Cuprins

Bursele de mărfuri pe plan mondial...............................................................................................................1

Piaţa simbolică............................................................................................................................................1
Piaţa organizată..........................................................................................................................................1
Piaţa reprezentativă...................................................................................................................................2
Repartiţia geografică a principalelor burse de mărfuri din lume................................................................3
Avantajele conferite de participarea la comerţul de bursă........................................................................4
Bursa de mărfuri din Japonia şi Asia...............................................................................................................9
Tokyo Commodity Exchange (TOCOM).......................................................................................................9
Istoria......................................................................................................................................................9
Obiective...............................................................................................................................................12
Bariere..................................................................................................................................................12
Bursele de mărfuri din SUA..........................................................................................................................14
Chicago Board of Trade (CBOT)................................................................................................................14
Istoria....................................................................................................................................................14
Chicago Mercantile Exchange (CME)........................................................................................................15
Istoria....................................................................................................................................................15
Fuziunea CME Group Inc...........................................................................................................................16
Creşterea volumului.............................................................................................................................17
Bursele de mărfuri din UK.............................................................................................................................17
Bursa de mărfuri Londra...........................................................................................................................17
Structura organizaţională LME..............................................................................................................18
Istoria LME............................................................................................................................................19
Analiza pieţei metalelor neferoase in luna februarie 2013...................................................................19
Bursele de mărfuri pe plan mondial
Bursele de mărfuri sunt centre ale vieţii comerciale, pieţe unde se tranzacţionează bunuri care au anumite
caracteristici sunt bunuri generice, care se individualizează prin măsurare, numărare sau cântărire; sunt fungibile, adică
pot fi înlocuite unele prin altele; au caracter standardizabil, în sensul că marfa poate fi împărţită pe loturi omogene, apte
de a fi livrate la executarea contractului încheiat în bursa; sunt depozitabile, ceea ce permite executarea la o anumită
perioadă de la angajarea contractului de bursă; trebuie să aibă un grad redus de prelucrare, ca o condiţie a menţinerii
caracterului de produs de masă, nediferenţiat, omogen.

  În această categorie intră produse agroalimentare (grâu, porumb, orez, soia etc.), metale (cupru, aluminiu, zinc
etc.), produse tropicale (cafea, cacao, zahăr etc.), produse de origine minerală (petrol); sunt însă mărfuri de bursă şi
unele produse cu un grad mai mare de perisabilitate (ouă, carne). Pe de altă parte, există şi burse organizate pentru
servicii, respectiv pentru închirieri de nave (navlosire) sau asigurări.

Piaţa simbolică

La bursele de mărfuri nu se negociază asupra unor bunuri fizice, individualizate şi prezente ca atare la locul
contractării (ca în cazul licitaţiilor clasice), ci pe baza unor documente reprezentative ('hirtii), care consacră dreptul de
proprietate asupra mărfii şi constituie imaginea comercială a acesteia (o anumită cantitate de marfă de o anumită
calitate). Bursa este, prin urmare, o piaţă dematerializată unde se încheie contractul dintre părţi, identificarea şi circulaţia
mărfurilor realizându-se în afara acestei pieţe.

Caracterul specific al pieţei bursiere este relevat şi de importanta tranzacţiilor la termen, în care caz executarea
contractului se poate face nu numai prin predarea/primirea efectivă a mărfii, ci şi prin plata unei diferenţe în bani. În
acest caz, operaţiunea bursieră nu este urmată de o mişcare efectivă de mărfuri; ea are un caracter financiar pur bănesc,
deci „simbolic”.

Piaţa organizată

 Bursa este o piaţă organizată, în sensul că tranzacţiile se realizează conform unor principii, norme şi reguli
cunoscute şi acceptate de participanţi. Aceasta nu înseamnă administrarea pieţei, ci reglementarea sa în scopul de a
crea sau prezerva condiţiile pentru desfăşurarea concurenţei libere, deci un sistem de garantare a caracterului

1
 liber şi deschis al tranzacţiilor comerciale şi financiare. Organizarea pieţelor bursiere se realizează atât prin cadrul
legal stabilit în fiecare ţară pentru activitatea bursieră, cât şi prin regulamentele bursiere - expresie concentrată a
normelor şi uzanţelor consacrate în lumea afacerilor.

Totodată, tranzacţiile bursiere se efectuează întotdeauna prin firme specializate (societăţi de bursă) şi prin
intermediul unui personal specializat în acest scop (agenţii de bursă), care asigura stabilirea contactului intre cererea şi
oferta ce se manifestă pe piaţă.

Piaţa reprezentativă

Bursa este o piaţă reprezentativă, servind drept reper pentru toate tranzacţiile care se efectuează cu acele
mărfuri sau valori pentru care ea constituie piaţa organizată. La bursa se stabileşte preţul pentru mărfurile sau valorile
negociate - aşa-numitul curs al bursei - element esenţial pentru toate tranzacţiile comerciale sau operaţiunile
financiare care se desfăşoară în ţara respectivă, iar în cazul marilor burse, în întreaga lume.

 De altfel, funcţia centrală a bursei este tocmai de a stabili zilnic nivelul preţului, adică punctul de echilibru al
pieţei, acel preţ care asigura - în condiţiile date - volumul maxim de tranzacţii. Prin această funcţie a sa, bursa devine un
reper al întregii activităţi economice, sursa a informaţiei de bază pentru agenţii economici - nivelul preţului. Mai mult,
prin funcţionarea permanenta - spre deosebire de licitaţii, care au un caracter periodic, bursa exprima chiar
continuitatea proceselor economice, caracterul neîntrerupt al tranzacţiilor comerciale şi financiare. Bursa se deosebeşte
deci de tranzacţiile particulare efectuate întâmplător, prin negocieri între parteneri determinaţi; ea
reprezintă tranzacţia în genere, dincolo de modul particular în care aceasta se realizează.

În prezent, la bursele de mărfuri se tranzacţionează o gamă largă de mărfuri şi servicii cum ar

fi:

- Cereale şi plante tehnice: grâu, grâu furajer, grâu de morărit, porumb, porumb furajer, ovăz, orz,
orez, boabe de soia, ulei de soia, faină de soia, seminţe de floarea soarelui, ulei de floarea soarelui,
răpită, ulei de răpită, canola (planta specifică americană), seminţe de in, mazăre, cartofi;

- Carne şi animale vii: carcase de vită, carcase de porc, bovine vii, bovine la îngrăşat, porcii vii, porci la
îngrăşat;

- Produse lactate: lapte, lapte praf, unt, brânza;

2
- Produse tropicale: cafea, cacao, zahăr, bumbac, ulei de palmier, citrice, concentrat de portocale,
cauciuc natural;

- Metale: aur, argint, cupru, aluminiu, nichel, zinc, plumb, staniu;

- Produse energetice: petrol, motorina, benzină, păcură, gaze naturale;

- Alte produse: cherestea, ouă, energie electrică;

- Servicii: navluri.

Repartiţia geografică a principalelor burse de mărfuri din lume

Pe continentul american, pe teritoriul SUA, funcţionează 10 din cele mai mari burse de mărfuri
din lume. Dintre acestea se remarcă, fără îndoială, Chicago Board of Trade şi Chicago Mercantile
Exchange, oraşul Chicago având cea mai impresionantă activitate bursieră în ceea ce priveşte
comerţul de bursă. În afară de Chicago, oraşe cu burse importante sunt: New York (cu bursele Nymex
– importantă pentru tranzacţiile cu petrol şi produse petroliere, New York Cotton Exchange - bumbac),
Kansas (Kansas City Board of Trade - grâu, porumb şi seminţe de soia), Minneapolis, (Minneapolis
Grain Exchange - grâu şi seminţe de floarea-soarelui) şi New Orleans (New Orleans Commodity
Exchange - bumbac, orez, boabe de soia).

Cea mai importantă bursa de mărfuri engleza este, în prezent, London Metal Exchange (LME).
Tranzacţiile la această bursă se axează pe cupru, zinc, plumb, cositor, argint, aluminiu, nichel. Tot la
Londra, în 1954, a fost înfiinţată London Commodity Exchange, având drept membri fondatori
numeroase asociaţii specializate pe tranzacţionarea unor mărfuri că: faină de soia, cacao, cafea, lana,
zahăr, cauciuc, etc.

În Japonia, cele mai importante burse de mărfuri sunt: Tokyo Commodity Exchange, Tokyo
Grain Exchange, Tokyo Sugar Exchange, Osaka Textile, Osaka Sugar, Osaka Grain, Hokkaido Grain
Exchange (grâu, orez), Kobe Grain Exchange (grâu, orez), Kobe Rubber Exchange, Nagoya Grain and
Sugar Exchange şi Kanmon Commodity Exchange (metale neferoase şi laminate de oţel)1.
1
http://www.scrigroup.com/afaceri/economie/BURSA-DE-MARFA-ELEMENTE-DEFINI61539.php

3
 Alte burse asiatice cunoscute sunt: Singapore Commodity Exchange (cositor, cauciuc natural),
Malaysian Rubber Exchange and Licesing Bord (cauciuc natural), Penang Metal Exchange (cositor),
Bangkok Commodity Exchange (orez)2.

Avantajele conferite de participarea la comerţul de bursă

Utilitatea economică a pieţelor bursiere reiese din avantajele conferite de participarea la

comerţul de bursă.
Cunoaşterea preţurilor.
Operaţiunile bursiere permit operatorilor să cunoască preţurile în condiţii de concurenţă,
preţuri care ţin seama de informaţiile disponibile şi de previziunile referitoare la ofertă şi cerere.
Preţurile astfel obţinute servesc ca
barometru sau puncte de referinţă pentru negocierea mărfurilor pe mai multe pieţe conexe.
Informaţii cu privire la preţuri.
Bursele de mărfuri sau pieţele la termen îşi verifică utilitatea în comerţul mondial prin aceea că
ele contribuie la ameliorarea circulaţiei informaţiilor privind preţurile curente şi la termen ale
produselor. Cunoaşterea şi larga difuzare a cursurilor marchează un progres în raport cu alte sisteme
de informare în care aceste cursuri nu sunt în general cunoscute decât de câteva persoane
privilegiate.Atâta timp cât există o piaţă la termen, producătorii ca şi consumatorii ar trebui să fie în
măsură să negocieze cu mai multă uşurinţă informaţii despre preţuri. Atunci când aceste informaţii
despre preţuri nu sunt difuzate pe scară largă, micilor operatori le este foarte greu să acţioneze în
mod eficace.
Majoritatea exploataţiilor agricole, a firmelor mici şi mijlocii, a birourilor de comerţ, mai ales
din ţările în curs de dezvoltare, nu negociază la bursele de mărfuri, dar pot pleca de la informaţiile
despre preţuri date de bursele de mărfuri în vederea luării unor decizii corespunzătoare în materii de
producţie şi comercializare.
Informaţii cu caracter comercial
În general, participanţii la bursele de mărfuri dispun de suficiente informaţii în domeniu. În
acest context, agenţii de bursă ca şi autorităţile bursiere încearcă să atragă clienţii punându-le la
dispoziţie diverse studii asupra pieţei. Unele din acestea sunt liber accesibile şi foarte simple, în timp
2
http://www.uamsibiu.ro/studenti/docs/cursuri/3/AI-burse-marfuri.pdf

4
ce altele nu sunt comunicate decât clienţilor importanţi şi sunt foarte tehnice.
Aşa cum demonstrează realitatea din diferite ţări, mai ales dezvoltate, aici există multe ziare
profesionale şi magazine, reviste financiare şi presă cotidiană care trazează aspecte referitoare la
produsele negociate la bursele de mărfuri.
În aceste ţări există posibilitatea ca informaţia să meargă de la o analiză generală a situaţiei
economice şi politice în lume, precum şi de la incidenţele sale asupra cererii şi ofertei unui produs ca
şi asupra preţurilor, până la studii sectoriale relative la un produs, la articole; asupra
comportamentului recent al pieţelor sau la analiza tehnică.
Complexitatea acestei probleme ne arată că ar fi imposibilă enumerarea tuturor informaţiilor
acumulate privitoare la bursele de mărfuri; ele comportă însă un interes evident pentru cei care
negciază un produs, fie pe piaţa fizică, fie pe piaţa la termen.
Practica bursieră mondială a demonstrat că cercetarea ar trebui adâncită pentru a stabili dacă
prin difuzarea tuturor acestor date se urmăreşte în mod real informarea publicului, sau dacă nu se
urmăreşte decât convingerea clientului să efectueze operaţiuni asupra cărora agentul de bursă
încasează un comision.
Dezvoltarea burselor de mărfuri a condus la creşterea schimburilor comerciale pe fundalul
liberalizării schimburilor, a mişcărilor de capital şi a inovaţiilor dezvoltate de burse (noi produse
standardizate, noi operaţiuni etc.). Astfel, liberalizarea schimburilor a fost una din premisele
dezvoltării burselor de mărfuri. De asemenea, liberalizarea mişcărilor de capital a fost importantă în
dezvoltarea pieţelor bursiere. În lipsa libertăţii de finanţare a tranzacţiilor internaţionale este dificil să
ai o dezvoltare a comerţului internaţional cu materii prime. Această libertate a favorizat dezvoltarea
burselor de mărfuri pentru că la permite operatorilor internaţionali să intervină liber în vederea
efectuării operaţiunilor bursiere.
Creşterea plasamentelor internaţionale a favorizat dezvoltarea pieţelor bursiere. Mai mulţi
factori au contribuit la acest avânt:
- apariţia capitalurilor internaţionale în căutare de plasamente avantajoase şi lichide;
- emergenţa marilor averi particulare;
- avântul fondurilor mutuale pe materii prime şi mai ales a celor off-shore;
- înţelegerea de către administratorii fondurilor mutuale pe mărfuri a avantajelor

5
 diversificării şi ale investirii unei părţi din resurse în materii prime.
Inovaţia susţinută a burselor de mărfuri a influenţat comerţul cu produsele respective datorită:
- introducerii de noi contracte asupra unor produse de bază din ce în ce mai complexe
(materii prime, produse financiare, clasice sau derivate etc.);
- adaptarea permanentă a contractelor la nevoile operatorilor şi la modificările operaţiunilor
efectuate pe piaţa cash;
- crearea de noi pieţe pentru materii prime strategice, ca produsele petroliere, nichel sau
pentru titlurile financiare, ce a conferit credibilitate burselor de mărfuri, permiţându-le să-şi
modifice imaginea discutabilă de pieţe
speculative rezervate iniţiaţilor.
Lărgind gama de contracte la termen oferite, responsbilii burselor au permis unor noi operatori
să apară pe pieţele bursiere (bănci, instituţii financiare şi de credit, societăţi de investiţii etc.),
operatori ce aveau să atragă clientela să intervină şi să utilizeze aceste noi oportunităţi.
Pieţele bursiere sunt instrumente de gradare voluntară a expunerii la risc. Prin iniţierea unor
operaţiuni de hedging cei care le iniţiază doresc să-şi protejeze mărfurile pe care le deţin sau urmează
să le deţină împotriva fluctuaţiilor preţurilor de pe pieţele “spot”.
În principiu, hedgerii pot fi fermierii, societăţile de producţie-procesare şi cele de comercializare.
Fermierii efectuează operaţiuni de acoperire când doresc să protejeze valoarea produselor
obţinute şi să-şi acopere costurile aferente păstrării mărfii până în momentul livrării (pe pieţele la
termen sau pe piaţa “spot”); când doresc să se asigure că va exista un cumpărător pentru producţia
pe care urmează să o obţină sau când doresc să fixeze un preţ de vânzare pentru această producţie.
Societăţile de producţie pot beneficia de avantajele ce derivă din efectuarea unui hedging,
simplu sau a unui hedging integrat, în numeroase situaţii când doresc să se protejeze împotriva
creşterii preţurilor la materiile prime şi să fixeze şi preţurile de vânzare pentru producţia obţinută.
Comercianţii nu utilizează, în general, decât strategii simple de hedging datorită faptului că nu
sunt implicaţi în procesul de producţie şi, prin urmare, nu sunt afectaţi de fluctuaţiile preţurilor
produselor agro-alimentare; cele mai dese cazuri în care o asemenea societate apelează la hedging
sunt următoarele: trebuie să efectueze o livrare (un export) în viitor şi doreşte să se asigure că va avea
de la cine să cumpere marfa înainte de a o livra la preţul dorit; trebuie să efectuaze un import şi

6
doreşte să-şi asigure o alternativă pentru cazul în care marfa nu soseşte la timp, cumpărând un număr
de contracte futures care să reprezinte echivalentul mărfii importate.
Eficacitatea operaţiunilor de acoperire depinde de evoluţia preţurilor pe cele două pieţe - cea
reală (la vedere) şi cea la termen (futures). Deşi există o anumită autonomie
între preţurile la vedere şi cele la termen ele evoluează sensibil de aceeaşi manieră (au
o evoluţie paralelă).
Câteva raţiuni explică acest paralelism:
- aceeaşi operatori intervin pe cele două pieţe;
- este întotdeauna posibil să fie executat un contract prin livrare fizică;
- vânzătorul sau cumpărătorul unui contract este obligat să livreze/primească produsul fizic,
dacă nu şi-a anulat poziţia până la ultima zi de tranzacţionare la bursă. Această modalitate
de tranzacţionare este rar întâlnită, numai 2-3% din tranzacţii derulându-se în acest mod.
Când variaţia preţurilor la termen nu este strict paralelă cu cea a preţurilor la vedere,
operaţiunile de acoperire aduc un profit sau operatorul va înregistra o pierdere.
Aceasta este situaţ ia cea mai des întâlnită în practică unde evoluţia preţurilor, pe cele două
pieţe nu este cvasi-paralelă. În consecinţă, protecţia nu este întotdeuna perfectă dar operatorii care le
iniţiază sunt acoperiţi faţă de riscurile de preţ importante la care sunt expuşi.
Evoluţia neidentică a preţurilor pe cele două pieţe este explicată prin faptul că:
- piaţa futures este mult mai sensibilă decât cea a produselor fizice căci speculatorii nu
raţionează de aceeaşi manieră asupra factorilor specifici care pot să influenţeze preţurile pe
cele două pieţe;
- volumul tranzacţiilor pe pieţele futures îl depăşeşte pe acela al tranzacţiilor cu produse
fizice, acest lucru având drept consecinţă modificări în cererea şi oferta de produse fizice
dar şi modificări ale preţurilor pe cele două pieţe;
- preţurile pe cele două pieţe tind să se egalizeze pe măsură ce se apropie scadenţa
contractelor.
Pieţele futures asigură opţiuni în materie de fixare a preţurilor permiţând operatorilor să îşi
fixeze preţurile pe o perioadă determinată, alegând ziua, săptămâna sau luna cea mai favorabilă de
executare.

7
 Acest lucru este posibil datorită posibilităţilor oferite de pieţele futures de a anticipa preţurile
la vedere viitoare. Acest rol informativ oferit de pieţele futures este întărit de faptul că speculatorii şi
operatorii în acoperire au ca obiectiv esenţial şi respectiv secundar anticiparea evoluţiei cotaţiilor. Toţi
operatorii utilizează, în consecinţă, cotaţiile futures, care sunt cele mai bune informaţii de care se
poate dispune, pentru a cumpăra când cotaţiile permit să se anticipeze o creştere şi pentru a vinde
când acestea permit să se anticipeze o scădere.
Prin intermediul cumpărărilor şi vânzărilor de contracte futures, toate informaţiile sunt
incorporate în preţul contractelor. Acest mecanism permite o creştere a fiabilităţii cotaţiilor futures şi
a preţurilor la vedere viitoare.
Pe de altă parte, pieţele futures permit ca informaţiile pertinente să poată fi incorporate în
procesul de formare a preţurilor la vedere viitoare. De asemenea, pieţele futures fac ca viteza cu care
informaţiile ce vin de la cerere şi ofertă şi care sunt incorporate în procesul decizional cu privire la
preţul pe piaţa la vedere să crească. Graţie pieţelor futures, preţurile la vedere reflectă un veritabil
preţ de echilibru, reprezentativ pentru situaţia de pe piaţă în acel moment. Faptul că toate
informaţiile disponibile sunt incorporate în preţ, acestea tind să fluctueze mai puţin brutal, la apariţia
de noi informaţii. Această stabilitate se poate traduce printr-o reducere a diferenţelor dintre preţurile
cele mai mari şi cele mai mici de pe pieţele la vedere şi implicit, la o ameliorare a procesului de
alocare în timp a resurselor.
Pieţele bursiere pot contribui la creşterea întregii activităţi de producţie, prelucrare şi
comercializare constituind totodată, şi oportunităţi de finanţare.

Bursa de mărfuri din Japonia şi Asia

În Japonia, cele mai importante burse de mărfuri sunt: Tokyo Commodity Exchange, Tokyo
Grain Exchange, Tokyo Sugar Exchange, Osaka Textile, Osaka Sugar, Osaka Grain, Hokkaido Grain
Exchange (grâu, orez), Kobe Grain Exchange (grâu, orez), Kobe Rubber Exchange, Nagoya Grain and
Sugar Exchange şi Kanmon Commodity Exchange (metale neferoase şi laminate de oţel).

Tokyo Commodity Exchange (TOCOM)

Istoria
8
1951 Tokyo Textile Exchange a fost înfiinţată în Nihonbashi Horidome-cho, Chuo-ku, Tokyo

1952 Tokyo Rubber Exchange

1982 Tokyo Gold Exchange

1984 Tokyo Textile Exchange a fuzionat cu Tokyo Rubber Exchange și Tokyo Gold Exchange în Tokyo
Commodity Exchange (TOCOM). TOCOM (cauciuc, aur, argint și platină.)

1991 Tranzacționare pe platforma electronică a început

1992 Palladium

1997 Aluminiu (întrerupt în octombrie, 2010)

1999 Piața de ulei s-a lansat (benzină și kerosen)

2001 Țiței

2003

§ A doua generație de platforma de tranzacționare electronică

§ T + 1 (o zi după tranzacție) de decontare a fost introdusă

§ Conexiunea ISV a început pentru a facilita plasarea de comenzi peste hotare

§ Motorină (întreruptă în februarie, 2006)

2004

§ opțiunile pentru aur au fost lansate

§ liberalizarea completă a comisioanelor

2005

§ Actul Commodity Exchange a fost executat

§ Japonia Commodity Clearing House Co, Ltd. A început operațiunile

9
 § Tranzacție EFP în cauciuc, metale prețioase și piețele din aluminiu

2006 Publicarea zilnică pe TOCOM Index a început

2007 Gold Min a fost lansat

2008

§ Platinum Mini a fost lansat

§ Din organizaţie non- profit s-a tranformat în societate pe acțiuni

2009

§ A treia generație de tranzacţionare a fost introdusă

§ Ore de tranzacționare prelungite până la 23 (la cauciuc până la 19)

2010

§ au fost lansate contractele futures Nikkei - TOCOM Commodioty Index (listarea întrerupta în
octombrie, 2012)

§ Înfiinţată Corporation Inc în colaborare cu Tokyo Stock Exchange Group Inc

§ S-a redeschis piața motorinei

§ ore de tranzacționare prelungite până la 04:00 (cauciuc exclus)

§ a fost introdus accesul direct al comerciantului

§ Chukyo Benzina și Chukyo kerosen au fost lansate

§ Japonia Commodity Clearing House Co, Ltd. A devenit filiala TOCOM

2011 SPAN introdus în Japonia Commodity Clearing House Co, Ltd.

2012

 Japonia Commodity Clearing House Co, Ltd.. s-a mutat în clădirea TOCOM

10
  Japonia Commodity Clearing House Co, Ltd. A devenit filială deținută în totalitate de TOCOM

2013

§ Produse agricole şi Piața Zaharului au fost lansate

§ Soia, Azuki (Red Bean), porumb și zahăr brut.

§ Organizare

Capital - 1.989 miliarde de yeni

Numărul de angajaţi 68 (89 inclusiv angajat de filială consolidată) 3.

Obiective

3
http://www.tocom.or.jp/profile/history.html

11
 A deschide și opera piețele necesare pentru a ocupa contractele futures de mărfuri enumerate
(metale prețioase, cauciuc, aluminiu, petrol, produse agricole și zahăr) pe piețele bazate în Actul de
mărfuri.

Bariere

Într-o economie liberă, preţul bunurilor fluctuează. Producătorii, prelucrătorii şi

distribuitorii sunt permanent expuşi riscului din cauza acestor fluctuaţii. Contractele de viitor
servesc ca o barieră pentru asemenea riscuri. Cu preţurile pentru bunurile materiale corelate,
riscul poate fi barat atunci când se execută o tranzacţie. Bararea poate fi din partea vânzătorului
sau a cumpărătorului. Cu utilizarea opţiunilor, strategiile de micşoare a riscului vor fi
îmbunătăţite4.
În afară de acestea, în Asia mai există o bursă importantă, în Hong Kong (Hong Kong
Commodity Exchange). Primele mărfuri tranzacţionate aici au fost bumbacul (începând cu 9 mai 1977)
şi zahărul (începând cu 15 noiembrie 1977). Doi ani mai târziu au început să fie tranzacţionate şi
boabele de soia, această marfă având un succes deosebit pe piaţă. Începând cu 19 august 1980 s-a
deschis piaţa aurului în cadrul acestei burse. Deoarece diferenţa de fus orar faţă de New York este de
12 ore, bursa din Hong Kong este deschisă în timp ce celelalte pieţe futures pe aur de pe glob sunt
închise. Din această cauză, bursa din Hong Kong completează bursele similare din New York sau
Londra, fiind în prezent a treia bursă din lume care realizează tranzacţii apreciabile cu aur.

Astfel investiţiile în pieţele financiare au fost o provocare dura în anul 2011. Au câştigat doar
cei care au speculat pe termen scurt – mediu, intuind direcţia corectă a pieţei.
Dacă bursele de valori au reamintit de criza din 2008, dintre metalele preţioase doar aurul a
mai “strălucit” puţin şi foarte puţine valute au înregistrat performante notabile în lupta acerba pentru
devalorizare”, se arata într-o analiză Admiral Markets. Surprinzător poate, valuta anului a fost yenul
japonez, în pofida catastrofei din lună martie, a randamentului nul, cât şi a intervenţiilor Băncii
Centrale şi a deficitului imens, de aproximativ 200% din PIB, ce se reflecta în evoluţia celui mai
important indice bursier nipon, arata analistul financiar, Cristian Cochintu, de la Admiral Markets.
4
http://incomemagazine.ro/articles/yenul-japonez

12
Pe parcursul anului trecut, yenul japonez s-a apreciat cu 5,5%. Totuşi, piaţa japoneză a fost privită
drept una mai puţin riscantadecat cea americană sau europeană, urmare a acţiunilor de finanţare
internă a datoriilor şi repatrierii capitalului după dezastrul natural, crescând astfel cererea pentru
yeni5. 
Nikkei 225 a reuşit să închidă pe 27 decembrie 2013 la peste 16000 pentru prima dată în acest an.
Cea mai importantă ipoteza de lucru pentru finalul 2013, aceea a unor noi maxime multi-anuale
pentru bursa niponă şi a unor noi minime multi-anulae pentru yen se confirmă. Nume importante
ale bursei locale nu au afişat încă noi maxime.

Aşadar, participarea unor titluri importante la avansul general al bursei nu este excelentă, iar
aprecierea bursei în ansamblu este comparabilă cu magnitudinea deprecierii yenului 6.

Bursele de mărfuri din SUA

Chicago Board of Trade (CBOT)

Istoria

Pe continentul american, pe teritoriul SUA, funcţionează 10 din cele mai mari burse de mărfuri
din lume. Dintre acestea se remarcă, fără îndoială, Chicago Board of Trade şi Chicago Mercantile

5
http://incomemagazine.ro/articles/yenul-japonez-castigatorul-anului-trecut-top-valute-2011
6
http://www.tradevillefx.eu/comentarii-forex-cfd/Finalul-2013-Japonia-este-vedeta

13
Exchange, oraşul Chicago având cea mai impresionantă activitate bursieră în ceea ce priveşte
comerţul de bursă. În afară de Chicago, oraşe cu burse importante sunt: New York (cu bursele Nymex
– importantă pentru tranzacţiile cu petrol şi produse petroliere, New York Cotton Exchange - bumbac),
Kansas (Kansas City Board of Trade - grâu, porumb şi seminţe de soia), Minneapolis, (Minneapolis
Grain Exchange - grâu şi seminţe de floarea-soarelui) şi New Orleans (New Orleans Commodity
Exchange - bumbac, orez, boabe de soia).

În 1848 şi-a început activitatea Chicago Board of Trade ca bursă de grâne. Câţiva dintre cei mai
pricepuţi comercianţi de grâne au hotărât să se reunească într-o bursă organizată de cereale - CBOT.
Odată cu apariţia unei burse organizate, care oferea un loc de întâlnire centralizat, investitorii bogaţi
au văzut o oportunitate pentru construirea unor silozuri imense unde să-şi depoziteze grânele pentru
consumul pe un an întreg. Aceasta a ajutat la soluţionarea problemelor legate de oferta de grâne care
existau în trecut în America şi a contribuit la stabilirea preţurilor cerealelor pentru tot cursul anului. În
acest interval de timp s-a produs transformarea comerţului „spot" în comerţ „la termen", proces
apărut pentru prima dată într-o formă asemănătoare celei existente azi, la Chicago Board of Trade în
1865. Chicago devenise în acel moment capitala mondială a cerealelor. Acest gen de comerţ s-a extins
apoi la Liverpool, Londra, New York, New Orleans, Berlin.

Data apariţiei oficiale a CBOT poate fi 1859, când bursei i s-a acordat o cartă prin legislația
statului Illinois pentru a standardiza calitatea grânelor tranzacţionate pe bursă. Contractele futures au
debutat oficial în 1865, atunci când CBOT a introdus standarde pentru marjă şi livrare.

Cu toate că piaţa de acţiuni s-a prăbuşit în 1873, tranzacționarea futures a continuat să se

extindă, şi a condus la o serie de inovaţii pentru CBOT, precum publicarea preţurilor futures începând
cu 1877 şi stabilirea primei organizaţii de compensare în 1883.

Când CBOT și-a construit în 1885 noul sediu pentru a se adapta creșterii sale, acea clădire a fost prima
care a utilizat iluminatul electric. Până în 1922 creșterea tranzacționării cu produse futures a fost așa
de mare, încât guvernul SUA s-a văzut nevoit să creeze o instituție de reglementare, Grain Futures
Administration. Marile inovații ale CBOT au inclus crearea unei burse separate pentru tranzacționarea
opțiunilor, Chicago Board Options Exchange (CBOE), în 1973, și diversificarea cu contracte non-
mărfuri: contracte futures pe ipoteci în 1975 și pe instrumente de trezorerie americane în 1977. În
1982, “Commodity Futures Trading Act” permite CFTC să reglementeze opțiunile pe produse agricole.
Astfel că în 1984 CFTC autorizează fiecare bursă să ofere timp de trei ani opțiuni bazate pe 2 produse
agricole deja tranzacționate în bursă. CBOT optează pentru opțiuni pe futures pe porumb și soia, care
încep să se tranzacționeze de la 31 octombrie 1984.

CBOT a sărbătorit aniversarea de 150 de ani cu lansarea paralel a tranzacționării cu strigare și a

celei electronice prin platforma sa Project A în 1998, deschizând drumul înspre mutarea către
tranzacționarea electronică a produselor financiare.

14
 În 2000, CBOT a fost incorporată ca o organizație non-profit și a lansat noua platformă de
tranzacționare A/C/E (Alliance/CBOT/Eurex) în parteneriat cu gigantul german pe produse derivate
Eurex. Aceasta va ajuta diversificarea liniei de produse a bursei, incluziv futures mini-Dow și swap
pentru ratele dobânzii și opțiuni pe swap.

Trei ani mai târziu, CBOT anunța lansarea unei noi platforme, Euronext Life Connect, care a
marcat terminarea parteneriatului cu Eurex. În 2004, bursa a semnat un parteneriat cu Chicago
Mercantile Exchange, care a fost de acord să deconteze toate produsele CBOT prin nou înființata
CME/CBOT Common Clearing Link.

CBOT este un lider de piață pentru contractele bazate pe patru grupe de produse: mărfuri
agricole, ratele dobânzii, incluzând instrumente de trezorerie americane și germane, indicele Dow
Jones Industrial Average și aur și argint. 7

Chicago Mercantile Exchange (CME)

Istoria

A doua mare bursă din Chicago este Chicago Mercantile Exchange (CME). În 1874, negustorii
au format Bursa de Produse din Chicago (Chicago Produce Exchange), unde se comercializau la
început unt, ouă, brânză, păsări domestice şi alte produse agricole. Mai târziu, aceasta a fost numită
Bursa de Unt şi Ouă din Chicago (Chicago Egg&Butter Board). În cele din urmă, aceasta a început să
tranzacţioneze tipuri de marfă atât de multe şi diverse, încât, în 1919, a fost numită mai aproape de
realitate, Chicago Mercantile Exchange. Câteva dintre mărfurile tranzacţionate în acel timp erau
cartofii, ceapa şi pieile de vită iar din perioada anilor 1950, curcanii, ouăle îngheţate şi slănina de porc
au fost adăugate mărfurilor care se tranzacţionau la CME. Astăzi se lucrează cu patru grupe de
produse: mărfuri agricole, valute, dobânzi şi indici bursieri.

În 1880 doar grâul, porumbul, ovăzul şi bumbacul făceau obiectul tranzacţiilor la termen.
Începând cu 1961 sunt introduse contracte futures pe carcase de porc, vite vii, vite de îngrășat,
cherestea, vite congelate, miei, etc, dar la început s-a dezvoltat numai cheresteaua. În urma
autorizației primite de la CFTC, sunt lansate opțiunile pe futures pe vite vii.

Dezvoltarea pieţelor la termen, creşterea semnificativă a numărului de tranzacţii au

determinat, ca începând cu anul 1971, să se diversifice gama produselor tranzacţionate la termen cu
metale preţioase (aur, argint, platină), devize, titluri financiare cu venit fix şi indici bursieri.

În 1972, CME inaugurează tranzacţionarea contractelor futures pe valute - primele contracte

futures financiare, iar în 1975 CBOT lansează primele contracte futures pe rata dobânzii. În 1982
Kansas City Board of Trade iniţiază primele contracte futures pe indici bursieri.
7
http://bulbrokers.com/ro

15
 Este de remarcat faptul că deşi CBOT lansase contracte futures pe grâne încă din 1865 şi CME
contracte futures pe ouă şi unt încă din 1919, prima lege care venea să reglementeze „pieţele de
contracte" a fost adoptată abia în 21 septembrie 1922 - „Legea tranzacţiilor futures cu cereale"(The
Grain Futures Act of 1922). Legea superviza tranzacţiile futures cu cereale, dar nu aborda atent
probleme ca reglementarea mecanismului de tranzacţionare şi prevenirea manipulării pieţelor. Crahul
bursier din 1929 şi criza economică de la începutul anilor '30 au grăbit adoptarea în 1936 a „Legii
bursei de mărfuri"(The Commodity Exchange Act of 1936). Istoria s-a repetat în ceea ce priveşte
reglementarea contactelor futures de pe pieţele financiare. Deşi acestea erau cunoscute încă din 1970
şi au fost lansate în 1972, legea care le reglementa a fost adoptată în 23 octombrie 1974. O creştere
deosebită a interesului pentru tranzacţiile la termen s-a înregistrat între anii 1975-1985, fapt
evidenţiat de volumul contractelor pe pieţele americane şi engleze.

Fuziunea CME Group Inc

La data de 12 iulie 2007, CBOT Holdings Inc, compania-mamă a CBOT,a fuzionat cu Chicago
Mercantile Exchange Holdings Inc, compania-mamă a CME. Noua companie este cunoscută că CME
Group Inc. Ca urmare a acestei fuziuni, CBOT și CME a devenit filiale deținute integral de CME Group
Inc. CBOT și CME continuă să îşi mențină statutul independent și rămân organizații cu auto-
reglementare separată. Fiecare bursă are propriul consiliu de Directorii și propriii ofițeri, deși aceleași
persoane, fără excepție, îndeplinesc aceste roluri la ambele burse. În ceea ce privește conformitatea și
programele de auto-reglementare, totuși,atât CBOT cât și CME funcționează după aceleași norme
foarte bine armonizate și un departament comun de Reglementare a Pieței: Departamentul de
Reglementare a Pieței al CME oferă servicii de reglementare către CBOT, în conformitate cu un
contract de servicii de reglementare între cele două burse din data de 13 iulie 2007.

Creşterea volumului.

Ambele burse aproape şi-au dublat volumul de tranzacţionare total de-a lungul perioadei de
la revizuirea anterioară a regulilor impuse. Volumul total de tranzacţionare al CBOT în perioada vizată
pentru revizuirea din 2005 (1.10.2003 - 1.10.2004), a fost de 542,188,568 de contracte, o medie de
aproximativ 45 de milioane de contracte pe lună. În timpul perioadei-țintă pentru această revizuire
(1.01.2008-1.01.2009), CBOT a tranzacționat 960,446,329 de contracte, o medie de aproximativ 80 de
milioane de contracte pe lună, aproape dublul volumului mediu lunar anterior. Volumul total de
tranzacţionare al CME, în perioada vizată de revizuire (1.10.2004 - 1.10.2005), din 2006 a fost de
962,705,004 de contracte, o medie de aproximativ 80 de milioane de contracte pe lună. În timpul
perioadei-țintă pentru această revizuire, volumul total CME a fost 1,890,492,555 contracte, o medie

16
lunară de aproximativ 158 milioane de contracte, de asemenea, aproape de două ori mai mult decât
volumul său mediu lunar.8

Bursele de mărfuri din UK

Bursa de mărfuri Londra
Cea mai importantă bursă de mărfuri engleză este, în prezent, London Metal Exchange (LME).
Alte burse londoneze importante sunt: International Petroleum Exchange (produse petroliere), The
United Terminal Sugar Market (zahăr industrial şi rafinat), Baltic Mercantile and Shipping Exchange
(grâu, cartofi albi, orz şi navlosiri), London Rubber Terminal Market (cauciuc). O bursă destul de
importantă se află şi la Liverpool, aici fiind cotate 17 sorturi de bumbac 9.

Royal Exchange (iniţiată de unul din precursorii ştiinţei economice Thomas Gresham) este una
din primele burse de mărfuri apărute în lume. S-a înfiinţat în 1554 la Londra şi din 1773 s-a profilat
numai pe schimbul de efecte financiare10 .

Înfiinţată de mai mult de 130 de ani şi localizată în inima oraşului Londra, Bursa de mărfuri de
la Londra este prima piaţă mondială de metale neferoase. Această oferă contracte futures şi options
pentru aluminiu, nichel, zinc, oţel, argint, plumb şi cositor plus două tipuri de contracte pe aliaje de
aluminiu. În anul 2005, Bursa a lansat primul contract futures pentru materiale plastice: pentru
polypropylena şi polietylena cu densitate liniar redusă, cu introducerea contractelor regionale pe
plastic în 2007. În plus această oferă LMEminis care sunt contracte mai mici pentru cupru, aluminiu şi
zinc plus un contract index (LMEX). Bursa oferă un forum transparent pentru toate activităţile
comerciale şi, ca rezultat, ajută la stabilirea preţului valabil luni sau ani mai târziu pentru materiale.
Acest lucru ajută jucătorii de pe piaţă să facă planuri de viitor într-o era a fluctuaţiilor severe şi rapide
de preţ. Atât de mare este transparenţă pe această Bursă, încât industriile din lumea întreagă
recunosc şi se bazează pe preţurile stabilite la Bursa de metale de la Londra.

8
http://www.forbes.com
9
http://www.uamsibiu.ro/studenti/docs/cursuri/3/AI-burse-marfuri.pdf
10
Bogdan Brumar, Burse internaţionale de mărfuri, Sibiu

17
 Bursa de la Londra este o piaţă foarte transparentă şi în 2006 a ajuns la cantităţi de 87 de
milioane de loturi, echivalentul a 8100 miliarde dolari anual şi între 35-45 miliarde într-o zi obişnuită
de afaceri. Deşi este stabilită în Londra, LME este o piaţă globală cu membri din întreaga lume, mai
mult de 95% din afacerile sale provenind din afara ţării. Fiind o piaţă ce funcţionează pe modelul
“principal to principal “ singurele organizaţii ce pot comercializa pe această piaţă sunt societăţile
membre, care sunt împărţite pe mai multe categorii. Membrii LME oferă industriei la vedere acces la
piaţă, metode de management al riscului şi mecanism de livrare.

Comerţul are loc pe 3 tipuri de platforme: vânzare-cumpărare prin metoda licitaţiei strigate în
« Ring », printr-o piaţă telefon inter-office şi prin LME Select, platforma comercială electronică a
Bursei11 .

Structura organizaţională LME

Din Ianuarie 2000, Bursa de Metale de la Londra a devenit o subsidiară a noii companii – LME
Holdings Limited. Foştii membrii ai bursei de metale Londra şi-au păstrat statutul şi li s-au oferit
acţiuni în LME Holdings Limited pe o baza scalară în funcţie de tipul de membru. LME are până la 13
directori - doi dintre ei au experienţă substanţială în industria metalelor şi comerţului, trei directori
independenţi şi până la 6 directori acţionari ai LME Holdings Limited ce sunt aleşi de către membrii, un
director comercial şi directorul general al LME. Conducerea LME Holdings Limited este aleasă în
acelaşi mod. Bursa are membrii formaţi din 80 de societăţi importante, din care 11 iau parte la
tranzacţiile în Ring. Alţi 31 de membri brokeri iau parte la tranzacţiile futures şi options prin piaţă
telefonică şi LME Select.

Istoria LME

În 2007 LME sărbătoreşte 130 de ani de la înfiinţare în anul 1877. LME, în cei 130 de ani de
istorie , a fost inovativă, păstrând în acelaşi timp forţa sa tradiţională şi fiind în acelaşi timp aproape
de utilizatorii săi principali asigurându-se că ale sale contracte întâlnesc aşteptările ridicate ale
industriei.

11
http://www.uamsibiu.ro/studenti/docs/cursuri/AN_III/AI/Sem_I/Burse_int_de_marfuri/Burse_int_de_marfuri.pdf

18
 În prezent Bursa de Metale din Londra a ajuns principal piaţă pentru contractele futures având
o caracteristică unică în Europa: singura bursă în care o mare parte a contractelor se negociază în
direct pe ringul bursier, între brokeri, fără ca ordinele să fie încheiate electronic 12.

Analiza pieţei metalelor neferoase in luna februarie 2013

Preţurile aluminiului au avut o evoluţie favorabilă la Bursa de Metale de la Londra (London

Metal Exchange-LME), pe fondul optimismului investitorilor privind relansarea economică la nivel
mondial. Cotaţia maximă de 2.073,50 $/tonă, înregistrată la 31 ianuarie, reprezintă cel mai ridicat
nivel de la începutul anului, fapt ce a contribuit la creşterea cotaţiei medii la 2.036,10 $/tonă, cu
0,53% faţă de media săptămânală anterioară.

Media stocurilor de aluminiu la bursa londoneză a scăzut la 5.161.560, cu 0,12% faţă de media
săptămânală anterioară, în timp ce nivelul stocurilor de aluminiu la nivel mondial, de circa 10 milioane
tone, exprimă existenţa supraofertei de metal alb pe piaţa mondială. Previziunile pe termen mediu
susţin ascensiunea preţului metalului alb, având în vedere creşterea cererii mondiale cu 7%,
reflectând în principal contribuţia industriei constructoare de maşini din China şi India.

La Bursa de la Londra, cotaţia medie a cuprului a înregistrat o creştere minoră, de 0,57%, la

8.106,20 $/tonă, în pofida faptului că stocurile au continuat să se majoreze până la nivelul de 371.750
tone (+6,5%). Aceasta s-a datorat nu atât cererii, cât unor factori conjuncturali favorabili ce anunţă o
posibilă sporire a cererii. Astfel, China, cel mai mare consumator de metal roşu, a înregistrat o
creştere importantă a producţiei industriale în luna ianuarie a.c., iar în Statele Unite a sporit atât
numărul angajaţilor, cât şi al comenzilor industriale. Cererea mare pentru baterii auto în multe zone
afectate de vremea severă din China a condus la creşterea preţului plumbului la LME peste 2.400
$/tonă, nivel care ar putea să se consolideze pe perioada sezonului rece. Cotaţia medie a înregistrat o
creştere semnificativă, cu 2,51% faţă de media săptămânală anterioară, la 2.409,50 $/tonă, în timp ce
intensificarea tranzacţiilor cu plumb la bursa londoneză a determinat scăderea mediei stocurilor cu
0,69% faţă de media săptămânală precedentă, la 291.990 tone.

12
http://www.money.ro

19
 Trendul ascendent al preţurilor plumbului, coroborat cu creşterea rapidă a stocurilor de metal
Bursa de la Shanghai (SHFE), vor putea determina majorarea exporturilor de plumb, China redevenind
exportator net de plumb.

Cotaţia zincului a crescut peste pragul de 2.100 $/tonă, deşi elementele fundamentale ale
pieţei sunt în dezechilibru accentuat, cu un excedent al balanţei cerere-ofertă prognozat la 172.000
tone în 2013, în creştere de la 119.000 tone în anul anterior.

Practicile artificiale prin care se exploatează diferenţa dintre preţul spot şi cel la termen, au
produs creşterea cotaţiei medii până la 2.103,50 $/tonă, cu 2,61% faţă de media săptămânală
precedentă. Creşterea cererii către fondurile speculative este reflectată de diminuarea stocurilor de
zinc la bursa londoneză, a căror medie a scăzut cu 0,69% faţă de media săptămânală precedentă, la
1.217.125 tone.

Pe parcursul intervalului 28 ianuarie – 3 februarie 2013, media cotaţiilor nichelului la Bursa din
Londra a înregistrat valoarea de 17.999,00 $/tonă, cu 3,67% mai mult faţă de media perioadei
precedente, care a fost de 17.361,00 $/tonă. Stocurile de nichel, la bursa londoneză, au crescut cu
1.476 tone, de la 149.424 tone în data de 28 ianuarie, la 150.900 tone la sfârşitul intervalului analizat.

Media cotaţiei cositorului, la Bursa de Metale de la Londra, în săptămâna 28 ianuarie – 3

februarie 2013, de 24.792 $/tonă, s-a menţinut practic neschimbată comparativ cu intervalul
precedent, când s-a situat la 24.802 $/tonă (-0,04%).În pofida sporirii cotaţiilor în cele 5 zile de
tranzacţionare analizate, stocurile de cositor la LME au înregistrat o creştere uşoară, de 205 tone,
ajungând vineri 1 februarie la 13.625 tone. Media săptămânală a stocurilor a crescut cu 1,45% faţă de
media intervalului precedent, la 13.290 tone13.

 În concluzie, bursele sunt pieţe specifice, mecanisme de concentrare a cererii şi ofertei pentru anumite
categorii de mărfuri ori pentru valori, în scopul realizării de tranzacţii într-un cadru organizat şi în mod operativ, în condiţii
de liberă concurenţa. Bursa este piaţa prin excelenţă.

13
http://www.iem.ro

20
„Cu măsuri fiscale tot mai severe, dobânzi minime sub nivelul inflaţiei si măsuri neconvenţionale de
politica monetară ce distrug puterea de cumpărare a banilor, investiţiile inteligente vor fi singura
metodă de protecţie si de creştere reală a capitalului in 2012. Din nefericire, educaţia investiţională
este limitată şi mulţi sunt speriaţi de datele negative, însă deprecierea unui activ reprezintă o
excelentă oportunitate de profit, fiind rapidă si intensă. Prin studiu profund în acest domeniu sau
consultarea unor specialişti, premizele unor profituri decente există, piaţa oferă
întotdeauna oportunităţi reale”, a încheiat analistul Admiral Markets14.

14
http://incomemagazine.ro/articles/yenul-japonez-castigatorul-anului-trecut-top-valute-2011

21
22
23