Pentru a putea descoperi “binele” care mai târziu va deveni “principialitate,

cinste, spirit de a-ţi ajuta aproapele, criterii de evaluare a comportării” este

necesar ca în grupul familial să existe un cod de conduită bazat pe o egală
respectare a normelor atât de către copii, cât şi de către părinţi. Respectiv,
cerând copiilor să acţioneze într-un anumit mod, părinţii să constituie modelul şi
imboldul în acea direcţie şi nu factor derutant.

Mobilizarea progresivă a efortului pentru a săvârşi fapte bune, de laudă, crearea

sistematică a unor condiţii favorabile dezvăluirii întregului potenţial spiritual
reprezintă însăşi logica pedagogică în munca cu preşcolarii. Participarea efectivă
a părinţilor la necazurile copiilor, la evenimentele din viaţa acestora, le dau
liniştea şi siguranţa.

Nu frica, nu teama trebuie să-l determine pe copil la acţiune; e bine să li se

explice natura greşelilor săvârşite, gravitatea acestora şi nu să se apeleze la
măsuri unilaterale de natură să producă blocaje psihice şi dezadaptare socială. În
directă legătură cu această ultimă precizare menţionăm că dragostea de adevăr nu
poate fi cultivată de către părinţii care instalează copiilor frica de pedeapsă.

De asemenea, să se ştie că drumul
adevăr, este ori nu este minciună
mari, după cum nu există minciună
domenii mari în care se manifestă
neadevăr.
spre adevăr nu are trepte: este sau nu este
sfruntată. Nu există adevăruri mici şi adevăruri
mică sau mare : nu există domenii mărunte şi
dragostea de adevăr ori înlocuirea acestuia prin