Termenele

Termenele sunt intervale de timp înăuntrul sau după epuizarea cărora pot fi îndeplinite acte
şi măsuri procesuale sau procedurale.
Termenele se clasifică:
- în funcție de durată (pe ore, zile, luni, ani)
- în raport cu caracterul lor sau cu efectele pe care le produc, termenele pot fi
peremptorii, dilatorii şi de recomandare

Termenele peremptorii sunt intervalele de timp în interiorul cărora trebuie îndeplinite

anumite acte. Neîndeplinirea actului înainte de expirarea termenului prevăzut de lege conduce la
decăderea din exerciţiul dreptului respectiv şi nulitatea actului făcut peste termen.

Termenele dilatatorii sunt intervalele de timp după expirarea cărora pot fi îndeplinite
anumite acte.

Termenele de recomandare sunt acele termene înăuntrul cărora este recomandat a se

efectua un anumit act procesual sau procedural.

La calcularea termenelor procedurale se porneşte de la ora, ziua, luna sau anul prevăzut în
actul care a provocat curgerea termenului, afară de cazul când legea dispune altfel. La calcularea
termenelor pe ore sau pe zile nu se socoteşte ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici
ora sau ziua în care acesta se împlineşte. Termenele socotite pe luni sau pe ani expiră, după caz, la
sfârşitul zilei corespunzătoare a ultimei luni ori la sfârşitul zilei şi lunii corespunzătoare din
ultimul an. Dacă această zi cade într-o lună care nu are zi corespunzătoare, termenul expiră în
ultima zi a acelei luni. Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul expiră la
sfârşitul primei zile lucrătoare care urmează.

În calculul termenelor privind măsurile preventive sau orice măsuri restrictive de drepturi,
ora sau ziua de la care începe şi cea la care se sfârşeşte termenul intră în durata acestuia.

Decăderea

Când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea
acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen
Intervine decăderea dacă:
- persoana căreia i s-a produs un prejudiciu material prin infracţiune nu s-a constituit
parte civilă până la citirea actului de sesizare a instanţei;
- persoana care nu a declarat apel sau recurs în termenul prevăzut de lege poate fi
decăzută din exerciţiul dreptului procesual.
 - Cheltuielile judiciare
Cheltuielile necesare pentru efectuarea actelor de procedură, administrarea probelor,
conservarea mijloacelor materiale de probă, onorariile avocaţilor, precum şi orice alte cheltuieli
ocazionate de desfăşurarea procesului penal se acoperă din sumele avansate de stat sau plătite de
părţi.

Martorul, expertul şi interpretul chemaţi de organul de urmărire penală ori de instanţă au

dreptul la restituirea cheltuielilor de transport, întreţinere, locuinţă şi altor cheltuieli necesare,
prilejuite de chemarea lor.

În caz de renunţare la urmărirea penală, condamnare, amânarea aplicării pedepsei sau

renunţare la aplicarea pedepsei, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de
stat, cu excepţia cheltuielilor privind interpreţii desemnaţi de organele judiciare, care rămân în
sarcina statului.

Când sunt mai mulţi inculpaţi, procurorul sau, după caz, instanţa hotărăşte partea din
cheltuielile judiciare datorate de fiecare. La stabilirea acestei părţi se ţine seama, pentru fiecare
dintre inculpaţi, de măsura în care a provocat cheltuielile judiciare.

Partea responsabilă civilmente, în măsura în care este obligată solidar cu inculpatul la

repararea pagubei, este obligată în mod solidar cu acesta şi la plata cheltuielilor judiciare avansate
de stat.