Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
prezentarea moravurilor unei epoci, atenţia fiind concentrată asupra detaliilor, iar
intenţia – de a surprinde epoca în complexitatea ei.
crearea unor personaje tipice în situaţii tipice, personajele realiste fiind complexe
şi având dinamică interioară; interesat de aspecele realităţii imediate, scriitorul
realist alege ceea ce este reprezentativ pentru epoca aleasă. Exemple: parvenitul,
arivistul, seducătorul, avarul femeia aduterină.
preferinţa penru un stil sobru şi refuzul celui împodobit, cu scopul prezentării cât
mai fidele a realităţilor
Prof. Liliana Rudișteanu
Limba și literatura română
Reprezentanţi: curentul impune supremaţia dramei şi a romanului, respectiv modelul
scriitorului laborios (nu putem vorbi de realism în poezie):
în literatura universală: Balzac, Flaubert, Stendhal, Gogol, Tolstoi, Dostoievski, Dickens,
Lampedusa, Thomas Mann.
în literatura română: Nicolae Filomon, Ioan Slavici, Ion Creangă, Liviu Rebreanu, G.
Călinescu, Marin Preda.
Manifest: primele discuţii despre realism se cristalizează în Franţa, în jur de 1850,
pornind de la picturile lui Courbet şi datorită lui Champfleury, care publică în 1857
volumul de eseuri „Realismul”. Se regăsesc principii ale realismului şi în operele lui
Balzac sau Stendhal.
Proza realista:
- Caracterul verosimil, neidealizat al faptelor relatate
- Geneza - reprezentată de fapte reale
- Tematica socială
- Aspectul monografic
- Caracterul de frescă
- Incipitul renunţă la convenţii (de tip manuscrisul găsit sau confesiunea unui personaj) şi
constă de cele mai multe ori în fixarea coordonatelor spaţio-temporale
- Conflictul de esenţă socială, constând în dorinţa de parvenire a protagonistului, în
impulsul lui de a avea un statut social superior
- Relaţia individ-mediu (omul este un produs al mediului, personajul realist funcţionând
după logica determinismului social)
- Cronologia faptelor
- Coerenţa la nivelul construcţiei subiectului epic, prin evitarea răsturnărilor dramatice şi
prin crearea de scene paralele, antitetice, prin gradaţia faptelor
- Simetria şi caracterul circular al romanului
- Personajul tipic în situaţii tipice
- Deznodământul cert
- Finalul închis/deschis
- Tehnica detaliului (mimesis şi verosimilitate)
- Obiectivitatea naratologică
- Naratorul la persoana a III-a, omniprezent, omniscient, omnipotent