Sunteți pe pagina 1din 112

BURSE INTERNAȚIONALE DE MĂRFURI

Jocul pare simplu, oferă promisiunea unui profit teoretic nelimitat şi


necesită numai un capital minim de pornire. Acest fapt constituie în acelaşi
timp atracţia, dar şi pericolul tranzacţiilor futures .
Jacob Bernstein

Trade in general is built upon, and supported by two essential and principal
foundations, Money and Credit.
Daniel Defoe

Money speaks a language all nations understand.


Aphra Behn
Disciplina cuprinde următoarele teme majore:

• Bursa de mărfuri şi rolul acesteia în economie


• Organizarea pieţelor bursiere de mărfuri
• Mecanismul tranzacţiilor la bursele de mărfuri
• Contractul de bursă
• Tranzacțiile futures
• Tranzacțiile cu opțiuni
• Acoperirea riscurilor prin bursele de mărfuri (hedging)
• Speculaţia pe pieţele de mărfuri
BURSA - ELEMENTE DEFINITORII
FUNCŢIILE BURSELOR DE MĂRFURI:

BURSE INTERNATIONALE DE MARFURI


• Funcţia de facilitare a tranzacţionării.
• Funcţia de exercitare a unor influenţe determinante
asupra evoluţiei comerţului internaţional cu produsele
respective.
• Funcţia de stabilire (formare) a preţurilor
reprezentative pentru produsele de bază.
• Funcţia de stabilizare a preţurilor şi de reducere a
amplitudinii fluctuaţiilor de curs.
• Funcţia de minimizare a riscurilor de preţ pentru
marfa efectivă
• Funcţia de favorizare a liberei concurenţe
• Funcţia de oferire de informaţii asupra nivelului
preţurilor unor mărfuri disponibile la un anumit
termen
BURSE INTERNATIONALE DE MARFURI
Obiectivele bursei:

• stabilirea unui mod organizat de comerţ şi


program de negociere
• uniformizarea şi codificarea practicilor
comerciale
• reglementarea şi supravegherea tranzacţiilor
• tipizarea condiţiilor contractuale
• instituirea unei proceduri rapide şi eficace de
soluţionare a divergenţelor şi litigiilor
• colectarea şi diseminarea informaţiilor
• garantarea probităţii profesionale a membrilor
BURSE INTERNATIONALE DE MARFURI
Utilitatea economică - avantajele conferite de participarea la
comerţul de bursă:

• instrumente de gradare voluntară a expunerii la risc


• opţiuni în materie de fixare a preţurilor
• pot contribui la creşterea întregii activităţi de producţie,
prelucrare şi comercializare constituind totodată, şi
oportunităţi de finanţare
• permit o ameliorare a alocării în timp şi spaţiu a
resurselor
• posibilitate de investiţie
• permit derularea activităţii eficiente de stocare a
mărfurilor, oferind operatorilor o mai mare libertate de
acţiune şi o mai mare flexibilitate.
• contribuie la înlăturarea poziţiilor de monopol şi luptă
împotriva poziţiilor dominante
BURSE INTERNATIONALE DE MARFURI
Condiţii de existenţă:
• oferta trebuie să fie amplă
• cerere solvabilă şi relativ constantă
• produsul să fie omogen
• produsul să fie depozitabil
• preţurile să fie volatile
• să existe posibilitatea executării în natură a
contractului de bursă
• să existe o activitate speculativă
BURSE INTERNATIONALE DE MARFURI
Clasificarea burselor

După obiectul contractului:


❖ generale
❖ specializate
După modul de organizare:
❖ cu Casă de Compensaţie
❖ fără Casă de Compensaţie
După modul de constituire:
❖ de stat
❖ private
După modul de tranzacționare:
❖ prin strigare
După accesul în bursă:
❖ electronice
❖ acces liber
❖ mixte
❖ restricţionat
În prezent, la bursele de mărfuri se tranzacţionează o gamă largă de

BURSE INTERNATIONALE DE MARFURI


mărfuri şi servicii cum ar fi:
- cereale şi plante tehnice: grâu, grâu furajer, grâu de morărit,
porumb, porumb furajer, ovăz, orz , orez, boabe de soia, ulei de soia,
făină de soia, seminţe de floarea soarelui, ulei de floarea soarelui,
rapiţă, ulei de rapiţă, canola (plantă specifică americană), seminţe de
in, mazăre, cartofi;
- carne şi animale vii: carcase de vită, carcase de porc, bovine vii,
bovine la îngrăşat, porcii vii, porci la îngrăşat;
- produse lactate: lapte, lapte praf, unt, brânză;
- produse tropicale: cafea, cacao, zahăr, bumbac, ulei de palmier,
citrice, concentrat de portocale, cauciuc natural;
- metale: aur, argint, cupru, aluminiu, nichel, zinc, plumb, staniu;
- produse energetice: petrol, motorină, benzină, păcură, gaze
naturale;
- alte produse: cherestea, ouă, energie electrică;
-servicii: navluri;
- valute;
- rate de dobanda;
- instrumente sintetice: indici.
Repartiţia geografică a principalelor burse de mărfuri din

BURSE INTERNATIONALE DE MARFURI


lume:

SUA: (10 din cele mai mari burse de mărfuri din lume)
Chicago Board of Trade
Chicago Mercantile Exchange
Nymex – importantă pentru tranzacţiile cu petrol şi
produse petroliere
New York Cotton Exchange - bumbac
Kansas City Board of Trade - grâu, porumb şi seminţe
de soia
Minneapolis Grain Exchange - grâu şi seminţe de
floarea-soarelui
New Orleans Commodity Exchange - bumbac, orez,
boabe de soia
Canada:
Winnipeg Commodity Exchange (grâu)
Toronto Futures Exchange (bovine, porcine şi cereale)
Europa:

BURSE INTERNATIONALE DE MARFURI


London Metal Exchange (LME): cupru, zinc, plumb,
cositor, argint, aluminiu, nichel
London Commodity Exchange: făină de soia, cacao, cafea,
lână, zahăr, cauciuc, etc.
International Petroleum Exchange (produse petroliere)
The United Terminal Sugar Market (zahăr industrial şi
rafinat)
Baltic Mercantile and Shipping Exchange (grâu, cartofi
albi, orz şi navlosiri)
London Rubber Terminal Market (cauciuc)
The Paris International Futures Market: zahăr "alb" (de
calitate superioară)
Bourse de Commerce du Havre (cafea)
ourse de Commerce de Roubais Tourcain (lână)
Amsterdam Terminal Market (cartofi albi, ouă, carne de
porc, laminate din oţel)
Rotterdam Futures Market (seminţe şi uleiuri vegetabile
comestibile)
Rotterdam Petroleum Exchange (produse petroliere).
Asia:

BURSE INTERNATIONALE DE MARFURI


Tokyo Commodity Exchange
Tokyo Grain Exchange
Tokyo Sugar Exchange
Osaka Textile, Osaka Sugar, Osaka Grain
Hokkaido Grain Exchange (grâu, orez)
Kobe Grain Exchange (grâu, orez)
Kobe Rubber Exchange
Nagoya Grain and Sugar Exchange
Kanmon Commodity Exchange (metale neferoase şi
laminate de oţel)
Hong Kong Commodity Exchange: bumbac, boabe de soia,
aur
Singapore Commodity Exchange (aur, cositor, cauciuc
natural)
Malaysian Rubber Exchange and Licesing Bord (cauciuc
natural)
Penang Metal Exchange (cositor)
Bangkok Commodity Exchange (orez).
BURSE INTERNATIONALE DE MARFURI
Australia si Noua Zeelanda:
Sydney Futures Exchange (lână, cornute vii, carne de vită
dezosată)
New Zeeland Futures Exchange din Wellington (lână, ovine
vii).
Africa:
Alexandria Cotton Exchange din Egipt.

America de Sud:
Bolsa de Mercadorias y Futuros
Sao Paolo Coffee and Cocoa, Bolsa Brasiliera-Rio de
Janeiro (soia, cafea, cacao)
Buenos Aires Commodity Exchange (porumb, grâu, cornute
vii).
CONTRACTUL DE BURSĂ
Definirea contractului de bursă ca și tranzacție:

CONTRACTUL DE BURSĂ
operaţiunea juridică prin
care se realizează activitatea
bursieră este vânzarea –
cumpărarea, care datorită
modalităţilor ieşite din
tiparele obişnuite ce o
afectează, îmbracă o formă
sui generis – aceea a
contractului de bursă.
Aceasta este o variantă a
vânzării comerciale pentru
livrare viitoare
predeterminată în cea mai
strictă conformitate cu
regulamentul şi uzurile unei
burse.
CONTRACTUL DE BURSĂ
CONTRACTUL DE BURSĂ -
CARACTERISTICI:
1. Termenul viitor sau futures
2. Încheierea de către persoane abilitate
3. Înregistrarea la casa de cliring a
contractului de bursă
4. Depunerea de garanţii de bună executare
5. Respectarea regulamentului şi a uzanţelor
bursiere
CONTRACTUL DE BURSĂ
1. Contractul de bursă este reglementat
2. Contractul de bursă este uniform
3. Contractul de bursă este impersonal
4. Contractul de bursă este lichidabil sau
executabil prin plata unei simple diferenţe
5. Contractul de bursă este garantat
CONTRACTUL DE BURSĂ
Contractele la vedere spot
(engl. cash/spot commodity)

-contracte încheiate cu intenţia de a fi executate imediat în


natură, adică prin livrarea efectivă a bunului şi plata
contravalorii acestuia

- tranzacţiile spot au ca obiect o marfă prezentă, existentă


în momentul încheierii contractului şi care urmează să fie
livrată imediat.
CONTRACTUL DE BURSĂ
Contractele la termen

- tranzacţii cu lichidare la un anumit termen de la


încheierea contractului au apărut cu câteva secole în urmă
pe pieţele de mărfuri.

- două categorii de contracte la termen: forward


(“anticipate”) şi futures (“viitoare”)

- primul contract forward a fost încheiat la 13 martie 1851.


Obiectul acestuia îl constituiau 3.000 busheli de porumb,
care urmau să fie livrate în iunie la un preţ cu un cent mai
mic decât preţul porumbului de la 13 martie
Contractele la termen forward

CONTRACTUL DE BURSĂ
- contractele forward pentru grâu au devenit mai târziu mai
uzuale decât cele pentru porumb. În cazul grâului negustorii şi
prelucrătorii din Chicago suportau riscurile financiare ale
stocării, grâul fiind vândut prin contracte forward către
prelucrătorii şi exportatorii răsăriteni
contractele forward – dezavantaje:
nu erau standardizate privind calitatea bunurilor
contractate sau data livrării iar negustorii
adesea, operatorii nu îşi respectau obligaţiile

- in 1865 C.B.O.T. a decis să formalizeze tranzacţiile cu cereale


prin introducerea de contracte standard denumite contracte
futures
CONTRACTUL DE BURSĂ
CONTRACTUL DE BURSĂ
Contractele futures

- sunt standardizate privind calitatea, cantitatea, data livrării şi


destinaţia mărfurilor contractate

- in afara tradiţionalelor tranzacţii futures cu produse agricole, se


dezvoltă tranzacţionarea metalelor preţioase, a produselor industriale
sau procesate şi a bunurilor care nu puteau fi stocate

-incepând cu anii 1970 au apărut primele contracte futures pentru


instrumente financiare, lansate de Asociaţia Naţională Guvernamentală
de Ipotecă (GNMA), certificate susţinute de ipoteci şi tranzacţii futures
pentru valute

- tranzacţiile futures de valute, lira englezească, dolarul canadian, marca


germană, francul francez, yen-ul japonez şi francul elveţian au fost
iniţiate la Bursei de valori din Chicago în mai 1972
Tranzacţiile FUTURES sunt:

CONTRACTUL DE BURSĂ
✓încheiate într-un cadru special
✓sunt încheiate prin strigare deschisă
✓sunt realizate prin contracte standardizate

Contractele pot fi lichidate prin compensaţie şi


sunt garantate de Casa de Clearing.

Regula pentru a câştiga:


cumpără ieftin – vinde scump/vinde scump – cumpără ieftin
CONTRACTUL DE BURSĂ
Clauzele contractului futures

CONTRACTUL DE BURSĂ
1 ) Cantitatea
2) Calitatea - standardizarea calităţii din contractele futures asigură omogenitatea
contractelor tranzacţionate în cadrul bursei. Fiecare bursă are un nomenclator
complex, elaborat de către o comisie de specialişti în domeniu.
3) Puncte de livrare - depozite, terminale cât şi porturi şi chiar arii în care marfa
trebuie să fie livrată de către vânzătorul care a optat pentru executarea fizica a
contractului.
4) Cotarea preţului reprezintă unităţile monetare pe unitatea de măsură a activului
– obiect al contractului.
5) Pasul de licitaţie (tick-size) reprezintă suma minimă (în unităţi monetare sau
puncte), cu care preţul poate scădea sau creşte.
6) Limita maximă a variaţiei zilnice a preţului
7) Lunile de expirare sunt de regulă cuprinse în ciclul martie-iunie-septembrie-
decembrie sau cele analoage. Anumite contracte prevăd însă în mod permanent ca
luni de livrare şi cele ce urmează actualei luni de tranzacţionare. Un rol important în
stabilirea lunilor de livrare îl are şi sezonalitatea ofertei
8) Ultima zi de tranzacționare
9) Ultima zi de executare
10) Programul bursier
CONTRACTUL DE BURSĂ
Standardizarea clauzelor contractuale
- participanţii la piaţă sunt asiguraţi de omogenitatea
produselor din punct de vedere a calităţii

- facilitatea de a "intra" sau "ieşi" pe/de pe piaţă în orice


moment, datorită lichidităţii pieţelor futures

- nu există deci riscul ca odată achiziţionat un contract


cumpărătorul acestuia să fie obligat să accepte, împotriva
voinţei lui, livrarea cantităţii ce face obiectul contractului.
În cazul în care nu doreşte să ajungă într-o astfel de
situaţie, respectiva persoană va trebui să vândă contractul
înainte de scadenţă.
Contractul cash-forward Contractul futures

CONTRACTUL DE BURSĂ
- toate clauzele contractuale sunt standardizate,
singura variabilă fiind preţul;
- toate clauzele contractuale sunt - mecanismul de încheiere a tranzacţiei implică un
negociate între cele două părţi proces specific de stabilire a preţului în ringul bursier,
cocontractante; unde negocierea este redusă la minimum.
- procesul de negociere joacă un rol - cei doi cocontractanţi nu se cunosc în momentul
încheierii tranzacţiei, Casa de Compensaţie, prin
esenţial în încheierea contractului;
procedeul juridic de novaţie, devine partener pentru
- calitatea şi renumele partenerului fiecare. Garanţia oferită de aceasta este maximă;
reprezintă garanţia îndeplinirii - are ca obiect doar anumite active, a căror calitate
obligaţiilor contractuale; standard este stabilită de către fiecare bursă în parte;
- prin procesul de “închidere” a poziţiei (offset) părţile
- poate avea ca obiect orice activ; pot oricând renunţa la obligaţiile contractuale dar
- acest contract este “intuitu personae” numai printr-o operaţie de sens contrar celei avute (în
cazul în care este vânzător al unui contract, prin
- la scadenţă, contractul este executat
cumpărarea unui contract);
doar prin livrarea fizică a bunului şi
- la scadenţă, dacă se menţine deschisă poziţia,
plata preţului; contractul poate fi executat fie prin livrarea fizică a
- contractul are o valoare fixă; bunului (predarea mărfii şi plata preţului) fie prin
lichidare cash (doar prin plata diferenţei de către cel
- se încheie de regulă la telefon, direct, care a înregistrat o evoluţie nefavorabilă a preţului).
între cei doi cocontractanţi, neavând - contractul are o valoare “la piaţă” care se modifică în
nici o legătură cu instituţia bursieră; fiecare zi de tranzacţionare la bursa acelui contract,
- are loc un flux monetar doar la prin procesul specific de “marcare la piaţă”.
- se încheie doar în ringul de tranzacţionare, Casa de
scadenţă
Compensaţie garantând executarea obligaţiilor
contractuale;
- prin “marcarea la piaţă”, fiecărui participant i se
poate cere depunerea unei sume suplimentare
CONTRACTE FUTURES
EXEMPLIFICĂRI
Contractul pe grâu la CBOT:

CONTRACTE FUTURES - EXEMPLIFICĂRI


• Denumirea contractului: contract "viitor" pe grâu (wheat futures);
• Unitatea de tranzacţie (trading unit): 5000 busheli (bu);
• Cotaţia (price quote): în cenţi/bu;
• Variaţia minimă de preţ (tick size): 1/4 cenţi/bu = 12.50
$/contract;
• Limitele de variaţie zilnică a preţului (daily price limit): 20
cenţi/bu (1000$/contract) peste sau sub preţul de închidere al zilei
precedente;
• Lunile de livrare (contract months): iulie, septembrie, decembrie,
martie, mai;
• Anul contractual (contract year): iulie - mai;
• Ultima zi de tranzacţii (last trading day): a şaptea zi de bursă care
precede ultima zi lucrătoare a lunii de livrare;
• Ultima zi de livrare (last delivery day): ultima zi lucrătoare a lunii
de lichidare;
• Programul bursier (trading hours): 930 a.m. - 115 p.m., de luni
până vineri.
Contractul pe cupru la bursa LME:

CONTRACTE FUTURES - EXEMPLIFICĂRI


• bursa: LME;
• cotaţia: £/tonă;
• mărimea contractului: 25 tone;
• fluctuaţia minimă de preţ 50 pence/tonă;
• termenele de livrare: zilnic până la trei luni, apoi lunar
pentru 27 luni;
• calitatea: cupru electrolitic sub forma de catod (Grad A)
sau de cablu (Grad A de dimensiuni standard şi greutate
între 110-125 kg);
• toleranţe cantitative – 2%.
Contractul pe aur la bursa americană COMEX

CONTRACTE FUTURES - EXEMPLIFICĂRI


(Commodity Exchange):

• bursa: COMEX;
• cotaţia: $/uncie;
• fluctuaţia minimă de preţ: 0,10 $/uncie si 10 $/contract;
• mărimea contractului: 100 uncii;
• lunile active: primele trei luni consecutive; oricare dintre
lunile ianuarie, martie, iulie, septembrie şi decembrie,
care începe după 23 de luni faţă de luna curentă (inclusiv);
• calitatea: nu mai puţin de 0,995 puritate, aprobată de
laboratoarele COMEX;
• ultima zi de tranzacţii: cu trei zile lucrătoare înaintea
sfârşitului lunii de livrare.
Contract futures pe ţiţei la IPE (International

CONTRACTE FUTURES - EXEMPLIFICĂRI


Petroleum Exchange):
• Denumirea contractului: contract viitor pe petrol (engl.
light sweet crude oil futures)
• Unitatea de tranzacţie (engl. trading unit): 42.000 US
gallons (1.000 barrels)
• Cotaţia (engl. price quote): cenţi/barrel
• Variaţia minimă de preţ (engl. tick size): 0,01 dolari/ba
sau 10 dolari pe contract
• Lunile de livrare (engl. contract months): următoarele
şase luni calendaristice consecutive şi lunile Ianuarie,
Aprilie, Iulie şi Octombrie
• Anul contractual (engl. contract year): iulie-mai
• Ultima zi de tranzacţii (engl. last trading day): a
şaptea zi de bursă care precede ultima zi lurătoare a
lunii de livrare
• Ultima zi de livrare (engl. last delivery day): ultima zi
lucrătoare a lunii de lichidare
• Programul bursier (engl. trading hours): 9,30 AM –
3,10 PM
MECANISMUL TRANZACȚIILOR
BURSIERE
MECANISMUL TRANZACȚIILOR BURSIERE
“Groapa“:
- în cazul tranzacţionării prin strigare deschisă, cea mai spectaculoasă
metodă de tranzacţionare bursieră.
- delimitează un spaţiu de obicei în formă hexagonală în care se
tranzacţionează contracte pe aceeaşi marfă şi care conferă marele
avantaj că toţi participanţii se pot vedea între ei, informaţiile fiind
disponibile tuturor în aceeaşi măsură.
- dimensiunea diferă de la o bursă la alta:
(spre exemplu, CME acoperă o suprafaţă de 6.500 metri pătrăţi,
tranzacţionarea fiind organizată pe două ringuri cu trepte ce
coboară spre centru. Traderii se grupează pe aceste trepte în
funcţie de contractul pe care îl tranzacţionează. Fiecare contract
se negociază într-un pit separat, care este format din subdiviziuni,
specifice lunilor de tranzacţionare a contractului. Spaţiul cel mai
mare în cadrul acestor pituri este dedicat de regulă contractului
cu luna de expirare cea mai apropiată, acest fiind de fapt
contractul cel mai activ, care interesează un număr foarte mare de
traderi).
MECANISMUL TRANZACȚIILOR BURSIERE
Open outcry
MECANISMUL TRANZACȚIILOR BURSIERE
MECANISMUL TRANZACŢIEI FUTURES
(1)Inițierea tranzactiei
1.1.Tranzacţia este iniţiată de
cumpărători/vânzători ce dau ordine
firmelor broker cu care lucrează pentru
încheierea unui contract futures;
ordinul este transmis brokerului de
bursă (floor broker), care urmează să-l
execute în sala bursei, în "groapă" (pit).
1.2. Clientul depune marja inițială.
MECANISMUL TRANZACȚIILOR BURSIERE
MECANISMUL TRANZACŢIEI FUTURES
TIPURI DE ORDINE:

Ordinul la piaţă (engl. market order) reprezintă un ordin de


tranzacţionare (vânzare sau cumpărare, conform instrucţiunii date de
client brokerului său) executabil imediat la cel mai bun preţ al pieţei
(acesta fiind cel mai mare preţ al pieţei în cazul ordinului de vânzare,
respectiv cel mai mic preţ al pieţei în caz de cumpărare).

Ordinul limită (engl. limit order) este un ordin în care este specificat
preţul maxim pe care clientul este dispus să îl ofere în operaţiunea de
cumpărare, respectiv preţul minim la care este dispus să vândă. Un
ordin limită se execută având în vedere cel mai bun preţ pentru client.

Ordinul stop (engl. stop order; stop-loss order) reprezintă un ordin în


care este menţionat un anumit preţ. Odată ce este atins acel preţ în
piaţă, ordinul va deveni ordin la piaţă şi va fi executat la cel mai bun
preţ al pieţei.
MECANISMUL TRANZACȚIILOR BURSIERE
Instrucțiuni cu privire la executarea
ordinului:

• ordinul la zi
• ordinul deschis (engl. open order, good-till-canceled), în
schimb, rămâne valabil până când tranzacţia este realizată
sau ordinul este anulat de client
• ordinul la deschidere (engl. at the opening)
•ordinul la închidere (engl. at close)
• ordinul execută sau anulează (engl. fill-or-kill order)
• ordinul totul sau nimic (engl. all or none)
MECANISMUL TRANZACȚIILOR BURSIERE
MECANISMUL TRANZACȚIILOR BURSIERE
MECANISMUL TRANZACȚIILOR BURSIERE
MECANISMUL TRANZACȚIILOR BURSIERE
(2) După încheierea contractului,
brokerul de bursă semnează tichetul de
ordine şi-l trimite la firma sa, acesta
înştiinţându-l pe client că a fost
executat contractul şi precizându-i
condiţiile acestuia (în speţă preţul şi
volumul tranzacţiei).
MECANISMUL TRANZACȚIILOR BURSIERE
(3) După încheierea tranzacţiei în sala
de negocieri, un angajat al bursei -
raportor (pit reporter) transmite
preţul şi volumul tranzacţiei la
departamentul de cotaţii şi totodată la
personalul care operează sistemul
informatic al bursei; preţul va apărea
instantaneu pe tabela electronică.
MECANISMUL TRANZACȚIILOR BURSIERE
Diseminarea prețului:

Spre exemplu la CBOT este utilizat sistemul


MPRIS (engl. Market Price Reporting and
Information System), ce transmite informaţiile
privind activitatea din cadrul bursei (introduse în
sistem de către raportori şi angajaţi ai bursei)
către ecranele şi tabelele de afişare. Tot prin
intermediul acestui sistem sunt efectuate şi
anunţate eventualele modificări sau anulări, dacă
sunt regăsite neconcordanţe conform regulilor
bursiere.
MECANISMUL TRANZACȚIILOR BURSIERE
(4) În cazul că nu este membră a casei de
cliring, firma broker ia legătura cu o firmă
membră (numită membru cliring - clearing
member), transmiţându-i acesteia datele
din contract, pentru a fi comunicate la casa
de compensaţie (4a). Aceasta din urmă
procedează la marcarea la piaţă a poziţiilor
deschise şi efectuează operaţiunile legate de
compensarea poziţiilor şi lichidarea
contractelor, înştiinţând membrul cliring
despre aceste activităţi (4b).
MECANISMUL TRANZACȚIILOR BURSIERE
(5) Casa de cliring dă instrucţiuni
băncii care asigură decontările băneşti
rezultate din operaţiune în legătură cu
creditarea/debitarea contului
membrului cliring (5a), iar banca
avizează ulterior în legătură cu
efectuarea operaţiunii (5b).
MECANISMUL TRANZACȚIILOR BURSIERE
➢Casa de Compensaţie - funcționează -
• fie în mod autonom, ca o instituţie de sine stătătoare
• fie ca un departament al bursei

➢ După încheierea fiecărei tranzacţii în ring:


- brokerii se prezintă în faţa unui raportator din ring al bursei - care introduce datele
reprezentând detaliile tranzacţiilor efectuate într-un sistem de prelucrare a datelor
unde sunt "potrivite" şi împărţite membrilor compensatori, care acceptă să
"compenseze" tranzacţiile.

➢ Globalizarea Caselor de Compensaţie:


Exemplificare: În Londra există o singură astfel de Casă, London Clearing House
(LCH), înfiinţată în 1988 sub numele de London Produce Clearing House, pentru
compensarea comerţului cu zahăr şi cafea. Deserveşte următoarele burse:
International Petroleum Exchange (IPE), London International Futures
Exchange (LIFFE), London Metal Exchange (LME), Tradepoint Investement
Exchange, Kuala Lumpur Commodity Exchange (în Malayesia) şi Hong Kong
Gold Exchange. LCH este deţinută în proporţie de 75% de către firme şi bănci iar
restul de 25% de către IPE, LIFFE şi LME.
resursele cu care LCH garantează îndeplinirea obligaţiilor pentru orice
tranzacţie încheiată în ring: marjele depuse; contribuţia membrilor compensatori
la fondul comun; până la 10 milioane de lire sterline din orice venit realizat de
LCH.
Figura 15. Rolul Casei de Compensatie

MECANISMUL TRANZACȚIILOR BURSIERE


Brokerul din
Agentie groapã Brokerul
Client
brokeraj executã contraparte
ordinul

Firmã
membru
compensator

compensare si date despre


marcare la piatã tranzactie

instrumente de
decontare
Banca de Decontare si Casa de compensatie
Depozitare - cupleazã ordinele
- face plata de la membrul -garanteazã tranzactiile
compensator la Casa de -colecteazã marjele si
Compensatie variatiile
-pastreaza marjele confirma plata
MECANISMUL TRANZACȚIILOR BURSIERE
(6) Banca plăteşte/încasează de la
membrul cliring sumele băneşti
rezultate din efectuarea
compensaţiilor. Ulterior, membrul
cliring anunţă firma broker, iar aceasta
face reglările corespunzătoare în
contul clientului.
MECANISMUL TRANZACȚIILOR BURSIERE
Marking to market:
- adaptarea zilnică a contractelor futures deja
încheiate în raport cu evoluţia cursurilor
futures pe piaţă. Regula este că dacă valoarea
contractului creşte, cumpărătorul primeşte în
contul său în marjă o sumă cash echivalentă cu
diferenţa dintre preţul de lichidare
(regularizare) al zilei curente şi cel al zilei
precedente, multiplicată cu numărul de
contracte. Dacă valoarea contractului scade, se
deduce din contul său în marjă o sumă obţinută
prin multiplicarea numărului de contracte cu
diferenţa dintre preţul curent şi cel al zilei
anterioare.
MECANISMUL TRANZACȚIILOR BURSIERE
Marja curentă (mc):
mc = EQ + P - P', unde:
- EQ = garanţia cash depusă iniţial;
- P = profituri din poziţiile deschise;
- P' = pierderi din poziţiile deschise.
MECANISMUL TRANZACȚIILOR BURSIERE
Lichidarea contractului futures
Se poate face în două modalităţi:
• prin livrare (engl. delivery), adică
prin predarea/plata mărfii
• prin lichidarea poziţiei (engl.
liquidation), adică prin compensare
cu o operaţiune de sens contrar.
MECANISMUL TRANZACȚIILOR BURSIERE
Livrarea:
- se poate efectua în oricare din zilele lucrătoare ale lunii de livrare.
Decizia privind livrarea este a vânzătorului, aceasta având la
dispoziţie trei zile specifice:
• cu două zile înainte de ziua aleasă pentru livrare deţinătorul
unei poziţii short anunţă casa de compensare cu privire la intenţia sa
de a livra marfa. Aceasta este ziua poziţiei (engl. position day). Prima
zi a poziţiei este cu două zile înainte de prima zi admisă pentru livrare
în luna respectivă;
• în următoarea zi lucrătoare, numită ziua notificării (engl.
notice day), casa de cliring alege destinatarul livrării, respectiv
operatorul cu poziţia long cea mai veche. Apoi anunţă părţile
implicate (vânzătorul şi cumpărătorul) în legătură cu efectuarea
livrării;
• în a treia zi, numită ziua livrării (engl. delivery day) are loc
predarea mărfii (respectiv a titlului asupra acesteia) de către cel cu
poziţia short, cel cu poziţia long făcând plata.
TRANZACȚIILE CU OPȚIUNI
TRANZACȚIILE CU OPȚIUNI
Opțiunile sunt contracte standardizate încheiate
între vânzătorul opţiunii (engl. option seller;
writer; maker) şi cumpărătorul opţiunii (engl.
option buyer; holder) prin care primul vinde celui
de-al doilea dreptul de a cumpăra sau de a vinde un
activ determinat (încorporată într-un anumit
număr de contracte standardizate), la un preţ (preţ
de exercitare) stabilit în momentul încheierii
acordului (contractului) şi la o dată fixată în viitor.
Pentru dobândirea acestui drept pe care poate să-l
exercite sau nu, cumpărătorul opţiunii plăteşte
vânzătorului o sumă de bani numită primă, care
reprezintă preţul opţiunii.
TRANZACȚIILE CU OPȚIUNI
Opţiunea de cumpărare (engl. call; fr. option
d'achat) este un contract, în formă negociabilă,
care dă dreptul cumpărătorului (buyer,
holder) ca într-o anumită perioadă de timp, să
cumpere de la vânzătorul opţiunii (seller, writer)
activul de bază, la un preţ stabilit prin contract. Pe
de altă parte, vânzătorul opţiunii call îşi asumă
obligaţia de a vinde cumpărătorului activul de
bază, la preţul stabilit, dacă opţiunea este
exercitată într-un anumit interval de timp.
TRANZACȚIILE CU OPȚIUNI
Opţiunea de vânzare (engl. put; fr. option de
vente) este un contract în formă negociabilă, care
dă dreptul cumpărătorului opţiunii ca într-o
anumită perioadă să vândă activul de bază
vânzătorului acesteia, la un preţ stabilit prin
contract. Pe de altă parte, vânzătorul unui put îşi
asumă obligaţia de a cumpăra activul de bază
de la cumpărătorul opţiunii la preţul stabilit, dacă
opţiunea este exercitată într-un anumit interval de
timp.
TRANZACȚIILE CU OPȚIUNI
Avantajele opţiunii Riscurile opţiunii

 Managementul riscului - - Vânzarea descoperită de opţiuni se


Opţiunile Put oferă o poliţă de poate solda cu pierderi importante şi
asigurare împotriva scăderilor de imediate;
preţ; Opţiunile Call oferă - Nimeni nu poate garanta câştiguri
posibilitatea hedgingului de sigure în urma tranzacţiilor cu opţiuni;
portofoliu. - Pentru a marca profitul în cazul
 Speculaţia - a tranzacţiona exercitării opţiunii, este necesară
opţiuni intrând şi ieşind din poziţii închiderea în piaţă a poziţiei futures
fără a avea intenţia de exercitare rezultată;
 Efectul de levier - se obţine un - Toate tranzacţiile pe instrumente
caştig mare dintr-o investiţie iniţială financiare derivate implică risc şi nu
mică există nici o strategie de tranzacţionare
 Multifuncţionalitatea - Clientul care să îl elimine complet.
poate profita de modificarea
volatilității pieţei, de timpul până la
scadenţă sau de schimbarea altor
elemente specifice opţiunilor.
TRANZACȚIILE CU OPȚIUNI
Caracteristicile opţiunii

a) Mărimea opţiunii
b) Durata de viaţă

c) Preţul de exercitare

d) Preţul opţiunii
(Valoarea intrinsecă & Valoarea timp)
TRANZACȚIILE CU OPȚIUNI
a) Mărimea opţiunii

Fiecare opţiune are ca obiect un


activ standardizat din punctul de vedere al
volumului sau valorii.

Ex: La options în care activul de bază este


contractul futures, un contract pe opţiuni
poartă, de regulă, drepturi asupra unui
contract futures.
TRANZACȚIILE CU OPȚIUNI
b) Durata de viaţă

➢ este perioada de timp în care


opţiunea poate fi exercitată;

➢ data finală pentru exercitarea opţiunii


se numeşte data expirării (engl.
expiration date).

➢ perioada de exercitare se determină


pe baza aşa-numitelor cicluri de expirare
(engl. expiration cycles).
TRANZACȚIILE CU OPȚIUNI
O opţiune americană poate fi exercitată de
cel care o deţine oricând în perioada dintre
momentul în care a fost cumpărată şi data
expirării.

O opţiune europeană poate fi exercitată


numai într-o scurtă perioadă - care poate fi
şi de o zi - înainte de data expirării.
c) Preţul de exercitare

TRANZACȚIILE CU OPȚIUNI
Preţul la care se poate cumpăra/vinde activul de
bază al opţiunii se numeşte preţ de exercitare (engl.
exercise price/strike price), deoarece la acest preţ
se exercită dreptul pe care îl conferă opţiunea; el
este determinat în momentul încheierii
contractului.
Acest preţ depinde
de preţul activului de
bază din momentul
cumpărării opţiunii şi
este stabilit de bursă într-
o manieră standardizată.
TRANZACȚIILE CU OPȚIUNI
d) Preţul opţiunii
Prima (engl. premium) - reprezintă preţul
opţiunii, achitat în momentul încheierii
contractului, fiind plătit de cumpărător, vânzătorului
opţiunii.
Prima opţiunilor reflectă cel mai fidel probabilitatea
ca exercitarea dreptului să se producă, prin una dintre
cele două componente principale ale sale (ale primei):
valoarea intrinsecă şi valoarea timp.
TRANZACȚIILE CU OPȚIUNI
Valoarea intrinsecă (engl. intrinsic value) –
diferenţa dintre preţul de exercitare al opţiunii şi
preţul activului de bază al opţiunii. Este un
indicator important în stabilirea capacităţii
opţiunii de a deveni profitabilă.

Atunci când:
1.valoarea intrinsecă este pozitivă  opţiunea va aduce profit în cazul
exercitării „opţiune în bani” (engl. in-the- money)
2.valoare intrinsecă negativă  opțiunea va aduce pierdere în cazul
exercitării  „opțiune fără bani / în afara banilor“ (engl. out-of-
money)
3.valoare intrinsecă nulă  nu există nici pierdere, dar nici profit de
pe urma exercitării opţiunii  „opțiune la bani“ (engl. at-the-money)
TRANZACȚIILE CU OPȚIUNI
Valoarea intrinsecă a opţiunilor

Opţiune Opţiune
call put
“În bani" C > PE C < PE
"La bani" C = PE C = PE
"Fără bani" C < PE C > PE

C = preţul (cursul) activului de bază;


PE = preţul de exercitare al opţiunii.
TRANZACȚIILE CU OPȚIUNI
Valoarea timp (engl. time value) – este valoarea
suplimentară, peste cea intrinsecă, pe care
opţiunea o poate dobândi pe piaţă ca urmare a
cererii / ofertei de opţiuni; este egală cu diferenţa
pozitivă dintre preţul opţiunii (prima) şi valoarea
sa intrinsecă.
LONG CALL

TRANZACȚIILE CU OPȚIUNI
PE – preț de exercitare
PM – punct mort/prag
de rentabilitate
SHORT CALL

TRANZACȚIILE CU OPȚIUNI
PE – preț de exercitare
PM – punct mort/prag
de rentabilitate
LONG PUT

TRANZACȚIILE CU OPȚIUNI
PE – preț de exercitare
PM – punct mort/prag
de rentabilitate
SHORT PUT

TRANZACȚIILE CU OPȚIUNI
PE – preț de exercitare
PM – punct mort/prag
de rentabilitate
Opţiunile sunt folosite de operatorii de pe piaţă în următoarele situaţii:

TRANZACȚIILE CU OPȚIUNI
- când există expunere la riscul valutar sau al ratei dobânzii;
- pentru protejarea investiţiilor;
- pentru flexibilitate;
- impunerea termenilor unui contract în valută.

Tipuri de contracte cu opţiuni


CALL PUT
VÂNZĂTORUL Se acoperă împotriva Se acoperă împotriva
Îşi asuma irevocabil obligaţia riscului de scădere a riscului de creştere a
de a vinde sau de a cumpăra valorii activelor cursului; acoperirea
activele suport deţinute de deţinute; acoperirea riscului este limitată la
cumpărător, în condiţiile
riscului este limitată la nivelul primei.
stabilite, indiferent dacă piaţa
îi este favorabilă sau nu.
valoarea primei.
CUMPĂRĂTORUL Se acoperă împotriva Se acoperă împotriva
Are dreptul, dar nu şi riscului de creştere a riscului de scădere a
obligaţia de a cumpăra/vinde preţului activului suport; preţului activului suport;
la o scadenţă determinată, o acoperirea este acoperirea este nelimitată.
anumită cantitate de active.
nelimitată.
PREȚUL FUTURES
PRETUL FUTURES:

PRETUL FUTURES
➢Pe o piaţă la termen, preţurile reflectă nivelul cererii şi al
ofertei pentru marfa respectivă, atât în prezent cât şi în
viitor, fiecare contract futures având propriul preţ.
➢Pieţele futures, cu alte cuvinte, identifică preţurile de
echilibru curente (cash) cât şi cele ce vor exista la anumite
momente în viitor, ele fiind de fapt preţurile spot
anticipate.
➢Deoarece, funcţie de factorii specifici, care influenţează
pieţele la vedere şi la termen, ele au preţuri diferite, între
preţul cash şi preţul futures există, de cele mai multe ori,
diferenţe.

Aceste diferenţe sunt cunoscute sub denumirea de bază


(engl. basis).

Bazat,T = Pcash – Pfuturest,T


Mărimea bazei poate fi influenţată de:

PRETUL FUTURES
➢producţia anului curent;
➢stocurile rămase din anul anterior;
➢cererea şi oferta de produse substituibile;
➢perspectivele ucţia mondială;
➢cererea externă;
➢costurile stocării;
➢facilitaţile de stocare;
➢costurile de transport;
➢problemele de transport;
➢costurile asigurării;
➢politicile agricole;
➢fluctuaţiile sezoniere de preţ;
➢termenul de expirare a contractului futures.
PRETUL FUTURES
Relaţia dintre preţurile spot şi preţurile
futures

În mod normal, ca urmare a observaţiilor


empirice, preţurile futures sunt mai mari decât
preţurile spot, iar această diferenţă este în mare
parte determinată de timpul rămas până la
scadenţa contractului futures; cu cât această
perioadă de timp este mai mare, cu atât această
diferenţă este mai mare. Astfel, pe măsură ce
termenul de livrare se apropie, preţul futures va
converge, inevitabil, către preţul spot.
PRETUL FUTURES
Mărimea diferenţei dintre preţurile spot şi preţurile
futures este determinată de aşa-numitul “cost-of-
carry”.

➢cheltuielile aferente achiziţionării şi păstrării unei mărfi


pe parcursul unei perioade de timp determinate.
➢aceste cheltuieli includ costul aferent finanţări
cumpărării mărfii şi costurile aferente depozitării,
asigurării şi transportului acesteia.
➢mărimea costului finanţării poate fi determinată prin
înmulţirea sumei necesare cumpărării mărfii pe piaţa spot
cu rata dobânzii aferentă perioadei de timp în care marfa
este păstrată.
PRETUL FUTURES
Preţul futures = preţul cash + costul finanţării unei unităţi de marfă
+ costul păstrării unei unităţi de marfă

sau
FPt,T = Cpt + Cpt * Rt,T * (T-t) / 365 + Gt,T

unde:
FPt,T = preţul futures la timpul t pentru un contract futures la
termenul de livrare T;
Cpt = preţul cash la timpul t;
Rt,T = rata anuală a dobânzii aferentă unui credit lipsit de risc, la care
poate fi împrumutată, pentru perioada T-t, suma necesară;
Gt,T = costurile aferente păstrării unei unităţi din marfa fizică
respectivă, pe perioada de timp dintre achiziţionarea mărfii (t) şi
livrarea acesteia (T).
Determinarea bazei:

PRETUL FUTURES
Dacă preţul futures este superior celui spot, se
vorbeşte despre o situaţie de contango (report), preţul
futures face o primă faţă de cel cash.
Dacă îi este inferior, avem de-a face cu o situaţie de
backwardation (deport), marfa la termen,
tranzacționându-se cu un discount.
Deci diferenţa dintre cele două preţuri (cash şi
futures) poate fi negativă în primul caz şi pozitivă în cel
de-al doilea caz.

Pe piaţa futures de mărfuri agricole, preţul futures


este, de regulă, mai mare decât cel spot (deci o bază
negativă), datorită aşa-numitului cost-de-stocare (engl.
cost-of-carry, carrying charges).
PRETUL FUTURES
Întărirea bazei Preţurile cash descresc relativ la cele
futures
(mai puţin negativă sau mai mult pozitivă)
20
20

10

10 0
-

- 10
0
- 20

- 10

- 20 Slăbirea bazei
(mai puţin pozitivă sau mai mult negativă)
Preţurile cash cresc relativ la cel futures
ACOPERIREA RISCURILOR
Riscul nu trebuie perceput ca fiind un lucru rău. De fapt, riscul poate

ACOPERIREA RISCURILOR
induce oportunităţi extraordinare pentru cei care ştiu cum să-l gestioneze.
Răspunsul nu este evitarea completă a riscului ci evitarea riscurilor puţin
înţelese. Existenţa riscurilor a determinat lansarea tuturor sectoarelor al căror
element principal în ceea ce priveşte nivelul de competenţă rezidă, de fapt, în
gestiunea riscului.

Evitarea riscului
Nu am fi reuşit progresul dacă am fi evitat riscul.
Istoria ne-a arătat că marile împliniri a presupus întotdeauna
asumarea unor riscuri substanţiale într-o formă sau alta.
Dorinţa de asumare a riscurilor este un element comun tuturor
agenţilor economici. Practic evitarea riscurilor este o cale
foarte sigură către eşec. În loc să evităm riscul (ceea ce este
imposibil) ar trebui să dezvoltăm o înţelegere mai amănunţită a
modului în care putem să transformăm rezultatele potenţial
negative în oportunităţi.

În trecut, câştigurile au funcţionat ca un barometru de performanţă,


cu foarte puţină atenţie acordată riscurilor asumate pentru acele câştiguri.
Trendul general este că investitorii sofisticaţi s-au concentrat tot mai mult pe
câştigul de calitate evaluând tot mai bine raportul dintre risc şi câştig.
NS
ŞA

VS
SC
RI

ACOPERIREA RISCURILOR
Ă

.
Pagubă suferită Acţiune îndeplinită

Câştig nerealizat Câştig obţinut

Riscuri pure – numai pierderi, şansa de a nu pierde

Risc vs. şansă

Pierdere Câştig suplimentar

Riscuri speculative – pierdere sau câştig, şansa de a câştiga 


HEDGING VS. SPECULAŢIE
ACOPERIREA RISCURILOR
“Risk is the chance that something will go wrong”.
(Wonnacott, 1986)
“Risk – possibility of loss or injury” (Webster’s, 1991)
“Risque – danger eventuel plus ou moins previsible” (Le
Robert, 1992)
“Risk – measurable possibility of losing or not gaining
value ≠ uncertainty, which is not measurable”.
(Dictionary of Finance and Investments Terms, 1987)
“Risc - … pericol posibil”. (DEX, 1975)

RISC ÎN AFACERI
➢ Natural (Acts of God)
➢ Social – politic : greve, războaie,schimbări instituţional –
legislative
➢ Tehnologic
➢ De management
Exista trei tehnici fundamentale de gestiune a

ACOPERIREA RISCURILOR
riscului :

Hedging-ul – elimină expunerea la risc prin luarea


unei poziţii de compensare. De exemplu, deţinătorul
unei mine de aur îşi poate acoperi expunerea la riscul de
scădere a preţului prin luarea unei poziţii de vânzare a
futures-ului pe aur. Vom căuta de fiecare dată active
de bază care să fie puternic corelate cu activul
pentru care facem acoperirea.

Diversificarea – se reduce riscul prin deţinerea unei


colecţii cât mai largi de active independente.

Asigurarea – încheierea unui contract de asigurare


presupune plata unei prime pentru protecţia împotriva
evenimentelor nefavorabile.
ACOPERIREA RISCURILOR
Teoria Riscului
Bernoulli (1738): utilitatea marginală descrescândă
Knight (1921): Incertitudine vs. Risc
"By ‘uncertain' knowledge, let me explain, I do not
mean merely to distinguish what is known for certain
from what is only probable. The game of roulette is
not subject, in this sense, to uncertainty...The sense in
which I am using the term is that in which the
prospect of a European war is uncertain, or the price
of copper and the rate of interest twenty years
hence...About these matters there is no scientific basis
on which to form any calculable probability
whatever. We simply do not know." (J.M. Keynes,
1937)
Conceptul de transfer al riscului este fundamental

ACOPERIREA RISCURILOR
pentru toate pieţele financiare. Complexitatea din ce in
ce mai mare a produselor derivate necesita un nou
limbaj pentru comunicarea in termenii propuşi de
aceste instrumente.

Pieţele financiare sunt compuse din vânzători şi


cumpărători de risc. De exemplu, companiile de
petrol vând petrol forward în timp ce companiile
aeriene cumpără petrol forward pentru acoperirea
riscului de preţ.

Într-o economie bazată tot mai mult pe rigorile pieţei


nimeni nu este imun la riscul financiar – de la un
individ cu un simplu cont de economii până marile
companii din întreaga lume.
HEDGING:

ACOPERIREA RISCURILOR
➢ funcţie principală a pieţelor futures
➢ reprezintă cumpărarea şi vânzarea contractelor futures
pentru a compensa riscul apariţiei unor schimbări a
preţurilor pe piaţa spot.
➢ acest mecanism de transferare a riscului a făcut ca,
contractele futures să fie indispensabile companiilor şi
instituţiilor financiare (afacerilor, în general) din întreaga
lume.

Există două tipuri principale de


operaţiuni hedging:
• cel de vânzare sau “scurt” (selling
hedge, short hedge)
• cel de cumpărare sau “lung”
(buying hedge, long hedge).
ACOPERIREA RISCURILOR
Hedging-ul de vânzare Hedging de cumpărare
➢este realizat de către un operator ➢presupune cumpărarea la un
care la un moment dat, deţine în moment dat de contracte futures
stoc sau cumpără marfă (poziţia long la bursă) în scopul
(proprietarul de silozuri) sau acoperirii riscului de creştere a
preconizează să producă o cantitate preţului la o marfă fizică pe care
de marfă fizică (fermierul) şi, în operatorul intenţionează să o
acelaşi timp sau ulterior, vinde un achiziţioneze la o dată ulterioară.
număr echivalent de contracte
futures. Obiectivul hedger-ului în
acest caz este de a-şi proteja
valoarea mărfii din stoc sau a
producţiei viitoare împotriva unei
scăderi a preţului pe piaţă.
Avantajele hedging-ului:

ACOPERIREA RISCURILOR
➢creşterea flexibilităţii unei firme
➢reducerea costurilor
➢îmbunătăţirea marjelor de profit
➢condiţii de finanţare favorabile
➢planificarea mai eficientă a deciziilor, conferind
operatorului o mai mare libertate de acţiune

Limitele hedging-ului:
➢ Marja şi marcarea la piaţă
➢ Alegerea contractului futures:
marfa futures;
luna de expirare;
tipul poziţiei (long sau short);
numărul de contracte sau hedge ratio.
ACOPERIREA RISCURILOR
Rata de hedging
- raportul dintre mărimea poziţiei luate în
contracte futures şi mărimea expunerii la risc sau
cu alte cuvinte, numărul contractelor futures care
ar trebui folosite pentru acoperirea riscului de
preţ de pe piaţa cash.

HR = poziţia futures/poziţia cash


SPECULAȚIA BURSIERĂ
SPECULAȚIA BURSIERĂ
SPECULAŢIA:
activitatea urmărită în scopul obţinerii unor profituri.

Pe pieţele la termen, speculaţia este o tranzacţie efectuată în


scopul obţinerii unui profit şi constă în luarea unei poziţii futures, fără
acoperire pe piaţa reală
Speculator este acel operator de pe piaţă care nu are intenţia
de a-şi acoperi un risc definit de preţ, ci, dimpotrivă, el accepta riscul
de preţ în speranţa obţinerii unui profit prin anticiparea corectă a
mişcării preţului.

Dacă mizează pe o creştere a


preţului este speculator "la creştere"
(engl. bull, fr. a la hausse).
În caz contrar, este un
speculator "la scădere" (engl. bear, fr.
a la baisse).
SPECULAȚIA BURSIERĂ
Motivul pentru care cumpără Motivul pentru care vând
contracte futures contracte futures

Hedgerul Hedgerul
Pentru a bloca un preţ si pentru a Pentru a bloca un preţ si pentru a
obţine protecţie în cazul creşterii obţine protecţie în cazul scăderii
preturilor preturilor

Speculatorul Speculatorul
Pentru a profita din creşterea Pentru a profita din scăderea
preturilor preturilor
SPECULAȚIA BURSIERĂ
Investiție – speculaţie - jocuri de noroc
• toate implică risc;
• câştigul unuia este pierderea celuilalt;
• toate se bazează, până la un punct, pe şansă.

Totuși nu sunt sinonime:


Speculaţia implică un risc real, care deja există, risc pe care
şi-l asumă speculatorul, jucătorii crează risc, satisfăcându-şi
dorinţa de a juca, risc arbitrar care nu produce nimic util
societăţii în mod direct.
Apoi, jocul este o aventură fără calcule, bazată pe propria
şansă, speculaţia este o aventură bazată pe calcule.
Dacă de pe urma jocului nu beneficiază decât jucătorii şi
probabil alţi câţiva, care profită în mod indirect, de pe urma
tranzacţiilor futures pot beneficia toţi participanţii pe o piaţă,
speculatorii ajutând pieţele să devină mai eficiente, conferind mai
multe oportunităţi de management a riscului iar de acest lucru
beneficiază întreaga societate.
SPECULAȚIA BURSIERĂ
Diferenţa între speculaţie şi investiţie

• schimbare a proprietăţii asupra activelor-obiect al tranzacţiei

• efectul de levier

• marja sau costurile efectuării tranzacţiilor

• daca pieţele de acţiuni crează valoare, pieţele futures nu crează, dar


nici nu distrug valoare
SPECULAȚIA BURSIERĂ
Aversiunea la risc şi utilitatea

Persoane cu aversiune ridicată faţă de risc


care văd o utilitate marginală tot mai mică faţă de o creştere a profitului
fiecare unitate monetară suplimentară implică o utilitate tot mai mică decât cea
precedentă
acest tip de persoane nu ar accepta "un pariu corect" (aceleaşi şanse de a câştiga sau
de a pierde)

Persoane neutre la risc


înregistrează aceeaşi utilitate faţă de fiecare unitate monetară care se adaugă
profitului deja existent.
asemenea operatori consideră acceptabil "un pariu corect"
pentru o persoană neutră la risc, aversiunea apare în cazul unei mize foarte mari
pentru sumele mici, ea este un "iubitor de risc" - cazul loteriilor.

Iubitorii de risc
au o utilitate crescătoare pentru fiecare sumă ce se adaugă unui profit.
satisfacţia obţinerii unui câştig foarte mare prin jocul hazardului este mai mare decât
utilitatea deţinerii unei sume.
aceştia joacă deseori de dragul jocului.
SPECULAȚIA BURSIERĂ
Rolul speculatorului / necesitatea speculaţiei

•contra-partida operaţiunilor de acoperire.


•asigura lichiditatea pieţelor futures de mărfuri
•nu ar fi posibil cumpărarea sau vânzarea rapidă a
unui contract futures la un anumit preţ
•"descoperire a preţului viitor"
•speculaţiile permit ca mişcările de preţ să se facă
mai "lin"
SPECULAȚIA BURSIERĂ
Tipuri de speculatori
Din punct de vedere al statutului lor:
1) cei membri ai burselor de mărfuri, care sunt proprietari ai unor "locuri în
bursă", ce le conferă dreptul de a tranzacţiona orice tip de contract din
respectiva bursă (engl. full seat);
2) cei asociaţi sau licenţiaţi să tranzacţioneze doar anumite contracte; de
regulă, închiriază dreptul de a tranzacţiona de la membrii ‘deplini’ ai burselor;
3) comercianţii independenţi (engl. proprietary traders);
4) speculatorii din marele public.

În funcţie de mărimea perioadei de timp:


1) Scalpeorul (engl. Scalpers)
2) Speculatorii de o zi (engl. day traders)
3) Traderii de poziţie (engl. position traders)
SPECULAȚIA BURSIERĂ
Operaţiunile speculative

I. simple

➢bazate pe urmărirea trendurilor:

Speculaţiile "a la hausse" şi speculatiile "a la baisse"


SPECULAȚIA BURSIERĂ
➢ Strategia piramidei
strategia se aplică în cazul unor poziţii ce implică mai multe
contracte ce urmează a fi tranzacţionate
prin această strategie, speculatorul adaugă la poziţia lui un
anumit număr de contracte, dacă preţul se mişcă într-o
direcţie favorabilă. O piramidă poate avea o bază largă sau o
bază îngustă (piramida rasturnata).

Piramida cu bază largă presupune ca speculatorul să pornească cu


mai multe contracte, adaugând în mod progresiv câte puţine odată ce
valoarea poziţiei sale creşte.
Timp Acţiune Contracte "Imagine"
t=n+3 cumpăr 1 contract 10 X
t=n+2 cumpăr 2 contracte 9 X X
t=n+1 cumpăr 3 contracte 7 X X X
t=n cumpăr 4 contracte 4 X XX X
SPECULAȚIA BURSIERĂ
Strategia piramidei răsturnate sau a piramidei cu bază îngustă
presupune adăugarea progresivă a unui număr din ce în ce mai mare
de contracte la poziţia furtures iniţială.

Timp Acţiune Contracte "Imagine"


t=n+3 cumpăr 4 contracte 10 X X X X
t=n+2 cumpăr 3 contracte 6 X X X
t=n+1 cumpăr 2 contracte 3 XX
t=n cumpăr 1 contract 1 X
SPECULAȚIA BURSIERĂ
➢ Strategia ordinelor STOP LOSS ("opreşte pierderea")
• speculatorii utilizează frecvent ordinele STOP LOSS pentru a intra pe
piaţă, datorită unui semnal favorabil dat de către analiza grafică
• ei plasează adesea un astfel de ordin pentru a-şi limita pierderile în cazul în
care piaţa nu evoluează aşa cum se aşteptau.

➢Strategiile de tranzacţionare contra – trend (engl. contrary trend


strategies)
• presupun tehnici mult mai pretenţioase decât cele care au la bază
urmărirea trendului.
• dacă majoritatea covârşitoare a operatorilor sunt de acord cu evolutia pieţii
(în sensul nostru, "merg într-o direcţie") ei de regulă se înşeală.
• de exemplu, o mişcare puternică bullish este intrerpretată ca fiind un bun
semnal că o tendinţă bearish este iminentă. De aceea, speculatorii
“contrarieni” i-au o pozitie opusă acestora.
SPECULAȚIA BURSIERĂ
II. Operaţiunile speculative complexe - operaţiunile de
spreading

Operaţiunea de spreading - procesul prin care un operator de


pe piaţa la termen achiziţionează un contract futures, vânzând
simultan alt contract futures
Cel ce tranzacţionează prin intermediul spreadingului va
adopta simultan o poziţie long pentru unul din contracte şi opoziţie
short pentru celălalt contract
În practică, se spune despre spreading că are două "picioare",
unul fiind contractul long iar celălalt contractul short
Operatorii care fac operaţiuni de spreading (spreaderii) sunt
mai puţin interesaţi de sensul variaţiei preţurilor pe piaţă. Ei
urmaresc, de regulă, diferenţele dintre preţuri, putând adopta poziţii
de spread (intra-marfă, inter-marfă sau inter-pieţe) sau o combinaţie
a acestora.
SPECULAȚIA BURSIERĂ
1. Spread intra-marfă (engl. intra-commodity spread)

•vânzarea şi cumpărarea simultană de contracte futures pe aceeaşi


marfă dar cu luni de vânzare diferite se numeşte spread intra-marfă
sau spread de timp sau spread pe lunile de livrare.
•de exemplu, spreaderii pot observa că preţul contractului pe porumb
cu scadenţa în mai este mai mare cu 18 cenţi la vânzare faţă de cel cu
scadenţa în martie şi se aşteaptă ca diferenţa să crească.
•spreadingul de tip "bull" este acel spreading în care cel ce
tranzacţionează (spreader-ul) adoptă o poziţie long pentru contractul
cu scadenţa mai apropiată şi o poziţie short pentru contractul cu
scadenţa mai îndepărtată.
•spreadingul de tip "bear" (spreading la scădere) este inversul bull-
spreadingului: cel ce tranzacţionează are o poziţie short pentru o lună
apropiată şi o poziţie long pentru una departată, dorind ca al doilea
contract să fie relativ mai "puternic" decât primul.
SPECULAȚIA BURSIERĂ
2. Spread inter-piaţă (engl. inter-market spread)

- constă în cumpărarea unui contract pe o piaţă şi vinderea altui contract pe altă piaţă.
De exemplu, un speculator poate cumpăra grâu de la CBOT şi vinde grâu printr-un contract futures
la Kansas City Board of Trade.
Exemplu de speculatii prin spreading inter-pieţe:

17 Ianuarie Long Martie grâu CBOT la 345 ¾ c/bu


Short Martie grâu KCBOT la 379 ½ c/bu

Dacă anticipările speculatorului se adeveresc, atunci contractul futures grâu CBOT se va aprecia iar
contractul futures grâu KCBOT se va deprecia.

9 Februarie Short Martie grâu CBOT la 350 c/bu


Long Martie grâu KCBOT la 370 c/bu

Rezultat: Profit = (350 – 345 ¾) + (379 ½ - 370) = 13,75 c/bu.


SPECULAȚIA BURSIERĂ
3. Spread inter-marfă (engl. inter-commodity spread)

anumite mărfuri pot fi substituite într-o anumită măsură.


cu cât două mărfuri sunt substituibile într-o măsură mai mare, cu atât relaţia
dintre preţurile va fi mai strânsă. Acesta este cazul grâului şi porumbului,
ovăzului şi porumbului, porcilor şi bovinelor.

Exemplu de spreading între porumb şi ovăz:

17 Ianuarie Short Iulie porumb CBOT la 271 ½ c/bu


Long Iulie ovăz CBOT la 185 ¼ c/bu

Dacă anticipările speculatorului se adeveresc, atunci următoarea tranzacţie


poate fi efectuată:

23 Martie Long Iulie porumb CBOT la 260 c/bu


Short Iulie ovăz CBOT la 200 c/bu

Rezultat: Profit = (271 ½ – 260) + (200 – 185 1/4) = 26 ¼ c/bu.


SPECULAȚIA BURSIERĂ
4. spreadingul între o marfă agricolă şi produsele rezultate
prin prelucrare "Crush spreadingul"

Ex: cele în care se face spreading între boabele de soia şi uleiul de soia
plus făina de soia sau în care se face spreading între porcii vii şi
carcase de porc.
"Crush spreadingul" constă în cumpărarea unui contract pe soia şi
vânzarea câte unui contract pentru faină şi ulei de soia. Profitul ce se
obţine depinde în cea mai mare masură de diferenţa dintre preţul la
care poate vinde făina plus uleiul pe piaţă şi preţul la care a
achiziţionat boabele de soia.