O sută de metri cruci

Turist străin de-aș fi, n-aș rata pentru nimic în lume aruncatul crucii de
Bobotează în râurile cu apa caldă ca cea de la robinetul de pe vremea
lui tov.Cî. și nici întrecerea voinicească în care „câțiva flacăi curajoși sar
pentru a o aduce înapoi” (cf. Wikipedia.ro unde găsim „flacăi” în loc de
„flăcăi”).

De la despărțirea tragico-ideologică din 1054 în Constantinopol,

Occidentul și Orientul au luat-o în direcții diferite pe același drum al
creștinismului. Ortodoxia a rămas mai aproape de biserica originară,
calculând și astăzi Paștele după calendarul lui Iulius Cezar - înființat de
dictator în 46 î.C. și expirat din 1582 - iar la noi mai vezi obiceiuri care în
ochii lumii „civilizate” – cea care livrează pizza în spațiu și habar n-are
cum arată o vacă adevărată - par desprinse direct din cronicile
medievale: pelerinaje cu circ la moaște, buluc cu țipete și îmbrânceli la
apa sfințită sau înotul după cruce, tradiție populară la toți creștinii
răsăriteni.

Nu s-au găsit reprezentări artistice cu prinsul crucilor pe ape, în schimb

Botezul Domnului este o temă de neocolit în arta religioasă creștină.
Cele mai vechi reprezentări sunt pictograme stângace din frescele
catacombelor Romei, unde vestita scenă abia se mai deslușește - cele
mai accesibile în Catacombele lui San Calixto de pe Via Appia din Roma.

Primele sculpturi apar pe sarcofagele romane creștine timpurii, cum e

cel datând din 270 d.C. (acum 1750 de ani!!!) de la biserica Santa Maria
Antiqua din Roma, în care Ioan„Baptizatorul” e un uriaș ce întinde mâna
părintește pe capul unui Iisus copil, ilustrând pasajul din Ioan 3, 30:
„Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micșorez” sau după prima Biblie
în română din 1688: „Acela trebuie a să adoage, eu a mă scădea”.
Iordanul are doar câteva vălurele iar Hristos e cu părul cârlionțat,
imberb și pe jumătate ca statură, căci pe atunci botezul fiind văzut ca o
nouă viață iar cel botezat o ființă nouă, era reprezentat ca un copil.

La Ravenna, ultima capitală a Imperiului Roman de Apus, se păstrează

mozaicuri cu Boboteaza din sec.V și VI. în două baptisterii aflate la 10
minute una de alta.

Pe bolți, din mii de pătrățele colorate, îl putem vedea pe Mântuitor nud

(!), cufundat până la brâu în apa Iordanului. Pe lângă John B. și Sfântul
Duh, este prezent și zeul râului ce se ițește surprinzător din ape. Ecou al
vremurilor păgâne, puternic, hirsut și arătos, are un vas din care curg
valurile, o trestie în mână și un crab în păr, elemente acvatice ale
culturii elenistice pe cale de dispariție.

Aproape identice, cele două mozaicuri duc pe tărâmul artei o subtilă

luptă ideologică.

În mozaicul bizantin Iisus este matur și cu barbă, o adaptare a artiștilor

creștini la aerul impozant al vechilor zei în procesul de cucerire mai
rapidă a păgânilor, imagine devenită modelul reprezentărilor de mai
târziu în artă.

În baptisteriul Arian construit de regele got Teodoric, Iisus este în

schimb un tânăr imberb, conform doctrinei ariene ce considera că
Hristos este subordonat Tatălui ca fiu și trebuie musai arătat ca un
„flacău” fără experiență. Arianismul a fost afurisit fără milă ca deviant
periculos la primul Conciliul de la Niceea în 325 și a dispărut, dar
mozaicul de la Ravenna a supraviețuit în mod miraculos, martor a
îndepărtatei controverse teologice.
Boboteaza este stația terminus a celor 12 zile de sărbători hibernale. De
acum brazii, ornamentele și luminițele se duc la culcare, cârnații,
sarmalele și piftiile devin amintiri gastronomice iar cei proaspăt
aghesmuiți și sfințiți de „Popa cu Iordanul” sunt gata. De un nou la
mulți ani bineînțeles.

https://scriptoriumdaily.com/the-baptism-of-christ-1-the-earliest-
images/