ŢELINA - SUPER-LEGUMA

Miracolul sănătăţii, al vindecării bolilor, se găseşte chiar lângă noi. De fapt,

pretutindeni în jurul nostru: în aerul pe care-l inspirăm, în lumina blândă a
soarelui, în plantele de la marginea pădurilor, în hrana cea de toate zilele. Iar o
dovadă vie a faptului că adevăratele comori de sănătate sunt lângă noi este şi
această legumă, ţelina - un medicament uimitor, pe care merită să-l cunoaştem mai
bine

Denumirea sa ştiinţifică este Apium graveolens şi vine din latină, unde

apium este o denumire generică dată rădăcinilor comestibile, gravis
înseamnă puternic, iar olens înseamnă miros. Aşadar, denumirea
ştiinţifică a acestei legume s-ar traduce prin "rădăcina puternic
mirositoare”, făcând referire la aroma sa intensă şi care o face foarte
uşor de identificat, provenită de la un complex de substanţe cu efecte
vindecătoare extraordinare.

Scurt istoric

Strămoaşa ţelinei este o plantă sălbatică, care a crescut cu milenii în urmă în zona
Mediteranei şi a Mării Negre, unde prefera pământurile umede şi sărate, bine
expuse la soare. Apoi a început să fie îmblânzită de oameni, care au luat-o în
grădinile lor şi au îngrijit-o. Ţelina a fost recunoscătoare pentru grija lor şi a
răspuns pe măsură: de la o generaţie la alta, rădăcina sa a devenit mai mare şi
mai cărnoasă, frunzele sale mai fragede, iar seminţele sale bogate în uleiuri
aromate. Aşa a ajuns ţelina leguma pe care o cunoaştem azi, fiind răspândită mai
întâi în toată Europa şi apoi în toată lumea.
În antichitate, ţelina era atât de populară în Grecia şi în Imperiul Roman, încât a
fost consemnată în scrierile filosofilor, în versurile poeţilor şi în tratatele
medicilor, care o considerau un medicament deosebit de preţios, recomandat în
boli de inimă, reumatism, gută şi astenie sexuală. Hipocrate, părintele medicinei,
o numea "selinom” şi o socotea un remediu foarte eficient pentru liniştirea
sistemului nervos. Însuşi Homer o menţionează în "Iliada” şi "Odiseea” drept o
iarbă sacră, cu calităţi terapeutice excepţionale. La rândul lor, romanii preparau o
băutură alcoolică din rădăcina şi seminţele de ţelină, pentru a-şi mări capacitatea
de efort şi fertilitatea. Medicii romani le prescriau şi copiilor şi adolescenţilor
rădăcină de ţelină, pentru a creşte mai repede, pentru a fi feriţi de boli şi de
tulburările adolescenţei. Tot la romani exista credinţa că o cunună din frunze de
ţelină pusă pe cap fereşte mintea de aburii vinului în exces. Se spunea chiar
despre poetul latin Horaţiu că purta mereu, atunci când participa la ospeţe, o
cunună de frunze de ţelină.
Multe din credinţele şi obiceiurile folosirii ţelinei, consemnate în antichitate, le
găsim şi în tradiţia şi medicina populară de la noi. În lumea satului românesc,
ţelina era primul remediu în caz de convalescenţă, tuberculoză pulmonară sau
infertilitate. De altfel, calităţile afrodiziace ale acestei plante au devenit un ade-
vărat mit în tradiţia populară românească, ajungând până în zilele noastre. Cât
este ficţiune şi cât este adevăr din toate aceste utilizări terapeutice vom afla în
rândurile care urmează.

Ţelina ca medicament

Piure de ţelină

Rădăcina acestei legume este o adevărată colecţie de substanţe cu efecte

vindecătoare. Trebuie ştiut, însă, că ele se găsesc preponderent în coaja ţelinei, pe
care de obicei gospodinele o curăţă şi apoi o aruncă, nefiind consumată. Or, ea
conţine cele mai multe substanţe antibiotice şi antifungice din plantă, dar şi
vitamine cum ar fi C, B1, B2, B6 sau B9, toate cu rol în protecţia contra radicalilor
liberi, în întărirea imunităţii şi a rezistenţei noastre la factorii de mediu agresivi.
Ca atare, pentru a fi eficientă în terapie, ţelina va fi consumată cu tot cu coajă.
Sub coaja cea bogată în vitamine (rădăcina propriu-zisă a plantei) se află calciu,
potasiu, magneziu, fosfor şi fier, adică mai toate mineralele cu rol în menţinerea
sănătăţii sistemului nervos şi a celui endocrin, în dezvoltarea lor armonioasă la
copii. De aceea, rădăcina de ţelină este recomandată în mod special copiilor şi
adolescenţilor, inclusiv celor cu tulburări de creştere şi de maturizare.

Cum preparăm şi cum administrăm rădăcina de ţelină

Mai întâi de toate, trebuie ştiut că cele mai bune efecte terapeutice se obţin
consumând rădăcinile proaspete de ţelină, şi nu cele conservate prin depozitare la
rece sau preparate prin încălzire, care îşi pierd multe din calităţile vindecătoare.
După două săptămâni de refrigerare, se pierd aproximativ 50% din majoritatea
vitaminelor, în timp ce prin fierbere, este pierdut un procent de peste 70% din
conţinutul de vitamina C, vitamina A, vitaminele B1 şi B6.

Sucul

Este forma de administrare a ţelinei cea mai eficientă din punct de vedere
terapeutic. Se obţine cu ajutorul storcătorului electric centrifugal, din ţelină
proaspătă, sănătoasă, bine spălată, dar necurăţată de coajă, care este partea cea
mai bogată în substanţe nutritive. Coaja va fi doar spălată foarte bine. Sucul
obţinut se amestecă în proporţie de 3:1 cu suc de morcov, consumându-se
amestecul imediat sau, dacă nu este posibil acest lucru, se păstrează la rece, în
recipiente bine închise, dar nu mai mult de şase ore. De regulă, un adult va
consuma zilnic 50-150 ml de suc de ţelină, o cantitate mai mare fiind contraindi-
cată, deoarece poate produce deranjamente gastro-intestinale, stări de
inapetenţă, vomă. Sucul de rădăcină, obţinut prin centrifugare, este cea mai
eficientă formă de administrare a acestei legume, deoarece vitaminele, enzimele,
mineralele şi pigmenţii pe care îi conţine sunt foarte uşor de asimilat.
Salata

Cu cât mai proaspătă, cu atât mai eficientă

Se obţine dând prin răzătoare rădăcina, bine spălată în prealabil, adăugându-se

apoi puţină sare şi frecându-se bine, pentru a face pulpa mai fragedă şi mai uşor
de mestecat. La final se adaugă puţin ulei presat la rece şi suc de lămâie. La
salatele de ţelină se mai poate adăuga un măr ras şi eventual morcov, varză sau
sfeclă rasă, precum şi mărar sau pătrunjel verde. Dacă sucul de ţelină este mai
bogat în vitamine şi minerale uşor asimilabile, în salata de ţelină există un
procent mare de fibre alimentare, foarte importante pentru îmbunătăţirea
tranzitului intestinal, pentru ţinerea sub control a greutăţii, pentru prevenirea
cancerului tubului digestiv, pentru scăderea glicemiei şi a nivelului colesterolului.

Ţelina fiartă

Poate fi consumată ca atare, sub formă de piure sau în diverse alte mâncăruri
(ciorbe, tocăniţe, ghiveciuri etc.). În urma fierberii, aproximativ 70% din
vitamina A conţinută este distrusă, la fel ca şi vitamina C şi multe alte substanţe
nutritive. Totuşi, este important de ştiut că vitaminele şi mineralele rămase după
fierbere vor fi mult mai uşor de asimilat din ţelina fiartă, decât din cea crudă. Mai
mult, ţelina fiartă (eventual amestecată cu cartofi şi puţin morcov fiert) este
foarte bine digerată şi tolerată de către tubul digestiv, fiind ca atare recomandată
în mod special persoanelor convalescente ori celor care datorită unor afecţiuni
gastro-intestinale nu suportă crudităţile. Din aceste motive, ţelina fiartă poate
avea de multe ori o aplicabilitate terapeutică mai mare decât cea consumată
crudă.

Vinul tonic de ţelină

Seminţe de ţelină

Se taie mărunt două rădăcini de ţelină de mărime medie şi se pun într-un litru de
vin alb. Apoi se adaugă 100 g miere de albine şi 5 linguriţe de seminţe de ţelină
pisate. Totul se macerează timp de cinci zile, apoi se filtrează, obţinându-se o
băutură parfumată, cu un gust dulce-picant, din care se consumă câte 2-3
păhărele pe zi, cu 30 minute înaintea meselor principale, având efecte diuretice,
afrodiziace şi tonice. Vinul de ţelină se mai foloseşte tradiţional şi pentru reglarea
ciclului menstrual sau contra amenoreei, iar mai nou, pentru îndepărtarea
efectelor nedorite ale anticoncepţionalelor de sinteză.

Tratamente interne

o Adjuvant în cancer - studii de laborator au arătat că există nu mai puţin

de opt substanţe cu efecte citostatice în rădăcina ţelinei. De pildă, aşa-numiţii
compuşi acetilenici stopează creşterea tumorilor. Alte substanţe din rădăcina
acestei legume, care între altele dau ţelinei mirosul specific, au un important rol
în prevenirea proceselor de malignizare. Ca atare, se recomandă, atât pentru
prevenire cât şi ca adjuvant contra bolilor tumorale, consumul de suc de ţelină,
câte 50-100 ml pe zi.

o Cancerul gastric - se recomandă administrarea unui amestec de suc de ţelină şi

suc de cartofi, combinate în proporţia 1:2. Se consumă câte 300 ml de suc pe zi,
în reprize. Cura durează timp de 1 lună, după care se face o pauză de 15 zile (timp
în care se administrează suc de varză), apoi se reia. Cumarinele, o categorie de
substanţe conţinute de rădăcina de ţelină, blochează dezvoltarea tumorilor pe
tubul digestiv, în timp ce sucul de cartofi cruzi conţine la rândul său substanţe
citostatice naturale, care împiedică metastazarea tumorilor.

o Cancerul intestinal - pentru prevenirea formării tumorilor în colon se

recomandă curele îndelungate cu salată de ţelină. În tratamentul cancerului de
colon deja instalat, se face o cură cu suc de rădăcină de ţelină. Se beau 100 ml suc
zilnic, în combinaţie cu suc de morcovi. Studii făcute în New Jersey, Statele
Unite, au arătat că mai multe principii active din ţelină stopează dezvoltarea
formaţiunilor tumorale din colon.

o Leucemie - se consumă sucul obţinut din rădăcini şi frunze de ţelină, câte 100
ml, de două ori pe zi, combinat în proporţii egale cu suc de morcovi. Sucul se bea
foarte proaspăt, pentru a împiedica deteriorarea unor substanţe conţinute de
frunzele de ţelină, o speranţă în tratamentul acestei afecţiuni. Studii de medicină
experimentală au arătat că două categorii de principii active conţinute de ţelină
(luteolina şi ftalidele) au un efect citostatic, provocând aşa-numita moarte
programată a celulelor mutante.

o Colesterol şi trigliceride mărite - un studiu făcut de un institut al

Departamentului Guvernamental pentru Agricultură al Statelor Unite a arătat că
o porţie de doar 100 de grame de salată de ţelină consumată zilnic ajută la
scăderea valorilor colesterolului negativ (LDL) cu 10-20 %. Aceasta, deoarece
ţelina stimulează secreţia de acizi biliari şi este foarte bogată în fibre alimentare,
blocând, atunci când este consumată împreună cu alte alimente, punerea în
circulaţia sanguină a trigliceridelor în exces şi a colesterolului. Efectul celulozei şi
a altor fibre alimentare conţinute de ţelină asupra nivelului trigliceridelor din
sânge este extraordinar, studii de medicină experimentală arătând o scădere a
valorii acestora cu 17,3-33,5% după doar treizeci de zile de tratament.

o Diabet - se consumă zilnic minimum 50 de grame de rădăcină de ţelină, sub

formă de salată, care poate fi amestecată cu morcovi, varză, pătrunjel. Toate
aceste legume sunt bogate în fibre alimentare şi în principii active cu efect
hipoglicemiant. Consumată zilnic, salata ajută, de asemenea, organismul să
devină mai receptiv la acţiunea insulinei.

o Obezitate - cura cu suc de ţelină, din care se consumă 50 ml înainte de fiecare

masă, este un adevărat elixir în tratarea supragreutăţii. Această plantă are efecte
diuretice, ajutându-ne să eliminăm excesul de apă din ţesuturi şi ajutându-ne la
controlul apetitului alimentar (substanţele din coaja ţelinei reduc apetitul pe
termen lung). De asemenea, ţelina rădăcină şi cea verde, consumate zilnic (40-70
de grame), reduc reactivitatea la stres, fiind de mare ajutor pentru combaterea
aşa-numitelor "accese de foame”, care apar frecvent la obezi, mai ales în condiţii
de tensiune emoţională, de gol sufletesc, de frustrare afectivă.

o Cistită - combinaţia de suc de ţelină şi de morcov este un ajutor foarte puternic

în tratamentul cistitei. Coaja ţelinei este bogată în substanţe antibiotice cu
spectru larg, substanţe care fac - între altele - ca rădăcina de ţelină să reziste fără
să se strice un timp mult mai îndelungat decât alte legume. Dar cea mai
importantă proprietate a acestei legume este cea de alcalinizare a urinei, ceea ce
va face mult mai eficient tratamentul cu plante medicinale sau cu antibiotice de
sinteză.

o Calculi renali - sărurile de potasiu şi magneziu conţinute de rădăcina sa fac din

ţelină un excelent diuretic, eficient pentru eliminarea calculilor renali, mai ales a
celor de mici dimensiuni. Mai mult, frunzele şi rădăcina de ţelină conţin principii
antiinflamatoare renale, contribuind astfel la prevenirea formării calculilor. Se
recomandă curele de 2 săptămâni, timp în care se administrează în fiecare zi câte
100 ml de suc de rădăcină şi frunze (obţinut prin centrifugare).

o Calculi biliari - se recomandă, în mod special, consumul rădăcinii şi al

frunzelor de ţelină crude, sub formă de salată. Datorită conţinutului de fibre
alimentare, a efectelor sale de stimulare a evacuării bilei din colecist
(colecistochinetice), ţelina este un remediu excelent pentru prevenirea litiazei
biliare. De asemenea, poate fi folosită pentru eliminarea "mâlului” (mi-
crocalculilor) din vezica biliară.

o Bronşită cronică (inclusiv tabagică), tuberculoză pulmonară, pneumonii

recidivante - având proprietăţi antispastice bronşice, antibiotice, emoliente şi
expectorante, rădăcina de ţelină este folosită în medicina tradiţională europeană
şi asiatică contra afecţiunilor bronşice şi pulmonare. Ţelina crudă nu trebuie să
lipsească de la masa celor cu tuberculoză pulmonară sau cu pneumonie, deoarece
stimulează imunitatea, inhibă înmulţirea bacteriilor, reduce transpiraţiile noctur-
ne şi calmează tusea.

o Dismenoree, infertilitate feminină, menopauză prematură - sucul de ţelină

(frunze şi rădăcini) are efecte întineritoare şi de reglaj hormonal asupra femeilor.
Fitohormonii prezenţi în întreaga plantă acţionează asupra hipofizei, glandă care
coordonează, între altele, activitatea ovarelor. Din acest motiv, sucul de ţelină
este eficient contra tulburărilor de ciclu menstrual (dismenoree) şi în apariţia
precoce a menopauzei, cu dereglări la debutul climaxului (bufeuri, prurit
vaginal). Câte 30 de ml de suc de ţelină se iau cu 30 minute înaintea meselor
principale, într-o cură de 28 de zile. În timpul curei nu se vor consuma dulciuri
(ciocolată, prăjituri, sucuri artificiale), iar timp de 3 luni, se reduce consumul
alimentelor bogate în grăsimi şi proteine (carne, preparate din carne, conserve,
brânzeturi grase).
o Frigiditate - se consumă 50-100 ml de vin obţinut din rădăcini şi seminţe de
ţelină, preparat după reţeta prezentată. Remediul se ia pe stomacul gol sau la
minimum două ore după ce aţi mâncat, cu 15-30 minute înaintea actului sexual.
Efectele acestui vin sunt rapide. Pentru îmbunătăţirea vieţii sexuale pe termen
lung, se recomandă şi salatele cu frunze de ţelină, sucul de rădăcină de ţelină
(100 ml pe zi), pulberea de seminţe de ţelină (2 grame pe zi), care au efecte pu-
ternice de relansare a activităţii gonadelor.

o Aritmie cardiacă - datorită conţinutului foarte ridicat de potasiu şi magneziu

(de 4 ori mai mare decât la alte plante), ţelina are calităţi puternice de stabilizare
a ritmului cardiac. De altfel, această plantă este recomandată în toate afecţiunile
inimii, având efecte uşor coronaro-dilatatoare, prevenind depunerile de aterom
pe vasele de sânge care alimentează inima, ajutând la reducerea edemelor celor
cu insuficienţă renală.

o Hipertensiune - cercetătorii de la Universitatea Chicago au descoperit recent în

ţelină un compus (3-butilftalidă) care scade puternic tensiunea arterială prin
dilatarea şi relaxarea vaselor sanguine. Acest medicament hipotensor natural se
găseşte în sucul de rădăcină de ţelină şi are efecte pe termen lung. Oamenii de
ştiinţă consideră că o cură de scurtă durată (şapte zile), în care se consumă 100
ml pe zi, are efecte care pot dura şi trei săptămâni, producând o scădere a
tensiunii arteriale.

o Reumatism - rădăcina de ţelină merită cu prisosinţă să fie supranumită

"mătura reumatismelor”, deoarece are efecte de ameliorare evidente în mai toate
formele de reumatism, de la cel infecţios, la cel cu fenomene degenerative.
Aceasta, deoarece sucul şi salata din această legumă catalizează eliminarea
substanţelor toxice, au efecte antiinflamatoare şi calmante în durerile articulare,
mai ales la persoanele în vârstă. Se recomandă o cură de 3-4 săptămâni cu suc
din rădăcină (100-150 ml pe zi), consumat pe stomacul gol, în combinaţie cu suc
de morcovi. Este eficace şi salata de ţelină crudă.

o Gută - puţine remedii se pot lăuda cu un asemenea efect de eliminare a

excesului de săruri ale acidului uric, ca ţelina. Se administrează sucul sau fiertura
de ţelină, în cure de 2 săptămâni, timp în care se ţine un regim exclusiv
vegetarian. Cura cu ţelină elimină rapid crizele dureroase, acţionează direct la
nivelul articulaţiilor afectate de gută, ajută la îmbunătăţirea metabolismului
proteinelor.
Tratamente externe

o Leziuni canceroase pe piele - rădăcina şi frunzele proaspete de ţelină se toacă

fin sau se pasează prin mixer, iar pasta rezultată se pune în tifon şi se aplică pe
locul afectat, unde se ţine vreme de 4 ore. Toate părţile plantei conţin substanţe
care distrug celulele canceroase şi stimulează refacerea ţesuturilor sănătoase.
Cura externă cu ţelină va fi dublată şi de administrarea internă a acestei legume,
precum şi de un regim vegetarian cu multe crudităţi.

o Degerături - medicul francez Jean Valnet şi-a vindecat un prieten în doar trei
zile, de nişte degerături destul de grave la picioare, cu ajutorul unei reţete foarte
simple: se pune un sfert de kilogram de rădăcină de ţelină într-un litru de apă şi
se fierbe vreme de 45 de minute. După ce se răceşte, ajungând la temperatura ca-
merei, se strecoară şi se pune într-un lighean. Se cufundă mâinile şi picioarele în
acest decoct concentrat, ţinându-le vreme de 10-20 minute, de 3 ori pe zi.

o Vitiligo - pe locurile afectate se pun cataplasme cu frunze de ţelină opărite cu

apă clocotită şi apoi lăsate să se răcească puţin. Aplicaţia se ţine timp de 2 ore,
frunzele (se pun cât de calde putem suporta) fiind acoperite cu celofan şi cu
ţesături din lână. Intern, se administrează sucul din rădăcină (cu tot cu coajă) şi
din frunze (obţinut prin centrifugare), din care se iau câte 6 linguri, pe stomacul
gol, înaintea fiecărei mese. Se pare că efectul favorabil în această tulburare de
pigmentare a pielii s-ar datora în principal conţinutului ridicat în bergapten (o
substanţă conţinută în mari cantităţi de către coaja rădăcinii) al acestei plante.

o Inflamaţii oculare - cu sucul de rădăcini şi frunze de ţelină se umezeşte o

bucată de tifon curat, care se pune pe pleoapele închise. Aplicaţia se lasă
minimum 30 de minute şi are efecte antiinflamatoare oculare şi antiinfecţioase.

o Placă bacteriană, carii, tartru - consumul de salată de ţelină crudă este o

completare foarte necesară spălării dinţilor cu periuţa şi pasta de dinţi. Rădăcina
acestei legume are efecte antibiotice la nivelul gurii, iar în procesul masticaţiei va
curăţa foarte bine dinţii şi întreaga cavitate bucală.

Ţelina şi potenţa

Saltă de ţelină

Contrar credinţelor populare, cel mai puternic efect de stimulare a potenţei nu îl

are sucul de ţelină, ci pulberea obţinută din seminţele acestei legume. Ele conţin
într-o proporţie mult mai mare decât rădăcina nişte substanţe aromatice care sti-
mulează hipofiza să producă aşa-numiţii hormoni gonadotropi, care stimulează
nu doar apetitul amoros, ci şi fertilitatea masculină. Seminţele şi rădăcina de
ţelină au efecte vasodilatatoare genitale, lucru care explică faima acestei legume,
de afrodiziac rapid. Pentru combaterea infertilităţii şi a impotenţei masculine, se
fac tratamente cu o durată de 30 de zile, timp în care se administrează câte 5
grame de pulbere de seminţe de ţelină pe zi. În paralel, se consumă sucul de
ţelină, câte 100 ml pe zi, administrat dimineaţa. Ambele părţi ale plantei au un
efect reîntineritor general asupra bărbaţilor, redându-le vigoarea.

Precauţii şi contraindicaţii la folosirea ţelinei

În timpul sarcinii, rădăcina de ţelină nu va fi consumată crudă, ci doar fiartă.
Frunzele de ţelină se vor consuma cu moderaţie (maximum 5 grame pe zi), în
perioada sarcinii, în timp ce seminţele de ţelină sunt total contraindicate în
această perioadă. Curele de ţelină pot conduce la apariţia fotodermatitelor (sensi-
bilitate exagerată a pielii la radiaţia solară), de aceea, persoanele ce consumă
ţelină în cure intensive nu trebuie să se expună la soare puternic, fără să foloseas-
că creme cu rol de filtrare sau de blocare a radiaţiilor ultraviolete. În cazul
aplicaţiilor externe cu ţelină, expunerea la soare este strict interzisă, vreme de
minimum 24 de ore.
În foarte rare cazuri, ţelina poate produce alergii, traduse prin urticarie,
deranjamente digestive sau catar respirator, caz în care tratamentul va fi
întrerupt.

Ţelina accelerează eliminarea toxinelor din organism şi a acidului uric

Ţelina accelerează eliminarea toxinelor din organism şi a acidului uric, ceea ce

duce la calmarea durerilor în cazul persoanelor bolnave de gută. Pentru că este
un bun drenor pulmonar şi un excelent calmant al tusei, se recomandă consumul
de ţelină în timpul răcelilor sau al gripelor sub formă de ceai, tinctură sau în
salate.

Telina ajută la spargerea şi eliminarea pietrelor la rinichi si

protejeaza stomacul de cancer

De asemenea, planta conţine substanţe ce au efect anticancerigen asupra

organismului, iar o dietă din care nu lipseşte ţelina poate proteja stomacul de
cancer, susţin specialiştii. Medicii spun că sucul de ţelină ajută la spargerea şi
eliminarea pietrelor la rinichi. Pentru rezultate vizibile, specialiştii recomandă o
cură cu suc de ţelină timp de o lună. Acest remediu previne şi formarea unor noi
pietre la rinichi.

Telina contine substante din familia cumarinelor care fluidizeaza sangele si

substante spasmolitice si vasodilatatoare, poate ameliora durerile premenstruale
daca e consumata inainte de menstruatie (si nu in timpul!). De asemenea, telina
si alte plante din aceasta familia Umbeliferae amelioreaza probleme ale
sistemului circulator. Mai este de mentionat ca telina are specificitate pentru
zona pelviana (atat la barbati cat si la femei) si este si antianemica.