Moromeții

Titlul ales de autor, ,,Moromeții”, așază tema familiei în prim-plan, dar

schimbările si criza familiei sunt simbolice pentru transformările din satul
românesc al vremii. Astfel, romanul devine o frescă a vieții rurale dinaintea și de
după cel de-al Doilea Război Mondial.
O primă trăsătură a realismului reflectată în roman este perspectiva
narativă obiectivă, cu narator extradiegetic, ce relatează fapte la persoana a III-a
fără să se implice în acţiune Focalizarea este neutră și este dublată de focalizarea
internă a personajului reflector, Ilie Moromete, in primul volum, şi Niculae, în
volumul al doilea.
O altă trăsătură a realismului este simetria incipit-final, ce se realizează prin
tema timpului. In incipit "timpul părea să aibă cu oamenii nesfârşită răbdare", în
sensul că viața decurge fără conflicte mari, iar în final "timpul nu mai avea
răbdare" pentru că au loc schimbări fundamentale Acțiunea din primul volum se
petrece cu trei ani înainte de al Doilea Război Mondial, pe parcursul unei veri, în
satul Siliştea-Gumeşti din Câmpia Dunărı, tar in al doilea, după război, vreme de
aproape 24 de ani, fiind prezentate două evenimente istorice colectivizarea şı
reforma agrară. În confruntarea cu timpul şi istoria, omul este mereu un invins, in
sensul că nu se mai poate adapta noilor realități.
Tema o reprezintă dispariția clasei țărănești tradiționale la trecerea dintre
capitalism spre comunism. Pe fundalul acestor schimbări se derulează o dramă a
paternității determinată de ruptura familială pe care o trăiește eroul.

II. SCENE TEMA

O primă scenă ilustrativă pentru temă este cea a cinei prin atitudinea şi
poziția membrilor familiei la masă. Așezarea din jurul mesei sugerează evoluția
ulterioară a conflictului și iminenta destrămare a familiei, Ilie Moromete
încercând să domine familia. Întorşı de la câmp sâmbătă seară, ei se aşază la masă
şi păstrează o tăcere apăsătoare. Nilă, Achim şi Paraschiv stau "umăr la umăr
înghesuiţi" spre ieşire, fapt ce ilustrează unitatea împotriva celorlalți anticipând şi
fuga lor din sat, părăsirea definitivă a condiției de ţăran. Moromete stă pe pragul
înalt al odăii, de unde "ii stăpâneşte pe toți cu privirea", fiind autoritatea supremă
in familie. Catrina stă pe jumătate întoarsă către vatră, gata să-i servească pe
ceilalți, sugerând condiția femeii în viața țărănească, și îi ține alături pe Tita, Ilinca
şi Niculae, copii făcuți cu Moromete, ca și cum ar încerca să-i protejeze. Niculae
nu are scaun, stă direct pe pământ şi este trimis cu oile zilnic, deşi el vrea să
meargă la școală. Moromete nu este conştient de gravitatea tensiunilor din familie,
nu comunică, dar crede că ceilalți îl înțeleg și că lucrurile se rezolvă de la sine.

O altă scenă reprezentativă pentru temă este scena täierii salcâmului din
spatele casei pentru a fi vandut lui Bälosu. Pământul înseamnă garanția
supraviețuirii, dar necesită şi plata unui impozit, iar Moromete nu este conștient de
pericolul amânării datoriilor. El riscă să-i fie luate bunurile din gospodărie,
salcamul fiind o soluție provizorie. Scena simbolică marchează începutul
destrămării familiei şi a relațiilor din lumea satului. Momentul ales este duminică
dimineață înainte de răsărit pentru că lui Moromete nu-i place să dea socoteală și
preferă să-i pună pe ceilalți în fața faptului împlinit. Când Nilă întreabă de ce il
taie, Moromete răspunde cu ironie amară "ca să se mire prosti", iar salcâmul se lasă
greu doborât ca un dublu al lui Moromete ce nu acceptă ideea că modul lui de viață
a fost greşit.
Un prim element de compoziție important este conflictul deoarece
ilustrează, prin intermediul personajelor, schimbările din societatea rurală şı drama
țăranului român surprins într-o perioadă istorică dificilă.
Conflictul interior surprinde drama paternității, dar şı imposibilitatea
eroului de a se adapta noilor realități. El nu acceptă că este "ultimul ţăran din
lume", iar în ceasul morții îşı reafirmă libertatea interioară, spunându-i doctorului
cu mândrie că toată viața a trăit independent.
Conflictul exterior se stabileşte între fiii cei mari și familie: ei îşi
disprețuiese tatăl pentru că nu are spirit de afaceri și pentru că s-a recăsătorit, îşı
urăsc mama vitregă, deşi îi crescuse de mici şi işi duşmănesc frații vitregi, crezând
că toată muncă lor se duce în lăzile de zestre ale fetelor şi pe școala lui Niculae.
Cel de-al doilea conflict izbucneşte între Moromete şi Catrina, soția lui.
Moromete vânduse în timpul secetei un pogon din lotul soţiei, promițându-i, in
schimb, trecerea casei pe numele ei, dar amână îndeplinirea promisiunii. Nemulțu-
mită, în al doilea volum, Catrina îl părăseşte pe llie, după ce află de propunerea
făcută fiilor lui, la Bucureşti.
 Al treilea conflict se desfăşoară între Moromete şi sora lui, Guica, care şi-
ar fi dorit ca fratele văduv să nu se recăsătorească. În felul acesta, ea ar fi rămas în
casa fratelui, să se ocupe de gospodărie şi de creşterea copiilor, pentru a nu rămâne
singură la bătrânețe. Faptul că Moromete se recăsătorise îi aprinsese ura împotriva
lui, pe care o transmite celor trei fii mai mari.
Un alt conflict, secundar, este acela dintre Ilie Moromete şi fiul cel mic,
Niculae. Copilul îşi doreşte cu ardoare să meargă la şcoală, în timp ce tatăl, care
trebuie să plătească taxele, îl ironizează (,,altă treabă n-avem noi acuma! Ne
apucăm să studiem") sau susține că învăţătura nu aduce nici un „beneficiu". Pentru
a-şi realiza dorinţa de a studia, băiatul se desprinde treptat de familie. În volumul al
doilea, acest conflict trece pe primul plan pentru ca tatal si fiul prezinta mentalitati
diferite.

Scenele în care sunt prezentate aspecte din viața colectivității se constituie

într-o adevărată monografie a satului tradițional: hora, căluşul, întâlnirile
duminicale din poiana lui locan, serbarea şcolară, secerişul, treierişul.
Unul dintre cele mai ilustrative episoade pentru viața rurală este secerişul, înfăţişat într-o manieră
originala, prin înregistrarea şi acumularea de detalii care urmaresc gesturile, pregătirea şi plecarea la
câmp printr-un ritual străvechi. Secerişul e trăit în acelaşi fel de întregul sat, într-un ceremonial mitic
specific colectivității tradiționale.

Un alt element de compoziție este folosirea mai multor tehnici narative. În

volumul întâi se folosește tehnica decupajului şi a narațiunii lente, căci întreaga
acțiune durează trei luni și presupune prezentarea câtorva scene ilustrative pentru
viață de la sat cina, tăierea salcâmului, discuția politică din poiana fierăriei,
secerişul. În cel de-al doilea volum, este utilizată tehnica rezumativă cu întoarceri
în timp și omisiuni de fapte, unele dintre acestea putând fi deduse ulterior.

În concluzie, romanul surprinde un nou tip de țăran ce discută politică şi

priveşte lumea ca pe un spectacol, iar acțiunea înfăţişează o pagină tristă din istoria
poporului roman.