INSTITUTUL TEOLOGIC PENTICOSTAL

ROLUL PASTORULUI IN CADRUL FAMILIEI

PROPRII

Lucrare scrisă la teologie pastorală

Profesor: Ioan Gurău Student: Cătuna Beniamin

2001
 1Timotei 3:5 “Căci dacă cineva nu ştie să-şi carmuiască bine casa lui, cum va
îngriji de Biserica lui Dumnezeu?”
1Timotei 5:8 “Dacă nu poartă cineva grijă de si lui şi mai ales de cei din casa
lui, s-a lepădat de credinţă şi este mai rău decat un necredincios”

Pentru aceia care urmăres ca să-şi asume slujirea de păstor, orice pretinsă
chemare din partea lui Dumnezeu pentru a face lucrarea unui păstor trebuie
verificată d e membrii Bisericii în conformitate cu principiile biblice din
1Tim. 3:1-13; 4:12; Tit 1:5-9.
Biserica de azi nu are dreptul să minimalizeze aceste cerinţe pe care
Dumnezeu la-a hotărat de la început, prin Duhul Sfant1. Standardele biblice
enumerate, care privesc pe păstorii de suflete, sunt în mod fundamental de
ordin moral şi spiritual. Un conducător creştin trebuie să fie în primul rand
“o pildă pentru credincioşi” (1Tim. 4:12; 1Petru 5:3), astfel încat viaţa sa de
creştin şi fermitatea în slujire să fie, înaintea comunităţii, un model demn de
urmat. De aceea Cuvantul luiDumnezeu (Biblia) subliniază faptul că, modul
în care păstorul conduce în propria familie, este de cea mai mare însemnătate
(1Tim. 3:2, 4,5; Tit 1:6). Păstorul de suflete trebuie să fi e un exemplu
pentru familia lui Dumnezeu, în mod special în ceea ce priveşte credincioşia
sa faţă de soţia şi copii săi.2
Mulţi păstori, însă, consideră de o importanţă majoră slujirea lor
publică şi din acest motiv neglijează în mare măsură slujirea în familie.
Aceasta arată clar că aceşti păstori nu ţin cont de faptul că ochii Domnului
pătrund cele mai intime domenii ale vieţii şi se uită că ceea ce sunt şi fac în
1
Ed. Daniel Brînzei, Biblia de studiu pentru o viaţă deplină, Bucureşti, Life, 1996, p. 1772.
2
Idem.
familie va ieşi mai devrema sau mai tarziu în afară, în slijirea publică; fie
va ajuta, fie va fi discreditată lucrarea lor. 3 De aceea dacă vrei să şti care
este adevăratul chip al unui păstor, întreabă-i soţia şi copii. 4
Summer Wemp consideră că un păstor nu va reuşi niciodată să facă o
biserică remarcabilă, dacă nu este în stare să-şi făurească o familie
remarcabilă.5 Familia păstoruluiar trebui să fie cel puţin o reflectare parţială
a ceea ce el ar vrea să vadă în familiile din biserică.
Pentru a analiza rolul păstorului în cadrul familiei trebuie să urmărim
două aspecte şi anume:
a) rolul faţă de soţie
b) rolul faţă de copii
a) Rolul păstorului faţă de soţia lui
Una din cerinţele majore cu privire la un păstor este ca el să fie “bărbatul
unei singure neveste” (1Tim. 3:2; Tit 1:6). Deşi există mai multe
interpretări cu privire la acest pasaj, totuşi principala intenţie a cerinţei
Scripturii pare să fie că păstorul trebuie să fie credincios soţiei pe car e o
are.
Tinand cont de Efes. 5:22, 23, este descurajator să vezi o soţie
conducand implicarea soţului în activitatea Bisericii. Aceasta se
datorează atitudinii pasive a soţului şi calităţii relaţiei dintre ei. Efes. 5:23
afirmă că “bărbatul este capul nevestei după cum şi Hristos este capul
Bisericii”. De aceea esre deosebit de important pentru atitudinea
Bisericii faţă ce Hristos, ca soţil să fie cel care conduce în relaţia dintre

3
John C. Thiessen, Pastoring the Smaller Church. A Complete and Comprehensive Guidebook for Pastors,
Grand Rapids, Zondervan, 1981, p. 56.
4
C. Summes Wemp, Ghid de păstorire practică, sine loco, Societatea Misionară Romană, 1985, p. 31
5
. Idem.
 soţi. Biserica are nevoie să vadă în păstor capul nevestei pentru a-l
accepta cu bucurie pe Hristos ca şi cap al ei. 6
In conformitate cu 1Petru 3:7 responsabilitatea soţului este strans
legată de soţia lui în sensul că rugăciunile lui nu trebuie împiedicate de
atitudinea greşită faţă de soţie. Este esenţial ca soţul să înţeleagă nevoile
soţiei sale care sunt la fel de autentice şi adevăraate ca şi ale lui. Este
important în familie ca păstorul să-şi iubească soţia şi să fie interesat în
a face această iubire vizibilă. Copi lor trebuie să ştie că el îşi iubeşte
soţia; biserica trebuie deasemenea să vadă aceasta şi mai presus de toate
soţia însăşi trebuie neapărat să poată observa şi afirma această iubire.
Este adevărat că păstorul este aşa de implicat în lucrarea Domnului încat
soţia lui trebuie să fie neglijată şi părăsită. 7. Dimpotrivă păstorul trebuie
să fie preocupat în a petrece timp cu soţia lui. El ar trebui să gandească
astfel: “dacă duminica este <<Ziua Domnului>>, atunci luni (sau oricare
altă zi a săptămanii) este a Doamnei”.8
In Luca 14:26,27 Isus pune familia şi relaţia personală cu soţia într-o
perspectivă corectă, pentru cei ce urmau să fie ucenici. El a declarat că
omul trebuie să-şi “urască” soţia. Cuvantul “a urî” este folosit aici cu
sens comparativ însemnand “a iubi mai puţin decat”. Pasajul nu
sugerează că soţia trebuie “dispreţuită” ori “părăsită’, ori că copii trebuie
să fie părăsiţi. Mai degrabă se referă la faptul că Isus trebuie să fie între
păstor (ucenic) şi soţia lui. 9
In acelaşi timp păstorul este chemat să fie soţ în sensul deplin şi să nu
aibă o atitudine de tată în relaţie cu fetiţa cea mică. Relaţia lor trebuie să
6
Homer, Kent, Sr., The Pastor and His Work, Chocago, Moody Press, 1977, pp. 20,21.
7
Thomas F. Zimmerman, And He Gave Pastors. Pastoral Theology In Action, Springfield, Gospel
Publishing House, 1979,p. 116.
8
Idem.
9
Stephen Olford & David Olford, Predicarea expozitivă, Oradea, Institutul Biblic “Emanuel”, 2000, p. 78.
 fie de soţ şi soţie nu de păstor şi păstorit, care-şi amintesc unul altuia de
rangul lor. Sunt într-adevăr responsabilităţi care marchează atat viaţa
pastorului cat şi a soţiei lui, dar acestea nu vor determina modelul
relaţiilor lor.10
“Nu trebuie să existe nici un conflict între căsnicia cuiva şi lucrarea
pastorală, dar dacă totuşi se întamplă nu uita că te-ai căsătorit cu o
femeie nu cu o lucrare”. 11

b) Păstorul în relaţie cu copii săi

Dacă un credincios este păstor şi tată nu trebuie să uite datoriile de
tată ocupandu-se numai doar de pastoraţie. Atenţia lui pentru
problemele spirituale şi prosperitatea (bunăstarea) altora, oricat de
mari ar fi, nu pot să compenseze sau să înlocuiască responsabilitatea
pe care o are faţă de copii lui. Dacă Dumnezeu binecuvantează
familia păstorului cu copii, aici este o responsabilitate clară şi sigură
de care nu putem scăpa. Un păstor este un părinte creştin chiar dacă
este păstor şi trebuie să se achite de această datorie pe deplin. El este
obligat ca oricare mambru din biserică să-şi instruiască şi să-şi
întreţină copii. Este voia lui Dumnezeu ca un păstor şi soţia lui să
înfiiţeze şi să conducă o casă care să fie model pentru credincioşi.12
1Tim. 3:4-5 “…să-şi chivernisească bine casa şi să-şi ţină
copii în supunere cu toată cuviinţa. Căci dacă cineva nu ştie să-şi
carmuiască bine casa lui, cum va îngriji de Biserica lui
Dumnezeu?”

10
Idem.
11
Wayne E. Oates, Slujitorul creştin,Bucureşti, Gnosis, 1997, p. 61.
12
Ralph M. Riggs, The Spirit Filled Pastor’s Guide, Springfield Gospel Publishinh House, 1948, p. 65.
 Aici este porunca clară pentru lucrători privind conducerea
caselor lor. Domnul însuşi şi-a pus degetul peste această problemă şi
ne cheamă să fim atenţi la ea.
Noi avem nişte exemple remarcabile în Biblie despre
Dumnezeu, care a luat foarte în serios poruncile Lui cu privire la
aceasta (1Sam. 3:13).
Pe de altă parte Dumnezeu a declarat despre Avraam
Gen.18:19 “ Căci Eu îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi
casei lui după el să ţină calea Domnului, făcand ce este drept şi
bine…” . Aceasta înseamnă că Domnul a fost mai degrabă mandru de
Avraam şi cu siguranţă l-a răsplătit pentru controlul pe care l-a avut
asupra căminului său. Este voia lui Dumnezeu ca toţi copii să fie
subordonaţi părinţilor lor şi ca toţi părinţii să-i educe în învăţătura şi
sfatul Domnului Efes. 6:1-4. Deasemenea păstorul şi copii lui trebuie
să fie ascultători de aceste porunci. Este un standard înalt dar Domnul
Insuşi l-a stabilit pentru slujitorii lui. 13
Nevoile copiilor. Copii sunt diferiţi. Nu găseşti doi la fel.
Chiar şi gemenii diferă psihologic, temperamental, şi din punct de
vedere al personalităţii.
Fiecare copil îşi aduce contrubuţia unică la dinamica familiei.
Deasemenea fiecare copil are nevoi generale, la fel ca orice copil însă
are şi nevoi personale. După cum am mai spus, păstorul nu-şi va
neglija copii din cauza problemelor pastorale. In general nevoile sunt:
siguranţa, protecţia, înţelegerea, dragostea necondiţionată, prietenia
etc..

13
Idem.
 Experienţa dovedeşte că unii copii ai păstorilor fiind tot timpul
sub observaţie au avut reacţii negative faţă de lucrare. Păstorul (tatăl)
trebuie să-şi privească copii ca fiinţe umane cu nevoi care cer
împlinire.
Biserica consideră în general că copii păstorului au un comportament
exemplar. Păstorul va avera grijă să distragă atenţia prea concentrată, a
bisericii, de pe copii lui pentru ca aceştia să crească armonios, fără a fi
“stresaţi” de cerinţele exagerate ale “unora”. Desigur, copiilor
păstorului li se cere un comportament exemplar (care reflectă abilităţile
administrative ale tatălui), dar acest lucru nu trebuie supraacentuat. 14
Potenţialul din copii. Păstorul vede în copii lui un potenţial mai
mare, pentru lucrare, decat în el însuşi. Ei zidesc deja pe o bază şi
anume pe experienţa părinţilor lor. Acest lucru este un avantaj, însă
potenţialul acsta nu este automat. Copii au nevoie şi ei de o chemare
divină pentru lucrare. Părinţii sunt datori să sporească potenţialul
copiilor.
Păstorul şi soţia lui vor avea ca scop naşterea din nou a copilor
lor şi vor înţelege că ei aparţin aTatălui Ceresc. El are un scop divin
cu ei, îi va călăuzi şi le va da harul de care au nevoie (Fil. 2:13). Este
important să ştie copii de timpuriu că planurile lui Dumnezeu cu ei su
nt mai importante decat planurile lor sau ale părinţilor. 15
Activitatea unui lucrător va fi apreciată dacă îşi va stabilii o
astfel de dimensiune a vieţii de familie. Copiii lui vor excela în orice
profesie pe care o aleg.

14
Ibid. p. 68.
15
Idem.
Concluzii. Dacă păstorul are soţie, cu siguranţă este chemat să fie soţ;
dacă Dumnezeu l-a binecuvantat cu copii cu siguranţă este responsabil
ca tată. Dacă aceste două responsabilităţi şi le va împlinii cu
credincioşie, după Cuvantul lui Dumnezeu lucrarea păstorului are
mari şanse să fie o lucrare eficientă.
Oamenii din biserica păstorului vor urma mai degrabă exemplul
lui decat să asculte “ordinele” lui. Indiferent de atitudinea păsorului în
dificultăţile vieţii de familie, ai nu numai că vor observa ci cu
siguranţă vor face comentarii cu privire la aceasta şi mulţi vor ajunge
să trăiască după acest model. De aceea responsabilitatea păstolului în
relaţia cu familia lui este să ofere un model de trăire conform
Scripturilor. Acesta poate fi cel mai real mod de a predica Evanghelia
şi de a demonstra frumuseţea şi valoarea ei
BIBLIOGRAFIE
1. Ed. Branzei, Daniel, Biblia de Studiu pentru o viaţă
deplină, Bucureşti, Life, 1996.
2. Kent, Homer , The Pastor and His Work, Chicago,
Moody Press, 1977.
3. Oates, Wayne, E. , Slujitorul Creştin, Bucureşti, Gnosis,
1997.
4. Olford, Stephen & Olford, David, Predicarea
expozitivă, Oradea, Institutul Biblic Emanuel, 2000
5. Riggs, M. Ralph, The Spirit Filled Pastor’s Guide,
Springfield Gospel Publishing House, 1948.
6. Thiessen, John. C., Pastoring the Smaller Church. A
Complete And Comprehensive Guidebook for Pastors,
Grand Rapids, Zondervan, 1981.
7. Wemp, Summer C., Ghid de păstorire practică, sone
loco, Societatea Misionară Romană, 1985.
8. Zimmerman, Thomas, He Gave Pastors. Pastoral
Theology In Action, Springfield, Gospel Publishing House,
1979.