Idei pentru părinți Repere în dezvoltarea fizică și socio-emoțională

la preșcolari
Educarea copilului în vederea dezvoltării sale armonioase și înfloritoare reprezintă
misiunea principală pe care adulții (părinți, bunici, educatori, profesori) o au încă din primii
ani de viață ai acestuia.
Dezvoltarea copilului este un proces complex, care a fost definit în diverse moduri
de-a lungul timpului. În cuvinte simple, dezvoltarea preșcolarului se referă la un ansamblu
de transformări, care, cu fiecare etapă parcursă, conduc copilul spre o treaptă superioară
a evoluției sale.
Pentru a fi mai ușor de analizat și de urmărit, evoluția sau dezvoltarea copilului
preșcolar poate fi abordată din mai multe direcții:
• Dezvoltarea fizică;
• Dezvoltarea socio-emoțională;
• Dezvoltarea cognitivă și cunoașterea lumii;
• Dezvoltarea limbajului, a comunicării și premisele citirii și scrierii.

În cadrul acestui material informativ vei descoperi informații

folositoare și sugestii de activități care te pot ajuta să contribui la
dezvoltarea fizică și socio-emoțională, iar resursa Repere în dezvoltarea
cognitivă și a limbajului la preșcolari – Idei pentru părinți abordează
celelalte laturi ale dezvoltării preșcolarului.

Cum se dezvoltă copilul preșcolar în funcție

de vârstă?
Pentru ca un copil să se dezvolte armonios și înfloritor, este necesar ca acesta să crească
și să trăiască într-un mediu familial și educațional care să corespundă nevoilor sale, care
să îl stimuleze și care să contribuie la formarea și evoluția personalității sale.
Un aspect deosebit de important este
reprezentat totodată de respectarea
particularităților de vârstă ale copiilor.
Indiferent că ne referim la dezvoltarea fizică,
la dezvoltarea limbajului sau chiar și la
dezvoltarea socio-emoțională, este esențial ca
părinții (sau alți adulți care îl educă pe copil) să
țină cont de vârsta și de nevoile specifice ale
copilului, corelându-și așteptările și acțiunile
cu capacitățile și posibilitățile pe care copilul le Evaluare în educația timpurie sub
poate avea la o anumită vârstă. formă de floare

Pagina 1 din 9 vizitează twinkl.ro

 Dacă îți dorești să descoperi
exemple concrete de comportamente
dezirabile pentru copilul tău, poți utiliza
următoarele resurse:

Evaluare în educația timpurie sub

formă de floare 5-6 ani – Activitate

Dezvoltarea fizică a preșcolarului

Dezvoltarea fizică, sănătatea și motricitatea sunt elemente centrale ale tuturor
experiențelor de învățare ale copiilor și stau la baza unui stil de viață activ și sănătos pe
parcursul întregii vieți.
Perioada preșcolară este caracterizată printr-un ritm relativ constant de creștere și
dezvoltare în plan fizic și motric, însă mai puțin intens decât în perioada primilor ani din
viață. Deși există o oarecare predictibilitate în dezvoltarea fizică și a motricității, aceasta
este deseori inegală datorită ritmului individual de dezvoltare și a factorilor externi care
o influențează, precum nutriția sau mișcările fizice pe care copilul este simulat să le
efectueze.
Etapele dezvoltării fizice
Din punct de vedere al motricității grosiere, în această perioadă copilul își dezvoltă
abilitățile de mers, alergat, târât, cățărat și sărit, precum și cele de prindere și aruncare
a unor obiecte, ajungând să își coordoneze membrele în mod armonios.
De asemenea, în ce privește motricitatea
fină și senzorio-motorie, la această vârstă,
copilul ar trebui să învețe să mănânce cu
tacâmuri, să se îmbrace și să se dezbrace singur,
dar și să se încalțe și să își lege șireturile fără
ajutor. Unele activități întreprinse de preșcolar ce
vizează motricitatea fină sunt coloratul, pictatul,
modelatul, realizarea de puzzle-uri și trasarea pe
linia punctată, iar, mai târziu, scrierea unor litere Activități pentru dezvoltarea
și cifre. Mai mult, până la finalizarea grădiniței, motricității fine – Idei pentru profesori
copilul ar trebui să recunoască anumite obiecte și pentru părinți
fără să le vadă, prin pipăit, să recunoască
mirosuri, să execute mișcări la auzirea unor
comenzi și să schimbe ritmul, direcția și viteza
mișcărilor în funcție de semnalul primit.

Pentru a sprijini dezvoltarea fizică

armonioasă a preșcolarului, aceste resurse
oferite de Twinkl, te-ar putea ajuta: Desenează animale domestice –
Activitate de trasare după model

Pagina 2 din 9 vizitează twinkl.ro

 Jocurile copilăriei – Desene de colorat Exerciții fizice pentru copii – Cubul
mindfulness cu provocări

Dansează ca și când... Cartonașe Exerciții creative de coordonare

cu provocări pentru copii – PowerPoint

Întârzieri/probleme în dezvoltarea
fizică a copiilor
Fiecare copil este unic și se dezvoltă în ritmul său. Totuși, absența manifestării
unor comportamente la o anumită vârstă poate indica anumite întârzieri în dezvoltare.
De obicei, în cazul dezvoltării fizice, acestea sunt sesizabile în cazul bebelușilor, până în
jurul vârstei de 1 an. Câteva exemple ar fi: lipsa menținerii capului, a urmăririi oculare,
reținerea apariției jocurilor cu mâinile, asimetrie certă în funcționalitatea motrică, absența
unor reacții de protecție, reacții excesive la stimuli și altele.
Totuși, și în cazul preșcolarilor pot apărea indicatori ai unor posibile probleme,
precum deficiențe de vedere, deficiențe în percepția culorilor sau deficiențe de auz.
Acestea pot fi observate în cursul activităților zilnice sau pot fi chiar semnalate de către
preșcolar, în limbaj propriu.
Iată câteva exemple de întârzieri/deficiențe apărute în dezvoltarea fizică
a preșcolarilor:

• Hipostaturalitatea (statura mică)

Se consideră că un copil are statură mică dacă este mai scund decât
97% dintre copiii de aceeași vârstă și sex. O mare parte dintre acești copii
fie au o statură mică datorită bagajului genetic moștenit, fie au o întârziere
constituțională a creșterii, ceea ce înseamnă că au o creștere încetinită în
primii ani de viață, pubertatea se instalează mai târziu în cazul lor, dar la
vârstă adultă vor avea o înălțime normală. Doar o mică parte din copiii cu
hipostaturalitate au o afecțiune medicală ce necesită tratament, precum
sindromul Cushing.

Pagina 3 din 9 vizitează twinkl.ro

• Hipoacuzia (surditatea)

Poți suspecta o deficiență severă a auzului dacă copilul nu răspunde la sunete sau
dacă are dificultăți de vorbire sau vorbire întârziată.
Deficiența auditivă mai puțin severă poate fi mai subtilă și poate duce la comportamente
precum ignorarea oamenilor care vorbesc cu el, dar nu tot timpul, doar uneori sau
faptul că cel mic se dezvoltă bine într-un cadru, dar întâmpină dificultăți sociale, de
comportament, de limbaj sau de învățare într-un cadru diferit.
Cu cât un posibil diagnostic în urma unei examinări este pus mai precoce, cu atât
recuperarea auzului și integrarea copilului se va realiza mai devreme, fără a-i fi afectate
performanțele cognitive și lingvistice.

• Defecte de vedere

Dacă unele defecte de vedere apar în timp, preșcolarul ți-ar putea descrie anumite
afecțiuni. Însă, dacă este o problemă cu care copilul s-a obișnuit, s-ar putea ca el să nu
realizeze că nu vede bine. Pe lângă aceasta, tulburările de vedere nu determină durere și
de cele mai multe ori este greu să fie depistate.
1 din 20 de copii preșcolari pot suferi de tulburări vizuale care pot duce la modificări
permanente ale vederii. Dar, dacă acestea sunt depistate și tratate din timp, în special
până la vârsta de 5 ani, ele pot fi corectate. Așadar, prevenția este deosebit de importantă
și se realizează prin controale regulate.

Dezvoltarea socio-emoțională a preșcolarului

Dezvoltarea emoțională și socială a copilului sunt aspecte esențiale ale evoluției
acestuia. Dezvoltarea emoțională vizează îndeosebi construcția conceptului de sine
a copilului, dezvoltarea capacității de autoreglare a propriilor trăiri emoționale, precum
și capacitățile de a recunoaște, exprima și înțelege trăirile sale emoționale, dar și a le
celorlalți, răspunzându-le adecvat. Iar, dezvoltarea socială constă în achiziționarea
abilităților de relaționare cu alte persoane, atât adulți, cât și copii, individual și în grup. De
asemenea, în cadrul acesteia, copiii învață să recunoască, să respecte și să aprecieze
diferențele dintre indivizi.

Etapele dezvoltării socio-emoționale

În această perioadă, copilul ar trebui să își dezvolte un
ansamblu de aptitudini, precum: conștientizarea propriilor
trăiri emoționale, transmiterea adecvată a mesajelor
cu încărcătură emoțională, manifestarea empatiei,
identificarea emoțiilor pe baza indicilor non-verbali,
denumirea emoțiilor și utilizarea unor strategii de reglare
emoțională adecvată vârstei.

Pagina 4 din 9 vizitează twinkl.ro



Emoțiile noastre - Prezentare PowerPoint

Emoțiile și sentimentele mele –

Broșură cu activități pentru preșcolari

Emoții: De ce...? Cartonașe Cum gestionez emoțiile negative –

Fișe de lucru

Suntem cu toții diferiți - Poveste Când mă simt invidios - Prezentare

PowerPoint PowerPoint

Etapele dezvoltării socio-emoționale

Dezvoltarea socio-emoțională este deosebit de importantă, deoarece are un impact
profund asupra vieții viitorului adult. De aceea, indiferent de dificultățile care apar în
această direcție, succesul depinde în mare măsură de relația pozitivă dintre copil și
părinți, de sprijinul pe care îl primește în această direcție. În acest fel, copilul va reuși să
devină cea mai bună versiune a sa.
În special în ultima perioadă, o dezvoltare armonioasă a copilului din punct de vedere
socio-emoțional este o provocare cu care toți părinții se confruntă. Este important de
reținut că unele dificultăți apar din cauza unor nevoi neîmplinite ale copilului, nu neapărat
a unor probleme medicale.

Pagina 5 din 9 vizitează twinkl.ro

 Un factor de risc îl poate reprezenta modul în care părinții reacționează la manifestările
emoționale ale copilului. Obișnuind să pedepsească exprimarea emoțiilor, în special
a celor negative, prin furie sau reacții de nemulțumire („Dacă plângi, vei merge
imediat în camera ta.”), prin minimalizarea emoțiilor („Nu plânge pentru că
nu ai de ce.”) sau prin descurajare („Ești prea mic să te simți furios.”),
aceștia amplifică de fapt reacțiile emoționale negative ale copiilor. Iar,
în viitor, în situații de conflict în care apar reacții emoționale negative,
copiii nu vor știi cum să reacționeze pentru a face față stresului, fiindcă
nu au beneficiat de contexte în care să exploreze sensul emoției și să
învețe să găsească soluții la conflict. Drept consecință, acești copii
fie vor evita situațiile sociale prin izolare, fie vor dezvolta agresivitate
și ostilitate în relațiile cu ceilalți pe fondul incapacității de a reacționa
adecvat la situațiile cu încărcătură emoțională negativă. Pe de altă parte,
dacă încurajezi exprimarea emoțională, îți ajuți copilul să înțeleagă mai
bine emoțiile și să identifice modalități eficiente de a le gestiona. Iar,
utilizând ca metode de disciplinare încurajarea copilului de a se gândi la
consecințele comportamentelor lor, inclusiv la cele emoționale, acesta își va
dezvolta abilitățile de cooperare și de manifestare a empatiei.
Un alt factor de risc este legat de stilul de exprimare emoțională a părinților, mai exact
frecvența cu care aceștia utilizează cuvinte care denumesc emoții. Evitând discuțiile
despre emoții, minimalizându-le, ridiculizându-le sau criticându-le atunci
când sunt manifestate de copil, va duce nu doar la dificultăți în exprimarea
acestora din partea copilului, dar și la greutăți în conștientizarea
celui mic a propriilor stări emoționale, fiindu-le greu mai apoi să își
însușească comportamente pro-sociale. Un alt aspect este că dacă
părinții exprimă cu frecvență mai mare emoții negative, copiii vor face
același lucru, stabilind apoi cu mai multă dificultate relații cu alți copii.
Așadar, îți poți ajuta copilul dacă vorbești cu el despre sentimente și îi
ești un bun exemplu în ce privește manifestarea lor.
De asemenea, situații precum conflictele dintre părinți sau divorțul
lor, tulburarea rutinei din cămin, criticile repetate, lipsa timpului petrecut
cu familia, dificultățile în legarea unor prietenii la grădiniță sau la școală ori
boala sau moartea unui membru al familiei pot declanșa comportamente care
să îți indice unele dificultăți pe plan emoțional cu care copilul se confruntă. Unele dintre
acestea ar putea fi iritabilitatea exagerată, incapacitatea de a se odihni,
lipsa capacității de concentrare, accese de plâns nejustificate sau de
mânie, lipsa de interes față de activități care îi plăceau, tendința de a
se ascunde sau de a fugi și altele. Încearcă să identifici
cauza unor asemenea comportamente, pentru a-ți
putea ajuta copilul să depășească stările negative,
învățând cum să își gestioneze emoțiile.
Totuși, pe lângă provocările obișnuite
survenite în atingerea inteligenței emoționale
a copilului, există și unele tulburări care pot
fi abordate din punct de vedere medical și
ale căror simptome pot fi atenuate, dacă
sunt abordate și tratate, nu ignorate.

Pagina 6 din 9 vizitează twinkl.ro

• Tulburări de spectru autist (TSA)

Tulburarea de spectru autist este o dizabilitate complexă de dezvoltare a creierului

care afectează 3 arii principale ale funcționării unui copil: comunicarea, interacțiunea
socială și comportamentul. Deși aspectul copiilor cu autism nu ii deosebește de ceilalți,
aceștia comunică, interacționează, se comportă și învață în moduri diferite față de
majoritatea copiilor.
În ce privește comunicarea și interacțiunea socială unele provocări includ faptul că nu
înțeleg conceptele abstracte, înțeleg lucrurile în sens literar, nu inițiază și nu pot susține
conversații, nu privesc în ochi interlocutorul și preferă să fie singuri, preferă să se joace
singuri, simt disconfort în situații sociale aglomerate și nu caută confort din partea altor
persoane, nu simt nevoia să fie alintați.
Diagnosticul precoce cu inițierea imediată a terapiei sunt importante pentru
ameliorarea simptomelor și îmbunătățirea calității vieții copiilor cu autism și a familiilor
acestora. Tratamentul este individualizat și urmărește maximizarea capacității copilului
de a funcționa prin reducerea simptomelor tulburărilor de spectru autist și susținerea
dezvoltării și învățării. Intervenția timpurie în anii preșcolari va ajuta copilul să învețe
abilități esențiale sociale, de comunicare, funcționale și comportamentale.

• Anxietatea

Anxietatea este un sentiment normal, dar care poate deveni uneori copleșitor. Ea poate
lua diverse forme chiar și în rândul preșcolarilor. Câteva dintre acestea ar fi: anxietatea
de separare, care atinge un apogeu la vârsta de 1 an și scade semnificativ în jurul vârstei
de 2 ani, anxietatea socială, care îi provoacă pe copii să evite activitățile care implică alți
oameni și să refuze să se exprime în public, fobii specifice copilăriei, precum teama de
anumite animale sau de întuneric și alte tulburări anxioase.
În etapele normale ale dezvoltării sale, copilul poate întâmpina perioade de anxietate
față de anumite persoane sau situații. Acestea nu sunt motiv de îngrijorare dacă durează
mai puțin de câteva luni și nu limitează funcționarea și dezvoltarea micuțului. Anxietățile
normale nu sunt intense sau cedează după un timp, după expuneri repetate și reasigurări
din partea părinților.

• Depresia

Depresia este una dintre cele mai frecvente tulburări psihice. Nu este o stare trecătoare,
ci se prelungește pentru o perioadă mai lungă de timp. Însă, odată diagnosticată, poate
fi tratată.
Depresia este rezultatul mai multor factori, iar cauzele pot fi foarte diferite de la un
copil la altul. Unele dintre acestea ar putea fi separarea părinților, decesul unui membru
al familiei, boala cronică a unui părinte, mutarea locuinței sau plecarea unui prieten.
În perioada preșcolarității unele manifestări ar putea include tristețe, iritabilitate,
dureri, refuzul de a merge la grădiniță sau de a se juca, subponderalitate. Există totuși
măsuri ce pot fi aplicate pentru reducerea depresiei, iar sprijinul părinților este vital în
această privință.

Pagina 7 din 9 vizitează twinkl.ro

Pentru a afla mai multe, materialele sugerate mai jos ți-ar putea fi de folos:

Cum să comunici eficient cu copiii care Top sugestii pentru abordarea

prezintă tulburări de spectru autist – comportamentului agresiv – Ghid cu
Informații pentru părinți idei pentru profesori și părinți

Top sugestii pentru a oferi sprijin Strategii pentru TSA – Planșă

unui copil anxios în clasă – Idei
pentru profesori

Tulburare de reglare emoțională sau Rezolvarea conflictelor - Planșe cu

tantrum? – Planșă cu informații diferite dimensiuni

Ce poți face dacă copilul tău

are cerințe educaționale speciale?
Dacă ai motive să crezi că micuțul tău se regăsește în vreuna dintre situațiile
menționate în această resursă, nu te speria! Cu cât orice întârziere în atingerea reperelor
unei dezvoltări normale este descoperită mai devreme, cu atât intervenția este mai
eficientă. Este, de asemenea, foarte important să nu ignori sau să negi problema, deoarece
potențialul de remediere scade semnificativ pe măsură ce copilul se apropie de vârsta
de 6 ani.
Colaborează îndeaproape cu cadrele didactice de la grădinița și, mai târziu, de la
școală, deoarece o relație de comunicare optimă între părinți și educatori este esențială
pentru a asigura dezvoltarea optimă a copilului. Aceasta trebuie să fie o relație de
reciprocitate – experiența educatorului în relația cu copiii să vină în completarea experienței
tale cu copilul tău.

Pagina 8 din 9 vizitează twinkl.ro

 Află mai multe lucruri despre situația cu care se confruntă copilul tău. Dacă este
cazul, familiarizează-te cu programele puse la dispoziție în zona ta care îți pot ajuta
copilul să continue să se dezvolte frumos și să beneficieze de o educație potrivită și de
relații pozitive, într-un mediu incluziv și care te pot sprijini și pe tine, în calitate de părinte.
Nu uita, pentru o dezvoltare armonioasă din toate punctele de vedere, toți copiii au nevoie
de sprijinul și de iubirea părinților lor!

Declinare a răspunderii

Materialele conțin idei de activități, modalități de abordare a diferitelor conținuturi

sau teme și strategii de predare. Acestea se adresează atât cadrelor didactice cât și
persoanelor implicate în procesul de educație a copiilor.
Cu toate că acestea urmăresc îndeaproape programa școlară în vigoare și
comportamentele și competențele vizate de aceasta, informațiile oferite au doar scopul
de a inspira și de a oferi exemple concrete de activități dinamice și inovative, precum și
alternative de predare a temelor abordate și nu trebuie considerate parte a metodologiei.

Pagina 9 din 9 vizitează twinkl.ro