RELAŢII ECONOMICE

INTERNAŢIONALE
 MATERIALUL PREZENTAT NU EXCLUDE CONSULTAREA
BIBLIOGRAFIEI MINIMALE PENTRU PREGĂTIREA EXAMENULUI DE
SEMESTRU, INFORMAȚIILE PREZENTATE ÎN FORMAT *.PPT FIIND
PRELUATE DIN LITERATURA DE SPECIALITATE DOAR CU CARACTER
DE INFORMARE, TOATE DREPTURILE DE AUTOR FIIND ALE CELOR ÎN
DREPT - IDENTIFICAȚI ÎN BIBLIOGRAFIA INDICATĂ ÎN FIȘA
DISCIPLINEI ȘI LA PRIMUL CURS!
Vă mulțumim!
BIBLIOGRAFIA RECOMANDATĂ:
1. Abrudan I, Cândea D., - coordonatori - Manual de inginerie economică – ingineria și managementul sistemelor de producție, Editura Dacia, Cluj-Napoca 2002
2. Bârsan, I., - Management investițional - note de curs - Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, 2005
3. Bințințan, P., - Strategii și politici de investiții, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2005.
4. Cistelecan, L., - Economia, eficiența și finanțarea investițiilor, Editura Economică, București, 2002.
5. Gheorghe, C., - Analiza economico-financiară a întreprinderii, Editura Universității „Transilvania” Brașov, 2008
6. Manolescu, Ghe. Management financiar, Editura Economică, 1995
7. Românu, I., Vasilescu, I., ș.a. - Managementul investițiilor, Editura Teora, București, 1996
8. Sârbu F. A. Managementul investițiilor, Curs pentru învățământul la distanta, Reprografia Universității Transilvania din Brașov, 2008
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE

COOPERAREA ECONOMICĂ
INTERNAŢIONALĂ,
COMPONENTĂ A RELAŢIILOR
ECONOMICE INTERNAŢIONALE
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
Definirea cooperării şi colaborării
internaţionale
Deosebirile de nivel tehnologic, de
disponibilităţi de capital, de resurse
ştiinţifice şi financiare dintre economiile
naţionale impun noi modalităţi de
conlucrare între state sau între firme
din state diferite, ca şi dintre firmele
situate pe teritoriul aceluiaşi stat.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE

În anii ’60 – ’70 au apărut în mediul

internaţional şi sunt în plină afirmare
în prezent o serie de forme şi
tehnici de afaceri, care depăşesc
cadrul strict al schimbului de
marfă şi orizontul de timp specific
contractelor de export-import
tradiţionale.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 Aceste noi tipuri de operaţiuni sunt
incluse în literatura de specialitate fie în
categoria largă a cooperării
economice internaţionale, fie în
categoria alianţelor strategice, cu
două mari grupări: alianţe
competitive şi cooperare industrială,
fie în grupul tehnicilor de transfer
internaţional de tehnologie.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 Alianţele competitive sunt reţele
complexe de comunicaţii ce se
stabilesc între firme în vederea realizării
unor obiective lucrative în domeniile
marketingului şi comercializării producţiei,
cercetării şi dezvoltării etc.
 În mod obişnuit, în această categorie se
includ acordurile de marketing,
operaţiunile de licenţiere, francizare,
societăţile mixte.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 Principalele raţiuni ale alianţelor
competitive constau, în principal, în
complementaritatea tehnologică,
convergenţa de interese şi
sporirea poziţiei competitive prin
acţiune comună.
 se pleacă de la ideea punerii în valoare
a capacităţii specifice a fiecărui
partener printr-un aranjament de
prestaţii reciproce.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 O altă raţiune a alianţelor o
reprezintă interesele comune ale
părţilor, ce pot constitui temeiul
cooperării în marketing şi producţie
sub forme care merg de la simplul
acord de distribuţie reciprocă a
mărfurilor, până la înţelegeri
privind proiectarea fabricaţiei şi
dezvoltarea produsului.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
- Specific acestor aranjamente este spiritul
de conlucrare care domină relaţiile
dintre parteneri, amenajarea
intereselor particulare în raport cu
obiectivele comune.
- De aceea, alianţele sunt, de regulă,
asociate cu forme de cooperare
economică, ele tind să se realizeze pe o
perioadă mai îndelungată de timp şi să
evolueze spre formule instituţionale (de
exemplu societăţi mixte).
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE

 Aceste alianţe competitive urmăresc

realizarea unor scopuri strategice
(denumite şi alianţe strategice), a unor
obiective pe termen lung:
 creşterea competitivităţii internaţionale;
 depăşirea unor obstacole de politică
comercială;
 lupta de concurenţă.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 Cooperarea industrială, conform definiţiei
Comisiei Economice a ONU pentru Europa,
cuprinde operaţiuni care depăşesc simpla
vânzare-cumpărare de bunuri şi servicii şi
presupune, între părţi aparţinând unor ţări
diferite, crearea comunităţii durabile de
interese în domeniul producţiei, al transferului
de tehnologie, al marketingului şi
comercializării, în vederea asigurării pentru
parteneri a unor avantaje reciproce
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 Principalele caracteristici ale
cooperării industriale sunt:
 centrul operaţiunilor este situat în
domeniul producţiei, chiar dacă
obiectul cooperării poate fi mai
complex, implicând activităţi comune
de
 cercetare-dezvoltare,
 marketing şi comercializare,
 finanţare etc.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 Conform abordării ONUDI,
cooperarea industrială, se referă,
în sens restrâns, la conlucrarea în
producerea a două sau mai multe
produse, în folosirea aceleiaşi
tehnologii şi, în sens larg, la livrările
de echipament, construcţia de
obiective industriale, acţiuni de
valorificare a resurselor naturale etc.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE

cooperarea industrială poate fi

privită ca o conlucrare în
management, care presupune
- coordonarea funcţiilor firmelor
partenere în scopul creşterii
competitivităţii şi
- stabilirea de legături durabile
între parteneri din ţări diferite.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE

cooperarea se caracterizează printr-

un regim normativ specific şi o
bază juridică distinctă, conferite,
pe de o pate, de nivelul şi
mecanismul negocierii şi derulării
acţiunilor respective, iar pe de altă
parte, de caracteristicile
contractului de cooperare.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE

 În literatura de specialitate se disting

două mari forme de cooperare
industrială:
 cooperarea între firme separate:
subproducţia şi coproducţia
 cooperarea instituţională (organică) sub
forma societăţilor mixte.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
Între alianţele competitive şi
cooperarea industrială există mai
multe puncte comune
- uneori ele sunt considerate ca
având aceeaşi natură şi se
tratează împreună (de exemplu,
societăţile mixte sunt considerate,
atât forme de alianţă cât şi de
cooperare).
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE

 Un loc aparte în tranzacţiile

internaţionale revine exportului de
obiective complexe, tranzacţiilor de
anvergură care implică mari
avantaje financiare, transferuri
tehnologice, precum şi sisteme de
contracte care impun o conlucrare
intensă şi de durată între parteneri
RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE

Forme de alianţe
competitive
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 Producţia sub licenţă (licenţierea) este
operaţiunea prin care o firmă (licenţiat sau
beneficiar) dobândeşte, contra plăţii unui
preţ, dreptul de a utiliza cunoştinţele
tehnice brevetate ale unei firme
(licenţiator).
 În esenţă, operaţiunea constă în
acordarea, cu titlu oneros, a dreptului de
utilizare a unei tehnologii de produs sau
proces printr-un act care poartă numele de
licenţiere.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 Brevetul de invenţie reprezintă
actul de garanţie asupra
proprietăţii industriale.
 În ceea ce priveşte sistemele
procedurale de acordare a
brevetelor de invenţie, pe plan
internaţional se remarcă existenţa a
două sisteme principale: sistemul
atributiv şi sistemul declarativ.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 Legislaţiile unor state ca Anglia,
SUA, Germania, Austria, Suedia,
Brazilia, Argentina, Israel, Finlanda şi
a ţărilor est-europene aplică
sistemul atributiv de drept al
proprietăţii industriale,
impunând o cercetare prealabilă
a domeniului de noutate a
invenţiei.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 Legislaţia altor ţări, cum ar fi Belgia,
Spania, Grecia, Luxemburg, Turcia şi o
serie de ţări din America Latină, Asia şi
Africa aplică sistemul declarativ, în
sensul că nu se impune a se cerceta
în prealabil existenţa elementului
de noutate al invenţiei, însă
cumpărătorii au posibilitatea de a
solicita garanţii suplimentare, prin
contracte de cesiune sau licenţă.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE

 Licenţierea prezintă următoarele

caracteristici principale:
 Este o formă a transferului de tehnologie. Obiectul
licenţierii îl constituie cunoştinţele tehnice care au
făcut obiectul unui brevet, în speţă invenţii.
 Este un mijloc de valorificare a unor drepturi de
proprietate industrială. Specific licenţierii este faptul
că se transferă în esenţă cunoştinţe tehnice, invenţii,
care sunt folosite de beneficiar în activitatea sa de
producţie şi permit fabricarea de produse sau
realizarea de servicii.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 Este o formă de cooperare industrială.
Producţia sub licenţă presupune colaborare
în producţie şi comercializare şi, de
regulă, un sistem de relaţii pe termen mai
lung.
 În multe contracte de licenţiere se încheie
aranjamente complementare în baza
cărora licenţiatul produce piese, subansamble,
componente, care urmează să fie integrate în
produsul finit, operaţiunea căpătând astfel
caracteristicile unei producţii în comun.
 Plata se poate face şi în produsele rezultate.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE

 Este o modalitate de
internaţionalizare a afacerilor
firmei. În cadrul formelor de
internaţionalizare, licenţierea poate fi
considerată ca o etapă intermediară
între export (producţie internă şi
comercializare la extern) şi producţia în
străinătate.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 Aceasta reprezintă o modalitate preferată de firmele
mici care nu dispun de capitalul şi experienţa
necesare pentru a avea o societate mixtă sau o filială de
producţie în străinătate.
 Totodată, licenţierea poate fi preferată atunci
când
 ţara vizată impune restricţii la import sau la
investiţiile directe,
 segmentul de piaţă este restrâns
 există oportunităţi de licenţiere a proceselor
tehnologice auxiliare fără acordarea dreptului de
utilizare a tehnologiei de bază.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 Avantajele licenţierii internaţionale:
 acces pe pieţe externe dificil de
penetrat;
 implicare redusă cu resurse şi risc
scăzut;
 informaţii cu privire la produs şi
concurenţă;
 costuri reduse;
 îmbunătăţirea calităţii livrării şi
serviciilor post-vânzare.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 Dezavantajele licenţierii
internaţionale:
 posibila stimulare a unor concurenţi;
 lipsa controlului asupra operaţiunilor
licenţiatului;
 slaba implicare pe piaţa licenţiatului;
 posibila pierdere a unor avantaje
competitive;
 necesitatea unei organizări specifice.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE

 Contractul de licenţă consacră

acordul de voinţă al părţilor, cu
privire la transferul dreptului de
folosinţă al brevetului şi respectiv
plata preţului, stabilind drepturile şi
obligaţiile reciproce.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 Licenţiatorul are două obligaţii
principale:
 obligaţia de remitere, în baza căreia
licenţiatorul trebuie să pună la
dispoziţie licenţiatului dreptul de
folosinţă a brevetului (exploatarea
acestuia),
 obligaţia de garanţie, privind
existenţa şi validitatea dreptului
transmis, precum şi în legătură cu
exercitarea acestuia.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE

 Licenţiatul are următoarele

obligaţii:
 obligaţia de a exploata
licenţa, exploatarea trebuie să
fie serioasă, efectivă;
 obligaţia de plată a preţului
stabilit prin contract.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 Din punctul de vedere al întinderii
obligaţiilor cesionarului, contractele de
licenţă se împart în două categorii:
 licenţă pentru tehnologia curentă, care
dă licenţiatului acces la tehnologia de
care dispune licenţiatorul la momentul
încheierii contractului;
 licenţă pentru tehnologia curentă şi
viitoare, care dă acces la tehnologia
dezvoltată de licenţiator în perioada de
valabilitate a contractului.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 De regulă, obiectul transferului se prezintă sub
forma unui pachet, care cuprinde mai multe
elemente:
 brevete, mărci de fabrică/comerţ, drepturi de
autor;
 specificaţii de produs şi proces;
 proceduri de control a calităţii;
 programe de producţie şi manuale de
instrucţiuni;
 sarcina obţinerii unor performanţe;
 programe de formare tehnică şi profesională;
 informaţii privind produsul şi piaţa acestuia.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 Principala componentă a
transferului rămâne însă folosirea
brevetelor.
 Totodată, de cele mai multe ori
cunoştinţele patentate sunt însoţite de
elemente tehnice şi tehnologice
nebrevetabile (know-how).
 Pe de altă parte, transferul de know-how
se poate face şi independent de licenţă,
printr-un contract de vânzare a
cunoştinţelor nebrevetate
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE

 Know-how-ul este reprezentat de

ansamblul cunoştinţelor tehnice,
nebrevetabile, deţinute de o firmă, în
legătură cu fabricarea unui produs sau
aplicarea unor tehnologii industriale, pe
care aceasta înţelege să le păstreze
în secret, pentru a le exploata ea
însăşi şi/sau a le transmite, în anumite
condiţii, terţilor interesaţi.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE

 Preferinţa pentru know-how este generată

adesea de procedura greoaie, îndelungată
şi costisitoare, implicată de înregistrarea
invenţiilor şi eliberarea brevetelor, timp în
care elementele de noutate tehnică cuprinse în
cererea de brevet o pot perima.
 În cadrul know-how-ului, spre deosebire
de licenţa de brevet, în sarcina ambelor părţi
apare obligaţia de a păstra secretul
asupra acestuia.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
Contradicţii şi abuzuri în
licenţierea internaţională

 Cesionarea licenţelor de producţie

reprezintă o cale eficientă de
realizare a transferului
internaţional de tehnologie către
ţările în curs de dezvoltare.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 În cadrul UNCTAD s-a considerat
necesar să se inventarieze tipurile
de abuzuri şi de restricţii care pot
apărea în cazul licenţierii
internaţionale, deoarece marile
societăţi din ţările dezvoltate, care
oferă aceste brevete, în lupta lor
pentru supremaţie pot să abuzeze
de statele mai puţin dezvoltate.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE

 Un abuz cu efecte nefaste îl constituie

clauza achiziţionărilor legate,
prezentă în majoritatea acordurilor,
care implică obligativitatea pentru
cesionar de a cumpăra, odată cu
licenţa şi elementele tehnico-
materiale ale aplicării ei (maşini,
echipamente etc.).
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 Un alt procedeu care contravine interesului
cesionarului este transmiterea de
tehnologie prin sistemul licenţelor
grupate, procedeu agreat de furnizorii de
licenţe.
 Acest sistem constă în obligaţia cesionarului
interesat în cumpărarea unui brevet, să
cumpere un număr determinat de alte
brevete, cu care acesta se corelează.
 Acest sistem este interzis în legislaţia unor ţări,
totuşi se încearcă promovarea acestui sistem în
relaţiile internaţionale.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE

 De asemenea, se consideră ca fiind

un abuz, sau cel puţin o practică
ilicită, durata îndelungată a plăţii
către cesionant, adică a transferării
veniturilor (a unei părţi din ele),
provenite din aplicarea în producţie a
procedeului care face obiectul licenţei.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE

 Nivelul ridicat al preţurilor

pretinse de cesionanţi reprezintă
un alt abuz. În general, se consideră
că preţurile sunt excesiv de mari, iar
când numărul deţinătorilor este mic,
preţul înregistrează, cu atât mai mult
creşteri însemnate (uneori se
întâlneşte preţul de monopol).
RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE

Distribuţia sub
franciză
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE

 Francizarea este, în esenţă,

un aranjament comercial prin care
o persoană, cedentul, acordă unei
alte persoane, beneficiarul,
permisiunea de a se folosi în
afaceri de drepturi intelectuale şi
materiale aparţinând cedentului.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 În literatură se vorbeşte de două tipuri de
francizare:
 franciza pe produs (cel din “prima
generaţie”), care se aplică în relaţiile dintre
producător şi detailist (exemplu: staţiile de
benzină); dintre producător şi angrosist
(exemplu: produse Coca-Cola); variante
combinate (exemplu: Coca-Cola).
 francizarea formulei de afaceri (a doua
generaţie), caz în care se află beneficiarul
unei afaceri complete (Mc Donald’s etc.).
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE

 Din punctul de vedere al conţinutului,

operaţiunea de francizare prezintă
următoarele patru caracteristici:
 se bazează pe un contract prin care
cedentul permite beneficiarului să
desfăşoare activităţi lucrative sub
numele său (sau sub un nume asociat
cu cedentul) şi în conformitate cu o
formulă de afaceri agreată de acesta;
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 cedentul asigură beneficiarului asistenţă
tehnică, materială şi, uneori, financiară atât
înaintea angajării afacerii, cât şi în timpul
derulării acesteia;
 cedentul are drept de control asupra
modului în care beneficiarul derulează
afacerile;
 beneficiarul este proprietar al afacerii
sale, fiind o persoană juridică distinctă de
cedent. El foloseşte propriul capital şi îşi
asumă riscurile afacerii.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE

 Franchising-ul este o operaţiune complexă,

care îmbină elemente şi obiective specifice mai
multor tipuri de tranzacţii internaţionale.
 În primul rând, este o formă de
valorificare a drepturilor de proprietate
intelectuală (utilizarea în afaceri a mărcii,
numelui de comerţ, drept de autor, know-
how etc.).
 În al doilea rând, este o formă de
marketing şi distribuţie internaţională.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE

 În al treilea rând, este un mijloc de

promovare a afacerilor printr-un
management eficient (implicarea
IMM).
 În al patrulea rând, este o formă de
alianţă competitivă, o tranzacţie în
care se îmbină aspectele comerciale, cu
cele de alianţă şi cooperare.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 Factorii care au contribuit la
dezvoltarea francizării:
 declinul industriei producătoare
tradiţionale şi avansul sectorului
serviciilor (sunt potrivite pentru activităţi
de servicii);
 creşterea atracţiei pentru activităţi
antreprenoriale individuale, revitalizarea
liberei iniţiative, stimularea IMM;
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE

 multe firme mari tind să adopte

politici de “dezinvestire”, vânzând o
parte din afaceri unor investitori
independenţi;
 crearea unui cadru legislativ adecvat
în ţările occidentale (SUA, UE,
Australia) prin apariţia contractului de
francizare