Universitatea de Vest Facultatea de Economie si de Administrare a Afacerilor

Investitiile imateriale
Studiu de caz investitiile imateriale ale unei firme-

~2013~

Cuprins:

1. Investitiile imateriale - definire, clasificari, aspecte semantice, trasaturi 1.1. Definirea investitiilor imateriale 1.2. Categorii de investitii imateriale 1.3. Aspecte semantice asupra conceptului de investitii imateriale 1.3.1. Necorporal, intellectual si imaterial: aspecte terminologice 1.3.2. Cheltuieli, investitii si active imateriale 1.4. Trasaturi ale activelor imobilizate sub forma de fond de comert, brevete, sau cheltuieli (in sens contabil al cuvantului) cuformarea personalului de exploatare, de publicitate, cu studii. 2. Cresterea ponderii investitiilor imateriale 3. Impactul investitiilor imateriale asupra cresterii economice 4. Activele imateriale resurse importante pentru gestiunea performanta a intreprinderii 4.1. Premise economico-sociale 4.2. Carentele sistemelor contabile actuale 4.3. Recunoasterea si evaluarea activelor intangibile 5. Studiu de caz 6. Concluzii

1. Investitiile imateriare - definire, categorii, aspecte semantice, trasaturi

1.1. Definirea investitiilor imateriale

Investitiie imateriale sunt investitiile intangibile dinamice care incorporeaza in mod durabil o parte a cunostintelor dominante cu scopul de a contribui la cresterea competivitatii si valorii intreprinderii1. Notiune de investitii imateriale acopera toate cheltuielile pe termen lung, altele decat cele ocazionate de achizitia imobilizarilor corporale, pe care societatile le angajeaza in vederea ameliorarii rezultatelor. Astfel, pe langa investitiile in tehnologie, investitiile imateriale se refera si la investitiile in formarea personalului, organizarea productiei, relatiile comerciale si tehnologice cu alte societati, studiul pietei, achizitia si exploatarea de produse-program2. Investitiile imateriale sunt ca mersul pe bicicleta, mai usor de practicat decat de definit. Diverse grupuri insarcinare cu clarificarea notiunii de investitii imateriale au resusit sa elaboreze o definitie unica si definitive datorita eterogenitatii domeniului acoperit. Investiiile imateriale sunt active imobilizate fara existena fizica i ale caror avantaje economice viitoare comporta un grad inalt de incertitudine. Aceste elemente de activ presupun un grad mare de risc. De asemenea, ele presupun dificultai deloc de neglijat, referitoare la evaluare. Durata lor de viaa utila este dificil de determinat, existena lor depinzand de intreprinderea care le poseda. Investiiile imateriale sunt insa susinute de un real suport teoretic. Ele dispun de o contabilizare concreta i pe planul practic al activitaii contabile Investiiile imateriale sunt active imobilizate fara existena fizica i ale caror avantaje economice viitoare comporta un grad inalt de incertitudine. Aceste elemente de activ presupun un grad mare de risc. De asemenea, ele presupun dificultai deloc de neglijat, referitoare la evaluare. Durata lor de viaa utila este dificil de determinat, existena lor depinzand de intreprinderea care le poseda. Conform ultimelor studii iniiate de OCDE, investiiile imateriale se afla intr-un progres evident, acoperind intreg spectru al investiiilor pe termen lung. In acelai timp, ele se afla intr-o stransa relaie de complementaritate cu investiiile materiale, ponderea lor variind insa de la sector la sector i chiar de la proiect la proiect. Investiiile imateriale sunt concretizate in active necorporale sub forma de fond comercial, brevete, marci, licene sau cheltuieli cu formarea personalului de exploatare, de publicitate, cu studii.

1.2.

Categorii de investitii imateriale

Investiiile imateriale sunt ins o condiie a demarajului i perenitii proiectului. Se deosebesc patru mari categorii de investiii imateriale: a) invesii in cercetare dezvoltare domeniu esenial in lupta concurenial. Inovarea, ca rezultat al proiectelor i programelor de cercetare (C) + dezvoltare (D) asigur competena i
1

Citat de S. Duizabo, Investissements immatriels: evaluation et retour dexprience, thse, Universit de Paris IX Dauphine, 2000. 2 OCDE, La croissance et la gestion de linvestissement immaterial, Raport TEP, 1992, pp.123 -147.

prioritate tehnologic permanent i durabil. Cheltuielile pentru C + D pot fi contabilizate ca i cheltuieli sau ca imobilizri. Pentru a fi considerate imobilizri trebuie s indeplineasc dou condiii: s poat fi individualizate pe proiect, i s aib mari anse de reuit tehnologic i comercial. Este bine ca aceste imobilizri s se amortizeze cat mai rapid, in maxim cinci ani. b) investiii in proiecte de marketing care cuprind cheltuielile de publicitate, de promovare, de construcie a reelelor de distribuie, pentru studiu de pia. In anumite sectoare de activitate cum ar fi: industria cosmeticelor, produselor agro-alimentare aceste cheltuieli sunt determinante pentru meninerea pe pia. Existena unei mrci comerciale este indispensabil pentru a ptrunde intr-o reea de distribuie de mare anvergur (gen supermarchet Carrefour, Leader Price, etc.). c) investiii de ameliorare a proceselor de producie ingloband de obicei cheltuieli pentru reele informatice, studii de implementare a proceselor de automatizare robotizare, a procedeelor de control al calitii. d) investiii de formare a personalului sunt cheltuieli destinate formrii aptitudinilor i atitudinilor personalului de execuie i gestiune vis-a-vis de noile tehnologii, noile echipamente , rezultat al procesului de inovare tehnologic, managerial, etc. In general, aceste cheltuieli sunt apendice la investiiile materiale bazate pe transfer tehnologic, i sunt un antidot la eventualele concedieri masive ale personalului ce nu mai corespunde noilor condiii de exploatare i / sau gestiune care, in general sunt costisitoare in planul imaginii.

1.3.

Aspecte semantice asupra conceptului de investitii imateriale

Conceptul de imaterial se confunda adesea cu termenii necorporal si intelectual. In plus, notiunea de investitie reprezinta ea insasi un subiect de discutie. Pentru a elimina ambigiutatea, Caspar propune o serie de criteria de apreciere a investitiilor: Se poate vorbi de o investitie atunci cand pentru o cheltuiala angajata astazi, se spera sa se poata obtine un rezultat maine si aceasta cheltuiala contribuie la constituirea unui capital amortizabil, adica un capital ale carui efecte se produc pe o perioada ce depaseste bornele unui exercitiu. De asemenea, se poate vorbi de o investitie atunci cand o cheltuielile corespunzatoare contribuie la demultiplicarea capacitatii de productie sau comercializare ale intreprinderii sau ale tarii. In fine, se poate vorbi de o investitie in momentul in care exista dovada ca diversele cheltuieli angajate majoreaza valoarea patrimoniala a intreprinderii.3 Pe langa criteriile enuntate anterior, Caspar precizeaza o conditie suplimentara pentru a distinge cheltuielile de functionare de investitiile in domeniul imaterialelor: Se poate vorbi de investitii atunci cand are loc o ruptura in raport cu tendintele extrapolate din trecut. Acesta conditie trebuie aplicata, de exemplu, cheltuielilor de formare pentru a distinge cheltuielile care apartin exploatarii de cele care vizeaza schimbarea deliberata a competentelor achizitionate. Definitia prezentata de Caspar contine numeroase ingrediente necesare pentru clarificarea analizei si combina ingenious criterii economice si criterii de inspiratie financiar-contabila, pentru a evidentia multiplicitatea punctelor de vedere.

1.3.1. Necorporal, intellectual si imaterial: aspecte terminologice

P.Caspar, Le point de recherches en matire dinvestissements immatriels, Insee, 1988.

Anumite cheltuieli au caracterul de investitii, dar sunt incadrate in categoria cheltuielilor curente deoarece nu au permanenta, freventa si reproductibilitatea investitiilor fizice. Unii specialisti considera ca astfel de cheltuieli reprezinta cvasiinvestitii. In ceea ce ne priveste, nu agream acest termen echivoc intrucat el sugereaza ca exista o categorie intermediara intre consum si investitii care necesita un tratament hibrid. Termenul necorporal face referinta, inainte de toate la o notiune contabila. Standardul IAS 38 Imobilizari necorporale defineste imobilizarile necorporale ca active nemonetare identificabile, fara substanta fizica, detinute in vederea utilizarii lor pentru productia de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi inchiriate tertilor sau pentru a fi folosite in scopuri administrative. Aceasta definitie este insa dificil de utilizat pentru clasificarea elementelor imateriale in imobilizari sau cheltuieli. Termenul intelectual releva dintr-o abordare filosofica si socio-logica. Caspar4 si Afriat analizeaza acest termen in corelatie cu substantivul investitie: o investitie intelectuala reprezinta punerea in opera a unei gandiri globale care mizeaza in mod deliberat, pe introducerea inteligentei in procesul de concepere, productie si comercializare, in organizarea raporturilor de autoritate, de comunicare si de lucru, precum si in beneficiile pe care fondeaza activitatea si ratiunea existentei unei societati sau a unei natiuni. Epingard considera insa ca utilizarea termenului intelectual este discutabila din doua motive: pe de o parte, acest termen, prin ambiguitatea sa, creeaza idea ca investitiile fizice clasice nu sunt de natura intelectuala si vehiculeaza presupuneri implicite de evolutie catre o societate ai carei manageri mizeaza pe materie cenusie; pe de o parte, acumularea de cunostinte sub forma unui capital propriu-zis intelectual reprezinta doar o componenta a ansamblului ce se doreste a fi analizat. Astfel, dimensiunea organizational a investitiilor nu se poate reduce la simpla aplicare a unei strategii voluntare a managerilor de a exploata zacamantul de materie cenusie constituit de capitalul uman.
5

Termenul imaterial poate fi apreciat prin enumerarea principalelor diferente intre caracteristicile investitiilor imateriale in raport cu investitiile material: absenta unei existente fizice; durata de viata nedeterminata; unicitatea sau specificitatea accentuata; incertitudine cu privire la avantajele viitoare atribuibile acestor investitii; dificultate in ceea ce priveste separarea (individualizarea) acestora. Caracteristicile enuntate anterior explica motivele pentru care bancile considera ca, in cazul investitiilor imateriale, riscul de nerecuperare este ridicat si garantiile oferite sunt insuficiente. Suportul investitiilor imateriale este inca material.

4 5

P.Caspar, op.cit. Citat de S.Duizabo, in lucrarea mentionata anterior.

O parte din investitiile imateriale imbraca forma datelor codificate si deci transmisibile. Informatia inscrisa pe suport nu isi pierde sensul, dar nu se poate observa in mod direct realitatea obiectivului productiv pe care il reprezinta capitalul uman rezultat din aceasta. Elementele prezentate evidentiaza ca, desi termenii necorporal, intelectual si imaterial sunt destul de asemanatori, eu nu admit o definitie sau o acceptiune unic, care explica, poate, raritatea lucrarilor de cercetare in acest domeniu.

1.3.2. Cheltuieli, investitii si active imateriale

Tema imaterialului este relative recenta in literatura financiar-contabila, iar abordarile diferite reprezinta marturii privind dificultatea stapanirii acestui concept. De regula, imaterialele sunt abordate in lucrarile de cercetare prin intermediul urmatoarelor notiuni: cheltuieli imateriale; investitii imateriale; active imateriale; resurse imateriale. Stabilirea legaturilor intre cele patru concepte este extreme de delicata deoarece o cheltuiala poate sa genereze uneori o investitie care, la randul ei, poate permite, in anumite cazuri, constituirea unui activ. Inainte de a intelege mecanismul care permite trecerea de la un concept la altul, este insa mai adecvat sa se analizeze fiecare dintre ele. Primele cercetari in domeniu au abordat sfera imaterialuli in functie de localizarea cheltuielilor. Astfel, lucrarile lui Caspar si Afriat au evidentiat sapte domenii specific de cheltuieli in cere se pot constitui active imateriale: cheltuieli cu cercetarea si dezvoltarea; cheltuieli cu formarea; cheltuieli de marketing; cheltuieli privind organizarea; cheltuieli privind procesul de productie; cheltuieli privind sistemele de informare; cheltuieli strategice. O asemenea abordare prezinta avantajul ca permite realizarea unui inventar cvasi-exhaustiv al cheltuielilor imateriale. Ea se opreste insa la un stadiu pur descriptive si are in vedere doar cheltuielile. Incadrarea elementelor imateriale in categoria cheltuielilor sau in categoria activelor difera de la un referential contabil la altul. Un studiu realizat de Comisia Europeana, in 1996, evidentiaza principalele diferente intre practicile contabile din cateva tari in raport cu referentialul European si cel international.

Tablou comparative privind activarea cheltuielilor imateriale

Active imobilizate Cercetare Dezvoltare Formarea interna Formarea externa Marketing propriu Cheltuieli cu publicitatea Marci achizitionate Drepturi de reproducere generate intern Drepturi de reproducere achizitionate Licente si brevete achizitionate IASC (IASB)6 Da Directiva a IV-a Da Da SUA Japonia Da Da UK Germania Franta Spania Da Da Italia Da Da Da Da Da Da Da Da

Da

Da

Da Da

Da

Da Da

Da Da

Da Da

Da

Da

Da Da

Da Da Da Da Da Da Da Da Da Da

Da

Da

Da

Da

Da

Da

Da

Da

Da

Deoarece importanta activelor imateriale este de natagaduit, sistemele contabile nu le pot neglija. Analiza imaterialului nu se poate limita la o dinstictie contabila intre imobilizari si cheltuieli. Daca intreprinderea realizeaza cheltuieli importante in acest domeniu, inseamna ca ele spera sa obtina o serie de avantaje in contrapartida. In cazul in care consideram investitia un act prin care se cedeaza o satisfactie imediata si certa contra unei sperante al carui suport este bunul investit. Numeroase cheltuieli imateriale pot pretinde statulul de investitie. In prezent, intreprinderile realizeaza cheltuieli masive in cinci domenii: cercetare si dezvoltare, formarea personalului, reorganizarea productiei, dezvoltari informatice si investitii comerciale. Aceste cheltuieli au drept scop: sa raspunda unei cresteri antipate a cererii; sa mareasca eficacitatea unui sistem productive; sa raspunda unor obiective extraeconomice dar cu consecinte similar celor descrise mai sus. Totusi, includerea tuturor cheltuielilor imateriale in categoria investitiilor este, in mod cert, periculoasa. Astfel, spre deosebire de o investitie materiala clasica: investitiile imateriale sunt riscante, iar rentabilitatea lor este, de cele mai multe ori, incerta; efectele lor nu sunt intotdeauna perceptibile;
6

In sudiul realizat, Comisia Europeana a avut in vedere normele IAS 9 si IAS 22, precum si proiectul E50. In 1998, organistul internationat de nominalizare a adoptat norma IAS 38 Imobilizari necorporale. Aceste schimbari in referentialul international nu diminueaza valoarea informatica a tabloului prezentat.

caracterul lor virtual limiteaza sensibil recunoasterea lor juridical si patrimoniala; ele nu genereaza intotdeauna o crestere a valorii intreprinderii, deoarece bunul investit nu apartine in toate cazurile intreprinderii.

1.4.

Trasaturi ale activelor imobilizate sub forma de fond de comert, brevete, sau cheltuieli (in sens contabil al cuvantului) cu formarea personalului de exploatare, de publicitate, cu studii.

Trasaturile activelor imobilizate: se adreseaza unor achizitii de cunostiinte si/sau active intelectuale;brevete, activitati de cercetare-dezvoltare, formarea personalului etc; sunt greu de evaluat antefactum si de aceea amortizarea lor se face forfetar; cel mai adesea nu au 'cost' in cadrul proiectului, sunt nonvalori, si ca atare nu au incidenta asupra deciziei de investitii; in procesul de implementare a proiectului anumite elementeimateriale nu se manifesta (fond de comert, clienti) dar se manifesta pe parcursul exploatarii; datorita trasaturilor de mai sus ele pun probleme la cererea de finantare externa.

2. Cresterea ponderii investitiilor imateriale

Pe plan national, dupa cum era de asteptat, exista foarte putine informatii cifrice privind structura si dinamica investitiilor imateriale. Carentele statistice sunt insa evidente si pe plan international, fapt care ingreuneaza comparatiile privind evolutia investitiilor imateriale in tarile industrializate si degajarea de corelatii semnificative intre ponderea imaterialului si performantele economice. In plus, avand in vedere caracterul eterogen al proceselor de culegere si prelucrare a datelor, este necesara o atitudine prudenta in interpretarea, in timp si spatiu, a informatiilor disponibile. Ca urmare, in acest paragraf, atentia se concentreaza, in special, pe urmarirea tendintelor generate de evolutie a investitiilor imateriale. Studiul realizat de OCDE in 1987 vizeaza trei componente ale investitiilor imateriale: cercetare-dezvoltare, produse-program si publicitate. Formarea profesionala a fost exclusa din sfera cercetarii din cauza dificultatilor de masurare si comparare a acestui element.7 Realizatorii studiului au urmarit evolutia ponderii investitiilor imateriale in produsul intern brut in perioada 1974-1984. Analiza graficului de mai jos, evidentiaza ca faptul ca pentru fiecare dintre tarile vizate de studiul OCDE, exista o tendinta de crestere a ponderii investitiilor imateriale in produsul intern brut.
7

Dificultatea de masurare si comparare a eforului realizat in materie de formare profesionala provine din faptul ca, in tarile comparabile din punct de vedere al structurii economice, exista moduri diferite de articulare intre formarea initiala si cea continua. Astfel, in Germania, sistemul dual scoala-stagiu, care implica o formare initiala a individului prin intreprindere, are in contrapartida o participare financiara nesemnificativa la nivelul formarii continue. Dimpotriva, in SUA, invatamantul general este preponderant si nu exista sisteme statistice care sa permita evaluarea chletuielilor realizate de catre intreprindere cu formare continua. Asemenea situatii contradictorii impiedica realizarea unor comparatii impertinente.

Ponderea investitiilor imateriale in produsul intern brut

7 6 5 4 3 2 1 0 Franta Regatul Unit Germania SUA Japonia Italia

Anul 1974 Anul 1980 Anul 1984

In 1996, OCDE a intreprins un nou studio privind investitiile imateriale in perioada 19851992. Acest studiu vizeaza zece tari industrializate si are in vedere, pe langa componentele analizate anterior, si educatia publica. Deci, ecuatia retinuta, este: Investitii imateriale = Cercetare-dezvoltare + Educatie publica + Produse-program + Publicitate. Ponderea investitiilor imateriale in produsul intern brut: Tara Suedia Norvegia SUA Olanda Belgia Danemarca Franta Regatul Unit Germania Austria 1985 10.1 8.6 9.6 10.0 10.1 8.9 8.9 9.3 8.9 8.2 1992 11.0 10.8 10.2 9.6 9.4 9.4 9.2 8.8 8.2 8.5

Analiza tabelului evidentiaza stabilirea ponderii investitiilor imateriale in produsul intern brut si o foarte mare convergenta de evolutii pentru tarile studiate. Structura ponderii investitiilor imateriale in produsul intern brut8:
Tara Suedia Norvegia SUA Olanda Belgia Danemarca Franta
8

EP 6.45 7.30 5.15 5.45 5.25 5.95 5.20 2.05 1.05 2.05 0.95 1.10 1.00 1.50

CDF 0.95 0.90 0.75 0.90 0.55 0.70 0.90

CDU 0.70 0.75 1.25 0.90 0.60 0.80 0.70

PP (1) 1.05 0.85 1.00 1.10 0.75 0.65 0.80

EI (1) 0.70 0.60 1.00 0.75 0.65 0.80 0.60

Pentru a putea realiza o analiza mai fina, in tabel au fost incluse si informatii privind investitiile material in informatica.

Regatul Unit Germania Austria

4.60 3.40 5.45

1.45 1.70 0.90

0.75 0.65 0.80

1.10 0.90 0.75

0.75 0.65 0.60

0.75 0.60 0.55

(1) Datele vizeaza anul 1991. EP = educatie publica; CDF = cercatare-dezvoltare realizata de firme; CDU = cercetare-dezvoltare realizata de universitati; P = publicitate; PP = produse-program; EI = echipament informatic. Tabelul evidentiaza o specializare in diviziunea international a imaterialului: SUA si Suedia in cercetare-dezvoltare, tarile anglo-saxone in publicitate, Olanda in produse, etc. Aceasta specializare s-a creat in timp, in functie de organizarea sistemului educativ, de relatiile cercetareindustrie, de caracteristicile sistemului financiar si de caracteristicile sistemului national de inovatie propriu fiecarei tari. Rezultatele studiilor realizate de catre OCDE confirma cresterea importantei investitiilor imateriale in toate tarile ce au atins un anumit grad de dezvoltare industriala. Studiile invocate anterior prezinta insa dezavantajul ca trateaza investitiile imateriale ca un intreg omogen. In realitate, evaluarea investitiilor imateriale conduce la o imagine fragmentara, constitutita din elemente eterogene din punct de vedere calitativ. Insumarea mecanica a elementelor conduce la o imagine eronata privind dinamica intregului. Pentru o obtine o imagine corecta a acestei dinamici trebuie unite piesele de puzzle si analizate interactiunile lor in interiorul sistemelor productive. Astfel spus, pentru a evalua efectele investitiilor imateriale, efecte de ordin calitativ care sunt indirecte in raport cu o cheltuiala, este necesara o abordare sistematica.

3. Impactul investitiilor imateriale asupra cresterii economice

Bunul-simt sugereaza ca investitiile in cercetare-dezvoltare si in educatie sunt rentabile. In caz contrar, tarile industrializate nu ar fi facut eforturi substantiale pe aceasta linie. Exemplul cel mai potrivit de corelatie evidenta intre investitiile in cercetare-dezvoltare si in educatie, pe de o parte, si competitivitatea pe plan international, pe de alta parte, il reprezinta SUA, Japonia si Germania. Primele eforturi de masurare a cresterii economice au vizat sa cuantifice legatura dintre cresterea rezultatului contabil si cresterea cantitativa a factorilor fizici de productie (munca si capital). Partea neexplicata a fost imputata unui factor numit rezidual. Fara a intra in intimitatea studiilor-pionier, se precizeaza ca rezultatele acestora au evidentiat ca factorul rezidual, identificat cu progresul tehnic, explica o mare parte din cresterea rezultatului total. Majoritatea studiilor, desi diferite din punct de vedere al abordarii si al selectionarii esantionului, evidentiaza un impact puternic al cercetarii-dezvoltarii asupra productivitatii intreprinderilor care investesc peste un anumit prag. Ratele de randament ale cercetarii sunt ridicate, ajungand pana la 50% in sectoarele stiintifice. Contributia directa a cercetarii la cresterea productivitatii este insa mai redusa decat cea a capitalului fizic, ceea ce se explica prin valoarea redusa a stocului de capital imaterial tehnologic.

Ordinatoarele sunt peste tot, mai putin in statisticile privind produsul intern brut, afirma Solow, in 1987, cu ocazia primirii Premiului Nobel pentru Economie. Prin aceasta butada, el a remarcat ca rapiditatea schimbarilor tehnologice, legate de utilizarea tot mai intensive a tehnologiilor informatice si de difuzarea de informatii codificate, nu este acompaniata de o crestere a productivitatii. Paradoxul lui Solow se poate explica prin necesitatea unei perioade de invatare pentru a rentabiliza noile tehnologii intr-o economie in care capitalul imaterial este motorul esential de crestere. Ideea centrala este aceea ca o tehnologie noua nu poate fi stapanita intr-un timp scurt. Au fost necesari cincizeci de ani pentru a exploata pe deplin potentialul de electricitate. Este evident ca pentru a putea exploata potentialul acestuia sunt necesare invatarea unor tehologii complementare, precum produsele-program, si efectuarea schimbarilor organizationale adecvate. Astfel spus, impactul pozitiv al investitiilor tehnologice se manifesta abia dupa un numar de ani in cresterea productivitatii globale. Studiile recente, care pun accentul pe punctele nevralgice ale sistemelor nationale de inovare (organizare interna adecvata a intreprinderilor, a sistemului educativ, etc), relativizeaza rezultatele precedente. Pe de o partem se constata ca cercetarea este la randamente descrescatoare in majoritatea sectoarelor, cu exceptia celor de inalta tehnologie, iar pe de alta parte, inovatiile generate de cercetare-dezvoltare sunt mai mult incrementale decat radicale si, din acest motiv, au un impact moderat asupra cresterii economiei pe termen lung. Alte studii si-au propus sa analizeze impactul capitalului uman asupra performantelor economice. Dificultatea majora in realizarea unor asemenea studii provine din faptul ca persoanele incorporeaza cunostinte care sunt de regula tactile si specific. Totusi, specificitarea capitalului uman permite explicarea partial a eterogenitatii performantelor inregistrate de intreprinderi. Astfel, capitalul uman are in acelasi timp un impact indirect si multidimensional, afectand, prin intermediul competentelor dobandite, efectele invataturii si calitatea procesului decisional. Un nivel elevat al capitalului uman favorizeaza acumularea de capital imaterial colectiv care se incorporeaza in rutinele organizatiei. In 1996, OCDE a stability un sistem de indicatori prin care se vizeaza masurarea cunostintelor si a achizitiilor de cunostinte noi: masurarea aporturilor la cunostinte (intrari), a fluxurilor si stocurilor de cunostinte, a productiei de cunostinte (iesiri), evaluarea ratei de rentabilitate a investitiei in cunostinte. Specialistii considera ca acesti indicatori prezinta indirect si imperfect ceea c ear trebui sa prezinte si, in consecinta, nu reflecta dinamica si potentialul unei economii fondate pe cunoastere. In fapt, nu exista nici un model care sa permita masurarea efectului unei unitati suplimentare de cunostinte asupra performantei. In plus, nu are sens sa punem problema in impactul unei idei noi fiind strans de contextual in care ea a fost emisa de calitatea mijlocului de propagare9.

P.Epingard, op. cit.

4. Activele imateriale resurse importante pentru gestiunea performanta a intreprinderii10

4.1. Premise economico-sociale

Mutatiile actuale din economia mondiala au la baza revolutia digitala si managementul informatiei. Noile capabilitati pe care le-a adus cu sine era informatiei conduc la nnoirea considerabila a modalitatilor n care se deruleaza afacerile. Tendintele majore care au implicatii vaste asupra performantei firmelor sunt: activitatea economic ace va continua sa se internationalizeze; pietele pentru bunurile de consum si cele intermediare vor deveni mai sophisticate; ritmul schimbarii tehnologice va ramne accelerat. Resursa decisiva a oricarei firme se afla deci n afara ei, la fel ca rezultatele sale economice, care se obtin prin exploatarea ocaziilor. Procesul de transformare a unei resurse din exterior cunostintele n rezultate exterioare valoarea economic intermediaz o firm, a crei pozitie dominant nu este ns dect un avantaj efemer. n afaceri este ca ntr-un sistem fizic, n care energia tinde ntotdeauna s se rspndeasc. Este reformularea cunoscutei teorii a lui Schumpeter, potrivit creia profiturile rezult numai din avantajul inovatorului si dispar cnd inovatia se transform n rutin. n acelasi timp, este necesar instituirea unui control asupra cresterii si, n ultim instant, a profitului obtinut pe seama ei. Mutatiile profunde care au loc n lumea actual a afacerilor presupun, astfel, deplasarea fortelor motrice de crestere economic, de la materie si energie spre informatie si cunostinte. Procesul de dematerializare a activittii economice modific sursa valorii nspre activitatea de conceptie si inovatie, gestiunea cunostintelor si organizare. n acest context, investitiile imateriale devin tot mai importante comparativ cu investitiile materiale (fizice), prin cheltuielile din ce n ce mai semnificative pe care le angajeaz o ntreprindere pentru conceperea, inovarea, formarea, organizarea sau explorarea unor noi ocazii de piat. Cresterea ponderii investitiilor imateriale pretinde, pe de o parte, stabilirea unei sfere de cuprindere pertinente, iar, pe de alt parte, desemnarea unor criterii de recunoastere si evaluare adecvate ntreprinderile angajeaz din ce n ce mai multe cheltuieli n domenii ca: cercetaredezvoltare, formarea personalului, organizarea productiei, produse informatice, marketing. Aceste cheltuieli au ca scop cresterea capacittii competitive a firmei pe termen lung, genernd valoare pentru actionari. Includerea tuturor acestor cheltuieli n categoria investitiilor pare ns deosebit de riscant din cauza incertitudinii efectelor pe care le antreneaz: cunostintele si competentele, n mare parte, nu pot fi disociate de resursele umane sau materiale (echipamente) care le ncorporeaz, fiind greu controlabile de ctre ntreprindere; caracterul ireversibil al cheltuielilor implicate n activittile de formare si cercetare, din amontele sferei productive, cu efecte de durat (strategice) le confer acestora statutul de costuri investite, cu riscuri majore de nerecuperare; perisabilitatea cunostintelor si competentelor acumulate este frecvent, ntr-o lume discontinu si imprevizibil, fiind necesar reconsiderarea si reactualizarea lor permanent.
10

Traducerea materialului: http://mpra.ub.unimuenchen.de/16921/1/MPRA_paper_16921.pdf#page=1&zoom=80,0,851 .Nu s-a luat materialul tot deoarece este prea mult. S-a luat din fiecare capitol.

Importanta tot mai mare a investitiilor imateriale n cresterea performantei si competitivittii ntreprinderii impune o abordare si un tratament contabil adecvat pentru o raportare financiar relevant si credibil.

4.2.

Carentele sistemelor contabile actuale

Sistemele contabile actuale, ale cror instrumente si practici de raportare financiar sunt nc puternic impregnate de taylorism11, ntmpin dificultti n identificarea si msurarea investitiilor imateriale. Dificultatea major provine din absenta relatiei cauz efect n recunoasterea unor cheltuieli ca investitii imateriale si, astfel, activarea lor n bilant. Bilantul, prin rolul lui de a reprezenta structura financiar a ntreprinderii, ofer, pe de o parte, investitorilor (actuali sau potentiali) posibilitatea de apreciere a riscului n evaluarea rentabilitatii estimate a investitiei, iar creditorilor ofer ansamblul garantiilor, ca protectie juridic, pentru recuperarea sumelor avansate temporar. Pe de alt parte, bilantul, prin intermediul activelor pe care le reprezint, permite determinarea capacittii potentiale de a furniza lichiditti entittii. Piata de capital este interesat, n primul rnd de profit, dup cum reiese din contul de rezultate. Dac rapoartele financiare au ca principal scop msurarea cstigurilor, acest lucru nseamn c bilantul va reflecta reziduurile procesului de evaluare a rezultatelor12. Cea mai periculoas consecint a gestionrii prin indicatori financiari ce cuantific performanta pe termen scurt este c acest tip de comportament incit la reducerea investitiilor imateriale, iar principiul prudentei impune tratarea lor drept cheltuieli ale perioadei. Prin vocatia lui spre disimetrie informational13 principiul prudentei poate conduce la fenomene nocive de cosmetizare a imaginilor despre averea si performantele ntreprinderii, ceea ce reprezint un atac poate neloial la relevanta informatiilor contabile. Pentru atingerea obiectivelor pe termen scurt, de maximizare a crerii de valoare pentru actionari (prin maximizarea rezultatului exercitiului), se sacrific performanta pe termen lung. Abdicarea de la responsabilittile strategice care vizeaz efecte durabile, de crestere a valorii ntreprinderii (prin inovatii, noi piete si produse, formarea si motivarea personalului, fidelizarea clientilor etc.) amenint adaptabilitatea si chiar supravietuirea ntreprinderii. Este evident c aceste cheltuieli, ce produc efecte pe termen mediu sau lung si care pot fi considerate investitii imateriale, trebuie s aib un tratament contabil adecvat. Obligat s se supun concomitent unor logici de ordin juridic, economic si financiar, contabilitatea prezint o imagine distorsionat a vietii economice a ntreprinderii, neglijnd sau ignornd de prea mult timp metodele potrivite de recunoastere si raportare a acestor investitii, ca active (imobilizri) intangibile. Ca o consecint, practica nu a evoluat dincolo de regulile traditionale ale costului istoric.

11

"Taylorism" - managementul tiinific cruia i-a pus bazele Taylor a schimbat fundamental modul n care sunt conduse afacerile din lumea intreaga. Este o metod de mbuntire pe baze "tiinifice" a eficienei economice i a productiviii muncii,ce propune un sistem de salarizare bazat pe performan. 12 Epstein, Mirza, 2005, p. 32 13 Feleag, Feleag, Malciu, 2005, p. 345

4.3.

Recunoasterea si evaluarea activelor intangibile

Dup o perioad lung de discutii, referentialul contabil international a abordat pentru prima oar n detaliu contabilitatea imobilizrilor necorporale, prin IAS 3814, si prin care se stabilesc criteriile de recunoastere, bazele de evaluare si cerintele de raportare ale acestor categorii de imobilizri. Recunoasterea activelor intangibile pretinde respectarea urmtoarelor criterii-cheie: a) caracterul identificabil al imobilizrilor necorporale; b) posibilitatea de a detine controlul asupra utilizrii acestor imobilizri; c) capacitatea lor de a genera beneficii (avantaje economice) viitoare; d) evaluare credibil. a) Caracterul identificabil al unei imobilizri necorporale presupune ca aceasta s fie distins de fondul comercial15. Conditia de identificabilitate este ndeplinit dac imobilizarea necorporal este separabil (adic se poate vinde, transfera, autoriza, nchiria sau schimba si se pot distribui beneficiile economice viitoare atribuibile activului respectiv, fr a lipsi ntreprinderea de avantajele economice viitoare generate de alte active utilizate n cadrul aceleiasi activitti). n acelasi timp, imobilizarea necorporal trebuie s decurg din drepturi contractuale sau drepturi legale de alt natur, indiferent dac acele drepturi sunt transferabile sau separabile de entitate sau de alte drepturi si obligatii. Imobilizrile necorporale identificabile includ patente, drepturi de autor, licente, liste de clienti, nume de marc, software, drepturi de marketing si know-how specializat. Caracteristica pe care o au n comun aceste elemente este inexistenta substantei materiale, fizice si avnd o durat de viat util mai mare de un an (determinat sau nedeterminat). b) Posibilitatea de a detine controlul asupra utilizrii imobilizrilor necorporale controlul presupune att capacitatea entittii de a atrage beneficii, avantaje economice viitoare ce decurg din implicarea acestor imobilizri, ct si puterea de a restrictiona accesul tertilor la acele avantaje, beneficii. De regul, entittile si obtin sau si protejeaz aceast capacitate de control prin drepturi legale, ca drepturi de autor nregistrate, patente, restricii n acordurile comerciale (dac acest fapt este permis) sau constrngerea legal a angajatilor de a pstra confidentialitatea. n absenta acestor drepturi, entitatea nu poate avea, de obicei, un control suficient al avantajelor economice asteptate de la echipele de profesionisti si programele de pregtire si formare specifice tehnice sau de management. Cheltuielile considerabile efectuate pentru formarea personalului, pentru construirea unui portofoliu de clienti, cote de piat, relatii cu clientii sau fidelitatea acestora nu pot fi nc recunoscute ca active intangibile, desi aceste cheltuieli sunt investitii n marketing si considerate motoarele care aduc profituri pe termen lung. O firm echilibrat este aceea n care departamentul de cercetare-dezvoltare si cel de marketing si mpart responsabilitile pentru a realiza o inovatie de succes orientat spre pia (Kotler, 2005, p. 905). c) Avantajele (beneficiile) economice viitoare care pot fi asociate unui activ intangibil pot lua forma veniturilor din vnzarea produselor sau serviciilor, economiilor, reducerilor de costuri sau altor avantaje economice rezultate din utilizarea imobilizrii necorporale de ctre
14 15

promulgat n 1998 IFRS, 2005, p. 1676

ntreprindere. n general, recunoasterea unui activ necorporal este ns conditionat de probabilitatea ca avantajele economice atribuibile acestuia s revin entittii. Evaluarea probabilittii producerii de beneficii economice viitoare trebuie realizat n baza unor calcule rationale ce reprezint cea mai bun estimare pentru setul de conditii economice existente pe parcursul duratei de viat a imobilizrii. Utilizarea rationamentului pentru evaluarea gradului de sigurant asociat obtinerii de avantaje economice viitoare atribuibile activului intangibil are la baz dovezile disponibile n momentul recunoasterii initiale, acordnd prioritate dovezilor externe. Apelarea la valoarea just, stabilit n primul rnd cu referire la o piat activ sau, n lipsa acestora, prin folosirea celor mai bune informatii disponibile presupune determinarea valorii actualizate a fluxului de numerar, ajustat n functie de probabilitatea realizrii sale si de valoarea n timp a banilor. Chiar si la o probabilitate sczut a aparitiei fluxului de trezorerie, valoarea just se consider c poate fi determinat, iar activul va fi recunoscut. La nivelul referentialului international converg, pe bun dreptate, tot mai multe opinii ctre reflectarea probabilittii n evaluarea unui activ, n locul utilizrii sale ca pe un criteriu al pragului de recunoastere, ceea ce va duce la amendarea cadrului general. d) Evaluarea credibil a imobilizrilor necorporale este conditionat de modul de obtinere a acestora, astfel c evaluarea initial este realizat la costul lor de obtinere. Pentru o imobilizare necorporal achizitionat separat, pretul pltit pentru obtinerea sa reflect asteptrile privind probabilitatea ca beneficiile economice viitoare asociate imobilizrii achizitionate s revin ntreprinderii. Altfel spus, efectul probabilittii este reprezentat n costul imobilizrii. Costul su de achizitie cuprinde pretul de achizitie, inclusiv taxele si accizele aferente nerecuperabile, dup deducerea reducerilor comerciale, la care se adaug costurile atribuibile direct pregtiri imobilizrii pentru utilizarea intenionat (mna de lucru inclusiv beneficiile angajatilor, care apar direct din aducerea activului la conditia sa de exploatare, onorariile profesionale ce decurg din acelasi scop, costurile testrii functionrii corespunztoare a imobilizrii). Ca si n cazul imobilizrilor corporale16, capitalizarea costurilor nceteaz n momentul n care imobilizarea necorporal este pregtit pentru utilizarea intentionat. n multe situatii, imobilizrile necorporale sunt generate intern. Valoarea initial la care acestea sunt recunoscute ca active este dificil de determinat, datorit naturii acestor categorii de imobilizri, pentru care multe cheltuieli au fost deja angajate pn la momentul recunoasterii lor ca active.

5. Studiu de caz
Ca exemplu, am luat o firma care s-a infiintat in anul 1992, ca persoana juridica romana cu sediul in localitatea Moldova Noua, avand ca activitate principala prestari servicii in domeniul alimentatiei publice si comert. Se vor compara cheltuielile de marketing la care vom avea cheltuieli de promovare, cheltuieli de constructive a retelelor de distributie si cheltuieli de publicitate; cheltuielile in vederea formarii personalului si cheltuielile privind procesul de productie in ultimii 3 ani, mai precis in anii 2010, 2011 si 2012.
16

conform IAS 16

Cheltuieli de marketing
Cheltuieli de promovare Cheltuieli de constructie a retelelor de distributie Cheltuieli de publicitate

Anul 2010 (RON) 5.750 2.600 1.360 1.790 6.290 201.500

Anul 2011 (RON) 6.122 2.900 1.422 1.800 7.300 209.560

Anul 2012 (RON) 6.500 3.100 1.550 1.850 7.515 208.350

Cheltuieli in vederea formarii personalului Cheltuieli privind procesul de productie

Cheltuielile de marketing din anul 2012 fata de anul 2011 cresc cu 373 RON (6500-6122), iar cele din 2012 fata de anul 2010 cresc cu 750 de RON (6.500-5.750). Asta inseamna ca firma a investit mai multi bani in anul 2012 in publicitate, pentru a construi retele de distributie si in promovarea produselor si a serviciilor pe care le ofera clientilor decat in ceilalti ani. La cheltuielile in vederea formarii personalului se constata o crestere in fiecare an. Aceasta crestere este favorabila pentru firma,cu toate ca sunt constisitoare aceste cheltuieli, deoarece ea investeste in formarea aptitudinilor si atitudinilor personalului vis-a-vis de noile echipamente si tehnologii. Se observa ca din anul 2010 pana in anul 2012 aceste cheltuieli au crescut cu 1225 RON. Se remarca la cheltuielile privind procesul de productie ca cele mai multe sunt in anul 2011. Cheltuielile din anul 2011 fata de anul 2010 au crescut considerabil, cu 8.060 RON (209.560201.500). In anul 2012 se poate observa o scadere de 1.210 RON fata de anul 2011 (209.560208.350) ceea ce ne arata ca firma nu a mai investit atat de multi bani in aceste cheltuieli decat in 2011.

6. Concluzii
Problematica recunoasterii si evalurii activelor intangibile, pentru care am ncercat s punctm cteva elemente definitorii, continu s incite controverse cu att mai mult cu ct, ntr-o societate marcat de concurent si schimbare, estimarea beneficiilor viitoare generate de investitii depinde mai putin de natura lor material sau imaterial si mai mult de caracteristicile pietei n interiorul creia se opereaz (gradul de concurent, rapiditatea schimbrilor tehnologice). Relevanta si fiabilitatea informatiei contabile pretind un tratament contabil adecvat, iar organismele internationale (IASB si FASB) de normalizare contabil au pus pe agenda lor comun pe termen lung un proiect pentru contabilizarea imobilizrilor necorporale. Deocamdat, reglementrile contabile ncurajeaz (fr s oblige) ntreprinderile s prezinte n notele explicative categoriile de investitii care au impact asupra performantei pe termen lung a ntreprinderii, dar care nu depsesc pragul restrictiv de recunoastere a lor ca active (conform IAS 38) n bilantul contabil. Evolutia contabilittii este lent si va exista ntotdeauna un decalaj ntre volumul investitiilor imateriale si nivelul activelor intangibile recunoscute, deoarece nu se poate realiza o evaluare credibil a tuturor componentelor implicate n procesul investitional.

Bibliografie:
1. Nicolae Feleaga, Liliana Malciu- Provocarile contabilitatii internationale la cumpana dintre milenii: modele de evaluare si investitii imateriale, Editura Economica, Bucuresti 2004; 2. http://tagtag.com/gipase/investitii_imateriale_necorporale_ ( data accesarii: 15.11.2013); 3. http://mpra.ub.unimuenchen.de/16921/1/MPRA_paper_16921.pdf#page=1&zoom=80,0,851 ( data accesarii: 15.11.2013); 4. http://www.uamsibiu.ro/publicatii/Series%20A%20%20Economic%20Sciences/2009%20vol2%20no2%20web/2009%20vol2%20no 2%20EcSci%2016%20Abstract%20Petre.pdf (data accesarii: 16.11.2013); 5. http://www.scribd.com/doc/40451157/LUCRARE-finala (data accesarii: 19.11.2013); 6. http://ro.wikipedia.org/wiki/Taylorismul (data accesarii: 19.11.2013).