Centrul de Excelență în Transporturi

Referat la tema: DEMOCRIT

Elaborat: Berestean Andrei

Grupa: EE-191
Verificat: V. Pojoga
Democritos (n. anii 460 î.Hr.,Abdera, Macedonia și
Tracia(d), Grecia– d. anii 360 î.Hr., Grecia) a fost
un filosof grec presocratic.
Democrit este un important filozof grec, descendent
al unei bogate familii din Abdera, Tracia. Democrit
a călătorit mult (prin Grecia, Egipt și Persia), a
revenit apoi în cetatea natală unde a devenit celebru
prin vastitatea și enciclopedismul cunoștințelor sale.

Sufletul în concepția lui Democrit

Sufletul este constituit din atomi fini, netezi, rotunzi, asemenea cu
aceia ai focului. Acești atomi sunt cei mai rapizi și prin mișcarea lor,
ce întrepătrunde întreg corpul, se produc toate fenomenele vieții. Deci,
pentru Democrit, sufletul este o materie speciala ; o materie ce este
răspândită în întreg universul, în care se produc fenomenele calorice și
ale vieții. Interesant este ca Democrit cunoaște deosebirea dintre corp
și suflet și el operează cu aceasta deosebire - după cum vom vedea - în
etica sa. Sufletul este totuși esențialul în om, în timp ce corpul este
numai un înveliș al sufletului. "Frumusețea corpului are ceva animalic,
dacă acesta este lipsit de spirit" și "fericirea și nefericirea se află în
sufletul tău", zice Democrit. Dar sa nu anticipam asupra concepției
democritiene despre suflet.
Democrit n-a făcut o teorie a sufletului, pentru a face din acesta un
principiu mai adânc, pentru a putea să lămurească fenomenele naturii.
Pentru acesta sufletul nu este o forță ce creează lumea, ci el este o
materie lângă alte materii. Empedocle a făcut din raționalitate o
calitate interioara a elementelor. Democrit, dimpotrivă, considera
rațiunea "numai un fenomen ce urmează din constituția matematica a
anumitor atomi în relație cu alți atomi". Acesta este un merit al lui
Democrit căci orice filozofie, ce vrea să atace serios problema lumii
fenomenale, trebuie să se întoarcă la acest punct.
Așadar, pentru Democrit, sufletul este, ca și la Diogene din Apollonia,
constituit dintr-o materie speciala. Aristotel persiflează aceasta
concepție și felul în care Abderitul înțelege că corpul mișcă sufletul, și
el face acest lucru slujindu-se de o asemănare. Dedalos a trebuit să
facă un tablou mișcător al Afroditei. Actorul Filipos istorisește că
acestuia i-a reușit să facă acest lucru, prin aceea ca Dedalos probabil
că a turnat în tablou argint viu. Tot astfel, zice Aristotel, a procedat și
Democrit: omul este determinat în interiorul său prin mascarea
atomilor. Asemănarea întrebuințată de Aristotel nu lovește întru totul
concepția lui Democrit, dar ea poate sluji totuși ca sa fie lămurite doua
principii importante în științele naturii. Aristotel îi obiectează lui
Democrit, pentru a dovedi ca sufletul determină și mișcă pe om prin
alegere și gândire. Apoi ca întreaga noastră înțelegere este fun-
damentată pe specialul din apariții și pe legea generala în lumea feno-
menelor. Consecința ultimă este orânduirea acțiunilor raționale în
aceasta serie de zale. Democrit a tras această consecința pe care
Aristotel n-a înțeles-o.
Concepția lui Democrit despre suflet și spirit nu s-a născut dintr-o
năzuință generală de a ajunge la un "principiu mai adânc" pentru
exemplificarea lumii, căci el a considerat, așadar, spiritul ca o materie
alături de alte materii și nu ca o forță ce formează lumea.