Lucrarea se intitulează Metodologia de desfășurare a misiunilor de audit public intern

și cuprinde o abordare sintetică, să prezinte aspectele conceptuale şi metodologice ale

auditului intern necesare de a fi însuşite în cadrul instituțiilor publice. Lucrarea a fost
concepută pentru a realiza un studiu aprofundat privind noțiunea respective procedura
misiunii de audit intern.
Practicarea acestei activităţi, auditorul insistă pe o serie de lucrări specifice
desfăşurării misiunii de audit intern, în lucrare sunt expuse competenţele profesionale
urmărite de a fi obţinute la acest curs prin prisma următoarelor subiecte:
- definirea conceptului de audit intern, înţelegerea rolului şi a valorii adăugate pe care
auditorul intern trebuie să-l aducă entităţii;
- sistemul de audit intern potrivit cadrului normativ şi procedural actual; - evaluarea
sistemului de control intern, politicilor şi activităţilor realizate de entitate;
- analiza şi evaluarea riscurilor asociate activităţilor din interiorul entităţii;
În prezenta lucrare sunt abordate aspectele cadrului legal de reglementare a auditului
intern cu evedenţierea problemelor existente în organizarea şi funcţionarea acestuia. De
asemenea, este elucidată organizarea internaţională a auditului intern public şi posibilitatea
preluării practicilor avansate pentru funcţionarea auditului intern din România.
În această lucrare am prezentat scopul respective rolul principal al auditului intern
public precum și diferența între auditul intern și auditul financiar. Recentele conflicte
financiare au demonstrat că riscul de fraudă contabilă poate fi difuz în orice tipologie de
sistem economic. În acest context, transparenţa informaţională, element indispensabil pentru
competitivitate pe piaţă, are o funcţionare eficientă a sistemelor de guvernanţă corporativă şi
mai ales a sistemelor de control. Toate acestea trebuie să fie adecvate unei reglementări în
materie de informaţie externă.
Problema guvernanţei va trebui privită, aşadar, ca un pilon fundamental contra
presiunilor ce induc la fraude, ca urmare a lipsei transparenţei fluxurilor informaţionale. În
toate modelele de guvernanţă corporatistă, reglementarea externă acoperă un rol primar în a
garanta eficienţa controalelor, însă rămâne centrală responsabilitatea entităţilor de a adopta un
mecanism virtuos sub profilul controalelor interne.
Un exemplu în acest sens, de „best practice”, îl pot reprezenta acele companii
multinaţionale care au ştiut să armonizeze regulile naţionale cu instrumentele tipice ale altor
modele de guvernanţă. Autorii şi-au stabilit ca obiectiv principal în această lucrare evaluarea
modelului de guvernanţă existent deja într-un grup de întreprinderi în conformitate cu
principiile de guvernanţă corporatistă.
 În prima parte a lucrării s-a realizat o analiză comparativă a modelelor de guvernanţă
corporatistă, insistând asupra rolului transparenţei comunicării, instrument principal în
prevenirea fraudelor, legătura dintre informaţii şi prevenirea fraudelor fiind independentă de
modelul de guvernanţă corporativă adoptat, de structura organigramei şi mecanismele de
control.
Lucrarea continuă, tot în prima parte, cu rolul auditului intern în prevenirea fraudelor
contabile, având în vedere că orice tip de guvernanţă, indiferent de modul în care este
configurată şi de piaţa de referinţă în care se găseşte, pentru a putea fi considerată eficientă
trebuie să prevadă mecanisme oportune de control, care să intervină în situaţii critice şi să
protejeze interesul tuturor categoriilor de utilizatori.
Rolul auditului intern al companiei, având în vedere şi influenţele asupra controlului
de gestiune, asumă o importanţă de prim-plan în sfera guvernanţei corporative. Acesta a fost
şi motivul pentru care autorii şi-au propus, în cea de-a doua parte a lucrării, construirea unui
model optim de gestionare a riscurilor în societăţile cotate şi necotate, iar în baza acestuia a
unui model optim de guvernanţă corporativă, la nivelul grupurilor de întreprinderi, insistând
asupra rolului fundamental al auditului.
În lumea afacerilor riscul de fraudă este din ce în ce mai des întălnit în cadrul firmelor
și cu toate acestea, entitățile care nu s-au confruntat înca cu aceasta problemă consideră ca nu
va apărea nici în viitor, preferând sa nu ia măsuri în acest sens. Frauda se întalnește atât în
mediul public cât și privat și se practică de cele mai multe ori în complicitate cu persoane din
cadrul entități fraudate – angajați, clienți și furnizori.
Consecintele fraudei sunt enorme pentru companie și-i pot amenința soliditatea și
reputația, costul fraudei pentru întreprinderile mici și mijlocii fiind totodata greu de
cuantificat, cu atât mai mult cu cât cea mai mare parte a situațiilor de fraudă nu sunt
cunoscute sau nu sunt făcute public.
Frauda are în principal consecințe financiare, însă efectele non-financiare sunt poate la
fel de importante și nu trebuie omise. Frauda poate antrena pierderea încrederii în companie
din partea clienților, acționarilor și altor parteneri și sa-i compromită în mod iremediabil
reputația.
Cea mai întalnită situație de fraudă este cea realizată de angajatii firmei însă foarte
întălnită este și frauda întreprinsă de proprietarii companiilor, de către directori sau alte
persoane însărcinate cu supervizarea diverselor activități. Scopul acestei lucrări este de a
evidenția rolul auditului intern în ipostaza de părghie economică în vederea limitării și
combaterii fraudelor din cadrul entităților publice și private.
 Lucrarea de față abordează noţiunile de bază privind auditul intern, planificarea
activităţilor de audit intern, procesul de organizare şi derulare a unei misiuni de audit intern,
supravegherea implementării rezultatelor auditului intern, monitorizarea şi evaluarea calităţii
lucrărilor de audit intern.
În aspect practic, se exersează proceduri specifice fiecărei etape de derulare a
lucrărilor misiunii de audit intern, inclusiv: planificarea şi iniţierea misiunii, exercitarea
lucrărilor în teren şi documentarea acestora, raportarea şi monitorizarea implementării
recomandărilor de audit. Totodată, lucrarea face referinţă la anumite repere istorice privind
conceptul de audit intern, abordează postulatele auditului intern şi explică noţiunile de audit
extern şi intern, precizează cadrul de referinţă al conceptului de audit intern, expune
considerentele generale privind sistemul de control intern şi raporturile sale cu auditorul
intern, tratează responsabilitatea auditorului vis-a-vis de detectarea fraudelor şi erorilor.
În concluzie auditul intern este o parte importantă a structurii de guvernanţă
corporativă în cadrul unei organizaţii. În mod tradiţional auditorii interni au fost în calitate de
“poliţişti”, care verifică şi monitorizează procedurile companiei şi nivelul de respectare a
regulilor. Aceasta ajută o organizaţie sa îndeplinească obiectivele printr-o abordare
sistematică, disciplinată pentru a evalua şi a îmbunătăţi eficienţa gestionării riscurilor,
controlul şi procesele de guvernare.
Rolul activității de audit intern s-a modificat de-a lungul timpului în contextual
schimbărilor profunde antrenate de globalizare și crizele economice. Noile context generează
din partea unor regiuni și țări emergente nevoia de a reduce decalajele existente față de țările
dezvoltate, din punct de vedere al organizării activității de audit, atât în sectorul public cât și
în sectorul privat. Dacă în trecut misiunile de audit erau mai ales de conformitate, de risc
financiar sau de evaluare a cadrului de control, în present proliferează misiunile de audit a
guvernanței corporative, a riscurilor procesului de management, a eticii, responsabilității
corporative sau durabilității cât și misiunile de consiliere ale managementului.
În România este mai bine organizat auditul intern la nivelul autorităților publice
centrale, dar la nivel local situația este încă doar parțial în conformitate cu prevederile legale.
Un prim pas a fost făcut prin modificarea cadrului legislativ (Legea nr. 672/2002 privind
auditul public intern) cu scopul de a sprijini organizarea auditului intern la nivelul autorităților
publice locale prin gruparea acestora în jurul unei entități organizatoare de compartiment de
audit intern.
În acest mod entitățile locale mici, fără capacitate financiară de a organiza
compartimente de audit intern, s-au asociat cu scopul de a înființa împreună o structură de
audit intern. Dar această soluție afectează însăși esența funcției de audit intern, auditorul fiind
o persoană din afara organizației.
Modelul propus de IIA prin care se poate măsura capacitatea auditului public intern
este o provocare pentru administrația publică din România deoarece considerăm că funcția de
audit intern în organizațiile publice este abia la primul nivel, cu unele excepții în APC. Acest
model poate fi folosit în evaluarea și compararea diferitelor state din perspectiva guvernanței
și a gestionării riscurilor ceea ce poate influența deciziile de investiții, alocarea fondurilor
externe sau siguranța cetățenilor.
În prezenta lucrare am dorit sa subliniez rolul auditorului intern in domeniul public în
detectarea, prevenirea şi monitorizarea riscurilor de fraudă şi modul de abordare a acestora.
Departamentele de audit intern ar trebui să formeze linii principale de apărare în lupta
împotriva mitei şi a corupţiei care să-şi desfăşoare activitatea în mod independent de
activităţile curente din companie şi să răspundă doar în faţa Consiliului Director sau a unui
organism echivalent. Dacă e cazul, şi asumându-şi în acelaşi timp responsabilitatea pentru
acţiunile întreprinse/lucrările efectuate, companiile pot externaliza activitatea de audit intern
unei organizaţii independente.
Prin urmare, comentariile dezvăluite în prezenta investigație cu privire la rolul
auditului intern in domeniul public în exercitarea celui extern conduc la anumite concluzii cu
adevărat de netăgăduit pentru lucrarea de faţă.
1. Deşi ca metodologie de exercitare, auditul extern este deosebit de cel intern, scopul
lor este acelaşi, adică aprecierea eficienţei sistemelor contabil şi de control intern – ceea ce
favorizează promovarea unei atitudini de cooperare şi stimulare reciprocă.
2. Ținând cont de importanţa pe care o are un personal competent şi fiabil în
asigurarea unui audit intern eficace, este necesar de a fi promovate metode efective în
domeniul resurselor umane prin care oamenii sunt angajaţi, apreciaţi, instruiţi şi remuneraţi.
3. Faptul că nivelul testelor profesionale şi al testelor de conformitate cu care trebuie
să opereze auditorul extern sunt în funcţie de profesionalismul, obiectivitatea şi relevanţa de
derulare a auditului intern – constituie un adevăr indiscutabil.
4. La examinarea rolului auditului intern în exercitarea auditului financiar extern este
necesar să fie luate în considerare gardul de independenţă al auditorului intern, nivelul de
calificare profesională şi experienţa acumulată în domeniul care face obiectul auditului,
precum şi direcţiile ori verificările pe care are obligaţia să le efectueze
Auditurile interne trebuie efectuate inclusiv la nivelul Consiliului Director şi la toate
nivelele de management şi ale altor categorii de angajaţi. Auditul intern reprezintă un
instrument util pentru depistarea fraudei interne. Pentru a fi eficient, auditorii au nevoie să
aibă acces la informaţii la timp şi au nevoie de instrumente tehnologice (calculatoare) pentru a
audita sistemele şi dosarele computerizate.
Auditul intern a avut, în anul 2016, o contribuţie remarcabilă la îmbunătăţirea
proceselor de management al riscurilor, de control şi de guvernanţă, prin formularea de
recomandări adecvate, fiind o prezenţă activă în cadrul activităţilor entităţilor publice si
private. Cu toate că evaluările realizate în domeniul managementului riscurilor şi procesului
de guvernanţă sunt în faza de dezvoltare, din punct de vedere al strategiilor şi al abordărilor de
audit, rezultatele serviciilor de audit intern se înscriu pe o linie ascendentă.