MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

UNIVERSITATEA „1 DECEMBRIE 1918” DIN ALBA IULIA

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE
SPECIALIZAREA FINANTE BANCI

INVESTIȚII IMATERIALE

Lucrare la disciplina Investiții

COORDONATOR:
Litan Larisa
STUDENT:
Bunea Adelina

Alba Iulia
2022-2023
 CUPRINS

Introducere ................................................................................................................................
Cuprins .......................................................................................................................................
Concluzii ....................................................................................................................................
Bibliografie ................................................................................................................................

2
 INTRODUCERE

Investitiie imateriale sunt investitiile intangible dinamice care incorporeaza in mod

durabil o parte a cunostintelor dominante cu scopul de a contribui la cresterea competivitatii si
valorii intreprinderi .1
Notiunea de investitii imateriale acopera toate cheltuielile pe termen lung, altele decat
cele ocazionate de achizitia imobilizarilor corporale, pe care societatile le angajeaza in
vederea ameliorarii rezultatelor. Astfel, pe langa investitiile in tehnologie, investitiile
imateriale se refera si la investitile in formarea personalului, organizarea productiei, relatile
comerciale si tehnologice cu alte societati, studiul pietei, achizitia si exploatarea de produse-
program.2
Investitile imateriale sunt ca mersul pe bicicleta, mai usor de practicat decat de definit.
Diverse grupuri insarcinate cu clarificarea notiunii de investitii imateriale au resusit sa
elaboreze o definite unica si definitiva datorita eterogenitatii domeniului acoperit.

Investitile materiale sunt active imobilizate fara existenta fizica si ale caror avantaje
economice viitoare comporta un grad inalt de incertitudine. Aceste elemente de activ
presupun un grad mare de risc. De asemenea, ele presupun dificultati deloc de neglijat,
referitoare la evaluare. Durata lor de viata utila este dificil de determinat, existenta lor
depinzand de intreprinderea care le poseda. Investitiile imateriale sunt insa sustinute de un
real suport teoretic. Ele dispun de o contabilizare concreta si pe planul practic al activitati
contabile
Conform ultimelor studii initiate de Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare
Economica( OCDE), investitile imateriale se afla intr-un progres evident, acoperind intreg
spectru al investitilor pe termen lung. In acelasi timp, ele se afla intr-o stransa relatie de
complementaritate cu investitile materiale, ponderea lor variind insa de la sector la sector si
chiar de la proiect la proiect. Investitile imateriale sunt concretizate in active necorporale sub
forma de fond comercial, brevete, marci,, licente sau cheltureli cu formarea personalului de
exploatare, de publicitate, cu studii.

1
Citat de S. Duizabo,Investissements immateriels: evaluation et retour d’experience, these, Universite de Paris
IX.
2
OCDE,La croissance et la gestion de I’investissement immaterial, Raport TEP,1999,pp.123-147.

3
Categorii de investiții imateriale

Investitiile imateriale sunt insã o conditie a demarajului si perenitátii proiectului. Se

deosebesc patru mari categorii de investifii imateriale:

a) investit in cercetare dervoltare - domeniu esential in lupta concurentiala. Inovarea,

ca rezultat al proiectelor si programelor de cercetare (C) + dezvoltare (D) asigurà competenta
si prioritate tehnologicà permanentà si durabilà. Cheltuielile pentru C + D pot fi contabilizate
ca si cheltuieli sau ca imobilizári. Pentru a fi considerate imobilizári trebuie sã indeplineascá
douâ conditii: sá poatà fi individualizate pe proiect, si sà aibà mari sanse de reusitá
tehnologicã si comercialà. Este bine ca aceste imobilizäri sã se amortizeze cat mai rapid, in
maxim cinci ani.
b) investiti in proiecte de marketing - care cuprind cheltuielile de publicitate, de
promovare, de constructie a repelelor de distributie, pentru studiu de piatà. In anumite
sectoare de activitate cum ar fi: industria cosmeticelor, produselor agro-alimentare aceste
cheltuieli sunt determinante pentru mentinerea pe piatã. Existenta unei , márci comerciale"
este indispensabila pentru a pätrunde intr-o retea de distributie de mare anvergurà (gen
supermarchet Carrefour, Leader Price, etc.).
c) investitii de ameliorare a proceselor de productie - ingloband de obicei cheltuieli
pentru retele informatice, studii de implementare a proceselor de automatizare - robotizare, a
procedeelor de control al calitatii.
d) investitit de formare a personalului, - sunt cheltuieli destinate formárii aptitudinilor
si atitudinilor personalului de executie si gestiune vis-a-vis de noile tehnologii, noile
echipamente, rezultat al procesului de inovare tehnologicã, manageriala, etc. In general,
aceste cheltuieli sunt "apendice" la investitiile materiale bazate pe transfer tehnologic, si sunt
un antidot la eventualele concedieri masive ale personalului ce nu mai corespunde noilor
conditii de exploatare si / sau gestiune care, in general sunt costisitoare in planul imaginii.

4
 Aspecte semantice asupra conceptului de investitii imateriale

Conceptul de "imaterial" se confunda adesea cu termenii " necorporal" si

"intelectual". In plus, notiunea de investitie reprezinta ea insasi un subiect de discutie. Pentru
a elimina ambigiutatea, Caspar propune o serie de criterii de apreciere a investitilor: "Se poate
vorbi de o investitie atunci cand pentru o cheltuiala angajata astazi, se spera sa se poata obtine
un rezultat maine si aceasta cheltuiala contribuie la constituirea unui capital amortizabil, adica
un capital ale carui efecte se produc pe o perioada ce depaseste bornele unui exercitiu”.3
De asemenea, se poate vorbi de o investitie atunci cand o cheltuielile corespunzatoare
contribuie la demultiplicarea capacitatii de productie sau comercializare ale intreprinderii sau
ale tarii. Se poate vorbi de o investitie in momentul in care exista dovada ca diversele
cheltuieli angajate majoreaza valoarca patrimoniala a intreprinderii.
Pe langa criterile enuntate anterior, Caspar precizeaza o conditie suplimentara pentru a
distinge cheltuielile de functionare de investitile in domeniul imaterialelor: " Se poate vorbi
de investitii atunci cand are loc o ruptura in raport cu tendintele extrapolate din trecut. Acesta
conditie trebuie aplicata, de exemplu, cheltuielilor de formare pentru a distinge cheltuielile
care apartin exploatarii de cele care vizeaza schimbarea deliberata a competentelor
achizitionate".
Definitia prezentata de Caspar contine numeroase ingredient necesare pentru
clarificarea analizei si combina ingenious criterii economic si criterii de inspiratie financiar-
contabila, pentru a evidentia multiplicitatea punctelor de vedere.

Necorporal, intelectual si material: aspecte terminologice

Anumite cheltuieli au caracterul de investiti, dar sunt incadrate in categoria

chelturelilor curente deoarece nu au permanenta, freventa si reproductibilitatea investitiilor
fizice. Unii specialisti considera ca astfel de cheltuieli reprezinta cvasiinvestitii. In ceea ce ne
priveste, nu agream acest termen echivoc intrucat el sugereaza ca exista o categorie
intermediara intre consum si investitii care necesita un tratament hibrid.

3
P.Caspar, Le point de recherches en matière d’investissements immateriels, Insee,1988.

5
 Termenul " necorporal" face referinta, inainte de toate la o notiune contabila.
Standardul AS 38 "Imobilizari necorporale" defineste imobilizarile necorporale ca active
nemonetare identificabile, fara substanta fizica, detinute in vederea utilizarii lor pentru
productia de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi inchiriate tertilor sau pentru a fi
folosite in scopuri administrative. Aceasta definite este insa dificil de utilizat pentru
clasificarea elementelor imateriale in imobilizari sau cheltuieli.
Termenul "intelectual" releva dintr-o abordare filosofica si socio-logica. Caspar4 si
Afriat5 analizeaza acest termen in corelatie cu substantivul investitie: "o investitie intelectuala
reprezinta punerea in opera a unei gandiri globale care mizeaza in mod deliberat, pe
introducerea inteligentei in procesul de concepere, productie si comercializare, in organizarea
raporturilor de autoritate, de comunicare si de lucru, precum si in beneficile pe care fondeaza
activitatea si ratiunea existentei unei societati sau a unei natiuni"
Epingard consider insa ca utilizarea termenului "intelectual" este discutabila din doua
motive
• pe de o parte, acest termen, prin ambiguitatea sa, creeaza idea ca investitiile fizice
clasice nu sunt de natura intelectuala si vehiculeaza presupuneri implicite de
evolutie care o societate ai carei manager mizeaza pe "materie cenusie"
 pe de o parte, acumularea de cunostinte sub forma unui capital propriu-zis
intelectual reprezinta doar o componenta a ansamblului ce se doreste a fi
analizat. Astfel, dimensiunea organizational a investitiilor nu se poate reduce la
simpla aplicare a unei strategii voluntare a managerilor de a exploata
zacamantul de materie cenusie constituit de capitalul uman.
Termenul *material" poate fi apreciat prin enumerarea principalelor diferente intre
caracteristicile investitiilor imateriale in raport cu investitiile material:
 absenta unei existente fizice;
 durata de vita nedeterminata;
 unicitatea sau specificitatea accentuata;
 incertitudine cu privire la avantajele vitoare atribuibile acestor investitii;
dificultate in ceea c priveste separarea (individualizarea) acestora.
Caracteristicile enuntate anterior explica motivele pentru care bancile considera ca, in
cazul investitiilor imateriale, riscul de nerecuperare este ridicat si garantiile oferite sunt
insuficiente. Suportul investitiilor imateriale este inca material.
O parte din investitiile imateriale imbraca forma datelor codificate si deci
4
P.Caspar,op.cit.
5
Citat de S.Duizabo,in lucrarea mentionata anterior.

6
transmisibile. Informatia inscrisa pe suport nu isi pierde sensul. dar nu se poate observa in
mod direct realitatea obiectivului productiv pe care il reprezinta capitalul uman rezultat din
aceasta.
Elementele prezentate evidentiaza ca, desi termenii necorporal, intelectual si imaterial
sunt destul de asemanatori, nu admit o definitie sau o acceptiune unica, care explica, poate,
raritatea lucrarilor de cercetare in acest domeniu.

Cheltuieli, investitii si active imateriale

Tema "imaterialului" este relativ recenta in literatura financiar-contabila, iar abordarile

diferite reprezinta marturii privind dificultatea stapanirii acestui concept. De regula,
imaterialele sunt abordate in lucrarile de cercetare prin intermediul urmatoarelor notiuni:
 cheltuieli imateriale:
 investitii imateriale;
 active imateriale;
 resurse imateriale.

Stabilirea legaturilor intre cele patru concepte este extrem de delicata deoarece o
cheltuiala poate sa genereze uneori o investitie care, la randul ei, poate permite, in anumite
cazuri, constituirea unui activ. Inainte de a intelege mecanismul care permite trecerea de la un
concept la altul, este insa mai adecvat sa se analizeze fiecare dintre ele.
Primele cercetari in domeniu au abordat sfera imaterialuli in functie de localizarea
cheltuielilor. Astfel, lucrarile lui Caspar si Afriat au evidentiat sapte domenti specific de
cheltuieli in care se pot constitui active imateriale:
 cheltuieli cu cercetarea si dezvoltarea;
 cheltuieli cu formarea;
 cheltuieli de marketing;
 cheltuieli privind organizarea;
 cheltuieli privind procesul de productie;
 cheltuieli privind sistemele de informare;
 cheltuieli strategice.

O asemenea abordare prezinta avantajul ca permit realizarea unui inventar cvasi-

7
exhaustiv al cheltuielilor imateriale. Ea se opreste insa la un stadiu pur descriptive si are in
vedere doar cheltuielile. Incadrarea elementelor imateriale in categoria cheltuielilor sau in
categoria activelor difera de la un referential contabil la altul. Un studiu realizat de Comisia
European, in 1996, evidentiaza principalele diferente intre practicile contabile din cateva tari
in raport cu referentialul European si cel international.

Tablou comparative privind activarea cheltuielilor imateriale

Active IASC Directiva SUA Japonia UK Germania Franta Spania Italia
imobilizate
(IASB)6 A IV-a

Cercetare Da Da Da Da

Dezvoltare Da Da Da Da Da Da Da

Formare Da
interna

Formare Da
externa

Marketing Da
propriu

Cheltuieli cu Da
publicitatea

Marci Da Da Da Da Da Da Da Da Da
achizitionate

Drepturi de Da Da Da Da Da Da Da Da Da
reproducere
generate
intern

Drepturi de Da Da Da Da Da Da Da Da Da
reproducere
achizitionate

Licente si Da Da Da Da Da Da Da Da Da
brevete
achizitionate

Deoarece importanta activelor imateriale este incontestabila, sistemele contabile nu le

pot neglija. Analiza imaterialului nu se poate limita la o dinstictie contabila intre imobilizari si
6
Conform studiului realizat de catre Comisia Europeana ,normele IAS 9 si IAS 22 si proiectul E50.

8
cheltuieli. Daca intreprinderea realizeaza cheltuieli importante in acest domeniu, inseamna ca
ele spera sa obtina o serie de avantaje in contrapartida.
In cazul in care consideram investitia un act prin care "se cedeaze o satisfactie
imediata si certa contra unei sperante al carui suport este bunul investit".
Numeroase cheltuieli imateriale pot pretinde statutul de investitie. In prezent,
intreprinderile realizeaza cheltuieli masive in cinci domenii: cercetare si dezvoltare, formarea
personalului, reorganizarea productiei, dezvoltari informatice si investitii comerciale.
Aceste cheltuieli au drept scop:
 sa raspunda unei cresteri anticipate a cererii;
 sa mareasca eficacitatea unui sistem productiv;
 sa raspunda unor obiective extraeconomice dar cu consecinte similar celor
descrise mai sus.
Totusi, includerea tuturor cheltuielilor imateriale in categoria investitilor este, in mod
cert,periculoasa. Astfel,spre deosebire de o investitie materiala clasica:
 Investitiile imateriale sunt riscante,iar rentabilitatea lor este,de cele mai multe
ori,incerta
 Efectele lor nu sunt intotdeauna perceptibile
 Caracterul lor virtual limiteaza sensibil recunoasterea lor juridica si patrimoniala;
 Ele nu genereaza intotdeauna o crestere a valorii intreprinderii, deoarece bunul investit
nu apartine in tote cazurile intreprinderii.
Trasaturi ale activelor imobilizate sub forma de fond de comert, brev sau cheltuieli (in sens
contabil al cuvantului) cu formarca personalului de exploatare, de publicitate, cu studii.
Trasaturile activelor imobilizate:
 se adreseaza unor achizitii de cunostiinte si/sau active intelectuale:brevete. activitati de
cercetare-dezvoltare, formarea personalului etc
 cel mai adesea nu au 'cost' in cadrul proiectului, sunt nonvalori, si ca atare nu au
incidenta asupra deciziei de investitii
 in procesul de implementare a proiectului anumite elemente imateriale nu se manifesta
(fond de comert, clienti) dar se manifesta pe parcursul exploatarii; datorita trasaturilor
de mai sus ele pun probleme la cererea de finantare externa

Cresterea ponderii investitiilor imateriale

9
Pe plan national, dupa cum era de asteptat, exista foarte putine informatii cifrice privind
structura si dinamica investitiilor imateriale. Carentele statistice sunt insa evidente si pe plan
international, fapt care ingreuneaza comparatiile privind evolutia investitiilor imateriale in
tarile industrializate si degajarea de corelatii semnificative intre ponderea imaterialului si
performantele economice. In plus, avand in vedere caracterul eterogen al proceselor de
culegere si prelucrare a datelor, este necesara o atitudine prudenta in interpretarea, in timp si
spatiu, a informatiilor disponibile. Ca urmare, in acest paragraf, atentia se concentreaza, in
special, pe urmarirea tendintelor generate de evolutie a investitiilor imateriale.
Studiul realizat de OCDE in 1987 vizeaza trei componente ale investitiilor imateriale:
cercetare-dezvoltare, produse-program si publicitate. Formarea profesionala a fost exclusa din
sera cercetarii din cauza dificultatilor de masurare si comparare a acestui element.
Realizatorii studiului au urmarit evolutia ponderii investitilor imateriale in produsul
intern brut in perioada 1974-1984.
Analiza graficului de mai jos, evidentiaza ca faptul ca pentru fiecare dintre tarile vizate
de studiul OCDE, exista o tendinta de crestere a ponderii investitilor imateriale in produsul
intern brut.
Ponderea investitiilor imateriale in produsul intern:
Tara 1985 1992

Suedia 10.1 11.0

Norvegia 8.6 10.8

SUA 9.6 10.2

Olanda 10.0 9.6

Belgia 10.1 9.4

Danemarca 8.9 9.4

Franta 8.9 9.2

Regatul Unit 9.3 8.8

Germania 8.9 8.2

Austria 8.2 8.5

Analiza tabloului evidentiaza stabilirea ponderii investitiilor imateriale in produsul intern brut si o
foarte mare convergenta de evolutii pentru tarile evidentiate.
Impactul investitiilor imateriale asupra cresterii economice

Bunul-simt sugereaza ca investitiile in cercetare-dezvoltare si in educatie sunt rentabile.

10
In caz contrar, tarile industrializate nu ar fi facut eforturi substantiale pe aceasta linie.
Exemplul cel mai potrivit de corelatie evident intre investitiile in cercetare-dezvoltare si in
educatie, pe de o parte, si competitivitatea pe plan international, pe de alta parte, il reprezinta
SUA si Germania.
Primele eforturi de masurare a cresterii economice au vizat sa cuantifice legatura dintre
cresterea rezultatului contabil si cresterea cantitativa a factorilor fizici de productie (munca si
capital). Partea neexplicata a fost imputata unui factor numit rezidual. Fara a intra in
intimitatea studiilor-pionier, se precizeaza ca rezultatele acestora au evidentiat ca factorul
rezidual, identificat cu progresul tehnic, explica o mare parte din cresterea rezultatului total.
Majoritatea studilor, desi diferite din punct de vedere al abordarii si al selectionarii
esantionului, evidentiaza un impact puternic al cercetarii-dezvoltarii asupra productivitatii
intreprinderilor care investesc peste un anumit prag. Ratele de randament ale cercetari sunt
ridicate, ajungand pana la 50% in sectoarele stintifice. Contributia directa a cercetari la
cresterea productivitatii este insa mai redusa decat cea a capitalului fizic, ceca ce se explica
prin valoarea redusa a stocului de capital material tehnologic.

"Ordinatoarele sunt peste tot, mai putin in statisticile privind produsul intern brut" 7,
afirma Solow, in 1987, cu ocazia primirii Premiului Nobel pentru Economie. Prin aceasta
butada, el a remarcat ca rapiditatea schimbarilor tehnologice, legate de utilizarea tot mai
intensive a tehnologiilor informatice si de difuzarea de informati codificate, nu este
acompaniata de o crestere a productivitatii.
Paradoxul lui Solow se poate explica prin necesitatea unei perioade de invatare pentru a
rentabiliza noile tehnologii intr-o economie in care capitalul imaterial este motorul esential de
crestere. Idea centrala este aceea ca o tehnologie noua nu poate fi stapanita intr-un timp scurt.
Au fost necesari cincizeci de ani pentru a exploata pe deplin potentialul de electricitate.
Este evident ca pentru a puta exploata potentialul acestuia sunt necesare invatarea unor
tehnologii complementare, precum produsele-program, si efectuarea schimbarilor
organizationale adecvate.
Astfel spus, impactul pozitiv al investitiilor tehnologice se manifesta abia dupa un numar de
ani in cresterea productivitati globale.

7
P.Epingard,o.cit.

11
 Alte studii si-au propus sa analizeze impactul capitalului uman asupra performantelor
economice. Dificultatea major in realizarea unor asemenea studii provine din faptul ca
persoanele incorporeaza cunostinte care sunt de regula tactile si specific. Totusi, specificitarea
capitalului uman permit explicarea partiala eterogenitatii performantelor inregistrate de
intreprinderi. Astfel, capitalul uman are in acelasi timp un impact indirect si
multidimensional, afectand, prin intermediul competentelor dobandite, efectele invataturii si
calitatea procesului decisional. Un nivel elevat al capitalului uman favorizeaza acumularea de
capital imaterial colectiv care se incorporeaza in rutinele organizatici.

In 1996, OCDE a stabilit un sistem de indicatori prin care se vizeaza masurarea

cunostintelor si a achizitiilor de cunostinte noi: masurarea aporturilor la cunostinte (intrari), a
fluxurilor si stocurilor de cunostinte, a productiei de cunostinte (iesiri), evaluarea ratei de
rentabilitate a investitiei in cunostinte. Specialistii considera ca acesti indicator prezinta
indirect si imperfect ceea ce ar trebui sa prezinte si, in consecinta, nu reflecta dinamica si
potentialul unei economii fondate pe cunoastere.

In fapt, nu exista niciun model care sa permita masurarea efectului unei unitati
suplimentare de cunostinte asupra performantei. In plus, nu are sens sa punem problema in
impactul unei idei noi find strans de contextual in care ea a fost emisa de calitatea mijlocului
de propagare.8

Concluzii

8
P.Epingard,op.cit.

12
 Problematica recunoasterii si evaluärii activelor intangibile, pentru care am incercat sa
câteva element definitori, continua sa incite controverse cu atât mai mult cu cât, intr-o
societate marcată de concurentă si schimbare, estimarea beneficiilor viitoare generate de
investitii depinde mai putin de natura lor materială sau imaterială si mai mult de
caracteristicile pietei in interiorul căreia se operează (gradul de concurentà, rapiditatea
schimbarilor tehnologice).
Relevanta si fiabilitatea informatiei contabile pretind un tratament contabil adecvat, iar
organismele internationale de normalizare contabilã au pus pe agenda lor comună pe termen
lung un proiect pentru contabilizarea imobilizărilor necorporale. Deocamdată, reglementärile
contabile incurajează (fară să oblige) intreprinderile să prezinte in notele explicative
categorile de investitii care au impact asupra performantei pe termen lung a intreprinderii, dar
care nu depăsesc pragul restrictiv de recunoastere a activelor in bilantul contabil.

Evolutia contabilitătii este lentă si va exista intotdeauna un decalaj intre volumul

investitiilor imateriale si nivelul activelor intangibile recunoscute, deoarece nu se poate
realiza o evaluare credibilă a tuturor componentelor implicate in procesul investitional.
Importanta tot mai mare a investitiilor imateriale in cresterea performantei si
competitivitătii intreprinderii impune o abordare si un tratament contabil adecvat pentru o
raportare financiară relevantă si credibilă.

Bibliografie:

13
1. http://store.ectap.ro/articole/140.pdf ( data accesarii:06.12.2022)
2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Investi%C8%9Bie (data accesarii:06.12.2022)
3. https://www.scribd.com/subscribe-now?
utm_medium=cpc&utm_source=google_search&utm_campaign=3Q_Google_Sea
rch_Beta_Brand_RoW_Romania_Local&utm_term=scribd&utm_device=c&gcli
d=Cj0KCQiA7bucBhCeARIsAIOwr-85bzxuIcw-
vXE6T1tLT8fpe3Ho4R1GVLnkKxfMNjwqFM6eLJf72HIaAuLvEALw_wcB
(data accesarii:06.12.2022)

14