RELAŢII ECONOMICE

INTERNAŢIONALE
 MATERIALUL PREZENTAT NU EXCLUDE CONSULTAREA
BIBLIOGRAFIEI MINIMALE PENTRU PREGĂTIREA EXAMENULUI DE
SEMESTRU, INFORMAȚIILE PREZENTATE ÎN FORMAT *.PPT FIIND
PRELUATE DIN LITERATURA DE SPECIALITATE DOAR CU CARACTER
DE INFORMARE, TOATE DREPTURILE DE AUTOR FIIND ALE CELOR ÎN
DREPT - IDENTIFICAȚI ÎN BIBLIOGRAFIA INDICATĂ ÎN FIȘA
DISCIPLINEI ȘI LA PRIMUL CURS!
Vă mulțumim!
BIBLIOGRAFIA RECOMANDATĂ:
1. Abrudan I, Cândea D., - coordonatori - Manual de inginerie economică – ingineria și managementul sistemelor de producție, Editura Dacia, Cluj-Napoca 2002
2. Bârsan, I., - Management investițional - note de curs - Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, 2005
3. Bințințan, P., - Strategii și politici de investiții, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2005.
4. Cistelecan, L., - Economia, eficiența și finanțarea investițiilor, Editura Economică, București, 2002.
5. Gheorghe, C., - Analiza economico-financiară a întreprinderii, Editura Universității „Transilvania” Brașov, 2008
6. Manolescu, Ghe. Management financiar, Editura Economică, 1995
7. Românu, I., Vasilescu, I., ș.a. - Managementul investițiilor, Editura Teora, București, 1996
8. Sârbu F. A. Managementul investițiilor, Curs pentru învățământul la distanta, Reprografia Universității Transilvania din Brașov, 2008
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE

Fluxurile internaţionale
ale unei
economii deschise
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 Tranzacţia
desemnează fluxul economic care
reflectă crearea, transformarea,
schimbul, transferul sau stingerea unei
valori economice şi care presupune
schimbarea de proprietate asupra
bunurilor şi/sau a drepturilor financiare,
prestarea de servicii sau disponibilizarea
de forţă de muncă şi capital [21].
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 Fluxurile comerciale internaţionale
reflectă interdependenţele dintre ţări, ca
efect al adâncirii treptate a diviziunii mondiale
a muncii şi al specializării agenţilor economici
din diferite ţări în producerea şi comercializarea
de produse corporale (produse de bază şi
produse prelucrate), produse necorporale
(brevete de invenţii, know-how, proiectare)
sau de prestări de servicii (de felul
transporturilor şi asigurărilor internaţionale de
persoane şi de mărfuri, al turismului
internaţional sau servicii profesionale).
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE

 Comerţul invizibil cuprinde, pe de o

parte, tranzacţiile internaţionale cu
produse necorporale şi prestările de
servicii, iar pe de altă parte, creanţele
şi obligaţiile decurgând din mişcarea
între economiile naţionale a factorilor
de producţie capital şi forţă de
muncă.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
Fluxurile financiar-monetare
internaţionale sunt acele tranzacţii
dintre agenţii economici aparţinând
unor state distincte, care se exprimă
şi se realizează prin mijloace de
plăţi şi de credit.

Acestea cuprind două categorii de

tranzacţii:
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE

 fluxuri de compensare a
tranzacţiilor comerciale, astfel
încât orice deplasare/cedare de
produse corporale sau necorporale
sau prestări de servicii într-un sens
între partenerii de contract are ca
efect o deplasare în sens invers a
unui flux de plăţi;
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 fluxuri financiare independente faţă
de activitatea comercială, se
concretizează în mişcări internaţionale
de capital şi cuprind:
 credite externe acordate sau primite;
 investiţii externe directe sau de portofoliu;
 mişcări de fonduri pe termen scurt;
 venituri din plasamente financiare externe;
 transferuri financiare unilaterale.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 Din punctul de vedere al factorului
timp, mişcările de capital pot fi
împărţite în trei mari grupe de fluxuri:
 mişcări de capital pe termen lung
(peste un an) realizate sub formă de
investiţii directe şi de portofoliu, sub
formă de împrumuturi angajate
şi/sau acordate, precum şi sub forma
finanţării unei sau unor filiale
externe de către firma-mamă;
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 Investiţia directă într-o întreprindere
presupune un plasament financiar al unui
nerezident în scopul de a influenţa luarea
deciziilor.
 Limita inferioară pe care trebuie să o
atingă un asemenea plasament pentru a fi
considerat ca investiţie directă este,
convenţional, de 10% din acţiunile sau
activele instituţiei vizate.
 Acest flux financiar cuprinde atât plasamentele
iniţiale cât şi câştigurile reinvestite.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE

 Investiţia de portofoliu este o

tranzacţie care are ca obiect valori
mobiliare de natura acţiunilor sau
a obligaţiunilor, scopul fiind acela
de valorificare a capitalului pe o
piaţă externă mai avantajoasă
decât propria piaţă financiară.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 mişcări de capital pe termen scurt
(până la un an) concretizate sub
formă de credite comerciale şi
plasamente financiare cu caracter
speculativ;
 transferuri financiare cu caracter
excepţional şi unilateral apărute,
de exemplu, ca o consecinţă a unui
război.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 Cea mai modernă formă de
schimburi economice internaţionale,
care a luat o amploare deosebită după al
doilea război mondial, este cooperarea
economică internaţională.
 Cooperarea economică internaţională
are o serie de trăsături specifice, care
o particularizează în cadrul circuitului
economic mondial [1].
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 Cooperarea economică se întemeiază şi
promovează un complex de fluxuri (de
investiţii, de cunoştinţe tehnico-ştiinţifice, de
produse), pe când comerţul internaţional
reprezintă unul din fluxurile economice
principale.
 Prin natura sa, cooperarea economică
internaţională este forma cea mai
echitabilă de schimb reciproc de activităţi
dintre state, pe când comerţul internaţional
conţine şi o serie de elemente cu caracter
discriminatoriu.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 Cooperarea economică internaţională
introduce un element de continuitate şi
stabilitate în relaţiile economice dintre
ţări, pe când evoluţia comerţului
mondial depinde de numeroşi factori
care îl pot stimula, dar şi frâna.
 Cooperarea economică internaţională
nu se substituie fluxurilor deja
existente, ci contribuie la dezvoltarea
lor.
Fluxuri
economice
Fluxuri
economice
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 Principala cauză a exploziei
schimburilor monetare şi a
importanţei deosebite ce a căpătat-o
piaţa mondială a capitalurilor a
constituit-o explozia schimburilor
de mărfuri.
 Totodată, a luat naştere o
internaţionalizare a instituţiilor
financiare.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
OBSERVATIE:
 Internaţionalizarea “actorilor” şi a
operaţiunilor pe piaţa capitalurilor a
început după război şi s-a extins într-
un ritm rapid în ultimii ani.
 Ca urmare, a avut loc un proces de
specializare şi diversificare a
burselor internaţionale.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 Bursele pot fi clasificare în burse
generale şi burse specializate.
 Bursele generale efectuează operaţiuni
de negociere pentru o gamă largă de
mărfuri, precum şi tranzacţii cu hârtii
de valoare, valute etc.
 De regulă, bursele generale funcţionează
în marile centre comerciale: Zurich, Paris,
New York, Chicago, Londra, Hamburg,
Amsterdam, Roterdam, Singapore, Rio de
Janeiro etc.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 Bursele specializate pot fi de mai multe
feluri:
 Burse de mărfuri (pentru anumite
produse), cum ar fi:
 pentru vânzarea de cafea: New York,
Roterdam, Londra;
 pentru comercializarea zahărului: New
York, Londra, Amsterdam;
 pentru bumbac: Sao Paolo, Alexandria,
Bombay, Sidney;
 pentru metale: Londra, New York etc.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 Burse de valori, care efectuează
operaţiuni legate de negocierea
valutelor, efectelor comerciale
(cambii, bilete la ordin), efectelor
publice (rente, obligaţiuni, bonuri de
tezaur), iar în unele cazuri şi metale
preţioase (aur, argint).
 Cele mai importante burse de valori sunt
la: New York, Londra, Paris, Melbourne,
Tokyo, Yokohama.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE

 Burse pentru operaţiuni ajutătoare

comerţului internaţional.
 În cadrul acestora se negociază
operaţiuni de asigurări (Lloyd’s din
Londra) şi navluri (Pireu, New York,
Amsterdam).
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE

Poziţia internaţională
a unei economii naţionale
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 Poziţia unei economii naţionale în
raporturile ei cu restul lumii este reflectată
în balanţa de plăţi externe şi balanţa de
creanţe şi angajamente externe.
 Cunoaşterea acestora este necesară în
procesul elaborării politicii economice
externe a oricărei guvernări într-o lume
interdependentă, cum este cea de astăzi.
 Cele două balanţe sunt rezultatul
abordării diferite a relaţiilor economice
internaţionale ale unei ţări.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE

 Balanţa de plăţi externe

cuprinde toate tranzacţiile de natură
financiară sau comercială încheiate cu
străinătatea de către rezidenţii săi şi
reprezintă un raport periodic între
intrările şi ieşirile de mijloace valutare.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 Conform dicţionarului juridic al Uniunii Europene [26], balanţa de
plăţi este

“instrumentul financiar valutar întocmit

sub formă de tabel statistico-economic
în care sunt trecute şi prin care se
consemnează toate plăţile şi încasările
externe ale unei ţări, rezultate din
schimburile sale economice de orice natură
cu străinătatea, pe o perioadă determinată
de timp, de obicei un an”.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 M. I. Wasserman [26] defineşte
balanţa de plăţi ca fiind o prezentare
statistică a tranzacţiilor economice
într-o perioadă dată între rezidenţii
unei ţări şi rezidenţii altei ţări, grup
de ţări sau organizaţii internaţionale
specifice.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 Potrivit FMI, criteriul după care sunt împărţiţi
agenţii în rezidenţi sau nerezidenţi este centrul de
interes economic şi nu naţionalitatea sau alte criterii
legale.
 Astfel, sunt consideraţi rezidenţi:
 familiile şi indivizii care îşi creează în ţară
gospodării;
 întreprinderi, corporaţii şi cvasi-corporaţii (de
exemplu: sucursale ale investitorilor străini
direcţi);
 instituţii non-profit;
 guvernul şi administraţia publică locală.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE

 În categoria nerezidenţilor intră:

 familii, întreprinderi, corporaţii,
instituţii non-profit străine;
 români care şi-au mutat centrul de
interes economic în străinătate;
 turişti, oameni de afaceri, funcţionari
diplomatici străini aflaţi temporar în
România.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE

 Jean Weller [27] consideră balanţa

de plăţi şi credite a unei ţări ca un
tablou al conturilor sale externe,
al fluxurilor reale şi financiare în
legătură cu restul lumii.
 Ca orice bilanţ anual, balanţa de plăţi şi
credite comportă un activ (credit) şi un
pasiv (debit).
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE

 În principiu,
 tranzacţiile internaţionale se efectuează
generând plăţi, de obicei în valută
(totuşi, o parte a comerţului
internaţional se derulează sub formă de
operaţiuni speciale, exportul fiind
compensat prin importul de mărfuri,
fie la nivel de tranzacţie, fie la nivel de
relaţie).
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 Fiecare operaţie care dă naştere
unei intrări de devize este înscrisă
în activul balanţei, fiecare operaţie
care generează o ieşire de devize în
pasivul balanţei.
 Există şi operaţiuni care se
efectuează fără o contraprestaţie,
nici în natură, nici în devize, fiind
considerate transferuri unilaterale
(donaţii, ajutoare etc.).
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 Evaluarea tranzacţiei se face la
preţul pieţei.

 Momentul înregistrării tranzacţiei

este momentul schimbului de
proprietate.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 Balanţa de plăţi externe înregistrează la activ
(în credit)
 aportul de resurse rezultate din exportul de
bunuri,
 prestarea de servicii,
 încasarea de venituri aferente factorilor de
producţie care au părăsit ţara şi
 poziţii financiare reprezentând reduceri ale
activelor externe sau
 creşteri ale pasivelor externe ale economiei,
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 iar la pasiv (în debit)
 reducerea resurselor ca urmare a
 importului de bunuri,
 achiziţionării de servicii,
 plăţii de venituri aferente factorilor de
producţie aduşi spre valorificare din
străinătate, precum şi
 poziţii financiare reprezentând creşteri ale
activelor externe ale ţării sau reduceri ale
pasivelor externe.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 Balanţa de plăţi se întocmeşte:
 global – pentru a evidenţia
totalitatea fluxurilor sau tranzacţiilor
economice şi financiare ale unei ţări
cu restul lumii;
 bilateral – pentru relaţiile cu o
anumită ţară;
 regional – pentru schimburile cu un
grup de ţări.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE

 Soldul balanţei reflectă relaţia în

care se găsesc contul curent şi
contul de capital din punctul de
vedere al intrărilor şi ieşirilor
generate de tranzacţiile
internaţionale.
 Se pot calcula şi o serie de solduri
parţiale pe tipuri de tranzacţii.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 Balanţa de plăţi poate fi:
 excedentară, dacă soldul > 0.
 Ţara respectivă îşi măreşte creanţele
asupra străinătăţii, mişcările monetare
reglând soldul în mod favorabil acestei
ţări;
 deficitară, dacă soldul cumulat < 0;
 echilibrată, variaţia creanţelor este
nulă, soldul = 0.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 Alături de soldurile totale sau parţiale,
în analizele de balanţă se utilizează şi
indicatorul grad (rată) de acoperire
a plăţilor prin încasări.
Ca indicator absolut, notând cu Ii
încasările şi cu Pi plăţile, soldul (Si)
exprimat în unităţi monetare (de regulă
dolari SUA) şi afectat de semn poate fi
calculat:
Si= Ii - Pi ><0
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE

 Calculat sub formă de raport, gradul

de acoperire a plăţilor prin încasări
(Ga) prezintă două avantaje:
 dezechilibrul absolut capătă o
dimensiune calitativă exprimată
procentual;
 este eliminată utilizarea semnului
soldului, care poate influenţa negativ
unele demersuri analitice
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 Rolul balanţei de plăţi externe rezidă din
forma sub care se prezintă, cea a unui
tabel de sinteză, permiţând compararea
sub raport cantitativ şi calitativ a
schimburilor reale şi financiare cu
străinătatea.
 Concluziile se referă la competitivitatea
producţiei naţionale în raport cu cea
străină, prin confruntarea cantitativă şi
structurală dintre export şi import, prin analiza
fluxurilor de capital, de credite etc.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 Strict teoretic, o balanţă de plăţi este
întotdeauna echilibrată întrucât
 eventualul excedent valutar este destinat
creşterii sau reconstituirii resurselor valutare
sau promovării exportului de capital şi
plasării de fonduri pe bază de credit.
 eventualul deficit poate fi acoperit fie din
resursele bugetare, fie prin atragerea de
fonduri străine pe calea creditului,
împrumutului sau importului de capital.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 Totuşi, echilibrarea balanţei de
plăţi externe, în principal stingerea
soldului pasiv este una din
preocupările de bază ale oricărei
politici comerciale.
 Factorii destabilizatori care determină
dezechilibre ale balanţei de plăţi externe
pot fi de două categorii: factori endogeni
şi exogeni.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 Factorii endogeni au un rol
preponderent în crearea
soldului pasiv al balanţei.
Printre aceştia menţionăm:
 întârzieri în punerea în
funcţiune a unor obiective
industriale de însemnătate
naţională;
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 reducerea exportului determinată de
calamităţi naturale sau de
evenimente fortuite;
 creşterea importului;
 reducerea calităţii producţiei pentru
export;
 reducerea deliberată a unor exporturi
în scopul industrializării pieţei interne
sau din alte raţiuni etc.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE

 Factorii exogeni au un caracter

conjunctural, iar înlăturarea
urmărilor acestora nu se poate
face fără intervenţia statului.
Printre aceştia se evidenţiază:
 dereglarea preţurilor mondiale pentru
produsele cu pondere mare în structura
exportului şi importului;
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 restricţiile cantitative şi creşterea taxelor
vamale sau de altă natură în ţările
importatoare;
 micşorarea intrărilor în valută ca urmare
a fluctuaţiei cursului de schimb valutar;
 influenţa factorilor psihologici şi a
mişcărilor speculative de bursă care
afectează situaţia valutei naţionale,
fluctuaţia cotaţiei acesteia şi corelaţia
dintre preţurile interne şi externe.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 Modalităţile prin care poate fi echilibrată
o balanţă de plăţi externe deficitară sunt
următoarele:
 sprijinirea producţiei, cu valorificarea
superioară pe piaţa externă, în scopul
creşterii preţurilor la export şi a creşterii
veniturilor în valută convertibilă;
 sprijinirea politicii de investiţii, prin
atragerea capitalurilor străine;
 emisiunea de obligaţiuni pe piaţa externă;
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE

 obţinerea de credite de la organismele

financiare internaţionale;
 primirea de ajutoare (financiare sau
materiale);
 atragerea de credite guvernamentale;
 amânarea sau reeşalonarea restituirii
unor credite;
 vânzări de aur şi metale preţioase din
rezervele naţionale
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 Balanţa de creanţe şi
angajamente externe,
numită şi poziţia investiţională
internaţională a unei ţări
exprimă stocul de active şi
pasive financiare externe
existente la un moment dat în
relaţiile cu nerezidenţii [21].
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 Balanţa de creanţe şi angajamente externe
cuprinde stocul de creanţe şi angajamente
financiare ale economiei la un moment dat, de
obicei sfârşitul anului.
 Modificarea acestui stoc este rezultatul
tranzacţiilor derulate în raporturile cu alte
ţări (cuprinse şi în balanţa de plăţi
externe), dar şi efectul schimbărilor
petrecute în ratele de schimb şi a preţurilor
utilizate în evaluarea creanţelor şi
angajamentelor sau alte ajustări valorice.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 Din punct de vedere structural, creanţele şi
angajamentele unei economii pot fi grupate pe
cele patru mari sectoare implicate în fluxurile
financiare internaţionale:
 guvernul,
 autoritatea monetară (BNR),
 sectorul bancar şi
 sectorul nebancar.
 Din această balanţă se poate evidenţia poziţia
net creditoare (+) sau net debitoare (–) a unei
ţări în raporturile sale cu restul lumii.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 Fiecare componentă a balanţei de
creanţe şi angajamente este reflectată
prin:
 poziţia la începutul anului;
 tranzacţii în timpul anului;
 efectul schimbărilor de preţ;
 efectul modificări cursului de schimb;
 alte ajustări;
 poziţia la sfârşitul anului.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 Deosebirea dintre cele două instrumente
poate fi evidenţiată astfel: în timp ce
balanţa de plăţi externe cuprinde doar
fluxurile efectuate între rezidenţi şi nerezidenţi
de-a lungul unui an la valoarea de piaţă din
momentul schimbului, poziţia investiţională
internaţională a ţării exprimă pe lângă
efectul anual al tranzacţiilor şi efectul variaţiei
preţurilor şi al modificării cursului de schimb,
ca şi cel al altor ajustări asupra valorii
creanţelor şi/sau a obligaţiilor angajate faţă de
străinătate.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
În CONCLUZIE,
economia mondială se bazează pe un
amplu sistem de interdependenţe
economice internaţionale în cadrul
căruia interesele şi problemele
economiilor naţionale se întrepătrund
şi numai în virtutea acestor legături şi
raporturi calitative diferite ele pot
exista şi progresa.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 Tendinţa generală caracteristică
perioadei postbelice este cea de
creştere a dependenţei statelor de
piaţa externă şi de accentuare a
interdependenţelor dintre statele
lumii.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 Interdependenţele dintre ţări, ca
efect al adâncirii diviziunii
internaţionale a muncii sunt reflectate
de un complex de fluxuri comerciale
şi financiare, iar poziţia unei
economii naţionale în raporturile
ei cu restul lumii este reflectată în
balanţa de plăţi externe şi balanţa de
creanţe şi angajamente externe.