REFERAT BAZELE ECONOMIEI / DOCTRINE ECONOMICE

JOHN MAYNARD KEYNES

1883-1946
GANDIREA ECONOMICA A LUI JOHN MAYNARD KEYNES

LOCUL SI ROLUL KEYNESISMULUI IN STIINTA ECONOMICA CONTEMPORANA

‘’Pe termen foarte lung suntem toti morti’’

(populara expresie a lui Keynes, inca citata )

Cuprins:

1.JOHN MAYNARD KEYNES : OMUL

2.Gandirea economica a lui John Maynard Keynes

3.Ideea revolutionara

4.Stabilizarea economiei

5.Keynesianismul evoluează

6.Economia keynesiană a dominat teoria economică și politica după al Doilea Război Mondial
până în anii 1970

7.Concluzii

8.Bibliografie

PANAIT (FLOREA) RAMONA-AURORA SERIA2 GRUPA6 IMAA1 ID Page 1

 REFERAT BAZELE ECONOMIEI / DOCTRINE ECONOMICE

1. JOHN MAYNARD KEYNES : OMUL

Omul din spatele geniului .

John Maynard Keynes s-a nascut pe 5 iunie 1883 in orasul Cambridge, unul
din cei trei copii ai economistului si logicianului John Neville Keynes si Ada
Florence Brown. A fost educat în şcoli britanice de elită – Eton şi apoi King’s
College din Cambridge.

In 1908 Keynes devine Lector de Economie Ploitica la Cambridge University,

in 1909 isi incepe activitatea publicistica si in 1911 devine Editor la Economic
Journal .

A facut parte din University Reforms Committee , membru fondator al

Political Economy Club infiintat in cadrul universitatii Cambridge.

In 1915 s-a angajat la Trezoreria Britanica unde devine un actor important

al negocierilor care au marcat sfarsitul Primului Razboi Mondial. In dezacord cu
impunerea despagubirii , Keynes a demisionat din delegatia britanica si a publicat
in anul 1919 ‘’URMARILE ECONOMICE ALE PACII’’

In 1919 Keynes intra in lumea afacerilor speculand pe piata financiara pana

in 1945 acumuland suma de 411,238 lire sterline.

Dupa 1921 devine administratorul unei scoli de balet rusesti a Lidiei

Lopakova , cu care se casatoreste in 1925. Impreuna cu e ava deschide in 1936 la
Cambridge faimosul Art Theater.

In 1936 publica opera care a revolutionat stiinta economica ‘’THE GENERAL

THEORY OF EMPLOYMENT, INTEREST AND MONEY’’.

Keynes a fost :
 Consilier economic special in cel de-al doilea razboi mondial
 Director al Bancii Angliei
 Reprezentatul principal al Europei in negocierile cu S.U.A pentru asezarea
economiei si finantelor mondiale postbelice.

PANAIT (FLOREA) RAMONA-AURORA SERIA2 GRUPA6 IMAA1 ID Page 2

 REFERAT BAZELE ECONOMIEI / DOCTRINE ECONOMICE

Keynesismul a influentat gandirea economica a secolului XX mai ales prin

ideile legate de teoria si politica macroeconomica , idei care au fost expuse in
‘’The general theory…’’.
Incepand cu perioada interbelica si pana la sfarsitul deceniului al XVIII – lea,
dirijismul keynesist a constituit principala sursa de inspiratie a politicii economice
pretutindeni in lume.

2. GANDIREA ECONOMICA A LUI JOHN MAYNARD KEYNES

Contribuţia lui Keynes la teoria şi practica economică trebuie privită din

perspectiva confruntării cu primul război mondial şi cu anii interbelici. Aceşti ani
au fost marcaţi de prăbuşirea relaţiilor comerciale şi a etalonlui aur în timpul
primului război mondial, urmată mai întâi de inflaţie, instabilitatea ratei de
schimb valutar şi de dezechilibrele balanţei de plăţi, şi mai apoi de deflaţie şi de
şomajul de masă pe scară internaţională. Examinarea teoretică a acestor
fenomene şi, ceea ce era mai important din punctul de vedere al lui Keynes –
soluţiile practice pentru problemele apărute, erau de aceea la ordinea zilei.

ÎN TIMPUL Marii Depresii din anii 1930, teoria economică existentă nu a

putut nici să explice
cauzele prăbușirii economice la nivel mondial nici sa ofere o soluție adecvată de
politici publice pentru a începe producția și ocuparea forței de muncă.
Principala preocupare a lui JMK a fost modalitatea de finanţare a
economiei britanice pe timp de război.
Economistul britanic John Maynard Keynes a condus o revoluție în gândirea
economică care a răsturnat ideea de atunci predominantă că piețele libere ar
oferi automat ocuparea deplină - adică toți cei care își doreau un loc de muncă ar
avea unul atâta timp cât muncitorii ar fi flexibili în ceea ce priveste salariul.
Baza principală a teoriei lui Keynes, care ajuns să-i poarte numele, este
afirmația că cererea - măsurată ca suma cheltuielilor gospodariilor,intreprinderile
si guvernul este este cea mai importantă forță motrice într-o economie. Keynes a
mai afirmat că piețele libere nu au mecanisme de auto-echilibrare care să ducă la
angajat cu normă întreaga. Economiștii keynesieni justifică interventia guvernului
prin politici publice care vizează ocuparea deplină a forței de muncă (eliminarea
somajului) și stabilitatea prețurilor.
În mod special, numele său este asociat de cele mai multe ori cu
recomandarea sa vehementă, aceea ca statul să se implice în evenimentele

PANAIT (FLOREA) RAMONA-AURORA SERIA2 GRUPA6 IMAA1 ID Page 3

 REFERAT BAZELE ECONOMIEI / DOCTRINE ECONOMICE

economice, asemeni teoriei lui Bobzien. Conform lui Keynes, statul trebuie să
întrebuinţeze măsuri politico-fiscale şi monetare, pentru a slăbi efectele
provocate de recesiuni si boom-uri. În timpuri grele economia este sprijinită
printr-o politică fiscală expansivă, iar şomajul este redus. În timpuri de
prosperitate trebuie resuse deficitele acumulate, prin economisiri crescute
(surplus saving). Fluctuaţiile economiei ar putea fi astfel ameliorate.
În general, în anii 1920 şi 1930 ai secolului XX, atitudinea dată de muncă şi
avuţie era într-o profundă schimbare. Capitalismul timpuriu al revoluţiei
industriale a pus accentul pe muncă şi chibzuinţă. Era apreciată dedicarea
eforturilor oamenilor pentru muncă şi era respins consumul de dragul
consumului, inclusiv petrecerea timpului liber, care echivala cu a lenevi. La
cotitura veacului oamenii încep să privească munca drept o activitate laică,
seculară, ducând la bucuria pe care o vor procura banii obţinuţi din muncă.
Înclinaţia spre muncă şi cumpătare este diluată de orientarea spre plăcerile
consumului. Prin anii 1920 – vremea „Marelui Gatsby” şi a Charlestonului – mulţi
americani vedeau munca drept calea de a obţine plăcerea şi luxul, şi nu drumul
trudnic către împărăţia cerurilor. Keynes este economistul care a înţeles şi
reflectat în opera sa toate aceste tendinţe.
Gandirea economica in general si cea anglo-saxona in special au fost
influentate cel mai mult de doctrina keynesista. Keynesismul este concomitent o
doctrina, un current si o scoala economica. Cea mai raspandita doctrina care a
inspirat discursul politic si ideologia contemporana, modele de politica economica
si sisteme de contabilitate nationala.
Opera lui J.Keynes şi în principiu ”Teoria general…” au fost şi sunt
considerate produse ale marii depresiuni ce a afectat economia mondială la
nivelul anilor 1929 – 1933.

La vremea morţii sale, în 1946, Keynes era liderul economiştilor nu doar din Anglia,
ci din întreaga lume. A fost un teoretician strălucit, dar şi-a valorificat teoria în principal ca
ghid pentru politica economică. Astfel, Keynes, poate mai mult decât oricine, este
responsabil pentru întoarcerea la ceea ce era cândva cunoscut sub numele de „economie
politică ”.

3. IDEEA REVOLUTIONARA

Keynes a susținut că cererea generală inadecvată ar putea conduce la

perioade prelungite de șomaj ridicat. In economie producția de bunuri și servicii
este suma a patru componente:

PANAIT (FLOREA) RAMONA-AURORA SERIA2 GRUPA6 IMAA1 ID Page 4

 REFERAT BAZELE ECONOMIEI / DOCTRINE ECONOMICE

 consum
 investiții
 achiziții guvernamentale și
 netul exporturi lor (diferența dintre ceea ce vinde și cumpără o țara
catre/din țări străine).
Orice creștere a cererii trebuie sa provina dintr-una din aceste patru
componente.
Dar în timpul unei recesiuni, forțe puternice diminuează adesea cererea pe
măsură ce cheltuielile se duc in jos.
De exemplu, în timpul recesiunilor economice, incertitudinea deseori
erodează încrederea consumatorilor, determinându-i să reducă cheltuielile, în
special pentru achiziții discreționare cum ar fi o casă sau o mașină. Această
reducere a cheltuielilor de către consumatori poate duce la mai puține cheltuieli
de investiții de către întreprinderi, ca raspuns al firmelor la o cerere redusa pentru
produsele lor. Aceasta pune sarcina de a crește cererea/producția pe umerii
guvernului. Conform economiei keynesiene, intervenția statului este necesara
pentru a modera creșterile si recesiunile activitatilor economice, pe scurt ciclul
economic.

Există 3 principii principale în descrierea keynesiană a modului în care

funcționează economia:

 Cererea este influențată de multe decizii economice - publice și private.

Deciziile din sectorul privat pot duce uneori la rezultate macroeconomice
negative, cum ar fi reducerea consumului clientilor în timpul unei recesiuni.
Aceste eșecuri ale pieței necesită uneori politici active ale guvernului , cum
ar fi un pachet de stimulare fiscală.
Prin urmare, economia keynesiană susține o economie mixtă ghidata în principal
de sectorul privat, dar operata partial de catre Guvern.
 Prețurile, în special salariile, răspund încet la schimbări în cerere și ofertă,
rezultând în lipsuri periodice și excedente, în special de forta de muncă.

 Modificări ale cererii , indiferent dacă sunt anticipate sau neprevăzute, au

cel mai mare efect pe termen scurt asupra producției și ocuparii forței de
muncă, nu asupra prețurilor.
Keynesienii cred asta pentru ca prețurile sunt oarecum rigide , fluctuațiile
oricarei componente a puterii de cumparare (cheltuielilor) – consumului ,

PANAIT (FLOREA) RAMONA-AURORA SERIA2 GRUPA6 IMAA1 ID Page 5

 REFERAT BAZELE ECONOMIEI / DOCTRINE ECONOMICE

investitiilor sau cheltuieli guvernamentale - determină modificarea producției.

Dacă cheltuielile guvernamentale cresc, de exemplu, și toate celelalte
componenete de cheltuieli rămân constante atunci productia va crește.
Modelele keynesiene de activitate economică includ, de asemenea, un efect
multiplicator; Modificarile de productie cu un multiplu de unitate de crestere sau
scaderea al cheltuielilor (puterii de cumparare ) care a cauzat
schimbarea/modificare. Dacă multiplicatorul fiscal este mai mare decat 1 , atunci
creșterea cheltuielilor guvernamentle cu 1 dolar ar duce la o creștere
în producție mai mare de un dolar.

4.STABILIZAREA ECONOMIEI

Numai din aceste trei principii nu rezultă prescripții politice.

Ceea ce distinge keynesienii de alți economiști este credința lor în politicile
activiste pentru a reduce amplitudinea ciclului de afaceri, pe care îl clasează
printre cele mai importante dintre toate problemele economice.
Decât să considere ca bugetele guvernamentale dezechilibrate sunt greșite,
Keynes a susținut așa-numitele politici fiscale anticiclice care acționează împotriva
direcției ciclului de afaceri.
De exemplu, economiștii keynesieni ar pleda pentru deficit de cheltuieli pe
proiecte de infrastructură realizate prin munca intensiva pentru a stimula
ocuparea forței de muncă și stabilizarea salariilor in timpul perioadelor de
recesiune economica.
Economiștii keynesieni ar ridica impozitele pentru a incetini economia
și a previni inflația atunci când există o cerere mare .
Politica monetară ar putea fi, de asemenea, utilizată pentru a stimula
economia- de exemplu, prin reducerea ratelor dobânzii pentru a încuraja
investițiile. Excepția are loc în timpul unei acumulari de lichiditati, atunci când
creșterea stocului de bani nu reușește să scadă ratele dobânzii
și, prin urmare, nu crește producția și ocuparea forței de muncă.
Keynes a susținut că guvernele ar trebui să rezolve problemele în
pe termen scurt, mai degrabă decât să aștepte forțele pieței pentru a remedia
lucrurile pe termen lung, pentru că, așa cum a scris el, „Pe termen lung, noi
suntem cu toții morți ”. Aceasta nu înseamnă că keynesienii pledeaza pentru

PANAIT (FLOREA) RAMONA-AURORA SERIA2 GRUPA6 IMAA1 ID Page 6

 REFERAT BAZELE ECONOMIEI / DOCTRINE ECONOMICE

ajustarea politicilor la fiecare câteva luni pentru a menține economia la gradul de

ocupare deplina a fortei de munca. De fapt, ei cred că guvernele nu pot ști
suficient pentru a regla cu succes mecanismele de piata.

5.Keynesianismul evoluează

Chiar dacă ideile sale au fost larg acceptate în timp ce Keynes a fost în viață,
au fost, de asemenea, examinate și contestate de mai mulți gânditori
contemporani.
Deosebit de remarcate au fost argumentele sale cu Școala Austriacă de
Economie, a cărei adepți credeau că recesiunile și boom-urile fac parte din
ordinea naturală și acea intervenție guvernamentală doar agravează procesul de
recuperare.
Gandirea economica keynesiană a dominat teoria economică și politică
după al doilea război mondial până în anii 1970, când multe din economiile
avansate au suferit atât de inflație cat si de creștere lenta , o afecțiune numită
„stagflare”. Popularitatea teoriei keynesiene a scăzut atunci pentru că nu a avut
un răspuns politic adecvat pentru „stagflare”.
(„stagflare”= inflația ridicată persistentă combinată cu șomajul ridicat și cererea
stagnantă în economia unei țări.)
Economiștii monetaristi s-au îndoit de capacitatea guvernelor de a
reglementa ciclul de afaceri cu politica fiscală și a susținut că utilizarea judicioasă
de politică monetară (cu rolul esential de a controla aprovizionarea/ rezervele de
bani pentru a nu afecta ratele dobanzilor) ar putea atenua criza .

Membri ai școlii monetariste susțineau, de asemenea, că banii pot avea un efect asupra
producției pe termen scurt, dar credeau că pe termen lung, politica monetară expansivă duce la
numai inflație. Economiști keynesieni au adoptat în mare măsură aceste critici, adăugând la
teoria originală o integrare mai bună pe termen scurt și lung și o înțelegere a neutralitatii pe
termen lung a banilor - ideea că o schimbare în stocul de bani afectează numai variabilele
nominale din economie, cum ar fi prețurile și salariile, și nu are niciun efect asupra variabilelor
reale , cum ar fi ocuparea forței de muncă și producția.

6. Economia keynesiană a dominat teoria economică și politica după

Al Doilea Război Mondial până în anii 1970.

Atât keynesienii, cât și monetaristii au fost supuși controlului

PANAIT (FLOREA) RAMONA-AURORA SERIA2 GRUPA6 IMAA1 ID Page 7

 REFERAT BAZELE ECONOMIEI / DOCTRINE ECONOMICE

odată cu apariția noii școli clasice la mijlocul anilor 1970. Noua școală clasică a
afirmat că factorii de decizie politică sunt ineficienti, deoarece participanții
individuali din piață pot anticipa schimbările dintr-o politică și acționa in avans
pentru a contracara . O nouă generație de keynesieni care a apărut
în anii 1970 și 1980 a susținut că, deși participantii individuali din piata pot
anticipa corect, piețele agregate ar putea să nu fie clare instantaneu; prin urmare,
politica fiscală poate fi încă eficientă pe termen scurt.
PIAȚĂ AGREGATĂ: un model economic care leagă nivelul prețurilor și producția reală, care este utilizat pentru a
analiza ciclurile economice, producția brută, șomajul, inflația, politicile de stabilizare și fenomenele
macroeconomice conexe.

Criza financiară mondială din 2007-2008 a provocat o renastere in gândirea

keynesiana. Au fost fundamentele teoretice ale politicilor economice ca răspuns
la criză al multor guverne, inclusiv în Statele Unite și Regatul Unit.

Întrucât recesiunea globală se desfășura la sfârșitul anului 2008,

Profesorul de la Harvard N. Gregory Mankiw a scris în New York Times, „Dacă ai
apela la un singur economist pentru a înțelege problemele cu care se confruntă
economia, nu există nicio îndoială că economistul ar fi John Maynard Keynes. Deși
Keynes a murit acum mai bine de o jumătate de secol, diagnosticul său de
recesiuni și depresii rămâne fundamentul macroeconomiei moderne.
Keynes a scris: „Bărbații practici, care se cred destul de scutiți de orice
influență intelectuală, sunt de obicei sclavul unor defuncti economisti’’. În 2008,
nici un economist defunct nu este mai proeminent decât Keynes însuși.”
Dar criza din 2007-2008 a arătat, de asemenea, că teoria keynesiană
trebuia să includă mai bine rolul sistemului financiar.
Economiștii keynesieni rectifică această omisiune prin integrarea
sectoarelor reale și financiare ale economiei.

J. M. Keynes a fost neîndoielnic un reformist în favoarea unei societăţi

consensuale mai armonioase. Concepţia sa despre reducerea inegalităţilor are un
fundament prioritar economic şi nu de justiţie socială.
Keynes nu neagă rolul stimulator al unei reuşite materiale şi nici al remunerării
superioare a talentului, el predică reducerea inegalităţilor, nu dispariţia lor.

Politicile keynesiste au căutat să atenueze efectele negative ale fluctuaţiilor ciclice prin creşterea
cheltuielilor publice în timpul recesiunilor. De exemplu, în concepţia lor, creşterea cheltuielilor din
sectorul public ar duce la creşterea cererii, ar stimula investiţiile şi ar crea noi slujbe, reducând astfel din
severitatea unei depresiuni economice. Astfel de politici au funcţionat iniţial, dar cererea stimulată de
cheltuielile publice nu era una reală. Trimitea false semnale şi determina industriile să suprainvestească,

PANAIT (FLOREA) RAMONA-AURORA SERIA2 GRUPA6 IMAA1 ID Page 8

 REFERAT BAZELE ECONOMIEI / DOCTRINE ECONOMICE

în special în producerea de bunuri. Când guvernul nu mai stimula economia prin cheltuieli sau cheltuia
mai puţin, industriile se trezeau în faţa unui surplus şi era necesară disponibilizarea. Această cheltuială s-
a dovedit a fi inflaţionistă, căci era, în general, finanţată prin împrumuturi sau prin emiterea de monedă
ori prin recurgerea la credite. Mai mult, acest fel de intervenţie era folosit de guverne pentru a atenua
efectele fluctuaţiilor ciclice asupra sferei politice, mai degrabă decât asupra cele economice şi se
recurgea la acest tip.
de intervenţie în special în preajma alegerilor. În cele din urmă, politicile produceau stagflaţie,
cu creştere negativă sau zero, şi o accentuare a ratei şomajului. Astăzi guvernele par a se fi împiedicat de
o versiune modernă, care caută rezultate similare celor anticipate de Keynes, dar în care cheltuielile
private sunt cele încurajate să atenueze efectele negative ale fluctuaţiilor ciclice mai mult decât
cheltuielile publice. Consumul privat din SUA, cât şi din Marea Britanie a dus la creşterea nivelurilor
datoriilor. Rămâne de văzut dacă noul model keynesist poate evita consecinţele precedentului. Se pare
că această nouă abordare nu a fost planificată de către guvernele SUA şi Marii Britanii, ci a rezultat, în
parte, din acţiunile lor şi a fost apoi amplificată deliberat în momentul în care efectele începeau să fie
evidente. Desigur, se ştia despre accelerarea cheltuielilor de consum în SUA. Cheltuielile au dus la
creşterea ratei de îndatorare a cetăţenilor. La fel s-a întâmplat şi în Marea Britanie, unde s-a adăugat şi o
creştere a preţurilor proprietăţii private. Oamenii au început să investească în titluri de stat, iar ideea
economisirii părea din ce în ce mai puţin atractivă. De asemenea, cetăţenii au recurs la împrumuturi
bancare datorită, în parte, ratelor mai mici ale dobânzilor, dar şi la investiţii în domeniul afacerilor
imobiliare. Piaţa tranzacţiilor imobiliare a descărcat de datorie o parte din câştig prin reipotecare şi a
folosit metoda pentru a susţine consumul.

7. CONCLUZII:
Keynesismul a impactat puternic teoria economica clasica si matricea ei
de valori fiind curentul cu cea mai larga raspandire la nivel de gandire
economica contemporana.
Un cumul de idei definite si dezvolatate în timp, înainte de Keynes atingand
forma cea mai elaborata in lucrarile acestuia la care se adauga conceptiile
generaţiilor de discipoli ai maestrului. Logica analizei keynesiste se poate prezenta
sub forma matricei de mai jos:

PANAIT (FLOREA) RAMONA-AURORA SERIA2 GRUPA6 IMAA1 ID Page 9

 REFERAT BAZELE ECONOMIEI / DOCTRINE ECONOMICE

Guvernele trebuie să joace un rol decisiv în stabilirea politicilor economice adecvate. O scădere
a cererii ducea imediat la intervenţia guvernului pentru a o contrabalansa. Acesta putea interveni prin
utilizarea politicilor fiscale, prin mecanismul impozitelor, prin creşterea cheltuielilor publice şi/sau
reducerea impozitelor, sau prin politici monetare, prin scăderea ratelor dobânzii sau creşterea masei
monetare, deşi Keynes şi-a exprimat îndoielile în ceea ce priveşte eficienţa politicii monetare; Din punct
de vedere politic, keynesismul părea să încurajeze implicarea sectorului public, văzut ca un accesoriu
necesar unei politici realiste de stabilizare macroeconomică.

Publicarea în limba română a lucrării lui Keynes influenteaza politicile

economice adoptate, ideile keynesiste fiind regasite frecvent in acestea. Însă, atât
la noi în ţară cât şi pretutindeni, teoria keynesistă a eşuat în a transforma aceste
politici adoptate in alegeri utile indivizilor prin imposibilitatea anticiparii efectelor
lor .
PANAIT (FLOREA) RAMONA-AURORA SERIA2 GRUPA6 IMAA1 ID Page 10
 REFERAT BAZELE ECONOMIEI / DOCTRINE ECONOMICE

Iesind din tiparele clasicismului si neoclasicismului cu solutii concrete

adoptand o noua metoda economica cu un tipar nou de cercetare , Keynes ‘’a
ridicat tensiunea’’ si a atras atentia contemporanilor intrand in istorie.
Modul originar de analiza si cautare a solutiilor , problematica abordata
stimuleaza un interes continuu.
Ideile keynesiste nu lipsesc din aproape orice lucrare de teorie economica
si astfel mai devreme sau mai tarziu trebuie sa acceptam ‘’intalnirea fata in fata’’
cu keynesismul .
8. Bibliografie:
Sarwat Jahan, Ahmed Saber Mahmud, and Chris Papageorgiou - Johns Hopkins University.
STEWART, M. Keynes, Paris, Editions du Seuil, 1969 2. OSER, J. BLANCHFIELD, W. The Evolution of
Economic Thought, 3rd edition, New York, Editura Harcourt Brace Jancovich, 1975
Buchanan, J. M. şi Wagner, R. E., Democracy in deficit: The political legacy of Lord Keynes. New York:
Academic Press, 1977. 2. Hayek, F. A., A Tiger by the Tail. Laissez Faire Books, 1972. 3. Hazlitt, H., The
Failure of the “New Economics”: An Analysis of the Keynesian Fallacies. NJ: D. Van Nostrand. Princeton,
1959. 4. Hazlitt, H., Economia într-o lecţie. Bucureşti: Editura Libertas Publishing, 2006. 5. Mises, L. von,
Politici economice. Gânduri pentru cei de azi şi cei de mâine. Bucureşti: Editura Nemira, 1998. 6.
Moldovanu D., Doctrine şi economişti celebri. Chişinău: Editura ARC, 2011. 7. Pîrău I, Teorii şi doctrine
economice (note de curs). Chişinău, 2007 8. Pohoaţă I, Doctrine economice universale. Contemporani.
Fundaţia”Gh. Zane”, Iaşi, 1993

“Dacă datorezi băncii o sută de lire, ai într-adevăr o problemă.

Dar dacă îi datorezi un milion, cea care are probleme e banca.’’
John Maynard Keynes

PANAIT (FLOREA) RAMONA-AURORA SERIA2 GRUPA6 IMAA1 ID Page 11

 REFERAT BAZELE ECONOMIEI / DOCTRINE ECONOMICE

PANAIT (FLOREA) RAMONA-AURORA SERIA2 GRUPA6 IMAA1 ID Page 12