Cresterea si dezvoltarea economica

CE ESTE CRESTEREA ECONOMICA?

Cresterea economica este un termen cheie in stiinta economica ce desemneaza dinamica

ascendenta a produsului national brut real pe locuitor ca expresie a corelatiilor cantitative
dintre factorii care influenteaza marimea sa si mediul economico-social in care are loc.

Notiunea de crestere economica a devenit o preocupare atunci cand economia nationala

[diferitele economii nationale] – ca rezultat al interdependentelor dintre unitatile economice –
a ajuns la un anumit grad de complexitate, confruntandu-se cu probleme specifice de
ansamblu care afecteaza semnificativ, direct sau indirect, pe toti participantii/agentii
economici.

Cresterea economica exprima (sintetizeaza) modul in care ansamblul activitatilor economice,

privite la nivelul unei economii nationale, contribuie la sporirea reala a produsul national brut
pe locuitor, intr-un orizont indelungat de timp.

CE ESTE DEZVOLTAREA ECONOMICA?

Dezvoltarea economica este un concept care caracterizeaza ansamblul efectelor economice,

directe si indirecte, care se propaga la nivelul unei economii nationale ca urmare a
transformarilor cantitative, structurale si calitative ce au loc in viata economica a unei tari
intr-o anumita perioada de timp, sub influenta conjugata a unui sistem de factori.

Dezvoltarea economica presupune cresterea economica, dar nu orice proces de crestere

economica ce se realizeaza la nivelul unei tari inseamna si dezvoltare economica; dezvoltarea
economica se exprima prin efectele ei pozitive prin care genereaza progresul.

Parintii Economiei Adam Smith Si J.M. Keynes

John Maynard Keynes, Primul Baron Keynes de Tilton (n. 5 iunie 1883, Cambridge — d.
21 aprilie 1946) a fost economist britanic ale cărui idei numite economie keynesiană radicale
au avut un impact major atât asupra teoriei politice și economice moderne, cât și asupra
politicilor fiscale ale multor guverne. Este cunoscut în mod special pentru pledoaria sa în
favoarea politicilor guvernamentale intervenționiste, prin care guvernul ar folosi măsuri
fiscale și monetare în scopul temperării efectelor adverse ale recesiunilor economice, crizelor
economice și boom-urilor economice. Este considerat de mulți economiști unul dintre
principalii fondatori ai macroeconomiei teoretice moderne. Populara expresie lui Keynes „Pe
termen foarte lung suntem toți morți” este încă citată. Keynes a fost conducător de discuții la
reforma sistemului monetar mondial în Bretton Woods (1944), nu a putut însă să se opună
poziției americanului Harry Dexter White. Printre altele – în memoria lui Silvio Gesells – el a
adus în discuție o monedă de circulație internațională pe nume Bancor. Conform lui Keynes,
statul trebuie să întrebuințeze măsuri politico-fiscale și monetare, pentru a slăbi efectele
provocate de recesiuni si boom-uri. În timpuri grele economia trebuie sprijinită printr-o
politică fiscală expansivă, pentru ca șomajul sa fie redus. În timpuri de prosperitate trebuie
reduse deficitele acumulate, prin economisiri crescute (surplus saving). Fluctuațiile economiei
ar putea fi astfel ameliorate.

OPERE: The Economic Consequences of the Peace (1919), Treatise on Probability

(1921) ,Tract on Monetary Reform (1923), Treatise on Money (1930) ,The General Theory of
Employment, Interest and Money (1936).

Adam Smith (botezat pe 5 iunie S.N. 16 iunie 1723, Kirkcaldy – d. 17 iulie 1790) a fost un
economist, om politic și filozof scoțian. Lucrarea sa Avuția națiunilor, cercetare asupra naturii
și cauzelor ei a fost una din primele încercări de a studia dezvoltarea istorică a industriei și
comerțului în Europa. Această lucrare a ajutat la crearea economiei ca disciplină academică
modernă și a furnizat una dintre cele mai bune argumentări intelectuale pentru comerțul liber
și capitalism. A introdus în economie conceptul de mâna invizibilă.Mâna invizibilă este un
concept economic și de filozofie socială introdus de Adam Smith.

Metafora ilustrează cum, prin urmarea propriului interes, indivizii stimulează indirect
economia. Smith consideră că, în cazul societăților capitaliste, urmărirea propriului bine
contribuie la binele societății. În cadrul mecanismului pieței, guvernat de acest principiu,
acțiunile cele mai eficiente și benefice vor fi și cele mai profitabile.

Adam Smith introduce termenul in Cartea IV din Avuția națiunilor, în cadrul discuției despre
comerțul indigen și comerțul străin. Fiecare individ își va investi capitalul cât mai aproape de
casă, “pe cât posibil, în sprijinul activității economice interne” (A. Smith, "Avuția
națiunilor"). Indivizii nu vor apela la comerțul străin, decât dacă avantajele acestuia le
depășesc cu mult pe cele ale comerțului indigen.