1.

Pe parcursul dezvoltării umane are loc o evoluție continuă a proceselor cognitive și

psihosociale, ceea ce ne permite să învățăm, înțelegem și să ne adaptăm situațiilor de zi
cu zi. Adaptabilitatea emoțională este în mare parte, inițial, influențată de relația părinți –
copil, iar apoi de către mediul social al individului (copilul).

2. Filosoful care susținea că mintea pruncului nou-născut este o „tablă ștearsă” și că doar o
îngrijire în sensul binelui va direcționa o dezvoltare bună a acestuia este John Locke.

3. Conform teoriei de dezvoltare cognitivă a lui Jean Piaget, afirmațiile cu nr 4 și 7 se

încadrează în stadiul 1 inteligența senzomotorie (0-2 ani), deoarece în af.4 se identifică
un proces de asimilare a percepțiior senzoriale și explorarea motorie a unei jucării, iar în
af.7 se identifică inteligența senzomotorie și anume permanența obiectului, astfel
personajul din afirmație, Marius, trece prin procesul de acomodare a schemelor anterioare
conform experiențelor noi.

În stadiul preoperațional (2-7 ani) se încadrează afirmațiile cu numărul 2, 5, 9, 10.

Afirmația 2 se încadrează în substadiul gândirii simbolice 2-4 ani, deoarece
protagonistul atribuie o stare de oboseală unei mașinuțe, având intenția de a se juca.

În substadiul gândirii intuitive 4-7 ani, afirmația 5 în care identificăm o eroare

specifică și anume din categoria animismului, unde intenția copilului este de a însufleți
realitatea. O altă eroare și anume egocentrismul se identifică în af. 9, deoarece se
identifică o ignorare a regulilor jocului, poziționând propriile reguli ca fiind mai
importante. Afirmația nr 10 se încadrează la sincretism, deoarece personajul amestecă
logica cognitivă cu cea afectivă.

Afirmațiile nr 3 și 8 se încadrează în stadiul operațiilor concrete (7-12 ani), deoarece în

af. 8 se identifică dependența operației mentale de cea concretă (vizuală), iar în af. 3 sunt
identificate operațiile de comparație și conservare a volumului jucăriilor.

În stadiul operațiilor formale (12-18 ani) se încadrează af. 1, deoarece gândirea

protagonistului este specifică adolescentului care se desprinde de sfera concretului,
opraționând în planul posibilului. În afirmația 6 identificăm o formă de raționament care
operează la nivelul abstracțiilor.

4. În fragment este identificat stadiul copilăriei mijlocii, deoarece autorul subliniază măreția
personalității tatălui în comparație cu propria persoană și chiar cu figura maternă.
Varianta extremă achiziționată este retragerea și vinovăția, neîncrederea și teamă, care
ulterior îi formează o voce inetrioară care îi limitează puterea spirituală și inițitivele de
viitor.
5. -
6. -
 7. Conflictul între generații cuprinde 3 categorii de persoane : adolescenții, maturii și
vârstnicii. Maturii sunt cei care sunt prinși între două extreme, pe de o parte părinții în
vârstă care se apropie de sfârșitul unei vieți și pe cealală parte copiii care abia au evadat
în viața mare și fac greșeli non-stop. Conflictul apare atunci când, prin prisma
întâmplărilor, adulții încearcă să dea sfaturi, iar adolescenții nu le acceptă și nu le
urmează. Deși, dacă ar fi să se asculte și să se aplice sfaturile, adolescentul de azi, devine
maturul dependent de sfaturile bătrânilor de mâine. I se stopează inițiativelede viitor și își
pierde personalitatea, iar în cazul decesului persoanei care îi oferea sfaturi, apare
sentimentul de goliciune și panica în momente decizionale. În plus, gândirea și
perspectivele diferă de la o generație la alta, lumea este într-o continuă schimbare și e
musai să se adapteze realității de azi.
8. -

Studentc : Fortuna Otilia

Specializarea : FIA MCEPA 1