UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIȘOARA

FACULTATEA DE ECONOMIE SI ADMINISTRARE A AFACERILOR

ECONOMIE GENERALĂ SI COMUNICARE ECONOMICĂ

PIAȚA SI MEDIUL
CONCURENȚIAL

STUDENȚI:
SILVĂȘAN DENISA CLUADIA
PETROVIC PAULA
ANUL II, EGCE

TIMIȘOARA
2012
 CUPRINS

INTRODUCERE .................................................................................................................. 3

CAPITOULU I
1. PIAȚA ........................................................................................................................ 4
1.1. Piața- caracteristici generale ...................................................................... 4
1.2. Criterii de clasificare a pieței ..................................................................... 5
1.3. Rolul și funcțiile pieței ................................................................................ 6
1.4. Structura pieței concurențiale .................................................................... 7

CAPITOLUL II
2. MEDIUL CONCURENȚIAL .......................................................................................... 9

CAPITOLUL III
3. STUDIU DE CAZ ...................................................................................................... 12
3.1. Casa de modă și creație Darcy ................................................................. 12
3.2. Mediul extern al firmei (concurențial) ...................................................... 13
3.3. Concurența casei de modă ....................................................................... 13

CONCLUZII ....................................................................................................................... 15

BIBLIOGRAFIE ................................................................................................................ 16

2
 INTRODUCERE

Piața și mediul concurențial au fost și vor rămâne doua domenii foarte

importante în viața omului.
Piața reprezintă rezultatul interacțiunii și acțiunii a patru factori: cererea,
oferta, prețul și concurența.
În mecanismul de dezvoltare a unei economii moderne piața ocupă un loc
esențial determinând într-o proporție însemnată deciziile și comportamentele
agențiilor economici.
Structura pieței concurențiale se referă la măsura în care firmele individuale au
puterea de a influența prețul sau termenii în care produsul este vândut.
Comportamentul concurențial poate fi unul de adaptare la condițiile pieței.
Conceptul de structură de piață caracterizează o piață sub aspectul numărului
și puterii relative a firmelor care acționează pe acea piață în scopul determinării
comportamentului firmelor și consecințelor acestui comportament asupra eficienței
economice de ansamblu a sistemului economic.
Comportamentul concurențial al agenților economici poate fi unul de adaptare
la condițiile pieței sau unul de influențare a condițiilor pieței.
Mediul în care își desfășoară activitatea agenții economici trebuie să asigure
libertatea de acțiune a acestora în legătură cu ce să producă, cât și cum să producă, de
asociere a lor, de formare a prețurilor pe baza cererii și ofertei de pe piața fiecărui
bun, ca și intrearea și ieșirea de pe piață în funcție de capacitatea fiecăruia de a-și
acoperi costurile și de a obține profit. Un asemenea mediu este cunoscut sub
denumirea de mediu concurențial.
Într-un mediu concurențial, a cărui funcție principală este de a spori eficiența
în utilizarea resurselor, întreprinderea se mișcă între exigențele tehnologiei și
preferințele populației.
Mediul concurențial asigură cel mai bun mecanism de echilibrare a cereii și
ofertei bunului respectiv prin comportamentul liber al producătorului și consumatorui,
orientat de prețul pieței bunului respectiv.

3
 CAPITOLUL I
1. PIAȚA

1.1. PIAȚA- caracteristici generale.

Piața reprezintă rezultatul interacțiunii și acțiunii a patru factori: cererea,
oferta, prețul și concurența.
”Piața apare ca un ansamblu de mijloace de comunicații prin care vânzătorii și
cumpărătorii se informează reciproc despre ceea ce ei dețin, despre ceea ce au nevoie,
despre prețurile pe care le cer și care le propun pentru ca tranzacțiile dintre ei să se
încheie. Ea este înainte de toate ”un contract social”, mai mult sau mai puțin spontan,
care definește locul economic în ansamblul vieții sociale.”1
Toate modalitățiile de definire a pieței pornesc de la conținutul care ii este
atribuit în teoria economică:
 ”Piața este o categorie economică a producției de mărfuri în care își
găsește expresia totalitatea actelor de vânzare-cumpărare,private în
unitatea lor organică cu relațiile pe care le generează și în conexiune
cu spațiul în care se desfășoară.”2
 Piața constituie un mecanism de organizare socială care se bazează pe
diviziunea muncii.
 Piața poate fi definită ca un spațiu economic în care se manifestă un
sistem de relații.
Ca și concept economic, piața are următoarele funcții:
 întreține relația permanentă dintre creatorii de produse și consumatorii
acestora;
 asigură alocarea și utilizarea eficientă a resurselor materiale și umane
determinând deciziile producătorilor cu privire la producție, reparație,
schimb și consum;
 economia oricarei națiuni se autoreglează prin piață și stabilește
echilibrul necesar propriei producții;
 asigură echilibrul dintre cerere si ofertă.

1
Didier M.- Economia, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1994
2
Florecu C., București, 1992

4
 Una dintre cele mai importante componente ale pieței libere este concurența.
Prin concurență se ințelege complexul relațional dintre participanții la aceeași piață,
astfel încât fiecare să iși poată manifesta liber intențiile și/sau deciziile.
Noțiunea de piață semnifică existența unor schimburi libere între agenții
economici și nu impuse prin ordine sau reglementări administrative, iar prețurile se
formează prin negocieri între agenții economici pe baza cererii și ofertei.
Obiectul schimbului de piață este reprezentat de bunul economic. Acesta este
un element apt să satisfacă o nevoie umană și nu există sau există într-o cantitate
insuficientă în mediul natural.
Agenții economici care apar în relațiile de schimb pot fi analizați sub aspectul
numărului și al naturii, cantității. Caracterizarea participanților sub aspectul naturii, al
calității implică luarea în considerare a trei criterii: dimensiunea, comportamentul și
mediul.

1.2. CRITERII DE CLASIFICARE A PIEȚEI.

Piețele pot fi clasificate după mai multe criterii:
a) Din punct de vedere geografic, deosebim:
 piețe locale- piața unui localități;
 piețe naționale- piața unei țări;
 piețe internaționale- care depășesc spațiul teritorial al unei țări;
 piețe mondiale- de dimensiuni și mai mari unde se confruntă agenți
economici de diferite naționalități.
b) Din punct de vedere al bunurilor care formează obiectul tranzacțiilor, avem:
 piața bunurilor de consum;
 piața bunurilor de capital;
 piața monetară;
 piața informațiilor;
 piața resurselor naturale.
c) În funcție de gradul de informare al agențiilor economici, se disting:
 piețe transparente- modul de funcționare al lor este cunoscut de toți
participanții;
 piețe opace- participații dețin informații reduse cu privire la piață.
d) După gradul de diferențiere al bunurilor tranzacționate, avem:
 piețe omogene- piața cafelei,cerealelor,oțelului;
5
  piețe eterogene- piața unde se gasesc o diversitate de lucruri.
e) În funcție de volumul trazacțiilor care se derulează, există:
 piețe dispersate (en-detail);
 piețe concentrate (burse și piețe en-gros).
f) Dacă se are în vedere modul de acces pe piață, atunci se disting:
 piețe libere- în care are acces orice cumpărător;
 piețe reglementate- în care cumpărătorii și mai ales ofertanții
îndeplinesc anumite condiții;
 piețe intermediare- în care au acces doar persoanele abilitate și expres
autorizate.
g) În raport cu factorul timp se poate vorbi de:
 piețe la vedere- în care tranzacția se face imediat;
 piața la termen- se va derula ulterior, la o dată convenită.
h) După modul în care sunt studiate și funcționează, avem:
 piețe cu concurență pură și perfectă;
 piețe cu concurență imperfectă.
i) În raport cu respectarea legislației și a normelor de tranzacționare,
distingem:
 piețe cu concurență loială- unde sunt respectate normele;
 piețe cu concurență neloială- unde sunt încălcate normele.

1.3. ROLUL ȘI FUNCȚIILE PIEȚEI.

În mecanismul de dezvoltare a unei economii moderne piața ocupă un loc
esențial determinând într-o proporție însemnată deciziile și comportamentele
agențiilor economici.
Piața are un rol important care este evidențiat de funcțiile ei, care sunt
următoarele:
 piața realizează contactul permanent dintre producătorul ofertant și
cumpărătorul consumator;
 prin intermediul pieței, economia se autoreglează, își stabilește
proporțiile și echilibrele necesare între cantități și prețuri;
 piața asigură echilibrul economic, echilibrul între cerere și ofertă.
Pentru ca piața să îndeplinească aceste funcțiii, se impun a se asigura o serie
de premise,cum sunt:

6
  autonomia de decizie a agenților economici.
 pârghiile economice ale pieței- prețurile, salariile, dobânda- să reflecte
fidel schimbările din economie;
 statul realizează reglementarea indirectă a economiei prin intermediul
pârghiilor economice.
În societățile moderne, statul este principalul mijloc prin care sunt definite și
aplicate normele de funcționare a piței, regulile privind concurența în comformitate cu
scopurile de ansamblu ale comunității.

1.4. STRUCTURA PIEȚEI CONCURENȚIALE.

Structura pieței concurențiale se referă la măsura în care firmele individuale au
puterea de a influența prețul sau termenii în care produsul este vândut.
Comportamentul concurențial poate fi unul de adaptare la condițiile pieței. Cu
cât o firmă individuală are mai puțină putere de a influența piața, cu atât este mai
competitivă piața respectivă.
Structura concurențială a pieței este definitorie pentru comportamentul
agenților economici. Ea reflectă puterea de influență asupra termenilor schimbului.
Conceptul de structură de piață caracterizează o piață sub aspectul numărului
și puterii relative a firmelor care acționează pe acea piață în scopul determinării
comportamentului firmelor și consecințelor acestui comportament asupra eficienței
economice de ansamblu a sistemului economic.
Structurile de piață variază foarte mult în funcție de influența exercitată în
stabilirea prețului, de faptul că firmele produc sau nu produse standardizate, de
publicitate, de posibilitatea de intrare a firmelor pe piață, caracteristicile produselor.
Structura pieței poate fi abordată din mai multe unghiuri: al obiectului
tranzacțiilor, al agențiilor, al specificului tranzacțiilor.
Termenii ”industrie” și ”piață” sunt familiari.
O industrie este constituită din totalitatea firmelor care produc un produs bine
definit sau o gamă de produse înrudite.
Curba cererii pieței pentru orice produs este curba cererii cu care se confruntă
industria care produce bunul respectiv. Dacă firma cunoaște curba cererii cu care ea se
confruntă, înseamnă că are informații privind vânzările sale la fiecare preț pe care le-
ar putea solicita și poate calcula veniturile potențiale. Dacă se cunoște și costul, se pot

7
calcula profiturile asociate fiecărui nivel de producție. Cu aceste informații, firma
poate determina producția care maximizează profiturile.
Caracteristicile care afectează comportamentul și performanța firmelor ce
vând pe o piață și definesc structura de piață sunt și cele care determină relația dintre
curba cererii pieței pentru produsul industriei și curba cererii pentru o firmă ce
acționează într-o anumită industrie.
Comportamentul concurențial al agenților economici poate fi unul de adaptare
la condițiile pieței sau unul de influențare a condițiilor pieței. Astfel spus există piețe
pe care participanți nu au nici o putere de influență asupra variabilelor pieței, numite
piețe cu o structură perfect concurențială, dar și piețe pe care prețurile sau cantitățile
pot fi influențate de vânzători sau cumpărători adică piețe cu structură imperfect
concurențială.
Principalele structuri teoretice de piață care sunt pe larg analizate sunt:
 concurența perfectă;
 monopolul;
 concurența monopolistică;
 oligopolul.
Piața cu concurență perfectă presupune că purtătorii cererii și ofertei nu pot
influența nivelul prețului. În aceste condiții ei își adaptează catitățile tranzacționate în
funcție de prețul pieței.
Concurența pură și perfectă se caracterizează prin:
 atomicitatea cererii și ofertei;
 omogenitatea produsului;
 fluiditatea deplină;
 transparența perfectă a pieței;
 mobilitatea perfectă a factorilor de producție.
Monopolul definește situația unei piețe pe care nu există concurență din partea
ofertei, întrucât nu se prezintă decât un sigur vânzător.
Concurența monopolistică constituie un tip real pe piață care întrunește
elemente de concurență perfectă și monopol. Pe o asemenea piață, concurența se
desfășoară și prin diferențierea produselor, a mărcilor și există un număr mare de
agenți economici.
Oligopolul poate fi caracterizat prin puterea de piață a câtorva firme, ca
urmare a concentrării producției.
8
 CAPITOUL II
2. MEDIUL CONCURENȚIAL

Mediul în care își desfășoară activitatea agenții economici trebuie să asigure

libertatea de acțiune a acestora în legătură cu ce să producă, cât și cum să producă, de
asociere a lor, de formare a prețurilor pe baza cererii și ofertei de pe piața fiecărui
bun, ca și intrearea și ieșirea de pe piață în funcție de capacitatea fiecăruia de a-și
acoperi costurile și de a obține profit.
Un asemenea mediu este cunoscut sub denumirea de mediu concurențial. El își
are premisele3 în proprietatea privată asupra factorilor de producție, asupra bunurilor
economice obținute de către firme, și se bazează pe consfințirea4 juridică a dreptului
de a poseda, de a dispune, de a utiliza și beneficia de uzufructul acestor atribute.
Garantarea și apărarea proprietății private, formate prin manifestarea liberei
inițiative într-un domeniu sau altul al activității economice, reprezintă o cerință
esențială a funcționării mediului concurențial, în condițile respectării cadrului legal de
desfășurare a concurenței loială și a relațiilor cu subiecți pe care ii impune circuitul
economic: salariați, stat, agenți economici privați, publici, externi sau interni.
Concurența semnifică o situație în care a avut loc o confruntare liberă,
completă și veridică5 între agenții economici atât la nivelul ofertei, cât și al cererii de
bunuri și capitaluri.
Concurența reprezintă confruntarea dintre producători pentru segmente cât mai
mari de piață, pentru sporirea volumului vânzărilor și realizarea de câștiguri ridicate și
sigure.
Pentru funcționare concurenței economia de piață trebuie să cuprindă zona
dominantă a organismului social. Concurența este posibilă, în primul rând, când
prețurile se formează liber pe piață, ceea ce face ca orice cumpărător să poate să își
aleagă vânzătorul cu prețurile cele mai avantajoase. În al doilea rând, concurența este
legată de existența proprietății private, care asigură libertatea de acțiune a agenților
economici.
Superioritatea mediului concurențial în domeniul utilizării eficiente a
resurselor pe termen scurt, mijlociu și lung se bazează pe faptul că un asemenea

3
Idee de bază, punct de plecare.
4
A da un caracter durabil, solid, a stabili, a consacra.
5
Adevărată.

9
mecanism de desfășurare a vieții economice adaptează foarte rapid piața la
schimbările din tehnologie și la preferințele și posibilitățile populației, ceea ce
răspunde celor două mai exigențe ale progresului prin cunoaștere și pentru om.
Într-un mediu concurențial, a cărui funcție principală este de a spori eficiența
în utilizarea resurselor, întreprinderea se mișcă între exigențele tehnologiei și
preferințele populației. Faptul că se modifică atât tehnologia cât și preferințele,
întreprinderea care se va adapta mai repede și mai bine la exigențele acestor două
mari forțe ale progresului va reuși să realizeze cea mai înaltă eficiență în utilizarea
resurselor, apreciată prin maximizarea profitului la unitatea de efort depus, în
condițiile încadrării ofertei în cerințele și puterea de absorție ale pieței.
Îndeplinirea cu succes a acestei funcții a mediului concurențial se datorează în
principal, a două mecanisme ce însoțesc viața economică, și anume: mecanismul
profitului și mecanismul falimentului.
La baza deciziilor agenților economici de a se manifesta ca întreprinzător într-
un domeniu sau altul al activității economice se află un raport de forțe pe care îl
declanșează interesul individual ce decurge din proprietatea privată, în cadrul
câmpului concurențial.
Îndeplinirea de către mediul concurențial al microeconomiei a funcției de
sporire a eficienței în condițiile creșterii și diversificării ofertei de bunuri economice,
corespunzător exigențelor pe care le ridică piața consumatorilor, presupune asigurarea
permanentă a premiselor de funcționare a acestui mecanism.
Pentru a asigura concurența reală și efectivă este necesar să existe un sistem de
legi care să nu permită unor producători să limiteze concurența sau să o desfășoare cu
alte arme decât cele ale eficienței și competitivității.
În acest fel proprietatea privată- ca premisă esențială a mediului concurențial-
este garantată, iar concurența loială și pericolul real al falimentului devin puterea și
grija pentru aplicarea principilui distrugerii creatoare în viața economică, cu efecte
pozitive asupra producătorului competitiv și alegerii de către consumatori.
Pe fondul acestor premise sau de condiții de funcționare a mediului
concurențial, fiecare participant din câmpul concurențial își fundamenteză deciziile
pornind de la realizarea propriilor interese.
Mediul concurențial al unei microeconomii libere este cel mai în măsură să
pună în balanță, prin decizii individuale, alternativele de urmat, atât în ceea ce

10
privește comportamentul producătorului, cât și din punct de vedere al
comportamentului consumatorului.
Mediul concurențial asigură cel mai bun mecanism de echilibrare a cereii și
ofertei bunului respectiv prin comportamentul liber al producătorului și consumatorui,
orientat de prețul pieței bunului respectiv.
Într-un mediu concurențial, distribuția veniturilor este rezultatul unui mod de a
îmbina dezideratul6 maximizării profitului cu dezideratul justiției sociale.
În cadrul mediului concurențial, libera inițiativă și piața sunt creatoare de
inegalități.
În măsura în care este deschisă, loială, reglementată și supravegheată,
concurența îndeplinește mai multe funcții:
 stimulează progresul general pentru că incită la inovație și creativitate;
 diferențiază agenții economici- ii favorizează pe cei abili, creativi și ii
elimină pe ceilalți;
 duce la diversificarea ofertei;
 permite cumpărătorului să găsescă furnizorul cel mai potrivit;
 poate avea o evoluție ce îl dezavantajează pe consumator.
Scopul concurenței diferă în funcție de obiectivul urmărit de fiecare dintre
subiecții participanți, astfel:
 producătorii urmăresc creșterea vânzărilor și obținerea de noi segmente
de piață, iar prețul cel mai avantajos este prețul cel mai ridicat, astfel
încât este posibilă maximizarea profitului;
 cumpărători doresc achiziționarea unor cantități cât mai mare de bunuri
la cel mai mic preț posibil, astfel încât în limitele resurselor monetare
disponibile să obțină maximizarea satisfacerii nevoilor.

6
Ceea ce ar fi de dorit să se întâmple, să se realizeze, cerință, dorință.

11
 CAPITOUL III
3. STUDIU DE CAZ

3.1.CASA DE MODĂ ȘI CREAȚIE DARCY

În cadrul casei de modă conduse de Darcy, casă de modă ce ii poartă și
numele, se pot identifica accesorii coutoure, care se adresează femeilor din înalta
societate a mediului urban.
Clienții tineri a lui Darcy pot găsi articolele colecției pentru tineret.
În primii ani ea și-a creat colecția și a făcut un mic profit din vinderea
articolelor fabricate în serii mici.
În cadrul casei de modă se identifică mai multe tipuri de produse, cum ar fi:
 Haine de lux;
 Haine pentru tineret;
 Produse cosmetice, fabricate in SUA;
 Costume pentru piesele de teatru și producțiile TV- ProTv fiind
clientul principal;
 Bijuterii de lux foarte scumpe, produse de francezi și comercializate
sub marca Bijuteriile Darcy;
 Apă de toaletă pentru tinerii- DD- acest parfum cu aromă
predominantă de măr a fost greșit poziționat ca fiind unul de lux. Deși
a fost lansat la un preț mai mic decât majoritatea parfumurilor,
aparținând unor mărci faimoase prezente în România în perioada
aceea, nu a avut succesul așteptat. În prezent, vânzările la acest parfum
sunt în creștere datorită faptului că prețul a fost menținut relativ
constant, devenind mai ieftin decât parfumurile franțuzești renumite.
Darcy și-a dezvoltat de-a lungul timpului o serie de afaceri, descoperind noi
oportunități, începând cu cererea de linii vestimentare și ajungând la deschiderea de
saloane de styling și coafură. Se pot identifica:
 Deschiderea primului magazin cu haine de lux;
 Lansarea parfumului DD în 1997;
 Înființarea unei agenții de manechine și o companie producătoare de
emisiune TV;
 Crearea de costume pentru piesele de teatru și emisiunile TV;

12
  Înființarea firmei Darcy Make-up Professional;
 Deschiderea a trei ateliere de croitorie dintre care două în Buftea;
 După crearea unei imagini, în calitate de designer vestimentar, în anul
2000 Darcy lansează un nou produs: bijuteriile de lux.

3.2. MEDIUL EXTERN AL FIRMEI (concurențial).

Activitatea casei de modă este rezultat al influențelor externe pe care le
suportă.
Deși deține un loc bine delimitat pe piață, casa de modă Darcy își desfăsoară
activitatea într-un mediu concurențial, deși sunt destul de greu de identificat
concurenții în industria de confecții datorită numărului mare de public țintă, al
nivelului de preț și a celor de calitate. Oricum sunt ”nișe”7 neacoperite sau cu
acoperire mică, cum ar fi hainele pentru gravide, femei de afaceri.
Produsele lui Darcy sunt poziționate ca fiind produse de ”casă”.
Se identifică în cadrul casei de modă Darcy un mediu concurențial emergent8,
caracterizat prin:
 Nevoia de inovare este foarte puternică;
 Nevoile pieței sunt foarte intense și se schimbă foarte repede;
 Posibilitățile de câștig sunt mari;
 Costurile inițiale sunt ridicare datorită seriilor mici de producție;
 Există bariere de intrare pe piață;
 Absența unor structuri de distribuție;
Deoarece se adresează unui segment de piață bine definit, casa de modă Darcy
are clienții săi, rămânând aproximativ aceeași pe parcursul trecerii timpului, segment
format din femeile din mediul urban, cu venituri destul de ridicate.

3.3. CONCURENȚA CASEI DE MODĂ.

Se pot remarca pe piața românească o serie de creatori de modă care își
definesc propriul stil și au un cuvânt serios de spus, dar care totuși nu s-au impus pe
piață, nu controlează piața și nu au spectacole de modă atât de grandioase cum are
Darcy.

7
Scobitură, adâncitură.
8
Care iese dintr-un mediu după ce l-a traversat.

13
 Casa de modă Darcy are cinci concurenți direcți care sunt cei mai importanți,
aceștia fiind:
 Venera Arapu- care este designerul propriei firme de confecții Dom
Co- acesta a absolvit o școală de modă la Paris și acum este asistenta
creatorului francez Galliano;
 Catinca Roman, una din câștigătoarele festivalului de modă din 1994,
absolvind școala de modă la Paris, avâd propria casă de modă;
 Cătălin Botezatu, director general al casei de modă Delphi;
 Irina Schrotter, creatorul al casei de modă Exclusiv;
 Max Mara, casa de modă italiană.
Firma Darcy trebuie să facă față unei concurențe extrem de puternice. Analiza
concurenței cu principalii concurenți cuprinde mai multe elemente:
 Prețul- firmele concurente au prețuri mai mari, ele adresându-se unui
segment de piață în care cerințele se axează mai mult pe calitate;
 Calitatea- este comparabilă cu a firmelor concurente deoarece
concurenții direcți au o calitate a materialelor superioară;
 Nivelul de inovabilitate- este un element de analiză ce poate genera
elemente contradictorii, în funcție de tipul clientelei, existând persoane
care preferă haine tradiționale cu un nivel redus de inovabilitate, și alte
persoane care caută noul, produse care necesită un nivel crescut de
inovabilitate, iar firma noastră se încadrează în această ultimă
categorie;
 Serviciile- firma Darcy oferă o gamă largă de servicii, mult mai largă
decât a concurența și de o calitate cel puțin egală;
 Promovarea- se realizează la o intensitate comparabilă cu firmele lui
Botezatu și Schrotter, însă la nivel internațional acestea din urmă au o
reputație mult mai bună;
 Rețeaua de distribuitori- este mai redusă față de firmele concurente,
fiind un punct slab al firmei.

14
 CONCLUZII

Piața este cea mai importantă schimbare pe care sistemul economic a

cunoscut-o, fiind locul bine cunoscut în care cererea se întâlnește cu oferta de produse
și servicii, în urma căruia consumatorul dictează companiei în termeni de cantitate,
calitate și preț ce să producă, cât să producă și mai ales când să producă bunuri și
servicii care să ii satisfacă nevoile de consum.
Criteriul esențial de diferențiere a piețelor este gradul de concentrare a
producției, care determină gradul de influențare a pieței, a prețului, precum și gradul
de satisfacere al consumatorului.
Mediul concurențial este o altă componentă majoră a schimbărilor care face să
concureze firmele între ele nu numai pentru a obține o poziție strategică pe piață
datorită, dar și pentru a avea accesul asigurat la o resursă limitată cunoscută de acum
sub denumirea de venitul disponibil al consumatorului.
Aceasta face ca firmele specializate în producerea de echipamente tehnologice
să intre în concurența cu firmele specializate în obținerea de produse lactate, de
exemplu.
Deciziile întreprinzătorilor pe piața concurențială vizează stabilirea
dimensiunii optime a ofertei pentru obținerea unui profit maxim. Maximizarea
profitului de către producători, în condițiile pieței concurențiale, duce în ultimă
instanță la maximizarea satisfacerii consumatorilor.
Piața este considerată un bun economic menită să satisfacă o nevoie umană.
Concurența reprezintă o componentă a pieței, cea care dinamizează întreaga
activitate economică. Concurența stimulează pe de-o parte oferă, iar pe de altă parte
cererea consumatorului pentru un produs de calitate la un preț cât mai mic.
Marile firme comerciale își elaborează propriile strategii prin care încearcă să
își apere produsele de concurenții de pe diferite piețe, prin care vor să câștige câți mai
mulți clienți, vor să câștige piața unui produs și să se impună.

15
 BIBLIOGRAFIE

1. Sîrghi Nicoleta, Microeconomie aprofundată- Terorie și aplicații, Editura Mirton,

Timișoara, 2008.

2. Duță A., Cismaș L., Sîrghi N., Imbrescu I., Vădășan I., Popovici A., Părean M.,
Microeconomie- note de curs, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2008.

3. Popescu C., Ciucur D., Morega D., Microeconomia concurențială, Editura

economică, București.

4. Băbăiță I., Duță A., Imbrescu I., Microeconomie, Editura de Vest, Timișoara,
2003.

5. Sîrghi N., Silași G., Microeconomie aprofundată, Editura Mirton, Timișoara, 2003.

6. Foltean F., Lădar L., Marketing, Editura Mirton, Timișoara, 2007

16