Conținutul cursului

Produși de catabolism
• Bilirubina
• Ureea
• Acidul uric
Metabolismul lipidic
Metabolismul glucidic
Produși de catabolism
BILIRUBINA
Produsul de degradare a hemului
Circulă pe albumină
Captată în hepatocite și conjugată cu acidul glicuronic
Excretată în bilă
Descompusă în intestin – urobilinogeni
– o parte se absorb în sânge - trec în urină
- o parte se elimniă în fecale - stercobilinogen
 Bilirubina
• Neconjugată • Conjugată
• Indirectă • Directă
• Nu e hidrosolubilă – nu • Hidrosolubilă –prezentă
apare în urină în urină
• Liposolubilă – toxică • Crescută în colestază
pentru celule
Crescută în hemoliză,
deficit de captare
hepatică
 Particularităţi ale metabolismului
bilirubinei la nou născut
• Mecanismele de captare şi conjugare a
bilirubinei sunt imature → icterul fiziologic al
nou născutului
(bilirubina ≈ 5 mg/dl, durata 5-7 zile)
• Mai accentuat şi mai persistent la prematuri
(bilirubina ≈ 9-10 mg/dl, durata 10-14 zile)
• În caz de hemoliză → risc de icter nuclear
Icter hemolitic al nou născutului prin
incompatibilitate de Rh

Eritroblastoză
(eritropoeză accelerată:
reacție compensatorie
la hemoliză)
 Măsuri terapeutice
• Administrare de albumină – leagă bilirubina
• Expunere la UV – bilirubina se transformă în tegumente
într-un compus non toxic
• Barbiturice – stimulează conjugarea bilirubinei
• Exsangvinotransfuzie
Semnificația testului

Testul este utilizat la

• evaluarea funcţiei hepatice
• stabilirea diagnosticului diferenţial al icterelor
• pentru aplicarea conduitei de urgenţă în caz de hiperbilirubinemie la
nou născut.

Valori normale
• Adulţi:
bilirubina totală 0,2 – 1 mg/dl
bilirubina conjugată (directă) 0 – 0,2 mg/dl
bilirubina neconjugată (indirectă) 0,2 – 0,8 mg/dl

• Nou născut: bilirubina totală 1,5 –12 mg/dl

 Interpretarea rezultatelor
Valori crescute ale bilirubinei neconjugate
• anemii hemolitice:
❖ reacţii posttransfuzionale
❖ hemoliză cronică datorată protezelor valvulare sau vasculare
❖ anemii prin mecanism imun/autoimun
❖ hemoglobinopatii (siclemie, talasemie)
• anemie Biermer
• traumatisme cu hematoame masive
• nou născuţi (imaturitatea sistemelor hepatocelulare de
captare şi conjugare, hemoliză prin incompatibilitate de
Rh)
• sindrom Gilbert şi sindrom Crigler –Najjar (rar)
Valori crescute ale bilirubinei conjugate

• colestază intrahepatică sau extrahepatică de diferite

cauze
• perturbarea formării fluxului biliar apos (afectare a
funcţiei hepatocitelor)
Valori crescute ale bilirubinei neconjugate şi
conjugate

• hepatită acută virală

• ciroză hepatică
• mononucleoză infecţioasă
• medicamente (clorpromazină)
* În afecţiunile hepatice cronice bilirubina
conjugată poate reveni la valori normale sau
aproape de normal, în timp ce bilirubina
neconjugată persistă (deficit de
captare/conjugare).
 Clasificarea icterelor
Fracțiunea de Predominent Neconjugată și Predominent
bilirubină neconjugată conjugată conjugată
crescută
Tipul de icter Prehepatic Hepatic Posthepatic

Mecanismul Hiperproducție Defecte de Colestază

de bilirubină captare intrahepatică
(hemoliză) conjugare extrahepatică
excreție în
bilă
SBG, UBG Intens +++ +/_ Absent ( în
colestaza
completă)
Alte analize Anemie Albumină FA
Reticulocitoză PT GGT
LDH ASAT, ALAT
Fe
 Factori care interferă

• hemoliza!!!
• expunerea probei la lumină u.v. sau la o sursă puternică de
lumină artificială duce la scăderea bilirubinei
• alimentaţia bogată în morcovi sau dovleac poate interfera cu
rezultatul testului
• serurile lipemice pot influenţa rezultatele
• medicamente:
allopurinol, citostatice, cafeină, teofilină, barbiturice,
indometacin, sulfonamide, sulfoniluree, alte medicamente
hepatotoxice
UREEA
Semnificaţia testului
• produsul final al catabolismului proteic
(proteine/aminoacizi/amoniac NH3/ uree)
• Se sintetizează în ficat din amoniac, este transportată prin
sânge la rinichi şi este excretată în urină.
Nivelul de uree serică depinde de
• aportul/catabolismul proteic
• sinteza hepatică
• rata eliminării renale.
Hipercatabolismul proteic şi scăderea funcţiei renale
determină creşterea nivelului de uree serică
Utilitate
• evaluarea funcţiei glomerulare şi conducerea rehidratării.
Ureea este un indicator mai puţin sensibil decât creatinina
pentru evaluarea funcţiei renale.
 Valori normale

15 – 40 mg/dl
Variaţii fiziologice:
• valori mai scăzute la
- copii şi femei (masă musculară mai redusă)
- gravide în prima perioadă de sarcină (hemodiluţie)
• valori mai crescute la
- gravide în ultima perioadă de sarcină
- nou născuţi (catabolizare accelerată a proteinelor)
- vârstnici (scăderea capacităţii de concentrare a urinii)
 Interpretarea rezultatelor
Valori crescute
• deshidratare (hemoconcentraţie) – creștere aparentă
• excreţia diminuată :
- şoc (hipoperfuzie renală scăderea eliminării urinare)
- alterarea funcţiei renale
- obstrucţie urinară (frecvent prin hipertrofie de prostată)
• hipercatabolism proteic (infecţii, boli maligne, infarct
miocardic, hemoragii gastrointestinale, diabet)
• aport crescut de proteine (valori la limita superioară a
normalului)

• medicamente: aminoglicozide, meticilină, amfotericina B

 Interpretarea rezultatelor
Valori scăzute
hiperhidratare parenterală
bilanţ azotat negativ (malnutriţie proteică)
dietă săracă în proteine şi bogată în carbohidraţi
boală celiacă (malabsorbţie)
insuficienţă hepatică (scăderea sintezei) →
acumulare de amoniac
medicamente: cloramfenicol
 CREATININA SERICĂ
Semnificaţia testului
• Creatinina este un compus azotat neproteic, provenit din
catabolizarea creatinfosfatului muscular (compus
macroergic).
• Este excretată la nivel renal,
fără să sufere reabsorbţie tubulară

Producţia de creatinină depinde de

• masa musculară
• vârstă
• sex
• grup etnic
Utilitatea testului
• pentru evaluarea filtrării glomerulare şi
pentru monitorizarea pacienţilor cu
insuficienţă renală.
• indicator mai specific şi mai sensibil al
funcţiei renale decât ureea
 Valori normale

• Femei: 0,5 – 1,2 mg/dl

• Bărbaţi: 0,7 – 1,3 mg/dl
• Valorile creatininei sunt mai crescute la
vârstnici.
• Subiecţii cu masă musculară bine dezvoltată
(sportivi de performanţă ) pot avea valori ale
creatininei mai mari decât cele normale, fără
ca funcţia renală să fie modificată.
 Interpretarea rezultatelor
Valori crescute
Eliminare redusă:
• alterarea funcţiei renale
• obstrucţii ale tractului urinar
Afectare musculară (boli musculare, endocrine):
• miastenia gravis
• distrofie musculară
• inaniţie
• cetoacidoză diabetică
• gigantism, acromegalie
• hipertiroidism
 Factori care interferă

• consumul unor cantităţi mari de carne

• medicamente: acid ascorbic, barbiturice, diuretice pot
creşte nivelul creatininei serice
Observaţii
• Nivelul creatininei trebuie controlat înainte de
administrarea unor medicamente: methotrexat,
cisplatin, mitramicină.
• Valoarea de alertă este de 10 mg/ dl la pacienţi
nedializaţi
• O valoare normală a creatininei serice nu reflectă
obligatoriu o funcţie renală normală (creatinina se
modifică când e afectată circa 50% din funcția renală)
 Clearance creatininic
• Volumul de sânge (exprimat în ml) din care rinichii
pot extrage creatinina în decurs de 1 minut pentru
a fi excretată

UCr = creatinina urinara

Scr= creatinina serică
Vu = volumul urinar
T= timpul

Pentru dozarea creatininei urinare e necesară colectarea urinei pe 2, 6, 12

sau 24 h și păstrarea ei la rece
Pentru dozarea creatininei serice se recoltează sânge în orice moment din
intervalul ales pentru colectarea urinei
Utilitatea testului

Evaluarea filtrării glomerulare

Ajustarea dozei unor medicamente care se
elimină renal

Valori normale
Bărbați (20 ani) 110-150 ml/min
Femei (20 ani) 105-132 ml/min
Clearance-ul descrește cu 6 ml/min la fiecare
decadă de vârstă
Formula Cockroft Gault
 Acidul uric
Produsul catabolismului bazelor purinice
(adenina, guanină)
Nivelul de acid uric depinde de

Rata formării
• Sinteză endogenă de baze purinice
• Turnoverul acizilor nucleici
• Purine alimentare
Rata eliminării
• Eliminare renală (2/3)
• Eliminare digestică (1/3)
 Cauze de hiperuricemie

Aport exagerat de purine

Distrucţii celulare masive
Sinteză endogenă crescută
Eliminare redusă
Aport exagerat de purine
Artrita urică
Cristale de acid uric în urină
Semnificația testului
• confirmarea diagnosticului de gută
• evaluarea insuficienţei renale
• evaluarea sindromului metabolic
• monitorizarea pacienţilor cu leucemie
 Interpretarea rezultatelor
Valori normale
• Femei: 2,5 – 6 mg/dl
• Bărbaţi: 3,4 –7 mg/dl
Valori crescute
• gută – creşterea poate fi discretă în stadiile incipiente ale
bolii şi poate să nu fie direct corelată cu severitatea
acesteia
• retenţia azotată din cadrul insuficienţei renale – se asociază
cu creşterea ureei, creatininei
• stări asociate cu distrucţii celulare: leucemii, limfoame,
policitemie, mielom multiplu, anemii hemolitice ,afecţiuni
maligne tratate prin chimioterapie, cancer metastazat,
psoriazis
• alcoolism
• mononucleoză infecţioasă
• inaniţie
• cetoacidoză diabetică
• intoxicaţie cu plumb (afectare renală – eliminare scăzută)
• efort fizic intens
EXPLORAREA METABOLISMULUI
GLUCIDIC
GLICEMIA
 Reglarea glicemiei

Insulina – hipoglicemiantă

Ceilalţi hormoni - hiperglicemianţi

 Semnificaţia testului

• Testul măsoară nivelul glucozei sangvine după o

perioadă de repaus alimentar de 8-12 ore.
• Determinarea glicemiei este utilizată pentru a
depista perturbările metabolismului glucidic, în
special diabetul, şi pentru monitorizarea pacienţilor
diabetici. Alte situaţii în care glicemia este modificată
sunt: perturbarea absorbţiei glucozei, deficite ale
producerii şi degradării glicogenului, hipersecreţia de
hormoni hiperglicemianţi
• Valori normale
70 – 100 mg/dl
 Cauze de hiperglicemie

• Diabet zaharat
• Afecţiuni pancreatice:
✔ tumori
✔ pancreatită
✔ hemocromatoză
✔ boala Wilson
• Afecţiuni endocrine
✔ hipercorticism
✔ feocromocitom
• Medicamente
✔ steroizi
✔ diuretice tiazidice
✔ contraceptive orale
Manifestări clinice
în hiperglicemie
Patogeneza diabetului
Glucoza serică = glucoza din sânge integral (capilar) x 1.15
Mecanisme de
producere a
hipoglicemiei
 Cauze de hipoglicemie

• Inaniţie
• Supradozaj insulinic
• Tumori secretante de insulină
• Consum de etanol
• Unele glicogenoze (imposibilitatea degradării
glicogenului)
Manifestări clinice
în hipoglicemie
 Factori care interferă:
• fumatul înainte de recoltare (eliberarea de
catecolamine)
• sarcina (uşoară creştere a glucozei)
• anestezia (uneori creşteri peste 200 mg/dl)
• medicamente care cresc glicemia: benzodiazepine,
fenotiazine, fenitoin, contraceptive orale,
corticosteroizi, adrenalina, dextrotiroxina, furosemid,
diuretice tiazidice, litiu, acid nicotinic
• medicamente care scad glicemia: insulina,
antidiabetice orale, alcool, clofibrat, inhibitori de
monoaminoxidază
 Observaţii

• Probele de sânge se recoltează înaintea administrării de

insulină sau antidiabetice orale. Probele se trimit cât mai rapid
la laborator (întârzierea determină consumul glucozei din
probă de către hematii şi apariţia valorilor fals scăzute).

• Valori ale glicemiei sub 30 mg/dl afectează funcţia cerebrală.

• La valori ale glicemiei de peste 300 mg/dl se poate instala
coma.

• La valori ale glicemiei care depăşesc pragul renal apare

eliminarea urinară a glucozei care antrenează şi deshidratare.
TESTUL DE TOLERANȚĂ ORALĂ LA
GLUCOZĂ
Testul se recomandă în următoarele situaţii

• confirmarea diagnosticului de diabet

• istoric familial de diabet
• obezitate
• la femei istoric de avorturi repetate, sarcini oprite în
evoluţie, naşteri premature, naşterea unor copii
macrosomi, morţi neonatale
• episoade inexplicabile de hipoglicemie
• episoade tranzitorii de glicozurie sau hiperglicemie în
cursul sarcinii, intervenţiilor chirurgicale,
traumatismelor
Dozarea glicemiei a jeun

Ingerarea a 75 g glucoză într-un pahar de apă

Dozarea glicemiei la 2 ore

 Interpretarea testului
• Normal
A jeun< 100 mg/dl
2 h < 140 mg/dl
• Glicemie bazală modificată
A jeun 100-125 mg/dl
2 h < 140 mg/d
• Toleranţă alterată la glucoză
A jeun < 125 mg/dl
2h > 140 mg/dl
• Diabet zaharat
A jeun >126 mg/dl
2 h >200 mg/dl
 Factori care interferă

• fumatul creşte glicemia

• dieta inadecvată (cure de slăbire) în perioada anterioară
testului poate scădea toleranţa la glucoză sugerând un fals
diabet
• la pacienţii vârstnici nivelele glicemiei tind să crească; nivelul
maxim poate atinge 200 mg/dl
• administrarea prelungită de contraceptive orale poate
determina nivele semnificativ crescute ale glicemiei la 2 ore
 Factori care interferă

• imobilizarea prelungită la pat influenţează toleranţa la

glucoză; de aceea, testul este destinat pacienţilor ambulatori
• istoricul recent de boli infecţioase sau intervenţii chirurgicale
afectează toleranţa la glucoză; testul se efectuează după 2
săptămâni de convalescenţă.
• Unele medicamente reduc toleranţa la glucoză: insulina şi
antidiabeticele orale, diureticele tiazidice, contraceptivele
orale şi estrogenii, corticosteroizii, fenotiazinele, litiul, dozele
mari de salicilaţi
HEMOGLOBINA GLICOZILATĂ
(GLICATĂ)
 Semnificaţia testului
• Hemoglobina glicozilată (Hb A) se formează în
organism printr-un proces lent şi ireversibil de legare
neenzimatică a glucozei din sânge de hemoglobină.
Având în vedere că glicozilarea are loc cu o rată
constantă pe durata de viaţă de 120 de zile a unei
hematii, nivelul hemoglobinei glicozilate reflectă
nivelul mediu al glicemiei pe ultimele 3 luni
• Există 3 varietăţi de Hb glicozilată: A1c, A1b, A1a; Hb A1c
este cel mai bine reprezentată cantitativ.
• Testul se utilizează pentru monitorizarea
retrospectivă a controlului diabetului.
Dozarea Hb glicozilate (Hb A1c)
Valori normale
• Valorile Hb glicozilate se exprimă procentual raportat la
conţinutul total de hemoglobină al unei hematii. Hb A1c fiind
mai abundentă decât celelalte variante, ea este mai frecvent
determinată.
• Hb glicozilată totală: 5,5 –9% din Hb totală
• Hb A1c : 5% din Hb totală.
Interpretarea rezultatelor
• În diabetul recent depistat sau ineficient tratat nivelul Hb
glicozilate totale este crescut (între 10,9 –15%), iar Hb A1c este
de asemenea crescută (8 -11,9%).
• În caz de control eficient al diabetului, nivelul Hb glicozilate
revine la normal.
EXPLORAREA METABOLISMULUI
LIPIDIC
 TRANSPORTUL LIPIDELOR. LIPOPROTEINELE
Lipidele circulă în sânge sub forma unor particule = liporoteine

Componentele unei lipoproteine:

Proteine
Fosfolipide
Colesterol
Trigliceride
 METODE DE SEPARARE A LP
Clase de lipoproteine

Ultracentrifugare Electroforeză –
(în funcție de densitate) în funcție de greutatea moleculară
și sarcina electrică
CHILOMICRONI

•rămân la start; se dispun la suprafaţă

•transportul lipidelor de la intestin la ficat
•transportă în principal TG exogene

VLDL = prebeta

•transportul lipidelor de la ficat spre ţesuturi

•transportă în principal TG endogene

LDL = beta

•provin din catabolizarea VLDL

•transportă în principal esteri de colesterol

HDL = alfa

•transportul colesterolului de la ţesuturi spre ficat

•conţin proteine, fosfolipide
TRIGLICERIDELE
 TRIGLICERIDELE

∙ Sintetizate în ficat şi ţesutul adipos

∙ Provenienţă exogenă şi endogenă
∙ Rol în stocarea energiei → eliberare de AGL care vor fi oxidaţi
Semnificaţia testului
• identificarea hiperlipemiilor
• evaluarea riscului de ateroscleroză
(împreună cu determinarea colesterolului)
Valori normale
• Bărbaţi: 50 –150 mg/dl
• Femei: 40 –140 mg/dl
• Copii : 30 –138 mg/dl
Valorile sunt influenţate de dietă şi de vârstă.
Valorile din primele două decade sunt uşor mai scăzute decît cele
din anii următori.
Valorile normale la femei sunt cu aproximativ 10 mg/dl mai reduse
decât la bărbaţi.
Valori crescute
hiperlipemiile de tip I, IIb, III, IV şi V
sindrom nefrotic
diabet zaharat
pancreatită acută
hipotirodism
alcoolism
Valori scăzute

• malnutriţie severă

• malabsorbţie

• hipertiroidism
Factori care interferă
• sarcina, contraceptivele orale
• consumul de alcool
• medicamente care cresc nivelul trigliceridelor:
contraceptivele orale, estrogenii, cortico-steroizii,
furosemidul, miconazolul
• medicamente care scad nivelul trigliceridelor:
androgeni, acid ascorbic, dextrotiroxină, fibraţi,
heparină, sulfoniluree
Observaţii
• Pacientul nu trebuie să consume alimente cu 12 –14
ore şi alcool cu 24 de ore înaintea testului.
COLESTEROLUL
COLESTEROLUL

Provenienţă
∙ exogenă
∙ endogenă (sinteza reglată de HMGCoA reductază)

Roluri:

intră în structura membranelor celulare

sinteza acizilor biliari
sinteza hormonilor steroizi
Semnificaţia testului
• evaluarea riscului de ateroscleroză,
• investigarea metabolismuli lipidic
• investigarea altor afecţiuni: boli hepatice, disfuncţii
tiroidiene, sindrom nefrotic, pancreatită.
Valori normale
• Adulţi: 150 – 200 mg/dl
• Copii: 70 –175 mg/dl

Valorile normale variază în funcţie de vârstă, dietă şi de la

o ţară la alta, în funcţie de particularităţile socio
economice şi structura etnică.
Valori crescute

• hiperlipemie tip IIa, IIb, III

• obezitate
• sindrom nefrotic
• hipotiroidism
• colestază
Valori scăzute

• malnutriţie
• malabsorbţie
• afecţiuni hepatice
• hipertiroidism
• stări septice
• faza terminală a bolilor consumptive (cancer)
Factori care interferă

• în sarcină pot apare valori uşor crescute

• medicamente care cresc nivelul colesterolului:
contraceptive orale, ACTH, corticosteroizi,
hormoni androgeni, clorpromazină, thiouracil,
săruri biliare, salicilaţi
• medicamente care scad nivelul colesterolului:
coles-tiramină, statine, fibraţi, estrogeni,
colchicină, haloperidol, kanamicină,
neomicină, nitraţi, heparină.
Observaţii
• Pacientul nu trebuie să consume alimente cu 12 ore
şi alcool cu 24 de ore înaintea testului.
• Detectarea unei valori crescute impune confirmarea
ei prin repetarea testului.
• Detectarea unor valori peste 240 mg/dl impune
determinarea fracţiunilor HDL şi LDL şi a
trigliceridelor. Acelaşi lucru se recomandă în cazul
pacienţilor cu valori între 200 şi 240 mg/dl dar care
au şi alţi factori de risc pentru boli cardiovasculare
(sex masculin, fumat constant peste 10 ţigări/zi,
hipertensiune, diabet, obezitate, antecedente
familiale sau/şi personale de boli cardiovasculare).
LDL COLESTEROL
 Semnificația testului
• Evaluarea riscului de ateroscleroză
• LDL este fracțiunea aterogenă
Intervine în formarea plăcilor de aterom
Valori normale

70 – 130 mg/dl.
• Risc scăzut pentru ateroscleroză: sub 130
mg/dl
• Risc mediu: 130 – 160 mg/dl
• Risc crescut: peste 160 mg/dl
Valori crescute

• hiperlipemia tip IIa, IIb

• dietă bogată în colesterol şi grăsimi saturate
• hipotiroidism
• sindrom nefrotic
• mielom multiplu
• sarcină
• diabet
Observaţii
• Pacientul nu trebuie să consume alimente cu
12 ore şi alcool cu 24 de ore înaintea testului.
Efortul fizic va fi evitat cu 12 –14 ore înainte de
test.
• LDL se poate doza direct sau se poate calcula
după formula lui Friedwald:
LDL colesterol = colesterol total – (HDL colesterol +
trigliceride/5).
Formula se aplică la valori ale trigliceridelor sub
400 mg/dl.
HDL COLESTEROL
 TRANSPORTUL DE LA ŢESUTURI SPRE FICAT
(TRANSPORTUL ÎN REVERS AL COLESTEROLULUI)
 Semnificația testului
• Evaluarea riscului de ateroscleroză
• HDL este fracțiunea protectoare
Intervine în transportul în revers al colesterolului
(transportul de la țesuturi spre ficat în vederea
eliminării sale)
 Valori normale
• Bărbaţi: 35 – 70 mg/dl
• Femei: 35 – 85 mg/dl
• Copii: 30 – 65 mg/dl
Valori scăzute
• se asociază cu creşterea riscului de boli cardiovasculare (HDL
sub 35 mg/dl)
• obezitate
• diabet
• sedentarism
• fumat
• hipertiroidism
• boli hepatice în stadiu terminal
Factori care interferă
• fumătorii au nivele mai scăzute de HDL colesterol

• stările febrile, intervenţiile chirurgicale recente,

infarctul miocardic recent, variaţiile mari de greutate
corporală recente pot modifica rezultatele

• substanţele iodate de contrast pot interfera cu

rezultatul testului

• serurile icterice, hemolizate, prezenţa salicilaţilor, a

vitaminelor A şi D pot falsifica rezultatele