Morometii – de Marin Preda

Opera literară „Moromeții” a fost publicată în două volume, primul

volum în anul 1955, iar volumul II în anul 1967, cu o diferență de 12 ani între cele
două, fără a nu schimba cu nimic stilul elaborării narative, este un roman al
colectivității rurale. Este un roman realist-obiectiv social.
Marin Preda a fost un scriitor român de mare valoare pentru literatura română,
nuvelist, membru al Academiei Române.
Titlul operei este format dintr-un substantiv propriu, care reprezintă membrii unei
familii, familia lui Ilie Moromete.
Tema principală a operei prezintă viața socială a comunității rurale din Siliștea-
Gumești înainte și după război, destrămarea unei familii de țărani și a satului
tradițional. Alte teme avem: tema familiei, problematica pământului, etc.
Perspectiva narativă este obiectivă, însoțită de reflecții, în primul
volum personajul reflector este Ilie Moromete, iar în al doilea volum lui Niculae,
precum și personaj informator, ca de exemplu Parizianu, care povestește tuturor de
vizita lui Moromete la fii săi, la București. Narațiunea se face la persoana a-III-
a, viziunea „dindărăt„, focalizare zero.
Indicatori spațio-temporali sunt exacți; Siliștea-Gumești, cu trei ani înainte de cel
de al doilea război mondial și anii de după război.

Structura operei literare

Romanul „Moromeții” este format din două volume, volumul I care cuprinde trei
părți, iar volumul II cuprinde cinci părți.
Acțiunea este plasată într-un sat dunărean, Siliștea-Gumești cu aproximativ 3 ani
înainte de Al Doilea Război Mondial, în primul volum și în anii de după război în
volumul II, și se desfășoară pe mai multe planuri narative.
Incipitul prezintă locul si timpul în care s-au petrecut evenimentele, respectiv
Câmpia Dunării cu câțiva ani înainte de Al Doilea Război Mondial și după război.
Conflictele sunt exterioare; întâlnim trei conflicte principale, conflicte ce vor
destrăma familia lui Ilie Moromete.
  Primul conflict este redat de dezacordul din tată și cei trei fii ai săi din
prima căsătorie, privind felul de a înțelege lumea și modul de a prețui
pământul și banii.
 Al doilea conflict este cel dintre Moromete și nevasta sa, Catrina, cu privire
la vinderea unui pogon de pământ ce aparținea soției, de către Moromete în
schimbul trecerii casei pe numele ei. Moromete amână lucrul acesta iar
Catrina în final îl părăsește pe acesta, nemulțumită își găsește refugiul în
biserică.
 Al treilea conflict este redat de scandalul iscat între Moromete și sora lui,
Guica, care ar fi dorit ca fratele ei să rămână văduv, astfel putând să rămână
în casa acestuia până la bătrânețe.
Un alt conflict secundar, este cel dintre Moromete și fiul său mic, Niculae. Copilul
vrând să meargă la școală, tatăl îl ironizează, iar copilul pentru a-și urma visul se
desprinde ușor, ușor de familie.

Secvențe narative semnificative ale operei

În romanul „Moromeții” există câteva scene semnificative, profunde, cu mare
valoare simbolică: scena cinei, scena tăierii salcâmului, etc.
Scena cinei ni-l prezintă pe Moromete care pare a domina o familie cu copii
proveniți din două căsătorii. Așezarea în jurul mesei a acestora ne sugerează
evoluția ulterioară a conflictului și destrămarea acestei familii.
Scena salcâmului este o scenă cu valoare simbolică, ne prezintă tăierea salcâmului
în ziua de duminică, în zori, astfel prin tăierea arborelui sacru, familia Moromeților
își pierde sacralitatea, se prefigurează destrămarea familiei și prăbușirea satul
tradițional.
În concluzie, opera literară „Moromeții” este o capodoperă realistă, social-
obiectivă de mare valoare în care autorul ne arată o nouă viziune artistică asupra
satului și a țăranului român. Pe baza datelor prezentate mai sus putem încadra
această operă literară în curentul literar numit realism.