Universitatea ‚Ovidius’ Constanta

Facultatea de Drept si Stiinte Administrative

Program de Licenta: Administratie Publica
Forma de invatamant: ZI
Disciplina: Stiinta Administratiei
Anul 2 Semestrul 2

Disciplina:
Tehnici si Metode ale Adoptarii Deciziei Publice
Profesor Coordonator:
Lect.Univ.Dr. Petrescu L.
Student :
Sali Damira

Pag. 1 / 8
 Universitatea ‚Ovidius’ Constanta
Facultatea de Drept si Stiinte Administrative
Program de Licenta: Administratie Publica
Forma de invatamant: ZI
Disciplina: Stiinta Administratiei
Anul 2 Semestrul 2
I. NOŢIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND
SERVICIUL PUBLIC

Pentru satisfacerea cerinţelor (hrană, locuinţă, cultură, sănătate) membrilor unei

colectivităţi umane, sunt înfiinţate anumite organisme sociale sub denumirea de servicii
publice. Într-un sens mai larg, se poate aprecia că serviciile publice reprezintă ansambluri
de persoane şi lucruri create de către o colectivitate publică în vederea satisfacerii unei
nevoi publice şi care sunt supuse autorităţii şi controlului acesteia. În sens restrâns,
serviciul public este activitatea sau ansamblul de activităţi de interes general şi/sau
individual prestate de o instituţie publică sau de organisme care fac parte dintr-un
ansamblu administrativ cu scopul satisfacerii nevoilor publice.
Termenul de serviciu public poate fi utilizat atât pentru a desemna aspectul
structural, de organism social, cât şi pentru a denumi aspectul funcţional, de activitate
desfăşurată de acest organism.
Dată fiind complexitatea cerinţelor sociale, există o mare varietate de servicii
publice. De aceea, trebuie să se facă distincţie între serviciu public şi serviciu de utilitate
publică. Distincţia dintre cele două constă în faptul ca primul este înfăptuit de o organizaţie
statală, iar cel de-al doilea de o organizaţie nestatală. În cazul organizaţiilor mixte, de stat
şi particulare, ne aflăm în prezenţa unui serviciu public, deoarece la acea organizaţie
participă şi statul, fie ca autoritate publică, fie ca persoană juridică.
Serviciul public poate fi organizat fie la nivel naţional pentru întreaga ţară (serviciul
public al transportului aerian, feroviar), fie la nivel local (transportul comun în cadrul unei

localităţi) şi poartă denumiri diferite (ex.: secretariate, agenţii, institute, administraţii,

secţii, oficii, spitale, şcoli, regii autonome, societăţi).

Pentru a fi în prezenţa unui serviciu public, sunt necesare următoarele condiţii:
 Satisfacerea cerinţelor membrilor societăţii;

Pag. 2 / 8
 Universitatea ‚Ovidius’ Constanta
Facultatea de Drept si Stiinte Administrative
Program de Licenta: Administratie Publica
Forma de invatamant: ZI
Disciplina: Stiinta Administratiei
Anul 2 Semestrul 2
 Înfiinţarea lor să se facă prin acte de autoritate;
 Activitatea lor se desfăşoară în realizarea autorităţii de stat,
personalul lor având calitatea de funcţionar public;
 Sunt persoane juridice, având toate drepturile şi obligaţiile specifice
ale acestora;
 Mijloacele lor materiale sunt asigurate fie prin subvenţii bugetare,
fie din venituri proprii; fie prin venituri proprii; cheltuielile serviciilor publice sunt, în
principiu, suportate de către colectivitatea care a instituit şi organizat serviciul, dar ele pot
fi acoperite total sau parţial din veniturile provenite din funcţionarea serviciului sau cu
concursul particularilor.
Serviciul public poate fi definit ca fiind acea organizaţie de stat sau a
colectivităţii locale, înfiinţată de autorităţile competente cu scopul de a asigura
satisfacerea unor cerinţe ale membrilor societăţii, în regim de drept administrativ sau
civil, în procesul de executare a legii.
Organizaţiile care prestează servicii publice pot fi grupate în trei categorii:
 Organe ale administraţiei publice;
 Instituţii publice;
 Regii autonome de interes public.
În legătură cu regiile autonome de interes public, trebuie precizat că unele au
fost create pentru a satisface unele cerinţe ale populaţiei ca, de exemplu, Societatea
Naţională a Căilor Ferate, RENEL, ROMTELECOM etc. Alte regii autonome au fost
create pentru a exploata, prin activitatea lor, bunuri care fac parte din proprietatea publică a
statului, ca, de exemplu, cărbuni, ţiţei, gaze naturale. Prin această activitate, ele contribuie,
în mod direct, la satisfacerea unor cerinţe sociale, astfel încât chiar dacă s-ar afirma că
unele regii autonome nu prestează, în mod direct, un serviciu public, toate regiile
autonome, indiferent de specificul activităţilor, contribuie la satisfacerea unor cerinţe ale
membrilor societăţii, obiectivul fundamental al oricărui serviciu public.

Caracteristici generale
Pag. 3 / 8
 Universitatea ‚Ovidius’ Constanta
Facultatea de Drept si Stiinte Administrative
Program de Licenta: Administratie Publica
Forma de invatamant: ZI
Disciplina: Stiinta Administratiei
Anul 2 Semestrul 2
Caracteristicile comune tuturor serviciilor publice decurg, pe de o parte, din
definiţia serviciului public, iar pe de altă parte, din interpretarea teoretică.
Din perspectiva definirii serviciului public distingem următoarele caracteristici:
 satisfacerea nevoilor publice răspunde interesului general;
 înfiinţarea serviciilor publice este atributul exclusiv al autorităţilor
de stat şi locale;
 autorizarea organizării şi funcţionării de către o autoritate executivă a
administraţiei publice centrale sau locale;
 supunerea unui regim juridic reglementat de principiile dreptului
public.

II. PRINCIPII DE ORGANIZARE ŞI DE FUNCŢIONARE

A SERVICIILOR PUBLICE

Autorităţile administraţiei publice locale pot înfiinţa servicii publice respectând

principiile eficienţei, echităţii, descentralizării, adaptabilităţii, continuităţii, cuantificării,
neutralităţii. Legea stabileşte că administraţia publică şi unităţile administrativ-teritoriale se
întemeiază pe principiile autonomiei locale, descentralizării serviciilor publice, eligibilităţii
autorităţilor administraţiei publice locale şi consultării cetăţenilor în problemele locale de
interes deosebit.
Principiul eficienţei serviciului public este impus de faptul că toate cheltuielile
necesare se suportă din bugetul local, adică din taxele şi impozitele cetăţenilor.
Administraţia are obligaţia de a găsi cel mai bun raport între costuri şi cantitatea / calitatea
serviciilor prestate cetăţenilor. Acest principiu trebuie avut în vedere ori de câte ori se
stabilesc capitolele de cheltuieli bugetare necesare funcţionării serviciilor publice. Pe de
altă parte, eficienţa presupune satisfacerea cât mai completă a nevoilor cetăţeanului, astfel

Pag. 4 / 8
 Universitatea ‚Ovidius’ Constanta
Facultatea de Drept si Stiinte Administrative
Program de Licenta: Administratie Publica
Forma de invatamant: ZI
Disciplina: Stiinta Administratiei
Anul 2 Semestrul 2
că practic cheltuielile prevăzute în bugetul local sunt aproape întotdeauna depăşite. Este
preferabil însă preferabil să fie satisfăcut interesul public, chiar dacă administraţia va face
datorii, întrucât scopul de fi al administraţiei este tocmai asigurarea tuturor condiţiilor
pentru desfăşurarea normală a vieţii publice. Un alt aspect al eficienţei serviciului public
este strâns legat de modul în care administraţia locală sprijină prestatorii de servicii
publice. În acest sens, administraţia publică are obligaţia de a acorda întotdeauna prioritate
unui agent economic prestator de servicii faţă de alt agent economic în acordarea de
licenţe, autorizaţii, concesiuni etc.
Pe scurt principiul eficienţei presupune realizarea raportului optim între cost şi
cantitatea şi calitatea serviciilor în condiţiile satisfacerii nevoilor publice.
Principiul echităţii prestărilor de servicii este impus de faptul că toţi cetăţenii se
bucură de aceleaşi drepturi şi ca atare toţi trebuie să beneficieze în aceeaşi măsură de
serviciile publice. Este de neconceput o administraţie publică prin care unele categorii de
cetăţeni să primească mai multă apă, căldură sau gaze, în detrimentul altora. Principiul
echităţii trebuie să acţioneze şi în ceea ce priveşte pe furnizori şi beneficiari în sensul că
tuturor li se aplică aceleaşi reguli. Pentru aplicarea deplină a principiului echităţii
administraţia trebuie să recurgă sistematic la concurenţă şi să asigure transparenţa pentru
furnizorii acestor servicii publice.
Principiul descentralizării serviciilor publice se manifestă prin transferarea
serviciilor de la centru spre comunităţile locale, cu scopul satisfaceri nevoilor sociale.
Descentralizarea permite serviciilor publice să se administreze ele însele, sub controlul
statului, care le oferă personalitate juridică, le permite constituirea unor autorităţi proprii şi
le dotează cu resursele necesare. Descentralizarea serviciilor publice constă, pe de o parte,
în acordarea personalităţii juridice (constituirea unor instituţii publice, instituţii de utilitate
publică, bazate pe proprietatea statului sau a persoanelor fizice sau a unor persoane
juridice), iar pe de altă parte, scoaterea acestora de sub controlul ierarhic şi plasarea lor sub
regulile tutelei administrative. Deci conducerea serviciului are putere de decizie,

Pag. 5 / 8
 Universitatea ‚Ovidius’ Constanta
Facultatea de Drept si Stiinte Administrative
Program de Licenta: Administratie Publica
Forma de invatamant: ZI
Disciplina: Stiinta Administratiei
Anul 2 Semestrul 2
autonomie financiară, are personalitate juridică, patrimoniu propriu şi dreptul de a se
prezenta în justiţie.
Principiul continuităţii serviciului public presupune prestarea serviciului public
permanent fără întreruperi.
Principiul adaptabilităţii constă în necesitatea adaptării serviciului public la
provocările mediului şi la schimbarea nevoilor publice.
Principiul neutralităţii presupune funcţionarea serviciului public cu scopul
satisfacerii nevoilor sociale, şi nu cel al satisfacerii unor interese particulare sau în
detrimentul altora.
Principiul cuantificării permite cuantificarea serviciului public, evaluarea
rapidă a activităţilor serviciului.

III. REGULI DE ORGANIZARE ŞI DE

FUNCŢIONARE A SERVICIILOR PUBLICE

Pentru ca serviciile publice să fie prestate cetăţenilor în regim de eficienţă este

necesar ca administraţia locală să aplice următoarele reguli:
Regula continuităţii. Există o serie de servicii publice care prin natura
interesului public asigurat nu se pot întrerupe fără riscul de apune în pericol însăşi viaţa
publică (asigurarea pentru cetăţeni a apei şi căldurii, etc.). Aceste servicii vitale pentru
orice comunitate umană impun prestarea lor în regim de continuitate, adică în permanenţă.
Regula continuităţii determină responsabilitatea administraţiei faţă de modul în care se
respectă. De aceea, administraţia are obligaţia de a prevedea mijloace de intervenţie, de a
face stocuri de materii prime şi de energie, de a pregăti forme alternative de satisfacere a
nevoilor comunităţii în cazuri excepţionale.

Pag. 6 / 8
 Universitatea ‚Ovidius’ Constanta
Facultatea de Drept si Stiinte Administrative
Program de Licenta: Administratie Publica
Forma de invatamant: ZI
Disciplina: Stiinta Administratiei
Anul 2 Semestrul 2
Regula adaptării serviciului public la nevoia socială. Plecând de la premisa că
nevoia socială creşte în permanenţă cantitativ şi calitativ, ajungem la concluzia că orice
serviciu public trebuie să se adapteze acestor cerinţe. Adaptarea serviciului public la
nevoile beneficiarilor se stabileşte prin însuşi „Statutul de organizare şi funcţionare” al
prestatorului de servicii: regie autonomă, societate comercială, instituţie publică fără
personalitate juridică etc. Specific pentru înfiinţarea oricărui serviciu public este faptul că
statutul său este fixat de o autoritate a administraţiei publice, că dezvoltarea sau
restrângerea serviciului public se hotărăşte de către administraţie, ca şi transferul sau chiar
încetarea lui. Putem spune, deci, că serviciile publice create de administraţie rămân sub
autoritatea acesteia indiferent de modul de organizare. O problemă deosebită se pune în
legătură cu acele persoane juridice care nu se află sub autoritatea administraţiei locale, dar
care au în obiectul lor de activitate prestări de servicii. În acest caz indiferent de forma în
care se prestează serviciul public (concesiune, locaţie, închiriere) esenţiale sunt condiţiile
contractuale. În acest caz administraţia este cea care trebuie să prevadă prin contract
condiţii obligatorii pentru prestator, precum şi posibilitatea adaptabilităţii serviciului la
nevoia socială. În cazul acestor contracte administrative ne găsim în situaţia specială a
regulilor de drept public, întrucât administraţia răspunde la comanda socială, indiferent cui
a delegat gestiunea serviciului public. Clauzele obligatorii în sarcina prestatorului de
servicii nu încalcă principiul libertăţii de voinţă al părţilor contractante, ci exprimă, în
termenii dreptului public, atributul administraţiei ca reprezentantă a cetăţenilor, calitatea de
autoritate publică.
Regula cuantificării serviciului public. Necesitatea cuantificării serviciului
public este determinată sub dublu aspect:
 în primul rând, cuantificarea permite aprecierea corectă a modului în
care serviciul public satisface necesităţile beneficiarilor. Prin cuantificare se face evaluarea
rapidă a activităţii serviciului;

Pag. 7 / 8
 Universitatea ‚Ovidius’ Constanta
Facultatea de Drept si Stiinte Administrative
Program de Licenta: Administratie Publica
Forma de invatamant: ZI
Disciplina: Stiinta Administratiei
Anul 2 Semestrul 2
 în al doilea rând, prin cuantificare se asigură principiul echităţii,
transparenţa faţă de cetăţeni, întrucât în orice moment aceştia pot controla modul în care se
desfăşoară activitatea serviciilor publice.

Pag. 8 / 8