yubing Kuban este un soi cu randament ridicat, rezistent la iarnă, secetă și
rezistent la boli, cu fructe foarte mari, cântărind până la 500 g, cu pulpă
suculentă cremoasă, cu gust dulce și acru;
 Skorospelka este o calitate tehnică cu randament ridicat și rezistentă la boli,
cu fructe mici, cu o pulpă dulce-acrișoare de un gust mediocru, care nu sunt
consumate proaspete.

Pe lângă cele descrise, sunt populare soiurile de gutui cu maturare timpurie precum
Aurora, Anzherskaya, Zolotistaya, Zoloto of the Scythians, Rumo, Nikitskaya,
Golden ball, Collective, Krasnoslobodskaya, Gift și altele.

Soiuri Medii De Gutui

Soiurile de gutui cu coacere medie includ pe cele care se coc în prima jumătate a
lunii octombrie. Acestea includ:

 Kaunchi 10 este o varietate fructuoasă din Asia Centrală, rezistentă la

secetă, cu rezistență medie la iarnă. Fructele în formă de pară ale acestui soi
sunt de dimensiuni medii, cu o suprafață netedă, uneori ușor nervată,
acoperită cu pubescență gri tomentoasă, care se șterge ușor. Culoarea
fructului este galben-portocalie, pulpa parfumată de culoare cremă este
densă și dulce;
 Kuban este un soi cu creștere rapidă, dar rezistența la iarnă, precum
rezistența la secetă, este medie. Fructele sunt mici, cântăresc până la 250 g,
rotunjite-cilindrice, ușor nervurate, puternic pubescente, cu grămadă de pâslă
gri, care dispare când sunt coapte. Culoarea fructului este portocaliu-verzuie.
Pulpa este cremoasă, suculentă, dulce, cu aciditate scăzută, densitate medie,
celulele pietroase sunt situate lângă camera de semințe;
 Astrakhanskaya este o varietate de gutui cu randament ridicat, cu fructe în
formă de pară, de culoare galben deschis, de dimensiuni medii și cântărind
până la 200 g. Carnea fructelor este densă, galben cremoasă, cu granulație
fină, cu gust acru;
 Golotlinskaya yablokovidnaya - principalul avantaj al acestui soi fructuos
de maturare timpurie, nesolicitat condițiilor, este dimensiunea redusă și
compactitatea coroanei. Fructe pubescente medii, sferice sau cilindrice, cu
 nervuri galbene-aurii, cu o nuanță verde, ajung la 280 g în greutate. Pulpa
tartă suculentă păstrează o aromă puternică chiar și după prelucrare;
 Beretski este o varietate de selecție maghiară constantă, parțial autofertilă .
Soiurile Champion, Giant, Portugheză sunt potrivite pentru polenizare.
Fructele acestui soi sunt în formă de pară, mari - cântăresc până la 270 g,
foarte gustoase și aromate - sunt consumate proaspete, ca merele. Pulpa de
fructe este galbenă, suculentă, de gust excelent;
 Trimontiul este un soi rezistent la îngheț, fructele de aceeași dimensiune și
mărime medie sunt utilizate cel mai adesea pentru prelucrare.

Soiurile de la mijlocul sezonului includ soiuri populare precum Limonka,

Otlichnitsa, Leskovats, Shchuchinskaya, persană și altele.

Soiuri Târzii De Gutui

Această categorie include soiurile care se coc la sfârșitul lunii octombrie sau
noiembrie. Printre soiurile de iarnă târzie, cele mai renumite sunt:

 Zubutlinskaya este o varietate populară din Dagestan fructuoasă, rezistentă

la iarnă, rezistentă la vânt și fără boli, cu fructe de pâslă foarte mari,
rotunjite, cu nervuri obtuse, cu o greutate de până la 800 g de culoare galben
auriu, cu pulpă suculentă galben deschis, de gust plăcut;
 Vraniska Danemarca este o varietate cu un randament ridicat, rezistent la
vânt și fără boli, din selecția iugoslavă, cu fructe rotunjite, în formă de pere,
ușor lânoase, cântărind până la 270 g de culoare galben-verzuie. Pulpa este
galben deschis, dens și suculent, gust dulce și acru;
 Buinakskaya cu fructe mari - un soi Dagestan cu randament ridicat,
autofertil și rezistent la iarnă și rezistent la boli, cu fructe foarte mari în
formă de pară sau cilindrice, uneori atingând 700 g în greutate. Culoarea
fructului este galben deschis;
 Ktyun-jum (gutui de iarnă) este un soi foarte târziu, zonat pentru Caucazul
de Nord, cu fructe galbene-aurii netede, cu nervuri largi, ajungând deseori la
800 g în greutate. Pulpa fructului este de culoare galben deschis, cu un gust
dulce și acru excelent;
 Portugheza este o varietate europeană parțial autofertilă de rezistență medie
la iarnă, cu fructe de formă medie, cu nervuri, ușor pubescente, de
dimensiuni medii. Pulpa este parfumată, gălbuie, acidulată.

Printre soiurile târzii de gutui, Mir, Studentka, Gigantic, Champion, Victoria și

altele sunt de asemenea populare.
Soiuri De Gutui Pentru Regiunea Moscovei

Dacă tu, care locuiești în regiunea Moscovei, ai decis să crești gutui în grădina ta,
reține că este mai rezistent la frig decât caisul, cireșul dulce, cireșul și chiar unele
soiuri de pere și mere. Cu condiția ca zona rădăcinii și partea inferioară a tulpinii
să fie izolate în regiunea Moscovei, pot fi cultivate următoarele soiuri de gutui:

 Muscat este un soi de dimensiuni medii, cu rezistență la secetă, rezistent la

secetă și rezistent la iarnă, de coacere timpurie, practic nu este susceptibil la
boli. Acesta este cel mai bun gutui pentru regiunea Moscovei - este ușor să-l
cultivi pe soluri dense. Fructele plantelor din acest soi sunt pufoase, simțite
la atingere, pulpa este ușor cremoasă, aspră;
 Primul-născut este un soi fructuos, dureros de iernat, care iubește și rezistă
la umiditate, care începe să dea roade din al patrulea an. Netedele, fără
pubescență, fructele, ajungând la 220 g în greutate, au o formă rotunjită și o
culoare galben pal. Pulpa este parfumată, suculentă, fragedă, cremoasă;
 Yantarnaya este un soi productiv la mijlocul sezonului, fructifiant timpuriu,
cu o rezistență medie la iarnă, dar rezistență ridicată la secetă și rezistență la
bolile fungice. Fructele acestui soi sunt de mărime medie, în formă de măr,
ușor nervurate, culoarea fructelor este de la galben strălucitor la chihlimbar.
Pulpa este foarte aromată, cremoasă strălucitoare sau galben portocaliu, cu
granule grosiere, suculentă, cu gust dulce și acru;
 Succes - o varietate autofertilă, maturată târziu, fructuoasă, rezistentă la
secetă și rezistentă la iarnă, cu fructe rotunde și netede, de culoare galben
deschis, cu pubescență aproape imperceptibilă și pulpă foarte dulce;
 Krasnodarskaya este un soi rezistent la iarnă la mijlocul sezonului și
rezistent la secetă, cu fructe de dimensiuni medii, cântărind până la 200 g, în
formă de măr, cu nervuri slabe, chihlimbar-portocaliu sau de culoare galben
strălucitor. Pulpa este suculentă, cu granulație grosieră, cremoasă
strălucitoare sau galben portocaliu, cu aromă puternică și gust dulce și acru.

În plus față de soiurile descrise, în regiunea Moscovei este posibilă cultivarea cu

succes a soiurilor Aromatnaya, Stepnaya Krasavitsa, Dessertnaya, Excellent,
Blagodatnaya, Ranetnaya și Gurdzhi.