RELAŢII ECONOMICE

INTERNAŢIONALE
 MATERIALUL PREZENTAT NU EXCLUDE CONSULTAREA
BIBLIOGRAFIEI MINIMALE PENTRU PREGĂTIREA EXAMENULUI DE
SEMESTRU, INFORMAȚIILE PREZENTATE ÎN FORMAT *.PPT FIIND
PRELUATE DIN LITERATURA DE SPECIALITATE DOAR CU CARACTER
DE INFORMARE, TOATE DREPTURILE DE AUTOR FIIND ALE CELOR ÎN
DREPT - IDENTIFICAȚI ÎN BIBLIOGRAFIA INDICATĂ ÎN FIȘA
DISCIPLINEI ȘI LA PRIMUL CURS!
Vă mulțumim!
BIBLIOGRAFIA RECOMANDATĂ:
1. Abrudan I, Cândea D., - coordonatori - Manual de inginerie economică – ingineria și managementul sistemelor de producție, Editura Dacia, Cluj-Napoca 2002
2. Bârsan, I., - Management investițional - note de curs - Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, 2005
3. Bințințan, P., - Strategii și politici de investiții, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2005.
4. Cistelecan, L., - Economia, eficiența și finanțarea investițiilor, Editura Economică, București, 2002.
5. Gheorghe, C., - Analiza economico-financiară a întreprinderii, Editura Universității „Transilvania” Brașov, 2008
6. Manolescu, Ghe. Management financiar, Editura Economică, 1995
7. Românu, I., Vasilescu, I., ș.a. - Managementul investițiilor, Editura Teora, București, 1996
8. Sârbu F. A. Managementul investițiilor, Curs pentru învățământul la distanta, Reprografia Universității Transilvania din Brașov, 2008
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE

FORME DE
COOPERARE INDUSTRIALĂ
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE

 Principalele forme de cooperare

industrială între firme separate sunt
subproducţia (sau subcontractarea) şi
coproducţia (sau producţia în comun).
 În ambele cazuri, partenerii au în vedere
existenţa ori dezvoltarea tehnologică şi
creşterea productivităţii şi
competitivităţii prin acţiunea comună în
producţie şi, de multe ori, şi în marketing
şi comercializare.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 Deosebirile dintre cele două forme de
cooperare ţin în principal de natura
raporturilor dintre părţi (asimetrică în
subproducţie, echilibrată în coproducţie),
precum şi mecanismul şi orizontul temporal
al operaţiunilor (pe termen scurt la
subproducţie şi pe termen lung la coproducţie).
 Pe de altă parte, societăţile mixte sunt
considerate în literatură atât forme de
alianţe strategice, cât şi modalităţi de
realizare a cooperării în afaceri în
întreprinderi comune.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 Coproducţia reprezintă o formă de cooperare
industrială ce presupune un grad ridicat de
complexitate tehnică a activităţii şi de
complementaritate a potenţialului
partenerilor.
 Ea constă în înţelegerea dintre două
firme din ţări diferite de a fabrica
independent, sub aspect tehnic,
anumite subansamble şi de a-şi livra
elementele fabricate pentru a se
efectua asamblarea în vederea
obţinerii produsului finit.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 Aceasta este coproducţia organică, care se
bazează pe o specializare de tip organologic pe
piese, subansamble etc.
 Obiectul coproducţiei organice poate fi un
bun imobil (clădiri, autostradă, cale ferată etc.)
sau un bun mobil (autovehicul, maşină, utilaj
etc.).
 În cazul în care obiectul este un bun
imobil, asamblarea lui se face la locul de
amplasare, prin livrarea de către fiecare din
parteneri a componentelor fabricate şi
participarea în comun la operaţiunea de
asamblare.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 Dacă produsul finit este o maşină, un utilaj
etc., asamblarea se poate realizare în trei
modalităţi:
 asamblarea în întreprinderile ambilor
parteneri, prin livrarea reciprocă a
subansamblelor fabricate de fiecare.
 Această modalitate se practică în cazul în
care componentele livrate sunt de volum
şi greutate aproximativ egală şi când
ambii parteneri dispun de condiţii optime
de asamblare;
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 asamblarea în întreprinderea unuia dintre
parteneri, de regulă a celui care fabrică
subansamblurile cu volumul şi greutatea cea
mai mare, din motive de economie de
cheltuieli de transport;
 asamblarea într-o terţă ţară, care
reprezintă o piaţă importantă de desfacere a
produselor rezultate din coproducţie.
 Această modalitate se practică în cazul în care
operaţiunea de montaj nu este complicată şi nu
implică aparatură, spaţii etc. speciale.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE

 Coproducţia organică
cunoaşte o extindere notabilă în
toate relaţiile internaţionale: în
cadrul acestora, atât în industria
prelucrătoare, cât şi în construcţii,
exploatarea şi valorificarea unor
zăcăminte etc.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE

 Cea de-a doua variantă a coproducţiei este

cunoscută sub denumirea de “program
comun de producţie” şi constă în
înţelegerea dintre agenţii economici din
ţări diferite, privind partajarea gamei de
produse, adică fabricarea de către fiecare
a unui segment al nomenclatorului de
produse, urmând apoi un schimb, astfel
încât fiecare partener să dispună de întreaga
gamă de produse.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 Acest tip de coproducţie are o aplicare tot mai
largă în industria chimică şi farmaceutică, în
industriile ce produc mijloace de transport
etc., în general în ramuri care se
caracterizează printr-o largă gamă de
produse.
 Această variantă de coproducţie are la
bază diviziunea internaţională,
intraramură a muncii, adică specializarea
pe produse finite etc.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 În situaţii frecvente, coproducţia prin
program comun se combină parţial cu
coproducţia organică.
 Fiecare partener va avea dreptul să
comercializeze întreaga gamă de
produse, acestea vânzându-se sub o
marcă proprie.
 În ceea ce priveşte pieţele, are loc o
împărţire a lor în funcţie de considerente
care ţin, atât de cooperarea respectivă, dar
şi de politica economică externă a
statelor de origine ale partenerilor.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE

România participă la
această formă de
cooperare, în ambele
variante, atât cu ţările
vecine, cât şi cu ţările
occidentale dezvoltate.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 Avantajele coproducţiei sunt deosebit de
importante.
 Printre acestea:
 potenţează eforturile partenerilor, deoarece
fiecare va executa acele subansambluri, sau va
fabrica acele articole pentru care este mai bine
specializat şi dotat tehnic comparativ cu partenerul
său (avantaj comparativ).
 se realizează, astfel, o reducere a costurilor
unitare de producţie, creşterea
competitivităţii prin preţ a produselor şi
ridicarea nivelului tehnico-funcţional al acestora;
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 creşterea nivelului calitativ al produselor
rezultate din cooperare, folosindu-se
specialişti, experienţă de producţie, abilitate
tehnică, anumite procedee de fabricaţie
specifice etc.;
 fiind o cooperare de tip structural, bazată pe
specializare, în care interesele părţilor sunt
convergente, coproducţia are un caracter
stabil şi durabil, fapt ce duce la o colaborare
riguroasă a activităţilor şi elaborarea unei
strategii optime de firmă;
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 prin coproducţie sunt înlăturate dificultăţile
pe care le ridică cerinţele lărgirii
capacităţilor de producţie cărora
întreprinderile mici sau mijlocii le fac faţă
destul de greu;
 nu afectează autonomia părţilor
contractante, pentru că fiecare partener este
independent în organizarea producţiei în
propria firmă şi poate angaja şi alte raporturi
de cooperare în alte forme cu terţii.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 Această formă de cooperare prezintă şi unele dificultăţi
şi inconveniente:
 din punct de vedere tehnic, este necesară o riguroasă
sincronizare a executării subansamblelor şi o maximă
promptitudine a livrărilor.
 de multe ori, datorită transportului defectuos,
ambalajului necorespunzător, nesincronizarea în
producţie, se încalcă graficul de livrări, producând
perturbaţii în procesul de producţie al celuilalt
partener.
 încercarea de a crea stocuri de rezervă duce la
creşteri suplimentare a costurilor, diminuând
avantajele de preţ.
RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE

Subproducţia
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 Subproducţia este o formă de cooperare
internaţională între o firmă principală –
numită ordonator şi o firmă secundară
subproducătoare, prin care ultima se
angajează să producă pentru cea dintâi,
fie un produs finit, fie anumite componente,
piese, subansambluri etc., care urmează să fie
încorporate în produsul finit.
 Subproducţia este întâlnită în literatura de
specialitate şi sub denumirea de
subcontractare, sau de prelucrare pe
bază de contract.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 Subproducţia are două variante de
bază:
 producerea de produse finite;
 producerea de subansambluri.
Variante care pot fi numite:
 subproducţia de capacitate
(conjuncturală, concurenţială);
 subproducţia de specialitate
(structurală, complementară).
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 Subproducţia de capacitate
presupune fabricarea de către
subcontractanţi a unor produse
finite identice cu cele realizate de
ordonator, care preia producţia
executantului şi o desface sub
marcă proprie, permiţând eventual şi
subcontractantului să o comercializeze,
pe o arie limitată şi, de regulă, sub
aceeaşi marcă ca şi restul producţiei.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE

 Principala cauză a subproducţiei de

capacitate este de ordin conjunctural,
atunci când apare un decalaj între cererea
brusc crescută şi insuficienta capacitate
de producţie de care dispune ordonatorul,
ceea ce implică apelarea la subproducători,
care dispun de capacităţi de producţie
insuficient utilizate, dar care nu sunt
cunoscuţi pe piaţă şi nu posedă reţele proprii
de distribuţie.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE

 Există şi soluţia ca ordonatorul să-şi

sporească propria capacitate de producţie,
dar aceasta poate fi făcută după un timp
determinat şi cererea trebuie satisfăcută rapid,
sau ordonatorul nu este dispus să investească,
până nu are certitudinea că cererea va fi
persistentă, de durată.
 Subproducătorii, întreprinderi de proporţii
mai reduse, se pot adapta mai elastic
fluctuaţiilor conjuncturale.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 Anumite întreprinderi mari recurg la
subcontractarea internaţională şi pentru
că au procese de producţie foarte
complicate (complexe) şi este dificil să se
calculeze cu precizie repartizarea
cheltuielilor generale în costul de producţie
pe produs.
 Ele folosesc subcontractarea pentru a
dispune de un element util de
comparaţie.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 Avantajele subproducţiei de capacitate:
 ordonatorul poate satisface cu
promptitudine cererea (poate utiliza în
mod profitabil conjunctura favorabilă
apărută pe piaţă);
 pentru ordonator este un mijloc de a evita
investiţiile în noi capacităţi;
 nivelul deteriorării conjucturii şi al
reducerii cererii se transferă prin
subproducţia de capacitate de la
ordonator la subproducător;
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 subproducătorul beneficiază pe perioada
contractului de o anumită asistenţă tehnică şi
financiară acordată de ordonator;
 dacă producţia este pe o perioadă mai îndelungată,
atunci subproducătorul poate înregistra şi importante
acumulări;
 pentru economia ţării subproducătoare, ea
contribuie la sporirea exportului unor produse
manufacturate şi obţinerea de valută.
 În cazul subproducţiei de capacitate relaţia
ordonator-subproducător este marcată de
preponderenţa elementului tehnic, de subordonare,
în dauna celui funcţional, de conducere.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
b) Subproducţia de specialitate
reprezintă înţelegerea dintre un
ordonator şi un (mai mulţi)
subproducători, în virtutea căreia
ultimul produce un subansamblu,
component, reper, piesă etc., (în care
acesta este specializat) care
urmează să se includă în produsul
de bază fabricat de ordonator.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 Principalele motivaţii ale acestui tip de
subproducţie se referă la:
- profilarea subproducătorului pe
componentele respective şi,
- în legătură cu aceasta
- dotarea tehnică corespunzătoare,
- specializarea forţei de muncă şi
- obţinerea unei producţii calitativ
superioare şi cu costuri mai reduse.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
EFECTE:
 creşterea competitivităţii
produsului finit
 îmbunătăţirea rentabilităţii economice
globale a producţiei
 în relaţiile dintre parteneri apare şi
se adânceşte o diviziune tehnică a
muncii, temeiul complementarităţilor
economice dintre firmele respective.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 Caracteristicile subproducţiei de
specialitate sunt:
 subproducţia este un mijloc de simplificare
a structurilor întreprinderilor, a organizării
şi funcţionării lor;
 ordonatorul este scutit să organizeze
stocarea de subproduse şi de piese care îi
parvin în flux continuu de la subproducător
şi, deci, nu va mai investi în amenajarea de
depozite, pentru angajarea unor salariaţi în
plus etc.;
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 subproducţia de specialitate este
o cooperare structurală.
 cauza nu este fluctuaţia conjuncturală a
cererii, ci calculul economic;
 subproducţia de specialitate este,
în acelaşi timp, o cooperare
complementară, deoarece se
bazează pe complementaritatea
tehnică a partenerilor;
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 asistenţa tehnică şi financiară se
reduce în cazul subproducţiei de
specialitate.
 în cazul subproducţiei de
specialitate relaţia ordonator-
subproducător este dominată de
aspectele de ordin funcţional,
conlucrativ, în dauna celor
ierarhice, de subordonare.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
Societăţile mixte
 Noţiunea de societate mixtă a fost utilizată în mai multe
sensuri în literatura de specialitate:
 ca un acord între două sau mai multe părţi
pentru a lucra împreună în cadrul unui proiect
de afaceri;
 ca un aranjament între două sau mai multe
firme independente pentru organizarea
producţiei şi marketingului;
 o societate constituită de parteneri din ţări
diferite, de regulă, pe relaţiile Nord-Sud şi Vest-Est
(în practica europeană).
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 În prezent,
 se consideră că societatea mixtă este o
formă de cooperare (sau, de alianţă
strategică) prin care doi sau mai mulţi
parteneri din ţări diferite desfăşoară în
comun, în cadrul unei entităţi
independente, cu personalitate juridică,
activităţi de producţie, marketing şi
comercializare, financiare etc., prin
partajarea beneficiilor şi riscurilor
afacerii.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 Cooperarea prin societăţi mixte prezintă
câteva caracteristici:
 Relaţiile dintre părţi sunt de lungă
durată, iar partenerii participă în
comun la gestionarea afacerilor şi
răspund solidar.
 Prin aceasta, societăţile mixte se
deosebesc de consorţii, care au
caracter temporar, se constituie, de
regulă, pentru un singur proiect de
afaceri şi se bazează pe raporturi
creditor-debitor.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 Cooperarea are un caracter organic (sau
instituţionalizat) în sensul că partenerii deţin
părţi dintr-o societate, care poate fi nou-creată
sau rezultată din transformarea unei societăţi
existente (prin preluare de acţiuni de către unul din
parteneri).
 În literatura de specialitate se arată că
societăţile mixte se deosebesc de filiala din
străinătate, prin aceea că relaţiile dintre
parteneri sunt de natura cooperării, iar
regimul juridic este în multe ţări, îndeosebi în
cele în curs de dezvoltare, unul special.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE

 Cooperarea are un caracter complex şi evolutiv, în

sensul că ea poate să se refere atât la acţiuni de
marketing şi comercializare (societăţi mixte de
comercializare, ca formă de distribuţie), cât şi la
activităţi productive (formă de cooperare în producţie)
sau cele bancare (băncile mixte).
 Totodată, cooperarea prin societăţi mixte
reprezintă o componentă a strategiei de
internaţionalizare, care să ducă la dezvoltarea
afacerilor sub forma investiţiilor directe sau la
achiziţii şi fuziuni pe piaţa mondială.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 strategia de integrare succesivă,
o firmă poate începe prin crearea unor
consorţii sau a altor forme de
interdependenţă temporară, trece apoi la
stadiul societăţii mixte, pentru ca, în final
să procedeze la o preluare sau fuziune.
 o altă strategie este numită “pânza de
păianjen” şi este utilizată în special în industria
automobilelor; ea constă în crearea unei
reţele de alianţe strategice şi cooperări,
care gravitează în jurul marilor producători.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 Extinderea cooperării prin societăţi mixte are
la bază o serie de raţiuni/avantaje atât
pentru firmele din ţara exportatoare, cât şi
pentru partenerii lor din ţara gazdă.
 În primul rând, societăţile mixte reprezintă
o cale avantajoasă a transferului de
tehnologie, atât pe relaţia Nord-Nord, cât
şi pe relaţia Nord-Sud şi Vest-Est.
 deţinătorul de tehnologie o poate valorifica atât
prin aport la capitalul social, cât şi prin
acordarea de licenţe, francize sau vânzarea de
know-how către societatea mixtă.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE

 În al doilea rând, societăţile mixte pot reprezenta

un mijloc eficient de acces la noi resurse,
permiţând diversificarea şi sporirea afacerilor. Acest
argument este valabil mai ales atunci când este vorba
de relaţii între firme mari, consacrate pe piaţă şi firme
mici şi mijlocii, cu o mai redusă experienţă.
 O formulă de succes în anii ’80 – ’90 a reprezentat-o
aşa numitul capital de risc, respectiv suportul de
capital, acordat de mari firme unor
întreprinzători, firme mici, pentru valorificarea
comercială a unei noi tehnologii sau a unei idei
de afaceri.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 În al treilea rând, societăţile mixte sunt căi
avantajoase de penetrare pe pieţe externe,
îndeosebi cele afectate de bariere comerciale sau puţin
deschise spre comerţul internaţional.
 În unele ţări, îndeosebi în cele în curs de dezvoltare,
aceste forme de cooperare sunt preferate
investiţiilor directe;
 în unele cazuri, ele se bucură de un regim
favorizant, în ceea ce priveşte acordarea de
garanţii pentru finanţare, regimul fiscal (de
exemplu, Arabia Saudită, India, Mexic, China) sau
prioritate la achiziţiile de stat (China).
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE

 Din perspectiva ţărilor în curs de

dezvoltare, ca gazde ale societăţilor
mixte, se pot evidenţia următoarele
avantaje:
 acces la tehnologiile industriale
moderne;
 dezvoltarea industriei, a infrastructurii
etc.;
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 transfer de metode moderne de
gestiune şi organizare a producţiei;
 utilizarea şi perfecţionarea forţei de
muncă;
 utilizarea reţelelor de comercializare
occidentale pentru promovarea
exportului;
 economisirea/posibilitatea sporirii
resurselor valutare etc.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE

 În practică, totuşi, această formă de

cooperare întâmpină dificultăţi şi prezintă
limite:
 unele studii arată că în societăţile mixte
cooperarea dintre părţi se caracterizează prin
instabilitate, multe societăţi fiind desfiinţate
după un număr de ani (între 50 şi 70%).
 mulţi parteneri occidentali acuză dificultăţile
de control şi coordonare în cadrul societăţilor
mixte, îndeosebi cele create în ţările în curs
de dezvoltare.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 partenerii sunt preocupaţi de
posibilitatea pierderii controlului
asupra propriilor tehnologii şi
pieţe, sau de favorizare a
concurenţilor.
 un partener poate intra în alianţe
strategice cu un concurent al
asociatului său în societate, după
cum societatea mixtă poate deveni
concurent direct al firmelor asociate.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE

 După obiectul de activitate, societăţile mixte

pot fi grupate în şase categorii:
 Societăţi în domeniul cercetării-dezvoltării
 Societăţile în activitatea de cercetare
fundamentală se întâlnesc rar, deoarece
profitabilitatea lor nu poate fi anticipată;
riscul mare, nevoia de capital, dotare şi
personal înalt calificat, termenul îndelungat
de recuperare a investiţiei, fac ca ele să fie un
fenomen aproape sporadic.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 Societăţile în domeniul cercetării aplicate au o
frecvenţă mai mare de apariţie.
 Ele sunt caracterizate prin faptul că
partenerii care cooperează sunt firme
puternice din punct de vedere financiar, iar
activitatea se desfăşoară cu tehnologii avansate,
cu posibilităţi certe de aplicare.
 Specificul acestor societăţi mai constă şi în
faptul că aportul partenerilor este în mare
măsură în formă fizică (spaţiu, materiale
diverse, aparatură de laborator, aparatură
electronică etc.).
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 Firmele cooperante sunt concurente în
domeniul respectiv, dar forţa financiară şi
dorinţa de a-şi consolida poziţia pe piaţa
internaţională, de a reduce riscurile şi
costurile şi de a-şi crea noi posibilităţi de
extindere a gamei de produse, în domenii de
vârf, le determină să apeleze la unirea
eforturilor cu alte firme, din acelaşi domeniu
sau din domenii complementare.
 de multe ori, firmele fondatoare sunt cu
capital de stat, deoarece acestea îşi “pot
permite” să îşi asume riscuri mari.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 Societăţi comune în domeniul explorării şi
exploatării resurselor naturale.
 sunt printre primele care s-au constituit de-
a lungul timpului.
 asocierea se face cu parteneri locali, din
ţara în care se exploatează resursele
respective.
 scopul lor îl reprezintă valorificarea
profitabilă a unor resurse în apropierea
pieţelor de desfacere.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE

 Ele se constituie având ca motivaţii

principale împărţirea riscurilor privind
exploatarea resurselor şi a costurilor ridicate
de explorare şi exploatare.
 ele se întâlnesc în Australia (în domeniul
minier), în Canada (pentru exploatarea
petrolului), în ţările africane (pentru diferite
minereuri şi lemn), în ţările asiatice şi
sudamericane (pentru petrol, lemn, metale
şi altele).
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 Societăţi comune în engineering şi construcţii
 se practică în mod frecvent între întreprinderile mici
şi mijlocii şi se combină cu alte forme de
cooperare.
 astfel, firme din ţări dezvoltate constituie
societăţi comune pentru construirea de
obiective industriale la cheie, obiective din
infrastructură etc., de regulă în ţări în curs de
dezvoltare, iar, mai recent, în ţări aflate în tranziţie.
 de exemplu, multe societăţi comune cu capital
american şi al unor firme din Hong Kong au
constituit asemenea obiective în China
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 Societăţile comune în producţie au o pondere
remarcabilă în totalul societăţilor.
 Obiectivele lor pot fi:
 producţia în comun a anumitor bunuri,
 penetrarea pe o anumită piaţă, prin asocierea
cu o firmă deja prezentă pe piaţa respectivă,
 anihilarea efectelor protecţioniste ale ţării
sediu,
 reducerea costurilor de transport,
 folosirea reţelei de distribuţie a partenerului
local,
 a metodelor avansate de management etc.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 Societăţile comune în comercializare au
cea mai largă răspândire, reprezentând 50% şi
peste, din totalul societăţilor cu capital străin şi
autohton.
 Practica internaţională evidenţiază existenţa
unor societăţi al căror obiect de activitate
îl reprezintă numai cumpărarea în
comun,
 societati specializate pe materii
prime.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 Partenerii unei asemenea societăţi
nu concurează, ci caută să
negocieze împreună preţurile de
cumpărare cu furnizorii lor,
creându-se o relaţie preferenţială.
 De obicei, mărfurile astfel procurate sunt
folosite în societate, se revând sau sunt
folosite în mod independent de către
parteneri, în firmele lor.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
OBSERVATIE:
 Ele se constituie datorită dorinţei unuia
sau ambilor parteneri
 de a penetra pe o anumită piaţă,
 de a-şi extinde gama produselor
comercializate,
 de a putea realiza legături de durată,
 de a avea acces la canalele de distribuţie
ale partenerului şi
 de a beneficia de experienţa, cunoştinţele şi
relaţiile acestuia pe piaţa respectivă.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 Societăţile comune în servicii reprezintă un
fenomen relativ nou, cu o extindere
remarcabilă în ultimii 10 ani.
 Ele au apărut ca urmare a dezvoltării
noilor tehnologii care au încurajat
expansiunea deosebită a serviciilor.
 Domeniile concrete în care se
realizează această cooperare sunt:
băncile, transporturile, consultanţa,
ingineria, instituţiile financiare, asigurările,
telecomunicaţiile, reţelele de date şi atele.
 RELAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
 Cea mai mare parte a lor se află
situate în ţările dezvoltate.
 Motivaţiile specifice ţin de nevoia
permanentă de a fi prezent şi activ
pe piaţa internaţională, de nevoia de
informare şi racordare la sistemele
internaţionale de comunicaţii.
 Multe dintre aceste societăţi s-au
înfiinţat în domenii specializate