Popa Darius-Dumitru

SPEȚA (Cauza Varadim și Teienam Vambili)

Curtea Europeană a Drepturilor Omului poate fi sesizată de orice persoană, fizică sau juridică,
dintr-un stat semnatar al Convenției Europene a Drepturilor Omului sau care doar tranzitează
teritoriul acestuia sau care, în urma unor acte extrateritoriale ale acestui stat, săvârșite în afara
teritoriului său, intră sub jurisdicția sa.

Pentru ca cererea lui Varadim Vambili să fie declarată admisibilă de către Curte trebuie în primul
rând să prezinte toate informaţiile solicitate în formularul de cerere. Acesta trebuie să conţină,
între altele, rezumatul cauzei dumnealui, o prezentare succintă a încălcărilor Convenţiei şi să
comporte la sfârşit semnătura originală. Trebuie de asemenea să anexeze copii ale tuturor
documentelor relevante, cum ar fi hotărârile instanţelor naţionale.

Puteţi invoca o încălcare a Convenţiei numai dacă sunteţi victima acestei încălcări.

Puteţi fi victimă directă. De exemplu, dacă aţi fost supus, în timpul detenţiei, relelor tratamente
pe care justiţia naţională nu le-a recunoscut sau condamnat sau pentru care nu aţi obţinut o
despăgubire suficientă. In cazul nostru, Varadim Vambili a fost ținut fără a primi hrană și apă
timp de 24 de ore și fără a avea acces la servicii medicale, cu toate că sângera abundant, motiv
pentru care s-a adresat instanțelor din Formentania prin care contestat rapoartele de anchetă
privind moartea lui Tienam și reținerea sa.

Puteţi fi de asemenea victimă indirectă. Este cazul dacă, de exemplu, victima directă a încălcării
a decedat înainte de a fi introdus cererea sa în faţa Curţii Europene iar dumneavoastră aveţi un
interes legitim fiind ruda cea mai apropiată a victimei, de a vă plânge, de exemplu, de decesul
sau de dispariţia rudei dumneavoastră. Cu toate acestea, dacă plângerea introdusă nu are legătură
directă cu decesul sau dispariţia, calitatea dumneavoastră de victimă poate fi refuzată.

Vă puteţi adresa Curţii şi în calitate de victimă potenţială dacă, de exemplu, sunteţi un cetăţean
străin a cărui expulzare a fost decisă dar încă nu a fost pusă în aplicare, iar punerea în aplicare a
acesteia v-ar putea expune riscului de a fi supus tratamentelor inumane, degradante, sau torturii
în ţara de destinaţie.

În cele din urmă, dacă decesul victimei survine în cursul procedurii în faţa Curţii Europene şi
dacă sunteţi moştenitorul sau o rudă apropiată a acesteia, puteţi continua cererea cu condiţia să
demonstraţi că aveţi un interes suficient în acest sens.

Motivele pentru care statul ar putea susține inadmisibilitatea cererii sunt nerespectarea
urmatoarelor:

-Neepuizarea căilor de recurs interne

 Popa Darius-Dumitru

-Nerespectarea termenului de 6 luni

-Cererea anonimă

-Cererea repetitivă

-Cererea deja supusă unei alte instanțe internaționale

-Cererea abuzivă

- Incompatibilitatea ratione personae

-Incompatibilitatea ratione loci

-Incompatibilitatea ratione temporis

-Incompatibilitatea ratione materiae

Când reclamantul a sesizat instanţa cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe
fapte ori cauze diferite, competenţa se stabileşte în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori
obiectul fiecărei pretenţii în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competenţa altei
instanţe, instanţa sesizată va dispune disjungerea şi îşi va declina în mod corespunzător
competenţa.

În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având
aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii
printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină
ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt.

Ca regula, normele de competenta din Codul de procedura civila se aplica instantelor

judecatoresti, enumerate in art. 2 din Legea nr. 304/2004, astfel incat cazurile in care legiuitorul
a urmarit extinderea aplicarii lor si completelor sau sectiilor specializate din cadrul instantelor
reprezinta exceptia, de stricta interpretare si aplicare.
Derogarea cuprinsa in art. 99 alin. (2) NCPC de la normele de ordine publica privind competența
materiala nu acopera și situația in care instanțele diferite care ar trebui, potrivit legii, sa
soluționeze cererile, sunt exclusiv competente in acest sens, in virtutea și a naturii cererii, in lipsa
unei prevederi exprese privind aplicarea normei și secțiilor sau completelor specializate. Astfel,
prorogarea de competența preconizata de catre legiuitor in favoarea instanței de grad mai inalt,
atunci cand competența de soluționare a diferitelor capete principale de cerere aparține unor
instanțe de grad diferit, opereaza doar daca cererile au aceeași natura, in sensul ca atrag
competența unor complete sau secții cu aceeași specializare, dar aparținand unor instanțe de grad
diferit.
 Popa Darius-Dumitru

Cu privire la pretinsa încălcare a articolului 5 § 1 din Convenţie, reclamantul se plânge că

măsura arestării preventive dispuse împotriva sa a fost ilegală, în condiţiile în care nu existau
motive temeinice de a crede că reclamantul a încercat să comita o infractiune. Curtea notează că
acest capăt de cerere include două aspecte: primul priveşte luarea măsurii arestării preventive,
deşi nu existau motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica pe reclamant să se
sustragă urmăririi penale; al doilea aspect poartă asupra menţinerii reclamantului în stare de arest
detentie pentru 24 ore, fara a avea acces la servicii medicale si totodata fiind agresat fizic si fortat
sa semneze declaratia.

Art. 1. Responsabilitatea statelor. Pentru ca un stat să poată fi tras la răspundere în faţa Curţii
pentru o eventuală violare a unor drepturi prevăzute în Convenţie este obligatoriu, în baza art. 1
din Convenţie, ca victima acelei violări să se fi aflat sub jurisdicţia statului în cauză. În principiu,
statele îşi exercită jurisdicţia după regula teritorialităţii, doar în cazuri excepţionale putându-se
vorbi despre o persoană că se afla sub jurisdicţia unui stat, dacă nu se află pe teritoriul acestuia
din urmă. Simplul fapt că un stat este pârât într-un proces civil desfăşurat în faţa instanţelor altui
stat nu este suficient pentru a conduce la extinderea jurisdicţiei sale asupra persoanei în cauză. În
speţă, reclamantul a introdus o acţiune în faţa instanţei contra statului formentanian. În cadrul
acestei proceduri reclamantul nu s-a aflat sub jurisdicţia Formentaniei, potrivit principiilor
expuse mai sus, astfel că refuzul statului de a executa hotărârea judecătorească nu poate fi
cercetat de către Curte, care nu are competenţa personală de a examina plângerea.