lOMoARcPSD|4177795

Testul nr. 1

În funcţie de natura lor, activităţile sunt :

1. economice;
2. politice şi culturale;
3. tehnice;
4. comunitare;
5. culturale;
6. sociale;
7. mass media.
Arătaţi care din combinaţii reprezintă conţinutul matricii lui Johanisson:
a. (1, 2, 3, 7);
b. (1, 3, 4, 5);
c. (1, 2, 4, 7);
d. (2, 3, 4, 5);
e. (1, 2, 4, 6). Matricea lui JOhnson cuprinde aceste 4 tipruri de activitati
Testul nr. 2

Cele trei niveluri de abordare a fenomenului intreprenorial sunt:

1. praxeologic;
2. gnoseologic;
3. disciplinelor ştiinţifice;
4. organizaţional;
5. epistemologic.
Care din combinaţiile prezentate în continuare corespunde realităţii?
a. (1, 4, 5);
b. (2, 3, 5);
c. (1, 2, 3); Se considera ca feneomenul intreprenorial este necesar sa fie
d. (1, 3, 5); abordat la 3 niveluri-Specialist canadian Jean Pierre Dechard
e. (2, 3, 4).

Testul nr. 3
Situarea în prim planul abordării activităţilor intreprenoriale a persoanelor care realizează inovaţii,
asumându-şi riscuri şi incertitudini şi considerarea motivării ca fiind caracteristica centrală a
comportamentului intreprenorial este apanajul:
a. şcolii manageriale;
b. şcolii clasice; Trasatura definitorie a scolii clasice
c. şcolii intraprenoriale;
d. personalităţilor intreprenoriale;
e. şcolii comportiste.

Testul nr. 4
Utilizarea conceptului de ,, arhitect social ”, axat pe promovarea şi protecţia valorilor, caracterizând
întreprinzătorul ca fiind leader, având abilitatea de a-şi adapta stilul la nevoile oamenilor, este
meritul:
a. şcolii sistemice;
b. şcolii intraprenoriale;
c. şcolii caracteristicilor psihologice;
d. şcolii leadershipului;
e. şcolii manageriale.
 lOMoARcPSD|4177795

Testul nr. 5

Variabilele interne care determină conţinutul şi formele de manifestare ale activităţilor

intreprenoriale sunt:
1. mărimea firmei;
2. cultura economică naţională;
3. cultura persoanelor implicate şi a organizaţiei; Variabile caracteristice mediului extern
4. natura organizaţiei;
5. piaţa accesată;
6. personalitatea şi pregătirea întreprinzătorului;
7. caracteristicile şi funcţionalitatea sistemului economic.
Care din combinaţiile prezentate în continuare este corectă?
a. 1-2-4-5;
b. 1-3-4-5;
c. 4-5-6-7;
d. 1-4-6-7;
e. 1-3-4-6.

Testul nr. 6

După sfera de cuprindere a economiei exista următoarele abordări a definirii IMM-

urilor:
a. generalizatoare şi diferenţiate;
b. generalizatoare şi unidimensionale;
c. unidimensionale şi diferenţiate;
d. unidimensionale şi multidimensionale; dupa nr indicatorilor utilizati
e. unidimensionale şi generalizatoare.
Care din variantele de mai sus corespunde practicilor internaţionale?
 lOMoARcPSD|4177795

Testul nr. 7

Se dau următoarele caracteristici ale unui IMM:

- preponderenţa activelor intangibile;
- utilizarea unei forţe de muncă pronunţat specializată;
- dezvoltarea intensă a activităţilor de cercetare-dezvoltare, de produse şi servicii
deosebit de inovative;
- folosirea de tehnologii de vârf;
- durata scurtă de viaţă a produselor şi serviciilor.
Cărui tip de IMM corespund aceste caracteristici?
a. tradiţional;
b. inovativ;
c. axat pe cunoştinţe ???;
d. cometă;
e. clasic.

Testul nr. 1

Conform abordării triaxiale a lui Jean Marie Toulouse, există opt tipuri de agenţi ai
schimbării:
a. întreprinzător, cercetător, vânzător, specialist, profet, investitor, tehnician,
speculant;
b. întreprinzător, investitor, specialist, administrator, manager, funcţionar, inventator,
activist;
c. întreprinzător, cercetător, specialist, investitor, profet, activist, manager,
funcţionar;
d. cercetător, investitor, activist, profet, specialist, manager, vânzător, tehnician.
Arătaţi care dintre variante corespunde analizei triaxiale.
Argumentaţi răspunsul

Testul nr. 2

Corespunzător abordării triaxiale a lui Toulouse, focalizată pe trei caracteristici de

bază a activităţii umane – sistemul de valori, gradul de implicare şi intensitatea acţiunilor –
ocupaţiile se pot caracteriza prin:
 lOMoARcPSD|4177795

Axa valorilor Axa implicării Axa acţiunii

a. ideologie colectivistă risc personal mare funcţionare

b. ideologie individuală risc personal mediu dezvoltare
c. ideologie individuală risc personal mare supravieţuire
d. ideologie individuală risc personal mare dezvoltare intreprinzator
e. ideologie colectivistă risc personal mic dezvoltare
f. ideologie colectivistă risc personal mare supravieţuire

Arătaţi care dintre variante îl defineşte pe întreprinzător ? Argumentaţi răspunsul.

Testul nr. 3

Care dintre elementele prezentate în continuare nu corespund definirii

întreprinzătorului formulată de Howard Stevenson:
a) asumător de riscuri
b) fondator de fire
c) inovator
d) specialist în vânzări
Argumentaţi răspunsul

Testul nr. 4

Întreprinzătorul îndeplineşte simultan mai multe roluri esenţiale. Vă rugăm să le

precizaţi :
a. investitor, proprietar, manager, executant şi inventator;
b. investitor, administrator, manager, executant şi specialist;
c. proprietar, manager, executant, specialist şi inventator;
d. inovator, manager, proprietar, executant şi specialist;
e. inovator, investitor, administrator, proprietar şi manager.
Argumentaţi răspunsul

Testul nr. 5

Întreprinzătorul prezintă concomitent patru dimensiuni majore:

a. acţională, psihologică, socială, operaţională;
b. operaţională, socială, financiară, creativă;
c. acţională, inovaţională, socială, financiară;
d. acţională, psihologică, financiară, creativă;
e. acţională, operaţională, psihologică, financiară.
Care variantă exprimă cel mai bine dimensiunile întreprinzătorului?

Testul nr. 6

Dimensiunea acţională a întreprinzătorului constă în:

a. inducerea şi realizarea schimbării;
b. inovarea tehnică, comercială, financiară, managerială şi umană;
c. riscarea propriilor resurse şi/sau atragerea resurselor altora;
d. încrederea în sine, rezistenţa la efort şi presiuni, încrederea în viitor;
 lOMoARcPSD|4177795

Testul nr. 7

Există mai multor elemente manageriale de diferenţiere a managerului-întreprinzător

faţă de managerul-salariat, ce pot fi sintetizate astfel :
a. posibilităţi de exprimare şi realizare personală net superioare;
b. restricţii mai mici endogene şi exogene în ceea ce priveşte resursele utilizabile;
c. caracter relaţional mai redus al activităţii sale, cu o încărcătură afectivă inferioară;
d. primatul „savoir-faire-ului“, comparativ cu „savoir-change-ului“, care se consideră
a fi o trăsătură definitorie a managerilor competenţi.

Testul nr. 8

Conform clasificării lui John Miner există patru tipuri de întreprinzător. Arătaţi care
sunt acestea.
a. întreprinzătorul performant personal, întreprinzătorul supervânzător/
supercomerciant , întreprinzătorul manager , întreprinzătorul expert, generator de
idei;
b. întreprinzătorul operaţional , întreprinzătorul supervânzător/ supercomerciant,
întreprinzătorul manager , întreprinzătorul specialist;
c. întreprinzătorul performant personal, întreprinzătorul administrator,
întreprinzătorul manager, întreprinzătorul clasic;
d. întreprinzătorul promotor , întreprinzătorul supervânzător/ supercomerciant
întreprinzătorul tehnician , întreprinzătorul expert , generator de idei.

Testul nr. 9

Caracteristicile întreprinzătorul performant personal ( după clasificarea lui Miner ) se

află printre aspectele enumerate mai jos:
1. alocă foarte mult timp afacerii;
2. crede puternic în propria persoană şi în ceea ce face ;
3. se concentrează asupra a ceea ce vinde şi cum vinde
4. posedă o viziune asupra evoluţiei afacerii pe care o implementează;
5. apelează la tehnici de planificare;
6. manifestă reacţii rapide faţă de schimbările mediului;
7. pune accent pe relaţiile umane şi pe muncă în echipă;
8. încurajează personalul să-şi construiască şi să urmeze o carieră în cadrul
companiei;
9. se descurcă bine în condiţii de criză.
Arătaţi care din combinaţiile prezentate în continuare reflectă caracteristicile
întreprinzătorului performant personal?
a. 1-2-4-5-6-7;
b. 1-3-5-7-8-9;
c. 2-4-5-6-7-8;
d. 1-4-6-7-8-9;
e. 1-2-4-5-6-9.
 lOMoARcPSD|4177795

Testul nr. 10

Întreprinzătorul expert, generator de idei, conform clasificării lui Miner, este

caracterizat printr-o serie de elemente enumerate în continuare :
1. posedă suficiente cunoştinţe într-un domeniu pentru a fi considerat expert;
2. încearcă să înveţe cât mai mult despre afacerea pe care o derulează;
3. deţine „libertatea “de a inova şi de a-şi implementa propriile idei;
4. acordă atenţie atragerii de persoane cu calităţi complementare lui, pentru a finaliza
noua idee;
5. posedă o mare capacitate de a rezolva probleme;
6. îşi consacră energia obţinerii sprijinului pentru a implementa ideea nouă;
7. îşi cristalizează o viziune asupra afacerii;
8. pune accent pe flexibilitate într-o organizare mai puţin structurată şi formalizată ;
9. pune accent pe eliminarea diferenţelor culturale între persoane şi construirea unei
culturi organizaţionale specifice firmei.
Care dintre combinaţiile prezentate îl caracterizează pe întreprinzătorul expert,
generator de idei?
a. 1-3-4-5-8;
b. 1-2-4-6-9;
c. 3-4-5-7-8;
d. 1-3-4-6-7;
e. 2-3-4-7-8.

Testul nr. 11

Indicaţi ce atitudini şi comportamente stau la baza clasificării întreprinzătorilor

potrivit tipologiei Stratos :
a. creativ-dinamice;
b. managerial – administrative;
c. creativ dinamice şi managerial-administrative;
d. manageriale.

Testul nr. 12

Arătaţi care sunt cele patru tipuri de întreprinzători, conform proiectului de cercetare
STRATOS
a. întreprinzătorul universal sau complet (de tip A), întreprinzătorul dinamic sau
pionier(de tip B), întreprinzătorul manager(de tip M), Organizatorul (de tip O);
b. întreprinzătorul independent(de tip I), întreprinzătorul dinamic sau pionier(de tip
B), întreprinzătorul manager(de tip M), întreprinzătorul specialist(de tip S);
c. întreprinzătorul universal sau complet (de tip A), întreprinzătorul dinamic sau
pionier(de tip B), Organizatorul (de tip O), întreprinzătorul clasic sau rutinier(de
tip R);
d. întreprinzătorul universal sau complet (de tip A), întreprinzătorul promotor (de tip
P), întreprinzătorul tehnician(de tip T), întreprinzătorul clasic sau rutinier(de tip
R).
 lOMoARcPSD|4177795

Testul nr. 1

Mediul intreprenorial contemporan prezintă anumite caracteristici principale:

1. Turbulenţă contextuală;
2. Modificări sociale;
3. Schimbarea interdependenţelor dintre resurse;
4. Evoluţia rapidă a oportunităţilor de afaceri;
5. Schimbările tehnologice;
6. Amplificarea incertitudinilor;
7. Schimbarea competiţiei;
8. Schimbarea structurii pieţelor.
Arătaţi care dintre combinaţiile prezentate în continuare reflectă cel mai bine aceste
caracteristici.
a. 1-2-4;
b. 3-6-7;
c. 1-4-5;
d. 2-7-8;
e. 1-4-6.

Testul nr. 2

Mediul intreprenorial real desemnează ansamblul elementelor ................... ce influenţează

demersurile întreprinzătorului în toate fazele activităţii sale, inducând modificări în deciziile,
acţiunile şi comportamentele sale
Completaţi definiţia de mai sus cu una din următoarele variante:
a. endogene firmei;
b. contextuale;
c. mediului ambiant;
d. exogene firmei.

Testul nr. 3

În funcţie de condiţiile asigurate şi de impactul asupra funcţionalităţii şi performanţelor

majorităţii IMM-urilor dintr-o ţară, mediul intreprenorial real poate fi de trei feluri. Indicaţi
care din următoarele variante la indică corect:
a. defavorizant, permisiv, stimulativ;
b. nesatisfăcător, permisiv, favorizant;
c. nepermisiv, satisfăcător, favorizant;
d. defavorizant, tolerant, stimulativ;
e. defavorizant, permisiv, favorizant;
f. nepermisiv, permisiv, stimulativ;
g.nepermisiv, permisiv, favorizant.
 lOMoARcPSD|4177795

Testul nr. 4

Mediul intreprenorial perceput desemnează acele elemente ale ….……. pe care

întreprinzătorul le apreciază ca având o influenţă semnificativă asupra acţiunilor şi
performanţelor sale.
Arătaţi care din cuvintele regăsite mai jos corespund definiţiei mediului intreprenorial
perceput.
a. mediului de firmă;
b. mediului ambiant;
c. intreprenorial;
d. mediului real al firmei;
e. mediului intreprenorial existent;
f. mediului intreprenorial real.

3.5.2. Testul nr. 1

Completaţi următoarea definiţie cu unii dintre termenii regăsiţi mai jos:

,,Oportunitatea economică poate fi definită ca o ......................potenţială de un produs sau
serviciu într-un anumit context, a cărei sesizare, identificare, luare în considerare şi satisfacere
printr-un proces economic de către o persoană sau un grup poate în viitor genera profit”.
a. necesitate;
b. cerere;
c. necesitate şi/ sau cerere.

Testul nr. 2

Oportunitatea economică prezintă concomitent mai multe dimensiuni. O parte din

acestea le enumerăm în continuare:
1. economică;
2. culturală;
3. contextuală;
4. educaţională;
5. psihologică;
6. informaţională;
7. prospectivă.
Care din combinaţiile următoare incorporează dimensiunile oportunităţii economice?
a. 1-2-5-6;
b. 1-3-4-7;
c. 3-4-5-6;
d. 1-3-5-7;
e. 3-4-5-6.

Testul nr. 3

Care dintre elementele enumerate nu reprezintă o categorie de oportunităţi?

a. Operaţionalizarea unei invenţii;
b. Desprinderea sau separarea unor elemente dintr-un produs sau serviciu existent şi
transformarea lor în obiectul unei afaceri de sine stătătoare;
c. Transformarea unui hobby într-o afacere;
 lOMoARcPSD|4177795

d. Dezvoltarea unor activităţi realizate în afara orelor de program de muncă;

e. Şansa de a întâlni şi recunoaşte o oportunitate de afaceri viabilă;
f. Apariţia de noi abordări şi tehnologii informatice;
g. Experienţa sau competenţa profesională deosebită.

Testul nr. 4

Academic spin-offs constau în transferul de cunoştinţe şi know-how din cadrul

……………… în activitatea economică, prin implicarea nemijlocită a salariaţilor acestora,
care participă la acţiuni intreprenoriale.
Care din variantele de mai jos este corectă?
a. ştiinţific;
b. universităţilor şi institutelor de cercetări;
c. institutelor de cercetări;
d. universităţilor.

Testul nr. 5

Oportunitatea economică depinde de:

a. persoană;
b. mediu;
c. accesul la resurse;
d. factorul de timp.
Care din cele patru determinări ale oportunităţii economice joacă rolul cel mai
important?

Testul nr. 6

Principalele faze ale abordării oportunităţii economice de către întreprinzător sunt:

1. Identificarea oportunităţii economice;
2 .................................................................... ;
3. Obţinerea resurselor destinate valorificării oportunităţii economice;
4. Realizarea mecanismului managerial de derulare a afacerii;
5. “Recoltarea” valorii nou create.
Completaţi liniile punctate cu faza de abordare a oportunităţii economice care a fost
omisă:
a. Elaborarea studiului de oportunitate;
b. Prezentarea punctului de vedere asupra oportunităţii identificate;
c. Determinarea resurselor necesare;
d. Evaluarea generală a oportunităţii economice;
e. Previzionarea rezultatelor financiare scontate.

Testul nr. 7

Între cele mai importante bariere individual-organizaţionale în calea valorificării

oportunităţilor economice se numără:
a. concentrarea asupra produselor şi afacerilor care se derulează în prezent;
b. focalizarea asupra activelor existente;
c. luarea în considerare în exclusivitate a salariaţilor şi abilităţilor profesionale de care
se dispune în prezent;
 lOMoARcPSD|4177795

d. absenţa unor instituţii şi organizaţii specifice economiei de piaţă şi/sau redusa lor
funcţionalitate;
e. focalizarea asupra relaţiilor umane şi organizaţionale pe care cei implicaţi le au în
perioada actuală;
f. concentrarea asupra planurilor şi programelor derulate în prezent.
Care din elementele enumerate mai sus nu face parte din categoria barierelor individual-
organizaţionale?

Testul nr. 8

Există mai multe bariere contextuale care pot interveni pe parcursul perceperii şi
valorificării oportunităţilor economice. Care din elementele de mai jos nu reprezintă o barieră
contextual-organizaţională?
a. culturale;
b. legislativ-birocratice;
c. motivaţional-economice;
d. instituţional-economice;
e. descreşterea economică;
f. corupţia;
g. hiperconcurenţa importurilor;
h. creşterea exporturilor.

Testul nr. 1

Completaţi următoarea definiţie:

Planul de afaceri este o metodă ………………. de proiectare şi promovare a unei
afaceri noi sau de dezvoltare semnificativă a unei afaceri existente, pornind de la identificarea
unei oportunităţi economice, prin care se determină obiectivele de realizat, se dimensionează
şi structurează principalele resurse şi activităţi necesare, demonstrând că aceasta este
profitabilă, că merită să fie sprijinită de potenţialii stakeholderi.
a. economică;
b. intreprenorială;
c. intreprenorial-managerială;
d. compexă;
e. managerială.

Testul nr. 2

Care dintre scopurile elaborării planului de afaceri este cel mai des luat în considerare
în România, în perioada actuală:
a. Determinarea profitabilităţii afacerii;
b. Stabilirea principalelor elemente de natură economică, marketing, financiară,
producţie, management prin care se construieşte afacerea;
c. Obţinerea finanţării de la bancă;
d. Obţinerea de fonduri de investiţii;
e. Fundamentarea perfectării de alianţe strategice;
f. Obţinerea de contracte de vânzare importante;
g. Implicarea anumitor persoane-cheie în realizarea afacerii;
h. Finalizarea fuziunii sau cumpărării altor firme.
 lOMoARcPSD|4177795

Testul nr. 3

Cunoaşterea scopurilor ce pot fi avute în vedere în conceperea şi proiectarea

planurilor de afaceri este esenţială deoarece :
a. conştientizează întreprinzătorii şi managerii asupra multiplelor situaţii în care este
necesară şi eficace apelarea la un plan de afaceri;
b. atrage atenţia factorilor de decizie şi elaboratorilor planului că scopurile avute în
vedere se reflectă în conţinutul şi modul de prezentare a planului de afaceri. Se
evită astfel realizarea de planuri de afaceri standard, insuficient corelate cu
necesităţile reale ale afacerii;
c. Planul de afaceri constituie unul dintre cele mai complete şi eficace instrumente
economice;
d. a şi b;
e. a şi c;
f. b şi c.

Testul nr. 4

Printre principiile de elaborare a unui plan de afaceri se numără şi unele din

elementele prezentate în continuare:
1. Stabilirea scopurilor de realizat prin elaborarea planului de afaceri;
2. Cunoaşterea şi luarea în considerare a aşteptărilor şi cerinţelor specifice ale
întreprinzătorului faţă de afacerea avută în vedere;
3. Informarea şi convingerea stakeholderilor să participe şi să contribuie cu resurse
la valorificarea oportunităţii economice;
4. Luarea în considerare a existenţei mai multor moduri de a concepe şi scrie un bun
plan de afaceri;
5. Oferirea unor parametrii riguroşi pentru urmărirea şi controlul derulării afacerii;
6. Individualizarea planului de afaceri, prin reflectarea personalităţii organizaţiei şi
oamenilor din cadrul său, a ataşamentului şi încrederii lor în organizaţie şi
avantajului său competitiv;
7. Convingerea că planul de afaceri reprezintă afacerea în sine;
8. Redactarea planului de afaceri este necesar să dureze cel puţin 2-3 săptămâni.
Care din combinaţiile de mai sus reflectă principii de elaborare a unui plan de afaceri?
a. 1-2-4-6-8;
b. 2-4-6-7-8;
c. 1-3-5-6-8;
d. 1-2-3-4-5;
e. 2-3-5-6-7.

Testul nr. 5

Care dintre elementele de mai jos nu corespund structurii planului de afaceri, aşa cum
se regăseşte el în proporţie de 90% la autorii şi firmele de consultanţă consacrate :
a. Sinteza planului de afaceri;
b. Prezentarea întreprinderii;
c. Produsele şi serviciile firmei;
d. Programul de marketing şi de vânzări;
e. Programul de dezvoltare a produselor şi/sau serviciilor;
f. Programul activităţilor operaţionale;
 lOMoARcPSD|4177795

g. Managementul activităţilor;
h. Planul financiar;
i. Oferta financiară;
j. Oferta intreprenorială;
k. Anexele.

Testul nr. 6

Printre elementele inserate la capitolul “prezentarea întreprinderii“, a planului de

afaceri, se regăsesc:
1. profilul firmei;
2. scurt istoric al organizaţiei;
3. descrierea proceselor de fabricaţie implicate;
4. prezentarea naturii şi destinaţiei produselor şi sau serviciilor;
5. regimul juridic al firmei;
6. segmentul de piaţă ţintit.
Care din combinaţiile următoare reflectă cel mai corect conţinutul „prezentării
întreprinderii”:
a. 1-2-3;
b. 2-3-4;
c. 2-3-6;
d. 2-3-5;
e. 1-2-5.

Testul nr. 7

Care dintre elementele prezentate în continuare nu fac parte din capitolul ,,Planul
financiar ”,al unui plan de afaceri:
a. situaţia costurilor şi veniturilor;
b. proiecţiile de cash - flow în diverse variante, ţinând cont de sursele de finanţare
posibile;
c. bilanţul contabil;
d. analiza break-even pentru ansamblul firmei şi principalele produse;
e. destinaţiile exacte ale sumelor solicitate.

Testul nr. 8

Printre cele mai frecvente documente care se anexează la un plan de afaceri sunt:
1. prezentarea organigramei, cu punctarea principalelor caracteristici;
2. contracte forma, care să dovedească intenţia unor clienţi de a cumpăra produsele
sau serviciile care se vor furniza de către viitoarea afacere;
3. prezentarea C. V. - urilor echipei de manageri superiori;
4. oferte pentru justificarea costurilor investiţionale, de utilaje, echipamente etc.;
5. oferte de preţ pentru materiile prime, materiale utilizate în procesele tehnologice.
Arătaţi care dintre combinaţii reflectă cel mai bine realitatea:
a. 1-2;
b. 2-3-4;
c. 2-3-5;
d. 4-5;
e. 1-3-4.
 lOMoARcPSD|4177795

Testul nr. 9

În funcţie de interesele specifice pe care le au, utilizatorii planului de afaceri pot fi

grupaţi în mai multe categorii :
a. Întreprinzătorii proprietari;
b. Managerii din cadrul organizaţiei implicate;
c. Potenţialii investitori şi creditori;
d. Potenţialii parteneri, salariaţi şi consultanţi;
e. Stakeholderii.
Care dintre variantele de mai sus nu este reală ?

Testul nr. 1

Care dintre variantele următoare nu reflectă o particularitate a previziunii în firmele

mici şi mijlocii:
a. centrată pe oportunitatea economică;
b. predomină abordările pe termen lung;
c. prezintă o informalitate ridicată;
d. flexibilitate şi adaptabilitate ridicată;
e. orientate în cvasitotalitate spre pieţele locale.

Testul nr. 2

În exercitarea funcţiei de previziune, în ultimii ani, în ţările dezvoltate se manifestă

tendinţa creşterii:
a. frecvenţei previziunilor intreprenorial-manageriale;
b. calităţii previziunilor intreprenorial-manageriale;
c. orizontului previziunilor intreprenorial-manageriale;
d. a şi c;
e. a şi b;
f. b şi c;
g. a, b şi c.

Testul nr. 3

Care dintre combinaţiile prezentate mai jos semnifică particularităţi ale organizării într-
un IMM:
1. simplitate organizatorică procesuală şi structurală;
2. puternice elemente informale în fundamentarea şi concretizarea abordărilor
organizării;
3. preponderenţa structurilor organizatorice funcţionale;
4. prioritate acordată relaţiilor organizaţionale în ansamblul organizării;
5. formalizarea ridicată a documentelor organizatorice.

a. 1-2-3;
b. 1-4-5;
c. 1-3-5;
d. 1-2-4;
e. 2-3-4.
 lOMoARcPSD|4177795

Testul nr. 4

Care dintre elementele menţionate mai jos nu reprezintă particularităţi ale antrenării
personalului în întreprinderile mici şi mijlocii:
a. realizarea unei intense motivări a personalului firmei;
b. recompensarea şi penalizarea pronunţată a personalului în situaţii manageriale şi
economice deosebite;
c. utilizarea unei sfere largi de modalităţi de motivare a personalului firmei;
d. gradul redus de elaborare şi formalizare a motivării personalului;
e. abordarea motivatorie a principalilor stakeholderi ai firmei.

Testul nr. 5

Între particularităţile coordonării în firmele mici şi mijlocii se numără:

1. utilizare intensă a şedinţei de coordonare;
2. realizare predominant sub formă de discuţii bilaterale;
3. recompensarea şi penalizarea pronunţată a personalului în situaţii manageriale
deosebite;
4. preponderent acţională (şi nu decizională );
5. prezintă o puternică tentă informală, nu rareori cu un conţinut afectiv substanţial.

Care din următoarele combinaţii reflectă aceste particularităţi?

a. 1-3-4;
b. 2-3-4;
c. 1-4-5;
d. 1-3-5;
e. 2-4-5.

Testul nr. 6

Care dintre următoarele variante exprimă tendinţele care se manifestă în domeniul

coordonării în firmele mici şi mijlocii:
a. diminuarea treptată a bazei informaţionale formalizate de exercitare a coordonării;
b. reducerea utilizării şedinţei;
c. creşterea tentei informale a coordonării;
d. nici o variantă.

Testul nr. 7

Arătaţi care dintre combinaţiile inserate mai jos reflectă particularităţi ale control-
evaluării în firmele mici şi mijlocii:
1. realizarea controlului preponderent pe baza „savoire-faire-ului” generat de
experienţă şi mai puţin pe criterii, norme, standarde etc; a.. -4-5;
2. preponderenţa controlului indirect exercitat de întreprinzător; b. 1-3-4;
3. exercitarea frecventă a controlului de tip anticipativ; c. 2-3-5;
4. implicarea frecventă în realizarea controlului a unor membri ai familiei d. 2-3-4;
întreprinzătorului; e. 1-3-5.
5. absenţa frecventă, mai ales în microfirme, a persoanelor şi compartimentelor
specializate în control