Ghidul Voluntarului 2022

GHIDUL VOLUNTARULUI DIN SAJ CLUJ
CUPRINS
CAPITOLUL I. ........................................................................................................................................................ 2
INTRODUCERE...................................................................................................................................................... 2
1. ISTORICUL SAJ .................................................................................................................................................... 2
2. LEGEA VOLUNTARULUI DIN ROMÂNIA NR. 78/2014 ......................................................................................... 4
CAPITOLUL II...................................................................................................................................................... 11
SUPORTUL VITAL DE BAZĂ (BASIC LIFE SUPPORT) .............................................................................. 11
1. ADULT............................................................................................................................................................... 11
2. PEDIATRIC......................................................................................................................................................... 15
3. OBSTRUCȚIA CĂILOR AERIENE SUPERIOARE CU CORP STRĂIN........................................................................ 17
CAPITOLUL III. ................................................................................................................................................... 19
ALS .......................................................................................................................................................................... 19
1. ALS (Advanced Life Support = Suportul Vital Avasat) ...................................................................................... 19
2. SITUAȚII SPECIALE DE RESUSCITARE ................................................................................................................ 22
CAPITOLUL IV. ................................................................................................................................................... 24
ATLS ....................................................................................................................................................................... 24
1. Politraumatizat vs. Policontuzionat ................................................................................................................. 24
2. ATLS (Advanced Trauma Life Support)............................................................................................................. 25
3. Dispozitive de imobilizare ................................................................................................................................ 28
CAPITOLUL V. ..................................................................................................................................................... 34
STATUSUL MENTAL ALTERAT ...................................................................................................................... 34
1. Coma ................................................................................................................................................................ 37
2. Hipertensiunea intracraniană .......................................................................................................................... 38
3. Convulsii și status convulsiv ............................................................................................................................. 38
4. Eclampsia ......................................................................................................................................................... 42
5. Sincopa ............................................................................................................................................................. 43
6. Lipotimia .......................................................................................................................................................... 44
7. Intoxicaţii.......................................................................................................................................................... 45
8. Accidentul Vascular Cerebral (AVC) ................................................................................................................. 46
ABREVIERI: ........................................................................................................................................................... 49
BIBLIOGRAFIE: ...................................................................................................................................................... 50
1
CAPITOLUL I.
INTRODUCERE
1. ISTORICUL SAJ
În 28 iulie 1906, pe străzile Bucureştiului a circulat prima ambulanţă - o trăsură cu cai şi un

echipaj format din sergenţi de oraş, medicii interni şi sanitari, instruiţi chiar de dr. Nicolae Minovici, cel
care întemeiase în acelaşi an Societatea de Salvare.
În 1995, Stația de Salvare Municipiului București ia numele de acum, SABIF, iar la nivelul
întregii țări, în fiecare județ, stațiile de Salvare se reorganizează, modificându-și numele, în Servicii
Județene de Ambulanță.
Serviciul de Ambulanţã al Judeţului Cluj are în alcãtuire o staţie centralã – Cluj Napoca şi 5
substaţii aferente fiecãrui municipiu/oraş: Huedin, Dej, Gherla, Turda, Câmpia Turzii.
Flota Serviciului de Ambulanţã al Judeţului Cluj este formatã din 5 autosanitare de tip C2; 30
autosanitare de tip B2; 20 autosanitare de tip A1/2; 10 autosanitare de tip AMD.
Ambulanţa tip C2 este destinată intervenţiei medicale de urgenţă la cel mai înalt nivel şi
transportului medical asistat al pacientului critic, fiind dotată cu echipamente, materiale şi medicamente
de terapie intensivă.
Echipajul ambulanţei tip C2 este coordonat de către un medic specialist în urgențe. În
componența echipajului mai activează un asistent medical de urgență și un ambulanțier (conducător auto
cu pregătire medicală în urgențe) ± voluntari.
Ambulanţa tip B2 este destinată acordării primului ajutor calificat. În echipajul medical de
urgenţă sunt minimum două persoane: un asistent medical cu pregătire în acordarea asistenţei medicale
de urgenţă și un ambulanţier ± voluntari.
Ambulanţă tip A1, este destinată transportului sanitar neasistat al unui singur pacient, fiind
dotată cu echipamentele şi materialele minime necesare acordării primului ajutor în caz de nevoie.
2
Ambulanţă tip A2 este destinată transportului sanitar neasistat al unuia sau al mai multor
pacienţi pe targă şi/sau scaune, fiind dotată cu echipamentele şi materialele minime necesare acordării
primului ajutor în caz de nevoie; echipajul este format din unul sau doi ambulanțieri.
Ambulanța de tip ACD (ECU) este destinată consultațiilor de urgență la domiciliu. Echipajul
este format dintr-un medic cu specializarea medicină de familie şi un conducător auto (ambulanţier).
Personalul medical operativ din cadrul Serviciului de Ambulanţã al Judeţului Cluj este alcãtuit
din:
- 26 medici
- 105 asistenţi medicali
- 132 ambulanţieri
- 20 operatori radio
Motto: "Totdeauna tuturor, gata pentru ajutor"
3
2. LEGEA VOLUNTARULUI DIN ROMÂNIA NR. 78/2014
VOLUNTAR, -Ă, (Despre oameni și manifestările lor). – acea persoane care

acționează de bunăvoie, din proprie inițiativă, nesilit de nimeni, în mod conștient; (despre
acțiuni) care se face de bunăvoie, fără constrângere. ◊ Act voluntar = acțiune săvârșită de
cineva în mod conștient, voit.
LEGEA VOLUNTARULUI DIN ROMÂNIA NR 78/2014
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
ART. 1
(1) Prezenta lege reglementează participarea persoanelor fizice la activităţile de voluntariat
desfăşurate în folosul altor persoane sau al societăţii, organizate de persoane juridice de
drept public sau de drept privat fără scop lucrativ.
(2) Voluntariatul este un factor important în crearea unei pieţe europene competitive a
muncii şi, totodată, în dezvoltarea educaţiei şi formării profesionale, precum şi pentru
creşterea solidarităţii sociale.
ART. 2
(1) Statul român recunoaşte valoarea socială a activităţilor de voluntariat ca expresie a
cetăţeniei active, a solidarităţii şi responsabilităţii sociale, precum şi valoarea profesională
ca expresie a dezvoltării personale, profesionale, interculturale şi lingvistice a persoanelor
care desfăşoară aceste activităţi.
(2) Statul susţine dezvoltarea mişcării de voluntariat la nivel local, naţional şi internaţional,
cu respectarea independenţei şi diversităţii acesteia, în scopul îndeplinirii sale artistice şi
culturale, sportive şi recreative, educaţionale, ştiinţifice, de cercetare, de tineret, de
reprezentare, de mediu, de sănătate, sociale, de solidaritate, de dezvoltare comunitară, de
ajutor umanitar, civic şi filantropic şi altele asemenea.
(3) Statul român sprijină dezvoltarea voluntariatului prin toate instituţiile sale care
activează în domenii în care se desfăşoară activităţi de voluntariat potrivit legii.
ART. 3
În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a) voluntariatul reprezintă participarea voluntarului persoană fizică la activităţi de interes
public desfăşurate în folosul altor persoane sau al societăţii, organizate de către persoane
juridice de drept public sau de drept privat, fără remuneraţie, individual sau în grup;
b) activitatea de interes public reprezintă activitatea desfăşurată în domenii precum: arta şi
cultura, sportul şi recreerea, educaţia şi cercetarea, protecţia mediului, sănătatea, asistenţa
socială, religia, activismul civic, drepturile omului, ajutorul umanitar şi/sau filantropic,
dezvoltarea comunitară, dezvoltarea socială;
c) organizaţia-gazdă este persoana juridică de drept public sau de drept privat, fără scop
lucrativ, care organizează şi administrează activităţi de voluntariat;
4
d) contractul de voluntariat reprezintă convenţia încheiată între un voluntar şi organizaţia-
gazdă, în temeiul căreia prima parte se obligă să presteze o activitate de interes public, fără
a fi remunerată, iar cea de-a doua se obligă să ofere o activitate adecvată solicitării sau
pregătirii voluntarului;
e) voluntarul este orice persoană fizică, fără deosebire de rasă, origine etnică, religie, sex,
opinie, apartenenţă politică, care a dobândit capacitate de muncă potrivit legislaţiei în
domeniul muncii şi desfăşoară activităţi de voluntariat;
f) beneficiarul activităţii de voluntariat este persoana fizică, alta decât soţul/soţia şi copiii,
sau persoana juridică în folosul căreia se desfăşoară activitatea de voluntariat;
g) coordonatorul voluntarilor este voluntarul sau angajatul organizaţiei-gazdă, care
îndeplineşte sarcinile legate de coordonarea şi administrarea activităţii voluntarilor.
ART. 4
Prezenta lege se fundamentează pe următoarele principii:
a) participarea ca voluntar, activitate de interes public, neremunerată şi bazată pe o decizie
liber consimţită a voluntarului;
b) implicarea activă a voluntarului în viaţa comunităţii;
c) desfăşurarea voluntariatului cu excluderea remuneraţiei din partea beneficiarului
activităţii;
d) participarea persoanelor la activităţile de voluntariat, pe baza egalităţii de şanse şi de
tratament, fără discriminări;
e) activitatea de voluntariat nu substituie munca plătită;
f) caracterul de interes public al activităţii de voluntariat.
ART. 5
Activităţile de voluntariat izolate, sporadic prestate, în afara raporturilor cu persoanele
juridice prevăzute la art. 1, din raţiuni familiale, de prietenie sau de bună vecinătate nu fac
obiectul prezentei legi.
ART. 6
Autorităţile administraţiei publice sprijină derularea activităţilor de voluntariat prin
includerea în strategiile de dezvoltare locală sau naţională a unor capitole distincte despre
rolul voluntariatului ca resursă de dezvoltare a bunăstării sociale, şi nu ca modalitate de
reducere a cheltuielilor, precum şi modul de sprijinire a voluntariatului pentru atingerea
priorităţilor locale sau naţionale.
ART. 7
(1) Autorităţile administraţiei publice locale susţin voluntariatul ca metodă recunoscută
prin care cetăţenii pot participa activ la activităţi de voluntariat în comunităţile lor, metodă
ce le permite acestora să abordeze probleme legate de acţiuni umanitare, mediu
înconjurător, probleme sociale, şi altele asemenea.
(2) Autorităţile administraţiei publice locale se întâlnesc anual cu reprezentanţii legali ai
organizaţiei-gazdă, pe raza unităţilor administrativ-teritoriale pe care le conduc, în vederea
organizării unei cooperări efective în activităţile de interes public desfăşurate de către
5
voluntari, precum şi în vederea promovării, la nivel local, a acestor activităţi, a rezultatelor
şi impactului social survenit.
(3) Autorităţile administraţiei publice locale promovează şi susţin organizarea de
evenimente cu ocazia Zilei Internaţionale a Voluntariatului, în data de 5 decembrie a
fiecărui an.
ART. 8
(1) Activităţilor de voluntariat organizate în afara României de către organizaţii-gazdă de
naţionalitate română, în parteneriat cu organizaţii din ţara respectivă, desfăşurate în temeiul
unui contract de voluntariat semnat în România, le sunt aplicabile prevederile prezentei
legi.
(2) Voluntarilor cetăţeni străini le este garantată rezidenţa pe teritoriul statului român pe
durata contractului de voluntariat, în limitele şicondiţiile impuse de legislaţia privind
regimul străinilor în România.
ART. 9
(1) Activitatea de voluntariat se desfăşoară în urma unei cereri din partea organizaţiei-
gazdă, prin care aceasta îşi manifestă disponibilitatea de a colabora cu voluntari.
Organizaţia-gazdă are posibilitatea de a refuza motivat cererea unui candidat de a deveni
voluntar, în condiţiile prevăzute în statutul acesteia, în funcţie de tipul de activitate
desfăşurată, şi cu respectarea art. 4 lit. c).
(2) Cererea emisă deorganizaţia-gazdă persoană juridică de drept public, prin care este
manifestată disponibilitatea de a colabora cu voluntari, se realizează printr-un anunţ public.
(3) Organizaţia-gazdă oferă instruire iniţială cu privire la:
a) structura, misiunea şi activităţile organizaţiei-gazdă;
b) drepturile şi responsabilităţile voluntarului;
c) regulamentele interne care reglementează implicarea voluntarului.
(4) Organizaţia-gazdă poate oferi voluntarilor, în condiţiile legislaţiei din domeniul
educaţiei şi formării profesionale, cursuri de instruire, formare şi pregătire profesională în
domeniul în care aceasta activează.
ART. 10
(1) Este interzis, sub sancţiunea anulabilităţii, să se încheie contract de voluntariat în scopul
de a evita încheierea unui contract individual de muncă sau, după caz, a unui contract civil
de prestări de servicii ori a altui contract civil cu titlu oneros pentru efectuarea prestaţiilor
respective.
(2) Activitatea de voluntariat se consideră experienţă profesională şi/sau în specialitate, în
funcţie de tipul activităţii, dacă aceasta este realizată în domeniul studiilor absolvite.
(3) Pe durata perioadei activităţii de voluntariat, precum şi la încheierea activităţii de
voluntariat, organizaţia-gazdă, la cererea voluntarului, eliberează un certificat de
voluntariat la care este anexat un raport de activitate. Acestea se întocmesc în limba română
dacă au fost emise pe teritoriul României.
(4) Certificatul de voluntariat va conţine următoarele elemente:
a) datele de identificare ale organizaţiei-gazdă care emite certificatul;
6
b) numărul de înregistrare şi data emiterii certificatului;
c) numărul de înregistrare şi data contractului de voluntariat;
d) numele, prenumele şi datele de identificare ale voluntarului;
e) perioada şi numărul de ore de voluntariat;
f) numele şi prenumele coordonatorului voluntarilor;
g) numele şi prenumele reprezentantului legal al organizaţiei-gazdă;
h) menţiunea "Voluntarul şi organizaţia emitentă sunt responsabili pentru
veridicitatea datelor şi informaţiilor cuprinse în acest certificat".
(5) Certificatele de voluntariat sau documentele echivalente eliberate de organizaţii-gazdă
dintr-un alt stat sunt recunoscute în România în măsura în care conţin elementele prevăzute
la alin. (4) şi sunt prezentate în copie autentificată şi traducere legalizată.
(6) Raportul de activitate va conţine următoarele elemente:
a) activităţile de voluntariat prestate;
b) atribuţiile asumate;
c) aptitudinile dobândite.
ART. 11
(1) Voluntariatul se desfăşoară pe baza unui contract încheiat în formă scrisă, în limba
română, între voluntar şi organizaţia-gazdă.
Obligaţia de încheiere a contractului de voluntariat în formă scrisă revine organizaţiei-
gazdă. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.
(2) În cazul încheierii contractului de voluntariat cu un cetăţean străin, organizaţia gazdă
poate să-i pună acestuia la dispoziţie un interpret.
(3) Organizaţia-gazdă este obligată ca, anterior începerii activităţii de voluntariat, să
înmâneze voluntarului un exemplar din contractul de voluntariat.
(4) Anterior începerii activităţii, contractul de voluntariat se înregistrează în registrul de
evidenţă a voluntarilor ţinut de organizaţia-gazdă.
(5) Contractul de voluntariat este însoţit obligatoriu de fişa de voluntariat şi fişa de protecţie
a voluntarului.
(6) Contractul de voluntariat trebuie să conţină următoarele clauze:
a) datele de identificare ale părţilor contractante;
b) descrierea activităţilor pe care urmează să le presteze voluntarul;
c) timpul şi perioada de desfăşurare a activităţii de voluntariat;
d) drepturile şi obligaţiile părţilor;
e) stabilirea cerinţelor profesionale, a abilităţilor sociale, intereselor de dezvoltare, a
celor de sănătate, confirmate prin certificate de sănătate sau alte documente;
f) condiţiile de reziliere a contractului.
(7) Contractul de voluntariat încetează în următoarele condiţii:
a) la expirarea termenului stabilit în contract, respectiv la data la care prestaţiile care
fac obiectul contractului au fost executate;
b) de comun acord;
c) când organizaţia-gazdă îşi încetează activitatea;
7
d) prin denunţare unilaterală, în condiţiile art. 21;
e) în caz de reziliere a contractului.
(8) Fişa de voluntariat conţine descrierea în detaliu a tipurilor de activităţi pe care
organizaţia-gazdă şi voluntarul au convenit că acesta din urmă le va desfăşura pe parcursul
contractului de voluntariat.
(9) Fişa de protecţie a voluntarului conţine instrucţiuni cu privire la desfăşurarea activităţii
acestuia, cu respectarea prevederilor legale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
Pentru activităţi ce ies din domeniul de acoperire al fişei de protecţie a voluntarului,
organizatorii activităţii vor apela la inspectoratele teritoriale de muncă ce vor pune la
dispoziţia acestora instrucţiuni de securitate a muncii specifice activităţii respective.
(10) Organizaţia-gazdă este obligată să ţină evidenţa voluntarilor, a duratei şi a tipului
activităţilor desfăşurate şi evaluării voluntarilor, pe baza criteriilor stabilite în regulamentul
intern.
ART. 12
Contractul de voluntariat trebuie să conţină minimum următoarele drepturi ale
voluntarului:
a) dreptul de a desfăşura activitatea de voluntariat în concordanţă cu capacitatea şi
disponibilitatea acestuia;
b) dreptul de a solicita organizaţiei-gazdă eliberarea certificatului de voluntariat
însoţit de raportul de activitate;
c) dreptul la confidenţialitate şi protecţia datelor personale;
d) dreptul la timp liber corespunzător cu activitatea de voluntariat.
ART. 13
(1) Contractul de voluntariat trebuie să conţină următoarele obligaţii ale voluntarului:
a) obligaţia de a presta o activitate de interes public, fără remuneraţie;
b) obligaţia unei conduite complementare cu obiectivele generale ale voluntariatului
-îmbunătăţirea calităţii vieţii şi reducerea sărăciei, dezvoltare sustenabilă, sănătate,
prevenirea şi gestionarea efectelor dezastrelor, incluziunea socială şi, totodată, lupta
împotriva excluderii sociale şi discriminarea;
c) obligaţia voluntarului de a îndeplini sarcinile prevăzute în fişa de voluntariat,
precum şi respectarea instrucţiunilorstipulate în fişa de protecţie a voluntarului;
d) obligaţia de a păstra confidenţialitatea informaţiilor la care are acces în cadrul
activităţii de voluntariat, pe perioada desfăşurării contractului de voluntariat şi pe o
perioada de 2 ani după încetarea acestuia;
e) obligaţia de a anunţa indisponibilitatea temporară de a presta activitatea de
voluntariat în care este implicat.
(2) Răspunderea voluntarului în astfel de situaţii se angajează potrivit regulilor stabilite în
legislaţia în vigoare şi în regulamentele interne ale organizaţiei-gazdă.
ART. 14
Contractul de voluntariat trebuie să conţină următoarele drepturi ale organizaţiei-gazdă:
a) dreptul de a stabili organizarea şi funcţionarea activităţii de voluntariat;
8
b) dreptul de a iniţia conţinutul fişei de voluntariat, pe care o adaptează la solicitarea
şi pregătirea voluntarului, precum şi la tipul de activităţi de voluntariat desfăşurate de către
organizaţia-gazdă;
c) dreptul de a exercita controlul asupra modului de implementare a fişei de
voluntariat prin coordonatorul de voluntari;
d) dreptul de a constata abaterile voluntarului, raportate la clauzele stabilite în
contractul de voluntariat, fişa de voluntariat şi/sau în fişa de protecţie a voluntarului.
ART. 15
(1) Contractul de voluntariat trebuie să cuprindă următoarele:
a) obligaţia organizaţiei-gazdă de a asigura desfăşurarea activităţilor sub conducerea
unui coordonator de voluntari, cu respectarea condiţiilor legale privind securitatea şi
sănătatea în muncă, în funcţie de natura şi de caracteristicile activităţii respective;
b) posibilitatea organizaţiei-gazdă de a suporta cheltuielile de hrană, cazare şi
transport pentru voluntar în desfăşurarea activităţii sale de voluntariat, în limita sumelor
alocate cu această destinaţie. Voluntarul poate renunţa la cheltuielile de hrană, cazare şi
transport printr-o declaraţie pe propria răspundere, aprobată de conducerea organizaţiei-
gazdă;
c) posibilitatea organizaţiei-gazdă de a suporta alte cheltuieli ocazionate de
desfăşurarea activităţii de voluntariat, cu excepţia celor aferente muncii prestate de către
voluntar în limita sumelor alocate cu această destinaţie. Voluntarul poate renunţa la
cheltuielile mai sus menţionate printr-o declaraţie pe propria răspundere, aprobată de
conducerea organizaţiei-gazdă.
(2) La solicitarea voluntarului, organizaţia-gazdă poate încheia contract de asigurare
împotriva riscurilor de accident şi de boală sau a altor riscuri ce decurg din natura activităţii,
în funcţie de complexitatea activităţii la care participă acesta şi în limita sumelor alocate
cu această destinaţie.
ART. 16
În executarea contractului de voluntariat, voluntarul se subordonează coordonatorului
voluntarilor, numit în condiţiile art. 3lit. g). În situaţia în care, prin desfăşurarea activităţilor
de voluntariat, se cauzează prejudicii unor terţe persoane, organizaţia-gazdă va răspunde
solidar cu voluntarul, în condiţiile legii sau ale contractului de voluntariat, dacă acestea nu
au fost determinate de culpa exclusivă a voluntarului.
ART. 17
Executarea obligaţiilor contractuale ce revin voluntarului nu se poate face prin
reprezentare.
ART. 18
Răspunderea pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a contractului
devoluntariat este supusă prevederilor Legii nr. 287/2009privind Codul civil, republicată,
cu modificările ulterioare.
9
ART. 19
Dacă pe parcursul executării contractului de voluntariat intervine, independent de voinţa
părţilor, o situaţie de natură să îngreuneze executarea obligaţiilor ce revin voluntarului,
contractul va fi renegociat, iar dacă situaţia face imposibilă executarea contractului, acesta
încetează de plin drept.
ART. 20
(1) Negocierea sau renegocierea contractului de voluntariat se va face la cererea scrisă a
uneia dintre părţi, în condiţiile stabilite prin contractul de voluntariat.
(2) La negocierea clauzelor şi la încheierea contractelor de voluntariat părţile sunt egale şi
libere.
ART. 21
Denunţarea unilaterală a contractului de voluntariat are loc la iniţiativa oricăreia dintre
părţi, care se comunică şi se motivează în scris. Condiţiile denunţării se stabilesc prin
contractul de voluntariat, termenul de preaviz fiind de 15 zile.
ART. 22
(1) Litigiile izvorâte din încheierea, modificarea, executarea sau încetarea contractului de
voluntariat se soluţionează pe cale amiabilă sau prin procedura de mediere, iar, în caz de
nesoluţionare, de către instanţele civile.
(2) Acţiunile izvorâte din contractul de voluntariat sunt scutite de taxă de timbru.
ART. 23
La concursurile organizate pentru ocuparea posturilor, dacă doi sau mai mulţi candidaţi
obţin punctaje egale, autorităţile şi instituţiile publice şi angajatorii persoane fizice sau
juridice pot acorda punctaj suplimentar candidaţilor care prezintă unul sau mai multe
certificate de voluntariat obţinute din activităţi de voluntariat, eliberate în condiţiile
prevăzute de prezenta lege, în situaţia în care acestea constituie criterii de selecţie.
ART. 24
Dispoziţiile prezentei legi nu se aplică personalului din cadrul serviciilor de urgenţă
voluntare constituite conform legii, precum şi persoanelor cărora le sunt aplicabile
dispoziţiile legale privitoare la prestarea serviciului militar pe bază de voluntariat.
ART. 25
Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al
României, Partea I.
ART. 26
La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legeavoluntariatului nr. 195/2001,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 25 aprilie 2007.
10
CAPITOLUL II
SUPORTUL VITAL DE BAZĂ (BASIC LIFE SUPPORT)
1. ADULT
Introducere
Stopul cardio respirator spontan este unul din principalele cauze de mortalitate din Europa. În urma
unor studii, s-a demonstrat că, aproximativ 76% din pacienţii cu stop cardio respirator spontan au în
primele minute de la prăbuşire, fibrilaţie ventriculară. Tratamentul corect al acestei aritmii este masajul
cardiac şi defibrilarea precoce cu ajutorul unui AED (Automated External Defibrilator).
Lanţul Supravieţuirii
Pentru a creşte şansele unei resuscitări reuşite, trebuie respectate câteva elemente de bază care sunt
descrise în lanţul supravieţuirii.
1. Recunoaşterea rapidă şi alertarea salvatorilor

Dacă este posibil se doreşte identificarea durerii toracice de origine cardiacă și alertarea
salvatorilor înainte ca pacientul să se prăbuşească. Dacă stopul cardio respirator este deja produs se doreşte
recunoaşterea cât mai rapidă a acestuia, începerea resuscitării şi alertarea salvatorilor.
Cheia recunoaşterii stopului este reprezentată de un pacient inconştient care nu respiră normal.
2. Începerea cât mai rapidă a resuscitării cardio-pulmonare
Începerea resuscitării în primele 10 secunde creşte şansa supravieţuirii de 4 ori.
3. Defibrilarea precoce
Defibrilarea în primele 3-5 minute poate asigura o supravieţuire de până la 70%.
4. Suportul vital avansat şi îngrijirile post resuscitare.
Suportul vital avansat ce presupune atât administrarea de medicamente cât şi protezarea căilor
aeriene, poate fi necesar în cazul în care resuscitarea iniţială a eşuat. Îngrijirile post resuscitare sunt necesare
pentru a creşte calitatea vieţii ulterioare a pacientului.
11
Secvenţa BLS
1) Siguranţa salvatorului - primul lucru de care un salvator trebuie să fie sigur este propria
siguranţă, de aceea se doreşte ca înainte de a efectua orice manevră sau chiar înainte de a ne apropia de
pacient să identificăm orice pericol, iar dacă este posibil să îl indepărtăm. (vezi siguranţa salvatorului la
capitolul ATLS).
2) Evaluarea stării de conştienţă - pacientul va fi stimulat verbal şi tactil (prin uşoarã

scuturare a umerilor). Dacă pacientul răspunde, acesta va fi lăsat în poziţia în care a fost găsit cu condiţia
ca mediul din jurul său să fie sigur. Salvatorul va încerca să comunice cu pacientul şi să afle dacă acesta
are nevoie de asistenţă medicală de specialitate.
Dacă pacientul nu răspunde (pacientul este inconştient) se trece la paşii descrişi în continuare.
3) Deschiderea căilor aeriene şi evaluarea respiraţiei - dacă este necesar, pacientul va

fi întors în decubit dorsal, privim cavitatea bucalã şi eliminãm orice obiect străin aflat la acest nivel, după
care, cu ajutorul unei mâini plasate pe fruntea pacientului şi cu 2 degete sub menton se va efectua
hiperextensia capului. După efectuarea acestor manevre menţineţi în continuare capul în hiperextensie şi
evaluaţi respiraţia prin metoda PAS maxim 10 secunde.
P - Priveşte expansiunea toracelui
A - Ascultă zgomotele respiratorii
S - Simte inspirul si expirul pe obraz
Dacă nu respiră normal sau are mai puţin de 2 respiraţii în 10 secunde, pacientul se află în stop
cardio-respirator. Dacă aveţi orice dubiu asupra respiraţiei pacientului acesta va fi tratat ca un pacient în
stop cardio-respirator.
12
În cazul în care pacientul respiră normal acesta va fi aşezat în poziţia laterală de siguranţă – nu mai
mult de 20 de minute pe fiecare parte şi reevaluat periodic – 2 min.
Atenţie!
În primele momente ale stopului cardio-respirator pacientul poate să prezinte respiraţii agonice
(superficiale şi ineficiente).
4) Alertarea serviciilor de urgenţa şi accesul la AED - în acest moment, salvatorul are

destule informaţii pentru a alerta corect serviciile de urgenţă prin intermediul numărului european unic de
urgenţă (112). Este de preferat ca întreaga conversaţie să se facă prin intermediul difuzorului pentru a nu
împiedica efectuarea RCP (resucitare cardio pulmonară). Dacă incinta în care vă aflaţi dispune de un AED
salvatorul trebuie să trimită o persoană care să aducă dispozitivul.
Atenţie!
Dacă sunteţi singur nu părăsiţi victima pentru a aduce dispozitivul! Efectuaţi RCP!
5) Efectuarea masajului cardiac şi a respiraţiilor artificiale - salvatorul se va aşeza în
genunchi lângă victimă, îşi va plasa mâinile pe mijlocul sternului acesteia şi va începe masajul cardiac.
13
Masajul cardiac:
- se efectuează pe mijlocul sternului fără ca degetele să creeze presiune pe arcul costală
- se efectuează cu o frecvenţă de 100-120/ min
- amplitudinea compresiunilor va avea 5-6 cm.
- după fiecare compresiune este necesară decomprimarea totală a toracelui fără ca mâinile să piardă
contacul cu cutia toracică
- poziţia corectă a salvatorului este cu genunchii cât mai aproape de victimă, la 90 de grade deasupra
victimei cu mâinile întinse
- raportul compresiuni toracice-respiraţii artificiale este 30:2
Respiraţiile artificiale
- se efectuează realizând hiperextensia capului şi deschiderea cavităţii bucale
- salvatorul va realiza o cât mai bună etanşietate în jurul gurii pacientului
- salvatorul va insufla o cantitate de aproximativ 600-700 ml aer într-o secundă după care se va pregăti de
următoarea insuflaţie
Atenţie!
Timpul în care masajul cardiac este întrerupt pentru a efectua respiraţiile artificiale nu trebuie să
depaşească 10 secunde.
Dacă salvatorul nu cunoaşte victima şi nu doreşte să efectueze respiraţii artificiale, el poate efectua
doar masaj cardiac deoarece în primele minute ale stopului cardio-respirator sângele ramâne oxigenat.
Resuscitarea se întrerupe doar în cazul în care:
- salvatorul devine extenuat
- personalul medical de urgenţă preia manevrele
- pacientul îşi revine (se mişcã, deschide ochii şi respiră normal).
6) Folosirea AED-ului - Se vor monta patch-urile conform instrucţiunilor de pe carcasa
aparatului. Se va încerca montarea acestora fără a întrerupe masajul cardiac.
14
În cazul în care aparatul recomandă şoc, salvatorul trebuie să fie atent ca nimeni să nu atingă pacientul în
momentul livrării şocului.
După livrarea şocului se va continua RCP cu minimizarea întreruperii masajului cardiac.
2. PEDIATRIC
În acest curs vor fi prezentate doar particularităţile resuscitării pacientului pediatric şi NU

întregul protocol (a se citi protocol BLS adulţi).
Introducere
Suportul vital de bază pediatric diferă prin câteva particularităţi de cel al adultului datorită
fiziologiei diferite a copilului dar şi datorită prevalenţei mai mari a stopului cardio respirator determinat
de asfixie în rândul copiilor.
Algoritm
Se începe cu evaluarea stării de conştienţă a copilului şi se aplică acelaşi protocol ca la adult cu
excepţia evaluării respiraţiei la un copil inconştient care se va face doar după cele 5 respiraţii artificiale
iniţiale.
Resuscitarea la copil va fi întotdeauna începută cu cele 5 respiraţii salvatoare de viaţă deoarece
majoritatea stopurilor cardio-respiratorii la copii apar prin asfixie (mai ales la copii cu vârste fragede).
15
Evalurare respiraţiei se face prin aceeaşi manevră ca și în cazul adultului cu atenţie deosebită ca
în timpul hiperextensiei capului salvatorul să nu apese pe ţesutul moale de sub mentonul copilului (se
poate realiza obstrucţie la nivelul căii respiratorii mai ales la sugari).
Masajul cardiac se poate efectua cu ambele mâini, cu o singură mână, sau cu cele 2 police în
funcţie de vârsta copilului.
Masajul cardiac va fi efectuat cu o frecvenţă de 120 compresiuni într-un minut, cu un raport

compresiuni respiraţii de 15 la 2.
16
Respiraţiile artificiale vor fi efectuate acoperind atât gura cât şi nasul copilului de către buzele
salvatorului realizând astfel etanşietatea și doar cu cantitatea de aer existentă în cavitatea bucala a
salvatorului..
Atenţie!
În cazul copilului inconştient care respiră ce a fost pus în poziţie laterală de siguranţă starea
acestuia va fi reevaluata constant.
Dacã este un singur salvator, apelul la 112 sau solicitarea unui ajutorul este efectuat doar dupã un
minut de manevre RCP-ul.
Resuscitarea copilului nu se întrerupe până la ajungerea personalului competent la faţa locului,
epuizării salvatorului sau semne clare că copilul a ieşit din stop. (vezi BLS adulţi).
3. OBSTRUCȚIA CĂILOR AERIENE SUPERIOARE CU CORP STRĂIN
• Reprezintă o cauză frecventă dar tratabilă de moarte accidental – inamicul numărul 1.

• Datorită faptului că pacienții sunt inițial conștienți și răspund la stimuli în momentul obstrucției
căilor aeriene superioare, există posibilitatea intervențiilor rapide, care pot fi salvatoare de viață.
Cum recunoaștem ?
De obicei apare în timp ce pacientul mănâncă sau consumă lichide. Corpurile străine cauzează
obstrucții ușoare sau severe a căilor aeriene superioare.
Întrebați pacientul „Vă înecați ?“
a. Dacă pacientul vorbește, tușește, repiră => obstrucție ușoară
b. Dacă pacientul nu poate vorbi, prezintă o tuse care scade în intensitate, se chinuie să respire
sau nu poate să respire => obstrucție severă
Tratamentul obstrucției ușoare

▪ Încurajați victima să tușească, astfel ar putea elimina corpul străin
Tratamentul obstrucţiei severe

▪ În cazul adulţilor care sunt conştienţi sau a copiilor peste 1 an, care prezintă obstrucţie completă
de căi aeriene superioare, se execută 5 lovituri interscapulare de jos în sus dupã care dacă obstrucţia nu
este rezolvată se efectuează manevra Heimlich de 5 ori, la nevoie ciclul se repetă.
Manevra Heimlich:
- salvatorul se poziţionează în spatele victimei
- una din mâini va fi plasată la mijlocul distanţei dintre ombilic şi apendicele xifoid, cu pumnul
strâns
- mâna liberă a salvatorului va fi plasată peste mâna situată conform descrierii de mai sus
- se vor realiza 5 mişcări bruşte de jos în sus
17
Tratamentul persoanelor inconştiente

▪ Se începe cât mai rapid resuscitarea cardio-pulmonară!
Atenţie!
Oricănd o obstrucţie uşoară a căilor aeriene poate deveni severă!
În timpul manevrelor descrise mai sus pacientul va fi ţinut ferm pentru a-i fi asigurată o cădere lină în
cazul în care devine inconştient!
Obstrucţia căilor respiratorii superioare la copii

Protocolul este identic cu cel al adultului cu excepţia sugarilor unde nu se efectuează manevra
Heimleich, iar în locul acesteia se vor folosi compresiunile toracice.
18
CAPITOLUL III.
ALS
1. ALS (Advanced Life Support = Suportul Vital Avasat)
- cele mai importante intervenţii care îmbunătăţesc supravieţuirea pacientului sunt: BLS (basic life
support) neîntrerupt, compresii toracice efectuate corespunzător, defibrilarea precoce pentru ritmurile
şocabile (FV = fibrilaţia ventriculară, TV fără puls = tahicardia ventriculară fără puls).
- o importanţă secundară celor amintite mai sus o prezintă administrarea medicamentelor
Algoritmul ALS este diferit în cazul ritmurilor şocabile (FV, TV fără puls), faţă de cele
neşocabile (activitatea electrică fără puls, asistolia).
1. Ritmuri şocabile
a. FV – fibrilaţie ventriculară
Cu unde mari
Cu unde mici
b. Tahicardie ventriculară fără puls
2. Ritmuri neşocabile
a. Asistolie
b. AEP – activitate electrică fără puls
19
Pe durata RCP administraţi:

Amiodarona după şocul nr. 3 - 300 mg,
- şi şocul nr. 5 - 150 mg.
Adrenalina se administrază la 3-5 min.
=> la fiecare al 2-lea ciclu de RCP.
Resuscitarea continuă până când sunt îndeplinite 20 de minute de asistolie continuă pe monitor.
20
Stopul cardiac monitorizat

În cazul în care pacientul intră în stop cardio-respirator în timp ce este monitorizat în ambulanţă/unitate
spitaliceasca, iar ritmul este FiV sau TV fără puls, se administrează până la 3 şocuri succesive cu analiza
ritmului şi verificarea pulsului între acestea.
Îngrijiri postresuscitare
A+B (Airway + Breathing)
La începutul stopului, până se reuşeşte protezarea căii aeriene (IOT/mască laringiană/ IGEL/
combitube) pacientul se va ventila pe mască şi balon. Cea mai eficientă cale de protezare a căii aeriene
este IOT = intubaţia orotraheală.
După efectuarea IOT pacientul este ventilat în continuare cu ajutorul balonului sau a ventilatorului.
Atenţie ! Dacă stopul este de scurtă durată, protezarea căii aeriene poate să nu fie necesară.
C (Circulation)
Montare a minimum unui cateter venos periferic de calibru cât mai mare – dacã nu se reuşeste
efectuarea acestuia se apeleazã la abordul intraosos.
Administrarea fluidelor i.v.
EKG în 12 derivaţii.
D (Disabily)
Evaluarea pupilelor.
Scorul Glasgow.
Controlul convulsiilor postresuscitare.
Efectuarea glicemiei.
Cauze potenţial reversibile ale stopului cardio-respirator (4H şi 4T)

4H:
1. Hipoxia
2. Hipovolemie
3. Hiperkaliemie/ hipokaliemie /hipocalcemie
4. Hipotermia
4T:
1. Tromboză coronariană /Trombembolismul pulmonar masiv
2. Pneumotoracele în tensiune (sufocant)
3. Tamponada cardiacă
4. Toxice
21
2. SITUAȚII SPECIALE DE RESUSCITARE
HIPOTERMIA este definită ca scăderea temperaturii corpului sub 35 grade Celsius. Acest lucru
determină scăderea consumului celular de oxigen cu aproximativ 6% per grad Celsius.
La 180 C creierul poate tolera stopul cardio respirator de 10 ori mai bine decât la 37 grade C,
ceea ce ne arată efectul protector asupra lui în cazul hipotermiei și o recuperare neurologică completă
chiar în cazul unui stop cardiorespirator prelungit, dacă hipotermia s-a instalat înaintea stopului cardio-
respirator.
Se încearcă o serie de tehnici interne și externe de reîncălzire a corpului (ex. Perfuzii calde),
dezbrăcarea de hainele ude, scoaterea din mediul rece, pături încălzite.
Protocolul de resuscitare
- Se execută portocolul de ALS, se continuă resuscitarea până la ajungerea la temperature
normală a corpului, 37°C.
Atenţie !
Pacientul trebuie încălzit cu 1 grad per oră. Nu se administrează medicamente sub temperatura
de 30 grade. Perioada de administrare a medicamentelor se dublează între 30-35 grade. Se administrează
maxim 3 şocuri atâta timp cât temperatura pacientului este sub 30 grade. Dacă pacientul nu răspunde la
aceste manevre, se va aştepta creşterea temperaturii peste 30 grade pentru a administra un alt şoc.
Înecul - reprezintă o cauză comună de deces accidental.
Lanțul supraviețuirii în caz de înec

Dacă timpul de stat în apă a pacientului este sub 10 minute sau dacă înecul s-a realizat într-o apă
rece ca și gheața, ar putea influența în mod pozitiv șansele de supraviețuire a pacientului și de realizare a
măsurilor de resuscitare.
22
BLS ÎN CAZUL ÎNECULUI
Evaluarea stării de conştienţă
Pacient conştient Pacient inconştient
Se alertează 112
Se comunică cu pacientul şi se
alertează serviciul 112 doar dacă Se efectuează 5
este nevoie respiraţii salvatoare de
viaţă
PAS (10 secunde)
Pacientul respiră normal Pacientul nu respiră/respiră anormal
Poziţia laterală de siguranţă Se începe RCP
Atenţie ! De cele mai multe ori, pacientul înecat este şi hipotermic. Pacientul înecat este
considerat politraumatizat doar după evaluarea mecanismului producerii accidentului.
Electrocutarea
Rar întâlnită, dar cu mortalitate și morbiditate crescută, datorită arsurilor grave, necrozei
miocardice, afectării sistemului nervos central și insuficienței multiorganice determinate de
electrocutare.
Asigurați-vă că este oprit curentul electric și nu vă apropiați până nu sunteţi în siguranţă. Se
respectă protocolul ALS.
23
CAPITOLUL IV.
ATLS
1. Politraumatizat vs. Policontuzionat
Definiţie politraumatism: traumatizarea simultană a mai multor organe şi sisteme sau regiuni
ale corpului, în care cel puţin unul din traumatisme sau asocierea mai multora pune viața în pericol
(Tscherne).
Definiție policontuzionat: traumatizarea simultană a mai multor organe și sisteme sau regiuni
ale corpului din care niciunul din traumatisme sau asocierea acestora nu pune în pericol viața
pacientului.
Atentie! Trebuie făcută diferența între politraumatizat și policontuzionat deoarece managementul
cazului este diferit.
Clasificarea traumatismelor toracice cu risc vital
• Leziuni rapid letale
1. Obstrucția căilor aeriene
2. Pneumotorace compresiv
3. Pneumotorace deschis
4. Hemotorace masiv / leziuni de vase mari
5. Tamponada cardiacă
6. Volet costal
7. Embolia gazoasă postraumatică
• Leziuni potențial letale
1. Contuzia pulmonară
2. Disecția traumatică a Aortei
3. Ruptura de vase mari
4. Ruptura esofagiană
5. Ruptura diafragmatică
6. Leziunea arborelui traheo-bronșic
7. Contuzia miocardică
24
2. ATLS (Advanced Trauma Life Support)
Siguranța salvatorului.
Aceasta este primordială în timpul intervenției, având în vedere că majoritatea politraumatisme-
lor apar în accidentele rutiere sau în spații deschise (ex: șantiere). Este necesară luarea unor măsuri de
precauție înainte de începerea intervenției propriu zise. (ex: salvatorul trebuie să se asigure înainte de a
coborî din auto-specială; purtarea căștilor din dotare este obligatorie în cazul accidentelor rutiere sau a
incendiilor etc; dacă intervenția are loc pe șosea salvatorul trebuie să își ia toate măsurile de precauție
pentru a evita apariția unui nou accident; în cazul politraumatismelor apărute pe șantier salvatorul
trebuie să asigure zona)
Evaluarea rapidă a stării de conștiență a victimei (AVPU)
Orientare rapidă: deoarece echipajul este format din 3(B2) sau 4(C2) persoane, este necesară
orientarea rapidă la locul cazului pentru a putea observa leziunile imediat letale ale pacientului, pentru a
reduce timpul de intervenție (ex: în cazul unei hemoragii masive care a fost observată de la început,
controlul hemoragiei se efectuează concomitent cu primii pasi ai ATLS)
ATLS propriuzis:
A( Airway)
B( Breathing)
C (Circulation)
D (Disability)
E (Exposure)
25
A (Airway)
Eliberarea căilor aeriene cu menținerea capului în ax – subluxația mandibulei, pipa Guedel
(se montează cât mai precoce pentru a elibera un salvator de la menținerea subluxației), montare guler
cervical.
NU HIPEREXTENSIE! (pentru a evita lezarea coloanei cervicale)
Dezobstrucția căilor aeriene - sondaYankauer, pensa Magill/degete.
Atentie! Pe parcursul întregii operațiuni, unul din salvatori rămâne la capul pacientului pentru
menținerea acestuia în ax, chiar și după montarea gulerului cervical (gulerul cervical nu împiedică
mișcările de lateralitate ale coloanei cervicale)
B (Breathing)
PAS (timp de 10s)
Observarea devierii traheei - apare în caz de pneumotorace pe partea opusă devierii acestuia
Asimetria toracelui – bombarea hemitoracelui - apare în caz de pneumotorace pe aceeași parte
Plăgi la nivelul toracelui
Auscultație - apare un murmur vesicular diminuat sau zgomote respiratorii abolite pe hemitoracele
lezat
Oxigenoterapie – dacă este necesar
Pulsoximetrie - se poate face mai devreme, deoarece unul din membrii echipajului va avea de la început
sarcina de a monitoriza pacientul
Pneumotoracele sufocant apare prin acumularea aerului în spațiul pleural fără posibilitatea acestuia de
a se externaliza, ducând în final la colabarea plămânului.
Pneumotoracele deschis apare prin comunicarea cavității pleurale cu plămânul dar și cu mediul extern.
La sfârșitul inspirului aerul se acumulează în cavitatea pleurală (trece din plămân între cele 2 foițe
pleurale) iar la sfârșitul expirului când presiunea intrapulmonară este negativă, aerul din mediul extern
pătrunde în cavitatea pleurală.
În cazul unui hemopneumotorace se poate instala un dren toracic (nu există decât pe echiapejele de tip
C1).
În cazul unui pneumotorace sufocant (hipertensiv) se poate face decompresia pe ac de calibru mare în
spațiul II intercostal pe linia medioclaviculară razant cu marginea superioară a coastei III pentru a evita
lezarea pachetului vasculo-nervos costal.
În cazul unui pneumotorace deschis se aplică un pansament ocluziv fixat pe 3 laturi (supapă) permițând
astfel ieșirea aerului din cavitatea pleurală la sfârșitul inspirului și prevenirea pătrunderii acestuia din
mediul extern la sfârșitul expirului.
26
În cazul respirației ineficiente se poate decide intubația oro-traheală a pacientului!
C (Circulation)
Hemoragii – bandaj compresiv, digitopresiune în plagă, compresie cu pumnul pe arteră (brahială sau
iliacă), ridicarea membrului, garou (în ultima instanță -> 20 min. se destrânge pentru a evita ischemia
critică de membru).
Atentie! La montarea garoului se notează ora când acesta a fost aplicat.
Abord Venos (minim 2x18G), abord intraosos.
Administrarea de soluții i.v: Cristaloide (2L),Coloide.
Se începe prin administrarea soluțiilor cristaloide (microosmolare - NaCl, Ringer), care au ca scop
resuscitarea volemică, după care se continuă cu administrarea de soluții coloide (macrosmolare de tipul
Gelofusine) care au ca scop atragerea lichidelor în patul vascular.
Atenție! Administrarea de soluții coloide în plăgi extinse poate duce la apariția unei hemoragii de mari
proporții datorită proprietății acesteia de a atrage lichidele în plagă.
Monitorizare: TA, Alura Ventriculară, EKG (se poate face mai devreme deoarece unul din membrii
echipajului va avea de la început sarcina de a monitoriza pacientul).
Atenție! Monitorizarea nu se face pe membrul lezat, deoarece putem duce la accentuarea leziunii
iar valorile afișate pot fi incorecte.
Triada Beck - hTA, Turgescența Jugularelor, Zgomote Cardiace Asurzite (apare în pneumotoracele
sufocant dar și în tamponada cardiacă. Vom suspecta o tamponadă cardiacă în cazul în care triada Beck
este prezentă dar restul semnelor specific pneumotoracelui sufocant sunt absente).
D (Disability)
Stabilirea scorului Glasgow (vezi capitolul alterarea stării de conştienţă)
Vizualizarea pupilelor - pupilele pot fi:
- midriatice sau miotice
- reactive sau areactive
- anizocorice
27
E (Exposure)
Constă în dezbrăcarea totală a pacientului pentru a face o evaluare mai atentă.
Atenţie!
Dezbrăcarea pacientului se face prin cele 5 tăieturi!
După ce pacientul a fost dezbrăcat acesta trebuie ferit de hipotermie!
3. Dispozitive de imobilizare
1. Gulerul cervical
• Gulerul cervical reprezintă un dispozitiv ortopedic folosit pentru susținerea sau fixarea capului și
al coloanei cervicale.
• Se utilizează la pacienții cu suspiciune de leziune a coloanei cervicale (accidente rutiere, căderi

de la diferite nivele, electrocutat, pacient politraumatizat).
• ATENȚIE !!! Acest dispozitiv restricționează doar mișcările anteroposterioare ale capului nu și
mișcările laterale. Pentru imobilizarea completă se mai utilizează și alte dispozitive folosite impreună cu
gulerul cervical (KED, saltea vacuum, targă rigidă cu fixare laterală a capului).
• Gulerul prezinta două orificii :
- anterior pentru vizualizarea traheei, a venelor jugulare și pentru măsurarea pulsului la arterele
carotide.
- posterior pentru vizualizarea și palparea coloanei cervicale.
Tehnica de aplicare:
➢ Obligatoriu două persoane
➢ persoană imobilizează manual capul și menține în ax coloana cervicală până la montarea
gulerului și după montarea acestuia daca nu este folosit și un dispozitiv care restrictionează mișcările
laterale.
➢ A doua persoană măsoară, reglează și aplica gulerul :
Masurarea şi reglarea gulerului:
- se masoară cu degetele lungimea gâtului de la unghiul mandibulei până la claviculã.
- același număr de degete se aplică pe partea rigidã a gulerului.
28
Diferențe de montare în funcție de poziția pacientului:

- pacient în decubit dorsal: prima dată se introduce partea posterioară a gulerului (prin dreapta
pacientului) după care se fixeazã.
- pacient în poziție șezândă: prima datã se aplicã partea anterioară a gulerului după care se fixează.
2. KED (Kendrick Extraction Device)
• Dispozitiv folosit pentru extragerea pacientului stabil din autovehicul sau spații înguste.
• Acest dispozitiv este folosit împreună cu gulerul cervical realizând imobilizarea în ax a coloanei
cervico-dorso-lombare.
• Pacienții instabili necesită extragerea rapidă fără aplicarea KED-ului.
29
• Se mai poate utiliza și pentru imobilizarea completă a pacientului pediatric, pentru imobilizarea
bazinului și a membrului inferior.
Tehnica de aplicare:
➢ Este nevoie de minim două persoane
➢ Se mentine capul și gâtul pacientului în ax de către o persoană.
➢ Se montează gulerul cervical de către a doua persoană.
➢ Se aplică KED-ul prin partea posterioară a pacientului în jurul toracelui și în jurul capului.
➢ Se fixează cu cele șapte benzi (3 toracice, 2 la nivelul coapselor şi 2 la nivelul capului), dupã
cum urmeazã:
- Prima dată se fixează partea toracică, apoi benzile de la nivelul coapselor urmate de cele de la nivelul
capului
- Formula memotehnică: My Baby Looks Hot Tonight = Middle, Bottom, Legs, Head, Top.
- Se mobilizează pacientul folosind mânerele laterale.
3. Targa-lopată, targa rigidă
• Dispozitive utilizate pentru mobilizarea și transportul pe distanțe mici a pacientului cu suspiciune de

leziuni ale coloanei dorso-lombare folosită împreună cu gulerul cervical +/- KED.
• Se aplică prin întoarcerea laterală a pacientului menținând în ax segmentele coloanei vertebrale.
• Diferența dintre targa-lopată și targa rigidă este :
- Targa-lopată se desface pe lungime în două piese facilitând introducerea acesteia sub pacient
fără a mobiliza pacientul excesiv.
30
- Targa rigidă este contruită dintr-o bucatã, având mânere laterale iar pentru introducerea
acesteia este nevoie să mobilizăm mai mult pacientul.
Tehnica de uilizare:
➢ Este nevoie de minim 4 persoane.
➢ Persoana 1: susține capul pacientului și coordonează întreaga manevră.
➢ Persoana 2: se așează în lateralul pacientului la jumatatea superioară a corpului pacientului,
plasează o mână pe umărul de partea opusă și o mână pe șoldul de partea opusă.
➢ Persoana 3: se așează în lateralul pacientului lângă persoana 2, la jumătatea inferioară a corpului
pacientului, plasează o mână pe bazin în partea opusă încrucișând mâinile cu persoana 2 și o mână pe
treimea inferioară a coapsei
➢ La comanda persoanei 1 pacientul se întoarce în lateral printr-o mișcare sincronizată menținân
în ax capul și coloana vertebrală.
➢ Persoana 4: examinează toracele posterior și coloana vertebrală după care introduce targa.
➢ Persoana 1: indică momentul revenirii la poziția de decubit dorsal tot printr-o mișcare
sincronizată.
4. Salteaua vacuum
• Dispozitiv prevăzut pentru imobilizarea și transportul pacienților cu traumatisme de coloană vertebrală,

de bazin sau de femur.
• Se utilizează în asociere cu guler cervical +/- KED
• Construită dintr-o saltea etanșă din polimer umplută cu bile mici de polistiren și este prevazută cu o
valvă unidirectională și benzi de fixare.
• Prin vacumare cu pompa de vacuum devine rigidă și se mulează în jurul pacientului fixând întreg
corpul.
31
• Înainte de a se utiliza se așează un cearșaf/pãtura salvatorului pentru a evita contactul direct cu
tegumentul pacientului și pentru protectia saltelei fată de cioburi sau alte obiecte care ar putea perfora
salteaua.
Tehnica de utilizare:
➢ Salteaua vacuum se asează pe targa de transport cu valva situată la capul pacientului și spre
exterior; se unformizeaza bilele de polistiren pe intreaga suprafață a saltelei.
➢ Se aplică un cearșaf peste saltea.
➢ Cu ajutorul targii-lopată sau targii rigide se așează pacientul pe saltea dupa care se înlătură
dispozitivul de mobilizare.
➢ Se mulează marginile saltelei în jurul pacientului , se fixează cu ajutorul benzilor de fixare și se
extrage aerul cu ajutorul pompei vacuum.
5. Centura pelvină
• Reprezintă un dispozitiv pentru imobilizarea fracturilor instabile de bazin.

• Este radiotransparentă și permite efectuare unui RMN.
• Permite cateterizarea urinară a pacientului sau interventii chirurgicale abdominale.
➢ Se verifică buzunarele pacietului pentru obiecte dure.
➢ Se verifică organele genitale externe pentru eventualele sângerari.
➢ Se verifică pulsul periferic la membrele inferioare.
➢ Se introduce centura prin forfecare sub pacient până la nivelul trohanterului mare.
➢ Se strange cu ajutorul benzii.
➢ După aplicarea centurii se identifică nivelul durerii (agravat sau ameliorat).
➢ Se reverifică pulsul periferic la nivelul membrelor inferioare.
6. Atele vacuum
• Dispozitive de imobilizare ale extremităților.
• Imobilizarea unui membru se efectuează pentru scăderea durerii, pentru a scădea un eventual hematom
format, pentru a facilita transportul și mobilizarea pacientului și pentru prevenirea complicațiilor cauzate
de fragmente osoase .
• Sunt disponibile în seturi (3).
32
• Niciodată nu se aplică peste haine.
• Permit un acces vizual şi palpator asupra segmentului.
Principiile unei imobilizări corecte:

- Imobilizările se efectuează în cadrul evaluării secundare (verificarea funcțiilor vitale, analgezie).
- Trebuie sa cuprindă atât articulația proximală cât și cea distală față de focarul de fracture.
- Trebuie sa permită vizualizarea segmentulu distal de fractură.
- Trebuie să realizeze o aliniere relativă a segmentelor de fractură.
- Trebuie sa fie usoară, să nu facă compresie pe vasele mari de sânge ale membrului și să nu provoace
durere.
➢ Este nevoie de minim două persoane.
➢ Persoana 1 realizează o ușoară tracțiune în ax al membrului afectat cu sprijinirea zonei de
fractură și menține tracțiunea.
➢ Persoana 2 evaluează sensibilitatea, culoarea tegumentului, puls distal.
➢ Se aplică atela, se mulează în jurul membrului, se fixează cu ajutorul benzilor și se scoate aerul
cu ajutorul pompei vacuum.
➢ Se refixează benzile.
➢ La final se reevaluează sensibilitatea, culoarea tegumentului, pulsul distal și durerea.
33
CAPITOLUL V.
STATUSUL MENTAL ALTERAT

Evaluarea fiecărui pacient începe cu:
Siguranța salvatorului și asigurarea zonei
A- Airway
B- Breathing
C- Circulation
D- Disability
E- Exposure
Evaluarea stării de conștiență a pacientului se va efectua la punctul D și include: scorul Glasgow
(GCS)/ AVPU, inspecția pupilelor, testarea glicemiei și consumul eventual de substanțetoxice. În
practică însă, de multe ori starea de conștiență a pacientului este primul lucru pe care îl observăm:
victima vorbește cu noi? ne observă prezența? e orientată temporo-spațial?
Din momentul în care ajungem la caz, încercăm sa luăm contactul cu victima și realizăm evaluarea
AVPU. Detalierea însă se va face după asigurarea funcțiilor vitale (asigurarea permeabilității căilor
aeriene, respirația și circulația).
1. GCS si AVPU
a) GCS
Evaluează răspunsul la stimuli verbali și dureroși.
MAX 15 puncte
MIN 3 puncte
În funcție de punctajul obținut, putem aproxima gradul de afectare al stării de conștiență astfel:
GCS 14-15: nealterata/confuzie
9-13: obnubilare
8: coma grad 1 (superficială)
7-6: coma grad 2
5-4: coma grad 3
3: coma depășită
34
Mai mult, scorul Glasgow ne ajută la aprecierea severității traumatismului cranio-cerebral (TCC).
GCS 13-15: TCC minor
9-12: TCC moderat
≤8: TCC sever
! Un pacient în comă posttraumatică sugerează un TCC sever.
! O scădere a GCS cu 2 puncte la reevaluare sugerează o evoluție nefavorabilă cu deteriorare rapidă.
! Pacientul va fi evaluat prin GCS înainte de intubație și administrarea de medicamente deoarece acestea
pot influența starea de conștiență.
! un GCS <8 recomandă intubarea pacientului, chiar dacă este stabil hemo-dinamic și respirator.
b) AVPU
În cadrul evaluării primare, facem AVPU. Are avantajul că este mai ușor de efectuat și mai
rapid. Marele dezavantaj însă este că oferă date aproximative, nespecifice. De aceea, fiecărui pacient i se
va face GCS, cu excepția pacientului A- alert care este conștient (nu neapărat orientat), deschide ochii
spontan, răspunde vocal la comenzi și are mișcări coordonate. Această situație corespunde unui scor
Glasgow de 15 puncte.
Evaluarea pupilelor
a) Reflexul pupilar fotomotor
• Pupile reactive - reflex direct: la aplicarea stimulului luminos pe o pupilă se observă
constricția(mioza) pupilei respective;
- reflex consensual: la aplicarea stimulului luminos pe o pupilă, se
observă constricția celeilalte pupile;
• Pupile areactive - fără modificarea diametrului pupilar la aplicarea stimulului.
35
Cum? Cu o lanternă, prin miscări scurte, bine definite, aplicăm stimului luminos asupra pupilei
și observăm reacția miotică. Atenție, nu luminăm pupila pentru perioade lungi de timp deoarece apare
acomodarea. La fel, dacă încăperea este foarte luminoasă, pot apărea rezultate fals pozitive. Pentru a le
evita, acoperim ochiul cu mâna (determină midriaza) înaintea stimulării sale luminoase pentru a observa
modificarile de diametru.
b) Dimensiuni
• Punctiforme, miotice: consum de opioide, leziuni pontine
• Midriaza: hipoxie cerebrală, consum de droguri
c) Asimetrie
• Anizocorie (pupile de dimensiuni diferite): hematom, tumoră cerebrală, hemoragie
intracraniană, presiune crescută intracraniană;
• Dilatare unilaterală: este tot un fel de anizocorie ce apare în leziuni ale nervului III
oculomotor (pentru că parasimpaticul oculomotor contractă pupila; acesta fiind lezat, apare dilatare)
• Deviere laterală: pupilele privesc spre aceeași parte: în leziuni hemisferice, de obicei
în AVC hemoragic
• Nistagmus: mișcări sacadate, involuntare, de amplitudine mică a globilor oculari
36
1. Coma
Este o stare patologică definită prin pierderea completă a conștienței, motilității și sensibilității, cu
păstrarea funcțiilor vegetative importante (respirație, circulație, termoreglare). Cu cât gradul comei este
mai mare, apare alterarea funcțiilor vitale. Nu este o boală propriu-zisă, ci o formă de manifestare a unei
patologii.
În funcție de etiologie, comele se clasifică în:
• Coma structurală: AVC, hemoragii cerebrale, tumori compresive, TCC ( edem cerebral cu
deteriorare progresivă a stării de conștiență)
• Coma toxico-metabolică: are cauze difuze variate, unele reversibile:
M: major organ failure ( insuficiența de organ)
E: electrolyte/endocrine dissfunction(disfuncții electrolitice/endo)
T: toxic
A: acid disorders (acidoza)
B: basedisorders (alcaloza)
O: O2 (hipoxie)
L: lactat
I: insuline (diabet, hipoglicemie), ischemie, infecție (sepsis)
C: calciu crescut
• Coma psihogenă: nu este de fapt o comă propriu-zisă, e o tulburare psihiatrică ce face parte din
sindromul tulburărilor de conversie, ce impune diagnostic diferențial cu celelalte două tipuri de come;
pacientul are reflexe pupilare normale, tonus muscular normal, reflexe osteotendinoase normale; pentru
a ne da seama dacă este vorba despre o comă psihogenă sau nu, încercăm să deschidem ochii pacientului
-> dacă opune rezistență sau ne evită privirea, coma este de cauză psihiatrică; nu intubăm pacientul în
coma psihogenă, deoarece starea alterată a conștienței sale nu are cauză organică sau metabolica și nu îi
pune viața în pericol.
În funcție de debut, comele pot fi cu debut brusc / progresiv.

Atenție la:
! pacienții insulino-dependenți -> coma poate fi hipoglicemică
! consumul de alcool -> coma poate fi etanolică (halenă specifică)
!semne de AVC -> coma structurală cu semne specifice
! trauma-> coma sugerează un TCC sever
! intoxicații -> coma este reversibilă și căutăm agentul cauzator
! epilepsie-> coma poate fi status epileptic nonconvulsiv ce apare între crize convulsive fără reluarea
stării de conștiență. Este urgență majoră.
!atenție la mediu: ne uităm în jur după seringi, medicamente, căutam semne de traumă, semne ale
intoxicației cu monoxid de carbon etc.
37
Conduita de urgență:
A: +/- guler, +/- aspirație, +/- pipa Guedel (doar la pacienții inconștienți fără reflex de vărsătură)
B: SpO2, FR, O2 pe mască sau IOT
C: TA, AV, EKG, TRC, linie venoasă
D: GCS/AVPU, glicemie, +/- glucoza 33%, pupile, toxice
E: inspectia corpului in intregime, temperatura
2. Hipertensiunea intracraniană
Semne și simptome:
- scade nivelul conștienței
- alterarea respirației
- anizocorie
- triada Cushing (TA↑, AV↓, respirații neregulate)
- hemipareza
- convulsii
A, B, C, D, E + Tratament în urgență: cap ridicat la 30˚, Manitol i.v. (diuretic osmotiv ce crește
presiunea osmolară a plasmei -> atrage lichidul în vas -> scade edemul cerebral), hiperventilația (scade
presiunea intracranianătranzitor), Dexametazona (corticosteroid ce scade edemul intracerebral vasogenic
la pacienții cu tumori intracraniene; debutul efectului este însă lent).
3. Convulsii și status convulsiv
Definiție: Convulsia este o stare patologică la nivel cerebral, caracterizată prin descărcare excesivă
de impulsuri electrice la nivel neuronal
Clasificare:
A. În funcție de etiologie:
1. Primare: fără o cauză identificată
2. Secundare:datorate unor cauze declanșatoare (traumă, hemoragii intracraniene, leziuni vasculare
cerebrale, tumori, meningite, toxice, sevraj, eclampsie, encefalopatie etc.)
!! La copiii de până la 6 ani, febra este cea mai frecventă cauză de convulsii secundare (sunt de obicei de
durata scutrtă, generalizate).
B. In funcție de gradul de implicare a cortexului:

1. Generalizate: este implicat întreg cortexul cerebral; se asociază cu pierderea stării de conștiență
(în majoritatea cazurilor)
a. Tonico-clonice [Grand Mal]- tonic=rigid, clonic=tremor.
Acest tip de convulsii constau în două faze: tonică și clonică.
Debutul este brusc, caracterizat prin apariția unei rigidități musculare (faza tonică), membrele și
trunchiul sunt în extensie, iar pacientul devine inconștient și cade. Imediat după această primă fază,
apare un tremor simetric și ritmic (faza clonică) generalizat al întregului corp. În final, pacientul este
38
inconștient, în somn profund, flasc, are respirații rapide și profunde. Aceasta este descrierea tipică, cea
mai frecvent întâlnită a unei crize convulsive, putând exista însă variații în funcție de substratul patologi:
crize convulsive tonice, clonice sau tonico-clonice.
*Se poate asocia cu mușcarea limbii sau a buzelor datorită contracției puternice și bruște a mușchilor
maseteri, iar deseori pacienții își pierd controlul sfincterian, apărând emisii involuntare de urină și
fecale.
* Durata unui astfel de episod convulsiv este în medie de 60-90 secunde.
EEG (Electroencefalograma) exemplificând undele unui pacient fără episod convulsiv comparativ
cu undele unui pacient aflat în faza clonică
b. Absențe epileptice [Petit Mal]

Sunt tot un tip de convulsii generalizate, mai rar întâlnite și mai greu de diagnosticat fără EEG.
Pot trece de multe ori neobservate. Se caracterizează prin pierdere (rar) sau alterarea stării de conștiență,
uneori apare chiar și numai o fugă de idei. Pacientul este confuz, afazic, iar tonusul postural este păstrat.
Sfârșitul episodului este brusc, revenirea rapidă.
*Durata unui astfel de episod convulsiv este mai scurtă, în medie de 15 secunde.
2. Focale: descărcarea de impulsuri începe localizat, apoi se poate generaliza sau nu (ex: crizele
Jacksoniene)
a. Simple: fără alterarea stării de conștiență
b. Complexe: cu alterarea stării de conștiență (tulburări de memorie, halucinații etc.)
39
Status epileptic
Este o urgență medicală. În timp ce un episod convulsiv nu pune de cele mai multe ori viața
pacientului în pericol, statusul epileptic poate duce la deces prin hta, hipoxie, acidoză metabolică,
hipoglicemie, aritmii, edem pulmonar acut. Poate fi definit ca o criză convulsivă cu durata de peste 5
minute sau cel puțin 2 crize care apar fără reluarea stării de conștiență între ele. Convulsiile trebuie
cupate medicamentos cât mai repede.
Conduita de urgență în criză:

➔ Prevenim căderea
➔ Protejăm împotriva traumatismelor( înlăturăm obiectele din jur)
➔ Poziție laterală de siguranță
➔ Nu introducem nimic în gura pacientului
➔ Deschidem nasturii/cravata din jurul gâtului
➔ Evaluăm pulsul
➔ Administrăm oxigen pe mască dacă SpO2 <90%
➔ Acces venos
40
Conduita de urgență post criză:
A: deschidem calea aeriană, aspirație cu sonda Yankauer (pot exista secreții, vomă, sânge pe
care pacientul le poate aspira; !!aspirația se face în poziție laterală de siguranță, înainte de întoarcerea
pacientului în decubit dorsal), asigurăm căile aeriene;
B: SpO2, O2 pe mască/IOT (în status convulsiv este de multe ori necesară sedarea și intubarea
pacientului);
C: TA, AV, EKG (convulsiile pot produce ischemie miocardică prin hipoxemie), TRC, linie
venoasă (dacă nu am reușit în timpul crizei), soluții cristaloide(Ringer sau ser fiziologic);
D: GCS, glicemie, pupile, toxice;
E: căutăm traumatisme (pot apărea în faza tonică, atunci când pacientul cade, sau în faza
convulsivă, dacă pacientul se lovește de obiectele din jur), semne ale consumului de droguri i.v.
!Guler cervical de fiecare dată când nu știm sigur dacă pacientul cade fără să fi fost ajutat de
martori/aparținători.
! Poziție laterală de siguranță până la asigurarea căilor aeriene.
Este importantă anamneza pentru a stabili posibila etiologie, dar și tipul și severitatea episodului
convulsiv. Astfel, vom încerca să obținem informații de de la pacient după trezire (antecedente personale
patologice, istoricul bolii) sau/și de la martori:
• Aura = perioada ce precede o criză convulsivă și o „anunță” prin halucinații vizuale, cefalee etc.
Poate fi abruptă/graduală;
• Asocierea cu incontinența urinară și fecală, mușcarea limbii și a buzelor (rugăm pacientul să
scoată limba pentru a observa eventualele leziuni bucale);
• Durata episodului: cu cât este mai lungă, cu atât severitatea și riscurile sunt mai mari;
• Simetria sau asimetria tremorului;
• Dacă episodul a fost localizat sau generalizat;
• Antecedente personale patologice, istoricul bolii, consumul de toxice, tratament, doza, asocierea
medicamentației cu consumul de alcool etc.;
• Prezența amneziei retrograde.
Medicamentație:
Este obligatorie cuparea crizelor convulsive la copii ( obligatoriu scădem temperatura), crizele
cu durată lungă sau care nu au o cauză cunoscută și există riscul evoluției lor spre status convulsiv.
Atunci când ajungem la caz, încercăm să cupăm orice criză convulsivă pentru a evita complicațiile sau
pentru a preveni o noua criză convulsivă.
În SAJ avem la dispozitie:
1. Diazepam (Valium) [benzodiazepina a cărei receptori se află la nivelul sistemului nervos central
și sunt receptori pe care acționează GABA; astfel, sensibilizează receptorii pentru GABA, care este un
neurotransmițător inhibitor]
• Desitin: microclisma de 5 mg sau 10 mg: se administrează intrarectal, de obicei la copii,
41
dar și la adulții la care este dificil abordul venos (până la asigurarea unei linii venoase). Uneori chiar
poate cupa criza, nemaifiind nevoie de administrare intravenoasă.
• Diazepam injectabil 5mg/ml (o fiola=2ml): se poate administra intramuscular nediluat

sau intravenos diluat cu 8 ml de ser fiziologic (vom avea astfel o concentrație de 1mg/ml). Se
administrează lent în doze de 3-4 ml diluție o dată. Doza maximă este de 10-20 ml. Există riscul
deprimării respiratorii și chiar a stopului respirator, de aceea este recomandat să avem la îndemână
balonul Ruben.
2. Fenobarbital [barbituric]: linia a- 2-a. Nu se administrează la pacienții la care suspicionăm
consum de alcool și nici în cazul pacienților cu insuficiență respiratorie severă. Este o soluție uleioasă ce
se administrează intramuscular nediluat.
3. Sedare: Propofol (i.v. nediluat), Midazolam( i.v. diluat). Sunt indicate în cazuri refractare, în caz
de status epileptic. Administrarea lor necesită preoxigenare iar după ce pacientul este sedat, este nevoie
de IOT.
Atenție!
Noile protocoale recomandă ca administrarea de medicament să fie efectuată doar după 3 min.
de criză și se preferă sedare.
4. Eclampsia
Eclampsia este o formă acută a disgravidiei caracterizată prin: preeclampsie (HTA, edeme,
proteinurie) + convulsii tonico-clonice. Poate asocia edem cerebral, AVC, trombembolism pulmonar
(TEP), tulburări de coagulare (coagulare intravasculară diseminata-CID).
Etiologia este necunoscută.
Tratament:
1. Combaterea convulsiilor [urgență! convulsiile pot duce la hipoxie și/sau hipoglicemie a fătului]-
prevenim trauma
- gravida va fi poziționată în semidecubit stâng
- administrare Diazepam i.v sau Midazolami.v.(în doze mai mici pentru că trec bariera
placentară)
2. hipoxie: administrare O2.
3. hipoglicemie: glucoză 33%.
4. acidoza: bicarbonat de sodiu.
Un medicament foarte bun pentru tratarea HTA și a convulsiilor gravidelor este Sulfatul de
Magneziu.
42
5. Sincopa
Sincopa este o pierdere tranzitorie şi brutală a stării de conştienţă, de scurtă durată, asociată cu
abolirea tonusului postural, cu revenire rapidă şi completă.
Fiziopatologie:
Cauza sincopei este hipoperfuzie cerebrală difuză. Parenchimul cerebral depinde de un flux sanguin
constant, neputând stoca energie precum alte organe. Astfel, sunt necesare doar 3-4 secunde de
hipoperfuzie pentru apariţia sincopei. Perfuzia cerebrală este menţinută constantă de diverse mecanisme
complexe precum: debitul cardiac (influenţat de insuficienţa de pompă, aritmii severe cu răsunet
hemodinamic, tulburări de conducere etc.), rezistenţa vasculară periferică (modificată de răspunsul vaso-
vagal, instabilitatea vasomotorie), tensiunea arterială (influenţată de debitul cardiac) şi altele.
Clasificare:
1. Sincopa reflexă- mediată neural
a. vaso-vagală: cauzată de un răspuns inadecvat parasimpatic la un stimul, de exemplu emoţii,
durere, fobii; de obicei apare în ortostatism şi apare datorită unor reflexe vasodepresoare ce duc la
scăderea rezistenţei vasculare periferice;
b. situaţională: apare la micţiune, defecaţie, vărsături, tuse; foarte asemănătoare cu cea vaso-
vagală, dar factorul precipitant este cunoscut;
c. cauzată de stimularea sinusului carotidian (! atenţie când palpăm pulsul la nivelul arterei
carotide).
Sincopa reflexă este benignă (nu pune viaţa pacientului în pericol), este fără substrat patologic.
Apare mai frecvent la adulţii tineri, dar nu este exclus să o întâlnim la orice altă vârstă. Asociază
prodrom: senzaţie de căldură, transpiraţii, greaţă, înceţoşarea vederii. Nu necesită tratament.
2. Sincopa cardiacă
a. cauze morfologice: cardiomiopatie, insuficienţă cardiacă congestivă,
valvulopatii – pot duce la hipotensiune prin reducerea volumului/bătaie, cauzând hipoperfuzie cerebrală
difuză;
b. aritmii ventriculare: tahicardia ventriculară, torsada vârfurilor, asociate deseori cu durere
toracică, dispnee, iar apariţia sincopei nu este legată de postura pacientului;
c. aritmi supraventriculare: TPSV, FiA cu alură ventriculară înaltă asociază la rândul lor
durere toracică, dispnee dar apariţia sincopei este favorizată de ortostatism sau mers;
d. bradiaritmii: boala de nod sinusal, bradicardie sinusală, bloc atrio-ventricular de grad înalt
(sincopa Adam Stokes);
e. infarct miocardic acut, embolie pulmonară, disecţie acută de aortă.
Sincopa cardiacă pune viaţa în pericol datorită patologiei subiacente. În cazul sincopei datorate
aritmiilor, de obicei apare fără prodrom.
3. Sincopa ortostatică – datorată hipotensiunii ortostatice

Apare datorită modificării bruşte a posturii, mecanismele compensatorii de menţinere a tensiunii
arteriale fiind în acest caz ineficiente. Se întâlneşte în caz de depleţievolemică prin deshidratare severă,
hemoragii, vărsături, tratament cu diuretice sau datorită consumului de alcool, antidepresive triciclice.
43
4. Sincopa neurologică – frecvență scăzută
Apare în boli cerebrovasculare (ischemie, insuficienţăvertebrobazilară), hemoragie subarahnoidiană etc.
Managementul pacientului cu sincopă în prespital:

a. În cazul în care surprindem debutul sincopei:
• împiedicăm căderea, prevenind astfel trauma
• aşezăm pacientul în decubit dorsal
• ridicăm picioarele la un nivel superior planului inimii
• monitorizare: puls, saturaţie, tensiune arterială, glicemie, electrocardiogramă în 12 derivaţii
• montare cateter venos periferic
• oxigenoterapie la nevoie
• medicaţie şi perfuzabile la nevoie
• cardioversie electrică sau pacing extern la nevoie
b. În cazul în care ajungem după revenirea pacientului:

• anamneză detaliată: factorii precipitanţi; activitatea ce a precedat sincopa; punem aceste 4
întrebări: pierderea stării de conştienţă a fost totală? pierderea stării de conştienţă a fost bruscă şi de
scurtă durată? revenirea a fost spontană, totală, fără sechele? tonusul postural a fost abolit?→ un
răspuns negativ la aceste întrebări ne duce cu gândul la diagnostice diferenţiale; medicaţia de fond a
pacientului (unele medicamente pot cauza sincopa); antecedente personale patologice; antecedente
heredocolaterale
• examen obiectiv: monitorizare (inclusiv tensiunea în ortostatism pe lângă cele menţionate
anterior), examen neurologic, trauma-montare guler cervical
• montare cateter venos periferic
• oxigenoterapie la nevoie
• medicaţie şi perfuzabile la nevoie
• cardioversie electrică sau pacing extern la nevoie
6. Lipotimia
Lipotimia este o alterare a stării de conştienţă, fără pierderea totală a acesteia. Pacientul nu cade
(spre deosebire de sincopă), debutul lipotimiei fiind mai lent. Este precedată de prodrom, ce constă în
ameţeli, senzaţia de căldură, cefalee, greaţă, transpiraţii etc. Pacientul se întinde voluntar în decubit
dorsal. Revenirea este completă şi nu necesită tratament.
44
7. Intoxicaţii
1. Monoxidul de Carbon
Este un gaz inodor, incolor, neiritant, fiind astfel greu de detectat de către om fără aparatură specială.
Acest tip de intoxicaţie este una dintre cele mai frecvente, datorită numeroaselor improvizaţii de la
nivelul surselor de încălzire din casele oamenilor, improvizaţii care duc la o ardere incompletă cu
acumulare de monoxid în mediu.
Mecanism patogenetic: monoxidul de carbon formează împreună cu hemoglobina
carboxihemoglobină, înlocuind oxigenul din molecula de hemoglobină, fapt de va determina hipoxie.
Manifestările sunt nespecifice, putând trece neobservate în faza iniţială: cefalee, ameţeală, greaţă,
vărsături, până la dispnee, tahipnee, convulsie, sincopă, angină, deficit neurologic focal cu evoluţie spre
comă si stop cardio-respirator. La examenul obiectiv se decelează buze roşii, cireşii şi cianoză.
Primul pas în abordarea acestui pacient este reprezentat de siguranţa salvatorului. Este importantă
aerisirea camerei respective si scoaterea pacientului din mediu cât mai repede. Urmează apoi evaluarea
ABCDE, efectuarea unei electrocardiograme în 12 derivaţii (există riscul apariţiei ischemiei datorită
hipoxiei miocardice), administrarea de oxigen 100% montarea unui cateter venos periferic si eventual
administrarea de bicarbonat de sodiu în caz de acidoză (poate apărea acidoză respiratorie prin acumulare
de CO2)
2. Etanolul
Intoxicaţia cu etanol (alcool) este frecventă şi mai puţin ameninţătoare de viaţă decât cea cu
monoxid de carbon.
Mecanism patogenetic: acţionează pe sistemul nervos central, putând duce la deprimarea respiraţiei.
Decesul prin consum de etanol apare prin traumă sau stop respirator în cazuri extreme.
Manifestările clinice variază de la clasicul comportament dezinhibat, euforie, urmând proporțional cu
cantitatea de alcool consumată, scăderea capacităţii de coordonare a mişcărilor, halena, tulburări vizuale,
în final putând sa se ajungă până la deprimare a sistemului nervos central, a respiraţiei, tahicardie,
hipotermie şi comă.
Evaluarea pacientului cu intoxicaţie etanolică are câteva particularităţi. Atenţie la riscul de vărsătură şi
aspiraţie ce poate să ducă la obstrucţie a căilor aeriene, fiind necesară aspiraţia acestora cu sonda rigidă.
Pentru a preveni, pacientul va fi pus în poziţie laterală de siguranţă. Mai mult, pacientul poate fi
deshidratat, uneori hipoglicemic, necesitând administrare de soluţii cristaloide şi soluţie de glucoză 33%.
3. Metanolul
Intoxicaţia cu metanol apare de cele mai multe ori datorită confuziei acestuia cu etanolul
Mecanism patogenetic: formează metaboliţi toxici cu acidoză metabolică.
Din punct de vedere clinic, se manifestă prin alterarea vederii, respiraţie Kussmaul, comă, convulsii,
chiar şi stop cardio-respirator.
După evaluarea primară ABCDE, pot fi administrate bicarbonat de sodiu, glucoză. Antidotul este
reprezentat de etanol intravenos sau fomepizole intravenos.
45
4. Opiacee (codeina, morfina, heroina)
Intoxicaţiile apar fie prin supradoză în cazul persoanelor dependente, fie în caz de tentativă de suicid.
Din punct de vedere clinic, apar mioză, greaţă, vărsături, confuzie, somnolenţă, convulsii, bradicardie,
hTA, torsada vârfurilor, comă, stop cardio-respirator.
Antidotul este reprezentat de Nalaxonă
5. Stimulante (amfetamina, feniciclidina, cocaina, MDMA)
Clinic vor apărea midriază, tegumente calde, transpirate, agitaţie, euforie, aritmii, tahicardie, convulsii,
sindrom coronarian acut, dispnee prin bronhospasm, edem pulmonar acut, stop cardio-respirator
!!! Niciodată pacienţilor cu suspiciune de intoxicaţie nu vom provoca vărsătura, nu facem respiraţie
gură la gură. Nu se fac spălături gastrice la mai mult de o oră de la ingestie.
Atenţie la consumul de droguri “legale”. Deoarece substanţele din compoziţia acestora sunt
necunoscute, şi simptomele şi reacţiile adverse sunt necunoscute.
8. Accidentul Vascular Cerebral (AVC)
AVC reprezintă rezultatul întreruperii fluxului circulator cerebral cu afectarea țesutului cerebral
prin apariția unor leziuni și a unor simptome instalate brutal, dar care durează mai mult de 24 de ore.
Există 2 tipuri de AVC:
a) Ischemic (numit şi infarct sau ramolisment cerebral) apare când un vas de sânge este
astupatde un tromb (cheag format la nivelul acelui vas) sau embol (fragment dintr-un cheag aflat undeva
în sistemul sanguin, care a fost mobilizat de viteza sângelui, prin artere, arteriole, către teritoriul
cerebral). Se mai poate produce şi datorită îngroşării peretelui intern al vaselor de sânge prin depunerea
de colesterol (ateroscleroză)
b) Hemoragic se datorează apariţiei unei cantităţi de sânge în ţesutul cerebral
46
A. AVC ischemic
Mecanisme de producere:
- Vasospam
- Ocluzie arterială
- Hemodinamice
Aspectele evolutive ale ischemiei cerebrale
1. AIT (Accidentul ischemic tranzitor) = reducerea fluxului circulator cerebral care determină
apariția semnelor și a simptomelor, ce dureaza până la o oră ( frecvent 10-15 minute) - după acest
episode, pacientul nu mai prezintă semne neurologice;
2. AVC constituit = deficit neurologic datorat unei leziuni ischemice cerebrale ireversibile.
Factori de risc – aceștia pot fi influențabili sau neinfluențabili
• Neinfluențabili: vârsta, sexul, ereditatea, rasa, etnia
• Inflențabili: hipertensiunea arterială, bolile cardiace, diabetul zaharat, alterările lipidelor
plasmatice, fumatul, consumul de toxice, contraceptivele orale
Etiologie: ateroscleroza, cardiomiopatii emboligene, microangiopatia, disecții arteriale, cauze
hematologice, boli metabolice, artropatii inflamatorii
Simptomatologie
1. AIT
- Afazie
- Amauroză fugace
- Apraxie
- Hemipareza
- Disartrie
- Disfagie
- Hemihipoestezie
- Ataxie
- Diplopie
- Vertij
- Cecitate
- Hipoestezie bilateral
2. AVC constituit
- Hemiplegie
- Hemipareză
- Hemineglijență
- Tulburări de vorbire
- Tulburări de percepție
- Reducerea câmpului vizual
- Tulburări de sensibilitate
- Paralizia unor nervi cranieni
- Asimetrie facială
- Tulburări de personalitate
- Tulburări ale stării de conștiență
47
- Tulburări de memorie
- Tulburări de comportament
• Toate semnle și simptomele apar în funcție de teritoriul în care s-a produs AVC
B. AVC hemoragic
Mecanisme de producere:
a. Ruptură vasculară
b. Diapedeză
Etiologie: microangiopatie, malformații arterio-venoase, tratamente antitrombotice, tulburări de
coagulare, anemia falciformă, hemofilia, policitemia, coagularea intravasculară diseminată
Tipuri de AVC hemoragic:
a. Profunde
b. Lobare
Simptomatologie
- Semne de HIC (Hipertensiune intracraniană): cefalee, vărsături
- Semne de suferință focală neurologică, asemănătoare celor din AVC ischemic, cu excepția faptului
că, sindroamele vasculare sunt mai puțin conturate
- Stare generală alterată
- Tulburări de conștiență mai frecvente decât în AVC ischemic
- Crize epileptice focalizate sau generalizate
Cum recunosti simptomele unui AVC ?

FAST:
F (face=față) – rugați pacientul să zâmbească și observați dacă există o asimetrie facială sau dacă
buza este cazută într-o parte
A (arms=brațe) – rugați pacientul să își ridice ambele brațe și observați dacă unul dintre ele
rămâne jos
S (speech=vorbire) – rugați pacientul să rostească cuvinte scurte și observați dacă nu reușește să
își găsească cuvintele sau dacă are dificultăți în vorbire
T (time=timp) – este important să fie anunțate serviciile de urgență cât mai rapid în vederea
intervenției medicamentoase sau chirurgicale, pentru prevenirea apariției leziunilor permanente
cerebrale.
48
ABREVIERI:
SAJ – serviciul de ambulanţã judeţean

SABIF - serviciul de ambulanţã Bucureşti – Ilfov
ACD (ECU) – autosanitarã de consultaţii la domiciliu
BLS – basic life support
ALS – avanced life support
ATLS – avanced trauma life support
AED – defibrilator automat extern
EKG – electrocardiogramã
TA – tensiunea arterial
hTA – hipotensiune arterial
GCS – scara Glasgow
O2 – oxigen
AVC – accident vascular cerebral
SpO2 – saturaţia de oxigen la periferie
FR – frecvenţa respiratorie
TRC – timp de reumplere capilarã
AV – alurã ventricularã
IV – intravenos
IM – intramuscular
TPSV – tahicardie paroxisticã supraventricularã
FiA – fibrilaţie atrialã
49
BIBLIOGRAFIE:
Ghidul european de resuscitare 2015

Tintinalli’s Emergency Medicine Manual 8th edition, 2018-05-15
Curs de iniţiere în activitatea SMURD ediţia 3, martie 2016
Crişan Adrian, Uţã Cãtãlin: „Ghidul asistenților medicali din prespital”
Crişan Adrian, Uţã Cãtãlin: „Ghidul şi protocolul asistentului medical din prespital”
Disfuncţia neurologicã, curs ATI Mureş
Ana Bredicean s.a.: Curs de psihiatrie generalã, 2014
Dr. Ştefan Iencean, Edemul cerebral, curs pentru rezidenţi UMF Iaşi
Dr. Iliana Conea, Dr. Nanu: „Tratamentul medicamentos în hipertensiunea arterialã indusã de sarcinã’’
Semiologie medicală vol II: Semiologie aplicată; Dan L. Dumitraşcu, Daniela Fodor 2015
http://www.emedic.ro/Ghiduri-de-practica-medicala/Ghidul-EFNS-de-diagnostic-si-tratament-al-
metastazelor-cerebrale.htm
https://icrcat.com/en/pupillary-abnormalities-anisocoria/
https://almostadoctor.co.uk/encyclopedia/gcs-coma-and-impaired-consciousness
http://www.glasgowcomascale.org/
http://www.scritub.com/medicina/TERAPIA-INTENSIVA-IN-STARILE-D14739.php
https://brinzagheorghe.wordpress.com/2010/06/24/coma/
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/grand-mal-seizure/symptoms-causes/syc-20363458
https://www.healthline.com/health/epilepsy/absence-petit-mal-seizures#causes
https://www.healthline.com/health/epilepsy/absence-petit-mal-seizures
50

Ghidul Voluntarului 2022

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ghidul Voluntarului 2022

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

GHIDUL VOLUNTARULUI DIN SAJ CLUJ

În 28 iulie 1906, pe străzile Bucureştiului a circulat prima ambulanţă - o trăsură cu cai şi un

VOLUNTAR, -Ă, (Despre oameni și manifestările lor). – acea persoane care

SUPORTUL VITAL DE BAZĂ (BASIC LIFE SUPPORT)

1. Recunoaşterea rapidă şi alertarea salvatorilor

2) Evaluarea stării de conştienţă - pacientul va fi stimulat verbal şi tactil (prin uşoarã

3) Deschiderea căilor aeriene şi evaluarea respiraţiei - dacă este necesar, pacientul va

4) Alertarea serviciilor de urgenţa şi accesul la AED - în acest moment, salvatorul are

După livrarea şocului se va continua RCP cu minimizarea întreruperii masajului cardiac.

În acest curs vor fi prezentate doar particularităţile resuscitării pacientului pediatric şi NU

Masajul cardiac va fi efectuat cu o frecvenţă de 120 compresiuni într-un minut, cu un raport

3. OBSTRUCȚIA CĂILOR AERIENE SUPERIOARE CU CORP STRĂIN

• Reprezintă o cauză frecventă dar tratabilă de moarte accidental – inamicul numărul 1.

Tratamentul obstrucției ușoare

Tratamentul obstrucţiei severe

Tratamentul persoanelor inconştiente

Obstrucţia căilor respiratorii superioare la copii

1. ALS (Advanced Life Support = Suportul Vital Avasat)

b. AEP – activitate electrică fără puls

Pe durata RCP administraţi:

Stopul cardiac monitorizat

Cauze potenţial reversibile ale stopului cardio-respirator (4H şi 4T)

2. SITUAȚII SPECIALE DE RESUSCITARE

Lanțul supraviețuirii în caz de înec

Evaluarea stării de conştienţă

Pacient conştient Pacient inconştient

PAS (10 secunde)

Pacientul respiră normal Pacientul nu respiră/respiră anormal

Poziţia laterală de siguranţă Se începe RCP

1. Politraumatizat vs. Policontuzionat

2. ATLS (Advanced Trauma Life Support)

• Se utilizează la pacienții cu suspiciune de leziune a coloanei cervicale (accidente rutiere, căderi

Diferențe de montare în funcție de poziția pacientului:

2. KED (Kendrick Extraction Device)

3. Targa-lopată, targa rigidă

• Dispozitive utilizate pentru mobilizarea și transportul pe distanțe mici a pacientului cu suspiciune de

• Dispozitiv prevăzut pentru imobilizarea și transportul pacienților cu traumatisme de coloană vertebrală,

• Reprezintă un dispozitiv pentru imobilizarea fracturilor instabile de bazin.

Principiile unei imobilizări corecte:

STATUSUL MENTAL ALTERAT

În funcție de debut, comele pot fi cu debut brusc / progresiv.

3. Convulsii și status convulsiv

B. In funcție de gradul de implicare a cortexului:

b. Absențe epileptice [Petit Mal]

Conduita de urgență în criză:

• Diazepam injectabil 5mg/ml (o fiola=2ml): se poate administra intramuscular nediluat

3. Sincopa ortostatică – datorată hipotensiunii ortostatice

Managementul pacientului cu sincopă în prespital:

b. În cazul în care ajungem după revenirea pacientului:

8. Accidentul Vascular Cerebral (AVC)

b) Hemoragic se datorează apariţiei unei cantităţi de sânge în ţesutul cerebral

Cum recunosti simptomele unui AVC ?

SAJ – serviciul de ambulanţã judeţean

Ghidul european de resuscitare 2015

S-ar putea să vă placă și