TEMA: PIERDERILE FISCALE

Pierderea contabilă – se determină în contabilitate prin închiderea conturilor claselor VI “Venituri” şi VII
“Cheltuieli”, cu excepţia contului 731 “Cheltuieli (economii) privind impozitul pe venit”, în Raportul de
profit şi pierderi pe rândul 130 “Profitul (pierderea) perioadei de gestiune până la impozitare”.( Venituri
totale – Cheltuieli totale (excepţie cheltuieli privind impozitul pe venit) < 0 )
Pierderea neacoperită – se determină în Raportul de profit şi pierderi după închiderea contului 731
“Cheltuieli (economii) privind impozitul pe venit”. Ea se determină la contul 351 “Rezultat financiar total”
prin închiderea la contul 333 “Profitul net (pierderea neacoperită) al perioadei de gestiune” pe rândul 150
“Profit net (pierdere neacoperită)”.(PPI < Impozitul pe venit sau Venit (pierdere) contabil - cheltuieli privind
impozitul pe venit < 0 )
Pierderea fiscală – se determină în Declaraţia cu privire la impozitul pe venit a persoanei ce practică
activitate de întreprinzător care se obţine exclusiv în urma corectărilor venitului sau pierderii contabile cu
ajustările veniturilor şi cheltuielilor în scopuri de impozitare sau reversării diferenţelor temporare
deductibile. Până la utilizare pierderea fiscală se numeşte nereclamată. (Venit (pierdere) contabil +/-
Ajustările veniturilor şi cheltuielilor conform legislaţiei fiscale < 0)
Pierderea fiscală se formează ca urmare a corectării venitului contabil (pierderii contabile) cu suma:
 veniturilor şi cheltuielilor ajustate în scopuri de impozitare la apariţia diferenţelor permanente şi
temporare;
 diferenţelor temporare deductibile la reversarea acestora.
Conform art. 32 din Codul fiscal, întreprinderile beneficiază de o facilitate pe o perioadă de trei ani care
constă în utilizarea pierderii fiscale la reducerea venitului impozabil. Dacă pierderile fiscale apar mai mulţi
ani consecutiv, ele se utilizează în modul în care s-au format.
Astfel, întreprinderea are avantaj prin reducerea impozitului pe venit egal cu produsul dintre cota impozitului
pe venit şi suma pierderii fiscale utilizate în anul respectiv.
Modul de utilizare a pierderilor fiscale:
--dacă s-au format după 1 ianuarie 1998 – data de intrare în vigoare a Codului fiscal şi a Standardelor
Naţionale de Contabilitate. Pierderile înregistrate până la această dată nu cad sub incidenţa Codului fiscal şi
nu pot fi reportate în viitor;
--numai dacă a fost înregistrat un venit impozabil în anul utilizării lor. Dacă s-a înregistrat o pierdere fiscală
nouă, pierderile fiscale precedente nu se utilizează, dar se cumulează, înregistrându-se în contabilitate pe anii
de formare a lor;
--în termen de trei ani începând cu anul următor în care s-au format. Suma neutilizată a pierderii fiscale peste
trei ani se anulează;
--în mărime egală cu o treime din suma acestora corespunzător fiecărui an. Dacă partea pierderii fiscale în
mărime de o treime este mai mare decât venitul impozabil în anul utilizării pierderii, aceasta se utilizează
numai în limita venitului impozabil, fără a fi trecută pentru perioadele viitoare
Pierderile fiscale pot fi înregistrate în contabilitate în două variante:
 prima constă în reflectarea pierderii fiscale la conturile extrabilanţiere, la contul extrabilanţier 945
“Pierderi fiscale nereclamate”, în desfăşurare analitică pe ani de formare în scopul controlului corectitudinii
utilizării pierderii în fiecare an. În debitul contului se reflectă suma pierderii fiscale formate, iar în credit –
suma pierderii fiscale utilizate sau anulate în cazul expirării perioadei de trei ani. În contabilitate pierderile
fiscale nu se reflectă. )
 a doua dă posibilitate de a considera pierderea fiscală drept diferenţă temporară deductibilă, de la care se
calculează activul amânat privind impozitul pe venit.
Pierderea fiscala se tratează ca diferenţă temporară deductibilă, de la care se calculează activul amânat
privind impozitul pe venit şi se reflectă prin formula contabilă:
Dt 135 “Activ amânat privind impozitul pe venit” Ct 731 “Cheltuieli (economii) privind impozitul pe venit”.
Pierderea fiscală apărută în urma reversării diferenţelor temporare deductibile nu este reportată pe perioadele
de gestiune ulterioare, ci de la suma ei se determină impozitul pe venit şi se constată drept creanţă privind
impozitul pe venit care se reflectă: Debit 225”Creante pe TS privind decontarile cu bugetul” Credit 731
TEMA:ACTIVE UZURABILE
Criteriul
1.Obiectul de calculare a uzurii
2.Metoda de calculare
3.Norma de uzura
4.DFU
5.Inceputul perioadei de
calculare a uzurii
6.Sf. perioadei de calculare a
uzurii
Cont fin
Uzura se calculeaza p/u fiecare
obiect de inventar in parte sau p/u
intreaga grupa de MF
-casarii intrarii; -proportional
volumului produselor(serviciilor);
-soldul degresiv; degresiva cu rata
descrescatoare
# determina de sine statator,
reiesind din DFU
Se determina de sine statator, in
functie de mai multe criterii
Incepind cu prima zi a lunii
urmatoare, in care a fost dat in
exploatare MF
Finalizind cu ultima zi a lunii in
care a fost scos din exploatare MF
Conform legislatiei fiscale
Uzura se calculeaza p/u MF
grupate in 5 categorii: I-p/u fiecare
obiect in parte
II-V- p/u toata categoria
Se determina prin inmultirea bazei
valorice a MF la sf.anului a
fiecarei categoriei de proprietate la
norma uzurii corespunzat. Categ
Dupa categorie: I-5%; II-8%;
III-12%; IV-20%; V-30%
Se stabileste prin Catalogul MF si
activelor nemateriale si serveste la
determina categoriei de proprietate
la care se atribuie MF
P/u un an intreg indifferent de
momentul darii in exploatare a MF
cu conditia ca a fost dat in
exploatare
Pina in anul in care baza valorica
la inceputul anului de gestiune
este mai mica de 1000 lei

Taxa pe valoarea adăugată (TVA) este un impozit indirect, care se aplică asupra cifrei de afaceri. În
Republica Moldova reprezintă un impozit general de stat. Prin intermediul TVA se colectează la buget o
parte din valoarea mărfurilor produse (serviciilor prestate, lucrărilor executate) în republică sau importate.
Subiecţi impozabili cu TVA sunt:
1. persoanele fizice şi juridice care efectuiează livrări impozabile pe piaţa internă şi la export şi sunt
înregistrate sau trebuie să fie înregistrate în conformitate cu prevederile CF (art. 112);
2. persoanele fizice şi juridice care importa mărfuri, cu excepţia persoanelor fizice care importă mărfuri
de uz sau consum personal, valoarea cărora nu depăşeşte limitele stabilite de legislaţia în vigoare,
indiferent de faptul înregistrării în calitate de subiect al TVA pe teritoriul Republicii Moldova;
3. persoanele fizice şi juridice, care importă servicii considerate ca livrări impozabile efectuate de
persoanele menţionate.
Accizele reprezintă taxele de consumaţie pe produs. De obicei ele sunt aşezate asupra produselor cu cerere
neelastică. Tipurile de produse cu aşa o cerere sunt foarte diverse şi diferă de la o ţară la alta. În RM sunt
supuse accizului o gamă largă de produse şi mărfuri: băuturile spirtoase tari, vinurile, tutunul, metalele
preţioase, blănurile de lux, parfumeria, audio şi video aparatura, autoturismele ş.a. Conform Codului Fiscal
al RM accizele este un impozit general de stat. Suma accizului reprezintă un impozit indirect, care este inclus
în preţul produselor. Reieşind din cotele sale, această taxă de consumaţie poate mări considerabil preţul.
Pentru obţinerea certificatului de acciz, agenţii economici care sunt obligaţi a se înregistra ca subiecţi
impozabili se adresează la Inspectoratul Fiscal de Stat teritorial în raza căruia activează cu o cerere de
solicitare a certificatului de acciz. In cererea de solicitare se indică denumirea (numele, prenumele), adresa
juridică (domiciliu) a locului principal de desfăşurare a activităţii economice şi datele cu privire la licenţa
eliberată de organele de resort.
Baza de calcul a accizelor:
a) volumul în expresie naturală (litru, tona, litru alcool absolut, bucăţi, cm3), daca cotele accizelor, inclusiv
in cazul importului, sunt stabilite în suma absoluta la unitatea de măsură a marfii:
b) valoarea mărfurilor fara T.V.A., daca pentru aceste mărfuri sunt stabilite cote procentuale ale accizelor
c) valoarea m vamă a mărfurilor importate, determinată conform legislaţei vamale, precum şi impozitele si
laxele ce urmează a fi achitate la momentul importului, cu excepţia accizelor si T.V.A., dacă pentru
mărfurile în cauză sunt stabilite cote procentuale.
Încăperea de acciz reprezintă totalitatea locurilor ce aparţin subiectului impunerii, inclusiv clădirile,
încăperile, teritoriile, terenurile, orice alte locuri, care sunt situate separate, determinate în certificatul de
acciz, unde mărfurile supuse accizelor se prelucrează şi sau se fabrică, se expediază (se transportă) de către
subiecţii impunerii.Subiectul impozabil cu accize poate avea doar o singură încăpere de acciz.