BIOCHIMIA DIGESTIEI

1.Biochimia sucului gastric

Sucul gastric este un lichid incolor, transparent, relativ limpede, in care se gasesc
flocule de mucina gastrica. Are o reactie puternic acida (pH= 1,5). Sucul gastric provine
din secretia unor celule din peretele stomacului:
-celulele parietale secreta in special acidul clorhidric si un factor intrinsec care leaga
vitamina B12 si face posibila absorbtia acestei vitamine in intestinul subtire
-celulele peptice care secreta enzime digestive ( pepsinogen, reninogen), bicarbonati
care protejeaza de autodigestie sucul gastric
- celulele mucoase ale glandelor gastrice secreta mucoproteida gastrica solubila
- celulele mucoasei gastrice secreta mucus cu rol in protectia stomacului impotriva
autodigestiei. Aici sunt secretate subst. ce activeaza secretia gastrica( gastrina).

Compozitia sucului gastric: apa, electroliti( ioni de sodiu, potasiu, hidrogen, clor,
sulfat, etc.), proteine, enzime digestive.

Formarea HCl in stomac

HCl se gaseste in stomac sub 2 forme:
-o parte legata de proteine
- o parte sub forma libera
Suma celor 2 fractiuni da aciditatea totala

Protectia stomacului impotriva autodigestiei

HCl secretat de celulele parietale se amesteca cu secretia celulelor peptice care contin
enzime digestive proteolitice, rezultand o molecula de enzima activa care poate actiona
asupra altor molecule de pepsinogen, producand deblocarea centrului activ al acestora, cu
formarea de noi molecule de pepsina. Nr. moleculelor de enzima activa se inmulteste
exploziv, creandu-se conditii favorabile procesului de proteoliza. Deoarece si peretele
stomacului este format din proteine exista pericolul autodigestiei peretelui stomacului. In
conditii fiziologice acest fenom. nu are loc, avand in vedere mecanismele de protectie ale
peretelui stomacal:
-celulele neparietale secreta bicarbonati care tamponeaza aciditatea sucului gastric
-un alt mecanism protector este enzima ureaza care are rolul de a hidroliza ureea cu
formare de amoniac si dioxid de carbon
-alt mecanism protector este mucina gastrica. Celulele epiteliate ale mucoasei gastrice
secreta mucus gastric din care o parte sub actiunea HCl este precipitat( mucus precipitat),
iar o alta parte este digerat partial si se formeaza mucoproteoza gastrica solubila. Celulele
mucoase ale glandelor gastrice secreta mucoproteina gastrica solubila. Mucusul, mucusul
precipitat, mucoproteoza solubila si mucoproteina gastrica solubila formeaza mucina
gastrica, care are rolul de bariera mecanica in fata sucului gastric impidicandu-l sa digere
peretele stomacal. Daca mecanismele protectoare se dovedesc insuficiente , apare fenom.
autodigestiei(ulcer gastric),sau perforarea peretelui stomacal( ulcer perforat). La aparitia
ulcerului contribuie factori ca: stres, fumat, alimente agresive, infectii cu Helicobacter
Pilori.
 Reglarea secretiei de suc gastric
Secretia sucului gastric are 2 forme:
-secretia bazala sau spontana este secretia de suc gastric ce are loc in absenta oricarui
stimul;
-secretia stimulata apare ca urmare a unui stimul.
Secretia bazala este reglata pe cale neurologica, de gastrina. Secretia activa are 3 etape:
-etapa cefalica; gastrica,intestinala.

Enzimele sucului gastric

Sucul gastric contine saliva inghitita care are amilaza, care se inactiveaza in mediu
puternic acid, nu are importanta digestiva la acest nivel.
Lipaza secretata in cantit. mici de mucoasa gastrica, are o activ. mica din cauza mediului
puternic acid. Pepsina este o enzima proteolitica care are rolul de a hidroliza legaturile
peptidice ale aminoacizilor aromatici. Sub actiunea sa, proteinele se transforma in
proteoze si peptone, care vor fi hidrolizate in duoden sub actiunea tripsinei si
chimiotripsinei. Pepsina este secretata sub forma de proenzima inactiva care prin
proteoliza se transforma inenzima activa.
Renina este o enzima care are rolul de a coagula proteinele din lapte in prezenta ionilor de
calciu. Este secretata sub forma unei proenzime care prin proteoliza limitata se transforma
in renina (enzima activa)

Recoltarea sucului gastric inainte de recoltarea sucului gastric pacientul nu are voie
sa consume alimente care stimuleaza sau inhiba secretia gastrica( ceai, cafea, bauturi
alcoolice, alim. codimentate etc.) 24h sau sa consume medicamente. Cu 12h inainte de
recoltare nu are voie sa manance. Recoltarea se face cu ajutorul unei sonde de tip Einhorn.
Daca se doreste urmarirea act. sucului gastric asupra alimentelor atunci se da bolnavului
un pranz de proba alimentar (50g piine prajita, 200 ml ceai), iar dupa 45- 60 min.se
recolteaza continutul stomacal cu ajutorul sondei Faucher. In cazul utilizarii sondei
Einhorn se utilizeaza pranzuri de proba medicamentoase pt. stimularea secretiei sucului
gastric:
-prinzul cu alcool (300 ml alcool introdus prin sonda)
-prinzul cu cofeina(300 ml 0,1%), contraindicat la cardiaci
-prinzul cu histamina( 0,01 mg/kgcorp intramuscular)
-prinzul cu insulina(0,2U intramuscular)
-prinzul cu pentagastrina(0,6μg).

Proba Leporski
Dupa introducerea sondei se evacueaza continutul stomacal, apoi se introduc 300ml
alcool 5% colorat cu o picatura de albastru de metilen pt. stimularea secretiei gastrice.
Dupa 25 min. se evacueaza din nou continutul stomacal. Aceasta fractiune este
reziduul(70-80ml). Din acest moment se iau probe din 15 in 15 min., timp de 1h. Volumul
total al acestora este efortul secretor pe ora. Un efort secretor crescut arata o hipersecretie,
iar un reziduu crescut o deficienta a evacuarii stomacului. Val. maxime ale aciditatii se
obtin la 40-60 min.de la introducerea alcoolului. Val. normale ale aciditatii maxime: 30-70
mEq/l aciditate totala,10-30 mEq/l aciditate legata, 20-50 mEq/l aciditate libera. In ulcerul
gastric 40-80 mEq/l aciditate libera, iar in ulcer duodenal se obtine o curba fara tendinte
de revenire 90-100 mEq/l aciditate libera. In gastrita hipoacida aciditate libera 0, iar
maxima ajunge la 20-40 mEq/l; in cancerul gastric apare o anaclorhidrie totala.
 Proba cu histamina
Dupa sondarea pacientului se recolteaza sucul gastric care se gaseste in stomac. Dupa
1h de la recoltarea stazei se recolteaza sucul gastric format. Aceasta fractiune se numeste
debit orar bazal, al carui volum este de 40-60 ml, iar aciditatea 1,5-4 mEq/l. Se injecteaza
pacientului intramuscular 0,1 mg/kgcorp histamina. Dupa exact 1h se recolteaza sucul
gastric format (140-160ml (in ulcerul duodenal poate ajunge la 300ml) iar cantitatea de
HCl 12-18 mEq/l. Daca se doreste urmarirea concentratiei de HCl, atunci se mai poate
recolta timp de 1h probe din 15 in 15 min.

Determinarea aciditatii gastrice fara utilizarea sondei Inainte de inceperea probei,

bolnavul goleste vezica si se administreaza oral 100mg cofeina pt. a stimula secretia
gastrica.Aceasta proba de urina se arunca. Dupa 1h bolnavul urineaza, apoi i se
administreaza oral un colorant care se dizolva doar in mediu acid. Dupa 1,5h, pacientul
urineaza iar. Cantitatea de colorant din aceasta proba va fi proportionala cu aciditatea
totala. O alta varianta cand se foloseste un colorant fluorescent. Dupa golirea vezicii,
bolnavului i se administreaza 100 mg cofeina concomitent cu acest colorant. Se recolteaza
si se trimit la laborator 3 probe de urina din ora in ora dupa administrarea colorantului.
Determinarea concentratiei de colorant serveste la evaluarea aciditatii totale.
Cea mai moderna metoda utilizata este endoradiosonda de marimea unei tablete
care poate fi inghitita si care trimite prin semnale radio informatii despre aciditatea
gastrica. Prin aceasta metoda se pot urmari variatiile aciditatii timp de 3-4h.

Examenul de laborator al sucului gastric

Aspectul Sucul gastric este incolor, dar devine galbui- verde in caz de reflux biliar, roz-
rosietic in caz de sangerari induse de sonda, brun- maroniu pana la negru in caz de
sangerari vechi. Sucul gastric are aspectul unui lichid relativ limpede in care pluteste sub
forma unor flocoane mucina gastrica. Cantitatea de mucina creste in caz de gastrite, in
infectii devine tulbure, iar in deficiente de evacuare se pot distinge alimente partial
digerate. Mirosul normal al sucului gastric este acru, fad. Devine fetid in cancerul gastric
si fecaloid in ocluzia intestinala.
Examenul microscopic Se examineaza atat nativ, cat si colorat. In sucul gastric se gasesc
in mod normal leucocite foarte rar, hematii integre, celule epiteliale microorganisme si
levuri. In hiperaciditate apar resturi nucleare, in gastrite celule epiteliale si mucus, in ulcer
hematii, in cancerul gastric celule atipice.
Examenul biochimic Aciditatea se determina prin titrare cu NaOH 0,1N.
Reactia Addler serveste la punerea in evidenta a sangelui. Rezultatele negative sunt
concludente, dar cele pozitive trebuie privite cu rezerva in absenta altor semne care ar
indica o sangerare.
Acidul lactic in mod normal nu exista in sucul gastric, apare ca urmare a unor procese
de fermentatie.Prezenta pigmentilor biliari arata un reflux biliar cauzat de inghitirea grea a
sondei. Dintre enzime: pepsina, renina, catepsina si lipaza.

2. Biochimia bilei

Sucul duodenal este un lichid cu o reactie slab alcalina, este un amestec de suc gastric, suc
pancreatic si bila, la care se adauga secretia celulelor mucoasei duodenale, care secreta subst.
activatoare ale secretiei sucurilor digestive(secretina); activatori enzimatici (enterokinaza) si
enzime active (maltaza)
In mod normal sucul duodenal este un lichid galben deschis, clar. In cazuri patologice
devine un lichid tulbure, vascos, de culoare galben- murdar ( infectii), verzui ( dischinezie
biliara), rosu- brun ( ulcer duodenal) sau incolor (icter mecanic- obstructia canalului coledoc).
Cantitatea zilnica de suc duodenal este de 1500 ml din care 1200 reprezinta secretia biliara si
300 ml secretia pancreatica.

Formarea bilei Bila se formeaza in ficat si este depozitata in colecist. Secretia sa este
stimulata de hepatochinina, pe cale hormonala, care determina formarea unei bile apoase,
sarace in saruri. In colecist bila este concentrata, apoi este excretata in duoden sub
actiunea unui hormon paracrin, colecistokinina care are rolul de a determina colecistul sa
se contracte si sa-si verse continutul in duoden. Daca aceste mecanisme nu functioneaza
corect apare dischinezia biliara insotita de dureri de cap, greata, voma, tulburari digestive.

Rolul bilei
1. Asigurarea unui mediu acido-bazic si electrolitic pt. enzimele digestive pancreatice.
Digestia duodenala are loc intr-un mediu realizat de amestecul a trei sucuri digestive:
sucul gastric, sucul pancreatic si bila. Enzimele pancreatice au un pH optim situat in
mediu bazic, deci aciditatea sucului gastric trebuie neutralizata, cu ajutorul bicarbonatilor
din bila. Bila asigura si ionii metalici.
2. Asigurarea acizilor biliari necesari pt. emulsionarea lipidelor din tractul intestinal
Lipidele sunt insolubile in mediu apos. Emulsionarea lipidelor si formarea unei emulsii
stabile este posibila in prezenta acizilor biliari, care sunt sintetizati in ficat din colesterol.
Secretati in tractul intestinal isi manifesta caracterul de emulgatori, dupa care sunt
reabsorbiti din intestin si captati din nou de ficat formand circuitul enterohepatic. Daca
ficatul este bolnav, acesta nu va fi capabil sa capteze acizii biliari din plasma, se produce
acumularea lor ceea ce va face posibila eliminarea lor urinara.. Prezenta lor in urina
denota hepatitele. Daca acizii biliari lipsesc din tractul digestiv, atunci lipidele nu sunt
digerate si sunt eliminate pe cale fecaliera. Fenomenul de eliminare al lipidelor pe cale
fecaliera se numeste steatoree, care este insotita de diaree. Malabsorbtia acizilor biliari
poate avea consecinta formarea calculilor renali de oxalat de calciu.
3. Prin bila se elimina bilirubina directa. Bilirubina este un produs de degradare a
hemoglobinei, care este toxic pt. sistemul nervos central. Acumularea bilirubinei duce la
formarea icterului mecanic. Bilirubina indirecta fiind insolubila nu poate fi eliminata prin
bila. Bilirubina in tractul intestinal este degradata treptat in biliverdina,stercobilinogen,
stercobilina, urobilinogen si urobilina. Stercobilina se elimina prin fecale, o parte din
urobilinogen este resorbit in intestin, ajuns in circulatia sanguina o parte se elimina prin
urina contribuind la colorarea urinei, cealalta parte fiind transformata in urobilina de catre
ficat si eliminata din nou in tractul intestinal formand circuitul enterohepatic. Un fenomen
similar se intampla si cu colesterolul.
Calculii biliari Daca exista deficiente in reglarea concentrarii bilei aceasta duce la
formarea calculilor biliari. Calculii biliari produc disfunctii ale colecistului cu aparitia:
dischineziei biliare, maldigestie, icter mecanic, inflamatii ale duodenului, colecistului si
pancreasului.
Calculii biliari contin: bilirubina, carbonati, colesterol, fosfati de calciu si magneziu.

Recoltarea bilei: Bila se obtine prin tubaj duodenal prin proba Melzer-Lyon. Tubajul
se executa dupa cel putin 12h de post. Se recomanda a nu se consuma 24h inainte de a
recolta, alimente greu digerabile, condimentate, ceai, cafea, bauturi alcoolice sau
medicamente (eufilina, papaverina, coleretice) Recoltarea se face cu ajutorul sondei
Einhorn care este introdusa in stomac, apoi bolnavul este culcat pe partea dreapta, astfel
incat zona colecistului sa fie mai sus decat capul. Pacientul va inghiti sonda treptat pana la
diviz. 75 cm, in timp de 45 min. Bila iese prin sonda sub actiunea fortei gravitationale. Se
obtin 3 fractiuni de bila:
-bila A este bila care iese prin sonda in absenta oricarui stimul. Acesta este de fapt
sucul duodenal
-bila B este bila colecistica. Se poate obtine dupa eliminarea bilei A si introducerea
prin sonda a unui stimulent al secretiei biliare. Sub actiunea stimulului, colecistul se
contracta golindu-si continutul in duoden. Dupa 20 min. se poate recolta bila B. Aceasta
are culoare maroniu- verzuie si este mai densa decit bila A
Dupa golirea completa a colecistului se poate obtine bila C(hepatica). Aceasta este bila
proaspat formata in ficat, are o culoare galben- aurie si are densitate mai mica decat bila
B, deci pluteste la suprafata acesteia.
Compozitia bilei
Bila A nu are valoare diagnostica.
Bila B este mai concentrata. Cu cat este mai concentrata are culoare mai inchisa. Are un
pH =5,5- 7,7, reziduu uscat 4-11%, pigmenti biliari 0,2-1,5%, acizi biliari 1,5-10%, lipide
1,8-4,7%.
Bila C are o concentratie mica: reziduu uscat 1- 3,5%, pigmenti biliari 0,05-0,17%, acizi
bilari 0,2-2%, lipide 0,1-2%.
Analiza de laborator a bilei
Examenul macroscopic Bila A are o culoare galben- pal cu tente verzui, bila B are
culoare verde inchis, iar bila C o culoare galben –aurie. Culoarea bilei devine verde in
cazul infectiilor cailor biliare
Culoarea brun- negricioasa a bilei A apare in caz de ulcer duodenal. Bila A este incolora
in caz de icter mecanic, iar bila B si C nu se poate obtine. Aspectul bilei normale este
limpede, devine tulbure in caz de infectii sau din cauza precipitarii unor cantitati mari de
saruri. Sedimentul biliar are un aspect mucos din cauza mucusului pe care-l contine.

Examenul microscopic Este important ca examenul sa se faca cat mai repede dupa
recoltare, pt. ca sucurile digestive distrug elementele celulare si Giardia Lamblia. Se
recomanda ca transportul eprubetelor sa se faca in apa calda pt. a pastra cat mai mult timp
viabilitatea lambliilor. In sedimentul normal se gasesc: celule cilindrice de provenienta
duodenala, corpi mucinosi, cilindroizi de mucina, cristale debilirubinat de calciu,
colesterol si oxalat de calciu. Celulele pigmentate provin din caile biliare, celulele
poligonale si rotunde apar in hepatite, fasii de epiteliu duodenal apar in duodenie si ulcer
duodenal, celulele prismatice degenerate apar in pancreatite. Prezenta leucocitelor in
numar mare arata un proces inflamator. Daca ele predomina in bila A arata o inflamatie a
duodenului sau pancreatita, iar daca predomina in bila B arata un proces supurativ hepatic
sau colecistita. Nr. mare de hematii arata o sangerare. Cristalele de acizi grasi gasite pe
nemancate arata o staza gastrica si o lipaza pancreatica activa. In caz de lambliaza gasim
in bila B trofozoiti de Giardia Lamblia. Lambliaza se poate pune in evidenta si prin
analiza scaunului.

Examenul biochimic In mod normal, pH-ul celor 3 fractiuni variaza 5,5-7,7. In caz de
infectii, pH-ul bilei B scade 4-4,8. Determinarea colesterolului nu are importanta clinica.
Acizii biliari scad in icter mecanic, ciroze si dismetabolisme ale acizilor biliari. Bilirubina
si urobilina cresc in cazul bolilor hemolitice. Pigmentii biliari si urobilina scad in caz de
retentii biliare sau blocarea completa a canalului coledoc. Prezenta hemoglobinei se pune
in evidenta prin reactia Addler care este o reactie foarte sensibila, de aceea recipientul in
care se recolteaza nu trebuie sa aiba urme de sange.
 Examenul bacteriologic are rolul de a pune in evidenta infectiile colecistului. Se
trimit la analiza bila B recoltata in conditii sterile.

3.Biochimia sucului pancreatic

Sucul pancreatic este una din componentele sucului duodenal. Este un lichid vascos,
incolor, clar, are un pH=8-8,3, este lipsit de miros. Sucul pancreatic contine: proteoze,
nucleoproteide, enzime digestive, subst. minerale.

Enzimele sucului pancreatic

a) enzime glicolitice Amilaza este o enzima care are rolul de a hidroliza amidonul pana
la stadiul de dextrine, maltoza si izomaltoza.
b) enzimele lipolitice Lipaza are rolul de a hidroliza grasimile neutre:
monoacilgliceridele, diacilgliceridele si triacilgliceridele in acizi grasi si glicerina. Are
un pH=7-9.
Fosfolipazele au rolul de a hidroliza fosfolipidele cu formare de glicerina, sfingozina,
acizi grasi, acid fosforic, baza azotata si polioli ciclici
c) enzimele proteolitice din duoden continua activitatea de digestie a proteinelor
inceputa in stomac de pepsina si renina. Proteinazele actioneaza asupra unor
substraturi care sunt proteine sau produsi de degradare a proteinelor. Peptidazele
actioneaza asupra produsilor de degradare ai proteinelor care nu mai pastreaza
caracterele secundare si tertiare ale proteinelor
Proteinazele sucului pancreatic sunt: tripsina si chimiotripsina.
Peptidazele sucului pancreatic sunt: carboxipeptidaza A care are rolul de a degrada
produsii rezultati sub actiunea chimiotripsinei; carboxipeptidaza B are rolul de a rupe un
aminoacid de pe produsii de degradare ai tripsinei.
Nucleazele au rolul de a scinda acizii nucleici in nucleotide.

Rolul sucului pancreatic

-de a aduce pH-ul la valori optime pt. activitatea enzimelor digestive pancreatice;
-de a asigura enzimele digestive necesare digestiei duodenale

Controlul secretiei sucului pancreatic:

-reglarea prin intermediul sist. nervos central
- reglarea prin intermediul sist. nervos periferic
- reglarea hormonala prin intermediul unor hormoni paracrini si endocrini: secretina
care actioneaza asupra pancreasului determinind secretia sucului pancreatic apos sarac in
enzime si bogat in saruri minerale si bicarbonati; pancreozimina care actioneaza asupra
pancreasului determinand secretia unui suc pancreatic vascos bogat in enzime;
somatostatina care are rolul de a inhiba secretia de secretina; enterokinaza care are rolul
de a transforma proenzimele digestive in enzime active;motilina care are rolul de a mari
peristaltismul si la nivelul intestinului subtire.

Reccoltarea sucului pancreatic are loc cu ajutorul sondei Einhorn in prealabil introdusa
in duoden. Dupa eliminarea bilei A, administrarea de sulfat de magneziu pt. provocarea
contractiei colecistului si eliminarea bilei B, se administreaza prin sonda un stimulent al
pancreasului (60ml lapte fiert cald, HCl diluat sau 3-4ml eter etilic). Dupa 20 min. incepe
recoltarea sucului pancreatic. Pt. stimularea pancreasului se mai pot folosi si injectii
intravenoase de acetilcolina, glucoza, pancreozimina si secretina. Inlocuirea sondei
 Einhorn cu sonde de tip Langerlof- Berthalheimer a permis obtinerea unui suc pancreatic
neamestecat cu suc gastric sau bila.

Explorarea functiei exocrine a pancreasului:

- proba de digestie care consta in analiza microscopica a fecalelor;
- analiza serului si a urinii, dupa stimularea pancreasului cu prostigmina,
secretina sau amestec de pancreozimina si colecistokinina
- determinarea tripsinei si a chimiotripsinei in fecale
- analiza biochimica a sucului duodenal recoltat dupa una din metodele
anterioare.
Analiza biochimica a sucului pancreatic Determinarea amilazei metoda semicantitativa
Wohlghemuth este o metoda folosita in Comunitatea Europeana. Valorile normale ale
amilazei sunt 256-2048 UW (unitati Wohlghemuth). Valorile scazute indica o hipofunctie a
pancreasului exocrin, iar valorile crescute indica afectiuni pancreatice sau biliare.

Determinarea lipazei: valorile normale 50-60ml NaOH 0,1N la 100 ml suc pancreatic. Aceste
enzime se pot doza si in ser, iar amilaza si in urina.
Determinarea tripsinei in componenta sucului pancreatic se pune in evidenta calitativ.

4.Biochimia intestinului

Intestinul uman este format din intestin subtire (jejun si ileon) si intestin gros (colon). In
intestinul subtire are loc definitivarea digestiei si absorbtia subst. rezultate in procesul de
digestie. Colonul are rol de absorbtie a apei si a unor vitamine rezultate prin actiunea florei
intestinale saprofite asupra produsilor rezultati prin digestie.

Rolul intestinului in digestie Intestinul intervine in digestie prin sucul intestinal secretat de
peretele intestinal. Sucul intestinal este secretat de glandele Brunner- Lieberkuhn. Cantitatea
de suc intestinal secretata zilnic este 2l la 24h. Enzimele digestive actioneaza pe produsii de
degradare ai digestiei bucale, gastrice si duodenale, definitivand procesul de digestie si facand
posibila absorbtia lor intestinala.

Reglarea secretiei sucului intestinal are loc atat pe cale neurologica prin reflexe sau pe cale
centrala (control al SNC), cat si pe cale hormonala prin hormonii paracrini. Acesti hormoni nu
actioneaza numai asupra sucului intestinal ci au si alte efecte: cresterea peristaltismului,
inhibarea secretiei altor hormoni paracrini care favorizeaza secretiile digestive la alte nivele;
-enterokinina are rolul de a favoriza secretiile de suc intestinal in glandele Brunner-
Lieberkuhn. Sub actiunea sa se formeaza sucul intestinal bogat in enzime digestive.
-motilina are rolul de a intensifica peristaltismul intestinal favorizand avansarea
alimentelor in curs de digerare si absorbtie prin tractul intestinal.
-VIP( peptida intestinala vasoactiva) are rolul de a dilata venele intestinale si periferice
cu scopul favorizarii absorbtiei intestinale
- GIP (peptide gastric inhibitoare) are rolul de a inhiba secretia sucului gastric
-somatostatina are rolul de a inhiba secretia de hormon de crestere si de secretina.

Enzimele sucului intestinal

Enzime care actioneaza asupra glucidelor: amilaza –(are rolul de a hidroliza amidonul),
izomaltaza, dizaharidele, maltaza, zaharaza,lactaza. Absenta lor duce la dereglari in procesul
de digestie manifestate prin balonari si diaree severe. Celuloza nu poate fi digerata de
organismul uman deoarece acesta nu contine celulaza. Celuloza nedigerata are rolul de a
asigura un tranzit intestinal normal.
Enzimele lipolitice: au rolul similar celor din sucul pancreatic.
Enzimele proteolitice sunt: aminopeptidazele, dipeptidaze, tripeptidaze si iminopeptidaze.
Enzimele care actioneaza asupra acizilor nucleici : nucleazele
Absorbtia intestinala a alimentelor nedigerate: glucidele sunt absorbite sub forma de
monozaharide; lipidele sunt absorbite sub forma de glicerina, sfingnoza, acizi grasi liberi;
proteinele sunt absorbite sub forma de aminoacizi; subst. minerale (Na, K, Ca, Fe, Mg, Cl,
fosfati) se absorb din duoden si continua in jejun si ileon. Absorbtia sodiului continua si in
colon; vitaminele absorbite provin din 2 surse( o parte sunt continute in alimente iar absorbtia
lor are loc in duoden si jejun; o alta parte din grupul vitaminelor B sunt sintetizate de flora
intestinala iar absorbtia continua in ileon si in colon); acizii biliari, urobilinogenul si
colesterolul se absorb in ileon.
Rolul de excretie a intestinului:prin peretele intestinal sunt secretate si unele subst.
Rolul florei intestinale in procesul de digestie- absorbtie: In intestin exista flora saprofita
care participa la procesul de digestie. Flora sintetizeaza o parte din vitaminele necesare pt.
organismul uman. Flora degradeaza subst. neabsorbite cu formare de indol, scatol,cadaverina,
putresceina care dau mirosul caracteristic al fecalelor.
Explorare intestinului are loc pe mai multe cai:
-explorarea biochimica a sucului intestinal
-executarea analizei anatomopatologice si histochimice a unor portiuni de mucoasa
intestinala recoltate prin aspiratie cu o sonda
-explorarea rontgenografica a intestinului sau explorarea endoscopica
-explorarea capacitatii de absorbtie prin testele de incarcare cu diferite subst.
farmacologice( glucoza, fructoza, trigliceride etc. probele se executa astfel: pacientului sange
pe nemancate, apoi i se administreaza subst. cu actiune farmacologica, se recolteaza apoi
sange din 30 in 39 min. Concentratia sanguina a subst. se reprezinta grafic, curba prezinta o
crestere brusca a concentratiei urmata de o revenire lenta;
-analiza fecalelor care da informatii despre procesul de digestie, absorbtie, infectii,
parazitoze.